ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3423/2024

Ședința publică din data de 19 iunie 2024

Asupra recursurilor de față,

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

1.1. Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data de 22 iulie 2021, pe rolul Tribunalului București, secția a II-a contencios administrativ și fiscal, sub dosar nr. x/2021, reclamanta A., în contradictoriu cu pârâtul Institutul Național de Statistică, a solicitat: (i) obligarea pârâtului la emiterea actelor administrative de stabilire și acordare a drepturilor salariale prin care să se recalculeze salariul de bază la nivelul maxim al acestor drepturi acordate în cadrul categoriei profesionale, respectiv familiei ocupaționale respectiv raportat la funcția din cadrul Secretariatului General al Guvernului, începând cu data de 21.12.2016 și pe viitor în conformitate cu O.U.G. nr. 57/2015 și Decizia Curții Constituționale nr. 794/2016; (ii) obligarea pârâtului să plătească diferențele de drepturi salariale dintre sumele primite și cele rezultate în urma recalculării, începând cu data de 21.12.2016 până la data plății efective, actualizate cu indicele de inflație și dobânda legală; (iii) obligarea pârâtului să recalculeze și să plătească, diferențele de bani reprezentate de nivelul sporului pentru condiții periculoase sau vătămătoare, spor ce reprezintă 15% din salariul de bază având drept bază de calcul nivelul salarial stabilit conform solicitării de mai sus, respectiv la nivelul maxim al acestora drepturi salariale acordate în cadrul categoriei profesionale, și în acord cu H.G. nr. 917/2017; (iv) recalcularea sporului pentru condiții vătămătoare, în acord cu nivelurile salariale de care trebuia să beneficieze din data de 21.12.2016, până în prezent, achitând diferențele rezultate dintre valoarea plătită efectiv și valoarea (mai mare a sporului) ce va reieși din calcul.

1.2. Prin încheierea din 10 decembrie 2021, Tribunalul București, secția a II-a contencios administrativ și fiscal a respins cererea de intervenție accesorie formulată de intervenientul B., ca inadmisibilă.

Prin sentința civilă nr. 942 din 22 februarie 2022, tribunalul a respins ca neîntemeiată cererea de repunere în termenul de prescripție a dreptului material la acțiune; a admis excepția prescripției dreptului material la acțiune în privința drepturilor deduse judecății aferente perioadei 22.05.2015 - 20.07.2018 și, în consecință, a respins ca prescrisă acțiunea astfel cum a fost modificată pentru drepturile aferente perioadei 22.05.2015-20.07.2018; a respins în rest ca neîntemeiată excepția prescripției dreptului material la acțiune; a admis excepția autorității de lucru judecat în privința drepturilor deduse judecății aferente perioadei 21.07.2018 - 03.12.2020 și în consecință a respins acțiunea astfel cum a fost modificată în privința drepturilor deduse judecății aferente perioadei 21.07.2018 - 03.12.2020 pentru existența autorității de lucru judecat; a respins în rest ca neîntemeiată excepția autorității de lucru judecat; a respins în rest acțiunea astfel cum a fost modificată de reclamanta A. ca neîntemeiată.

1.3. Împotriva sentinței civile nr. 942 din 22 februarie 2022 și a încheierii de ședință din data de 10 decembrie 2021, pronunțate de Tribunalul București, secția a II-a contencios administrativ și fiscal, a declarat recurs reclamanta A., calea de atac fiind înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Prin decizia civilă nr. 343 din 02 februarie 2023, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a admis excepția nulității cererii de recurs formulate la data de 26.04.2022 de recurenta - reclamantă A. împotriva încheierii de ședință de la data de 10.12.2021 și a sentinței civile nr. 942/22.02.2022, pronunțate de Tribunalul București, secția a II-a contencios administrativ și fiscal și a constatat nul recursul declarat de recurenta-reclamantă la data de 26.04.2022; a admis excepția tardivității cererii de recurs, formulată de recurenta-reclamantă la data de 28.04.2022, și a respins cererea de recurs formulată de recurenta-reclamantă la data de 28.04.2022, ca tardiv formulată; a respins recursurile formulate de recurentul B., ca neavenite.

1.4. Prin cererea înregistrată la data de 29 martie 2023, pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, sub nr. x/2023, contestatoarea A., în contradictoriu cu intimatul Institutul Național de Statistică, a formulat contestație în anulare împotriva deciziei civile nr. 343 din 02 februarie 2023, pronunțată de aceeași instanță în dosarul nr. x/2021.

Contestația în anulare a fost întemeiată pe dispozițiile art. 503 alin. (1) și alin. (2) pct. 2 C. proc. civ., contestatoarea solicitând admiterea acestei căi de atac, anularea deciziei atacate, cu consecința repunerii cauzei pe rol în vederea judecării căii de atac a recursului și admiterea cererii de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 486 alin. (3) C. proc. civ.

În cuprinsul contestației în anulare, contestatoarea a solicitat sesizarea Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 486 alin. (3) și art. 486 alin. (1) lit. e) C. proc. civ.

Prin decizia civilă nr. 2416 din 27 octombrie 2023, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a respins excepția nulității, ca neîntemeiată, a respins contestația în anulare formulată de contestatoarea A., în contradictoriu cu intimatul Institutul Național de Statistică, ca neîntemeiată și a respins cererea de sesizare a Curții Constituționale, ca inadmisibilă.

3.1. Împotriva deciziei civile nr. 2416 din 27 octombrie 2023, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, la data de 30 octombrie 2023 a declarat recurs contestatoarea A., criticând soluția pronunțată asupra cererii de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate invocată.

Contestatoarea a reiterat cererea de recurs la datele de 28 decembrie 2023 și 1 februarie 2024, iar prin concluziile scrise depuse la data de 19 iunie 2024 a prezentat critici de nelegalitate față de soluția atacată.

3.2. La data de 25 ianuarie 2024, contestatoarea A. a declarat recurs și împotriva soluției de respingere ca neîntemeiată a contestației în anulare, din cuprinsul aceleiași decizii, solicitând, în temeiul art. 488 alin. (1) pct. 5, 6, 7 și 8 C. proc. civ., casarea acestei hotărâri judecătorești, precum și a deciziei pronunțate de instanța de recurs în dosarul nr. x/2021 și repunerea cauzei pe rol, în vederea continuării judecății recursului declarat în acest dosar.

Intimatul Institutul Național de Statistică a depus întâmpinare prin care a invocat excepția nulității recursului declarat împotriva soluției de respingere a cererii de sesizare a Curții Constituționale, pentru nemotivarea căii de atac.

II. Soluția Înaltei Curți de Casație și Justiție

II.1. Examinând cu prioritate, potrivit art. 248 C. proc. civ., excepția inadmisibilității recursului vizând soluția pronunțată asupra contestației în anulare, Înalta Curte constată că excepția este întemeiată și recursul declarat în cauză este inadmisibil, pentru următoarele considerente:

Potrivit art. 457 alin. (1) C. proc. civ. "Hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condițiile și termenele stabilite de aceasta, indiferent de mențiunile din dispozitivul ei.", iar potrivit art. 129 din Constituția României "Împotriva hotărârilor judecătorești părțile interesate și Ministerul Public pot exercita căile de atac, în condițiile legii.".

Din cuprinsul textelor de lege menționate anterior rezultă că părțile pot uza doar de căile de atac prevăzute de lege, iar exercitarea unei căi de atac împotriva unei hotărâri judecătorești pentru care C. proc. civ. sau legea specială nu prevede o astfel de posibilitate reprezintă un demers inadmisibil, indiferent de criticile învederate de partea care a formulat calea de atac.

Înalta Curte constată că hotărârea ce face obiectul recursului, respectiv decizia nr. 2416 din 27 octombrie 2023 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a fost pronunțată în soluționarea contestației în anulare formulate împotriva deciziei civile nr. 343 din 02 februarie 2023, pronunțată de aceeași instanță în dosarul nr. x/2021. Această din urmă hotărâre are caracter definitiv, întrucât a avut ca obiect soluționarea recursului declarat de reclamanta A. împotriva încheierii de ședință de la data de 10 decembrie 2021 și a sentinței civile nr. 942 din 22 februarie 2022, pronunțate de Tribunalul București, secția a II-a contencios administrativ și fiscal.

Este de observat că prezenta cauză se judecă potrivit dispozițiilor Legii nr. 554/2004, care prin art. 20 alin. (1) stabilește că "Hotărârea pronunțată în primă instanță poate fi atacată cu recurs, în termen de 15 zile de la comunicare". Așadar, în contenciosul administrativ, legiuitorul a stabilit un sistem cu două grade de jurisdicție, respectiv fond și recurs, iar calea de atac a recursului poate fi exercitată numai împotriva hotărârii pronunțate de prima instanță.

Totodată, dispozițiile art. 508 alin. (4) dispun că hotărârea dată în contestația în anulare este supusă acelorași căi de atac ca și hotărârea atacată.

Art. 634 alin. (1) C. proc. civ. prevede că este hotărâre definitivă cea dată în recurs, chiar dacă prin aceasta s-a soluționat fondul pricinii.

În speță, cauza a fost soluționată în fond de Tribunalul București, iar în recurs de Curtea de Apel București, printr-o hotărâre definitivă, împotriva acestei hotărâri definitive fiind promovată contestația în anulare, care a fost soluționată prin decizia ce face obiectul prezentului recurs.

Astfel fiind, Înalta Curte constată că decizia nr. 2416 din 27 octombrie 2023 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal nu este susceptibilă de recurs, având caracter definitiv, câtă vreme a soluționat contestația în anulare promovată împotriva unei hotărâri definitive, fiind incidente dispozițiile art. 508 alin. (4) C. proc. civ.. Mai exact, câtă vreme decizia nr. 343 din 02 februarie 2023, pronunțată în dosarul nr. x/2021, este definitivă, atunci și decizia nr. 2416/2023, care soluționează contestația în anulare îndreptată împotriva acestei hotărâri, are același caracter și nu poate fi atacată cu recurs.

Pentru considerentele arătate și în temeiul dispozițiilor art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de contestatoarea A. împotriva deciziei civile nr. 2416 din 27 octombrie 2023, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, în ceea ce privește soluția pronunțată asupra contestației în anulare.

II.2. Referitor la recursul declarat de contestatoarea A. cu privire la soluția pronunțată asupra cererii de sesizare a Curții Constituționale, Înalta Curte reține următoarele considerente:

II.2.1. Având în vedere că recurenta-contestatoare a depus la dosar mai multe petiții de recurs (a se vedea pct. I.3.1. din prezenta decizie), Înalta Curte consideră necesar să stabilească, prealabil analizării căii de atac, care din aceste cereri și motivele pe care le conțin sunt formulate cu respectarea termenului prevăzut de lege.

Regimul căii de atac a recursului vizând soluția pronunțată asupra cererii de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate este reglementat de dispozițiile art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, potrivit cărora "Dacă excepția este inadmisibilă, fiind contrară prevederilor alin. (1), (2) sau (3), instanța respinge printr-o încheiere motivată cererea de sesizare a Curții Constituționale. Încheierea poate fi atacată numai cu recurs la instanța imediat superioară, în termen de 48 de ore de la pronunțare…". În completare se aplică dreptul procesual comun, astfel că potrivit art. 489 alin. (1) din C. proc. civ., republicat, "Recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepția cazului prevăzut la alin. (3)."; totodată, conform art. 185 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ. "Actul de procedură făcut peste termen este lovit de nulitate absolută.".

În speță, decizia recurată a fost pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal la data de 27 octombrie 2023, de la acest moment începând să curgă termenul de declarare a recursului, de 48 de ore, stabilit de art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992.

Conform art. 181 alin. (1) pct. 1 și art. 182 C. proc. civ., termenul de declarare a recursului (stabilit pe ore) a început să curgă de la ora zero a zilei următoare, respectiv 28 octombrie 2023 și s-a împlinit pe data de 29 octombrie 2023, la ora 24:00. Cu toate acestea, Înalta Curte constată că recursul declarat de contestatoarea A. la data de 30 octombrie 2023, prin poșta electronică, este formulat cu respectarea termenului prevăzut de lege, în raport de prevederile art. 402 alin. (1) teza finală C. proc. civ. și de împrejurarea că, în decizia recurată, s-a menționat că soluția va fi pusă la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței. Or, contestatoarea a depus dovezi din care rezultă că soluția a fost pusă la dispoziția părților prin afișare pe portalul instanțelor de judecată la data de 30 octombrie 2023, astfel că recursul declarat la această dată este depus în termenul legal.

Cât privește termenul de motivare a recursului, Înalta Curte reține că, după depunerea recursului la data de 30 octombrie 2023, contestatoarea a mai depus două petiții de recurs, la datele de 28 decembrie 2023 și 1 februarie 2024 (care reiterează conținutul recursului declarat la 30 octombrie 2023,), iar prin concluziile scrise depuse în dosarul instanței de recurs la data de 19 iunie 2024 a prezentat o serie de critici de nelegalitate față de soluția atacată. Aceste critici sunt tardive, atât în raport de termenul legal stabilit pentru declararea recursului, cât și în raport de data comunicării deciziei recurate.

Astfel cum s-a arătat în paragrafele anterioare, termenul de declarare a căii de atac este de 48 de ore și curge de la pronunțare.

Dacă hotărârea supusă recursului nu a fost motivată și comunicată în acest termen, titularul căii de atac are dreptul de a complini cerința motivării căii de atac înăuntrul aceluiași termen de 48 de ore, care curge de la comunicarea hotărârii, potrivit art. 487 alin. (1) raportat la art. 470 alin. (5) C. proc. civ.

În speță, decizia nr. 2416/2023 a fost comunicată recurentei la data de 9 ianuarie 2024 (conform dovezii aflate la dosarul curții de apel). Termenul de 48 de ore pentru motivarea recursului sau, după caz, completarea motivelor deja prezentate, calculat conform art. 181 alin. (1) pct. 1 și art. 182 C. proc. civ., a început să curgă de la ora zero a zilei de 10 ianuarie 2024 și s-a împlinit la ora 24:00 a zilei de 11 ianuarie 2024, astfel că motivele de casare dezvoltate prin cererea depusă de recurenta-contestatoare A. ulterior împlinirii termenului legal sunt tardive.

În consecință, în temeiul dispozițiilor art. 185 alin. (1) și art. 489 alin. (1) din C. proc. civ., raportat la art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, Înalta Curte va admite excepția tardivității motivelor de casare dezvoltate prin cerere depusă de recurenta-contestatoare A. ulterior împlinirii termenului de recurs, constatându-le nule în consecință, urmând ca, în analiza recursului, să se raporteze doar la cererea depusă la data de 30 octombrie 2023 (care ulterior a fost doar reiterată prin petițiile din 28 decembrie 2023 și 1 februarie 2024, fără a-i fi aduse modificări ori completări).

II.2.2. Analizând excepția nulității recursului pentru nemotivare vizând soluția pronunțată asupra cererii de sesizare a Curții Constituționale, Înalta Curte constată că excepția este întemeiată, pentru următoarele considerente:

Potrivit art. 486 alin. (1) lit. d) și art. 486 alin. (3) din C. proc. civ. "(1) Cererea de recurs va cuprinde următoarele mențiuni: ... d) motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor sau, după caz, mențiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat" . . . . . . . . . .(3) Mențiunile prevăzute la alin. (1) lit. a) și c) - e), ..., sunt prevăzute sub sancțiunea nulității."

Art. 487 alin. (1) din C. proc. civ. prevede că "Recursul se va motiva prin însăși cererea de recurs, în afară de cazurile prevăzute la art. 470 alin. (5), aplicabile și în recurs."

Conform art. 489 alin. (1) din C. proc. civ. "Recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepția cazului prevăzut la alin. (3).", iar potrivit art. 489 alin. (2) din același cod "Aceeași sancțiune intervine în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488.".

Examinând recursul declarat în cauză prin raportare la aceste dispoziții legale, Înalta Curte constată că cererea de recurs depusă la data de 30 octombrie 2023 (ulterior reiterată) nu cuprinde critici care să poată fi încadrate în motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) din C. proc. civ., în raport cu soluția pronunțată de prima instanță.

Înalta Curte constată că instanța de fond a pronunțat o soluție de respingere ca inadmisibilă a cererii de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a art. 486 alin. (3) C. proc. civ. și art. 486 alin. (1) lit. e) C. proc. civ., reținând că nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 10 alin. (2) din Legea nr. 47/1992, cererea contestatoarei fiind nemotivată, câtă vreme nu indică niciun articol din Constituție considerat a fi fost încălcat prin normele legale contestate.

Prin recursul motivat succint, în câteva paragrafe, recurenta-contestatoare a redat un considerent din decizia Curții Constituționale nr. 201/2023, referitor la conținutul recursului declarat împotriva hotărârii de respingere a cererii de sesizare a acestei Curți, în raport de care a concluzionat că recursul pe care l-a declarat în cauză nu necesită explicații și motivări. A mai arătat contestatoarea că nu se poate stabili momentul exact al pronunțării deciziei atacate, în raport de care se calculează termenul de recurs, criticând faptul că nu există o obligație a instanțelor judecătorești de a comunica soluția dispusă direct persoanei interesate. Totodată, a susținut că prevederile art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, în ceea ce privește sintagma "termenul de 48 de ore de la pronunțare", precum și art. 396 alin. (1) și alin. (2) C. proc. civ. sunt neconstituționale.

Înalta Curte constată că recursul nu prezintă niciun fel de critici cu privire la motivul concret, expus de instanța de fond, pe care se sprijină soluția de respingere a cererii ca inadmisibilă (lipsa motivării solicitării de sesizare a Curții Constituționale), iar aspectele prezentate nu pot fi încadrate în niciunul dintre motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ.. Recurenta-contestatoare nu face nicio referire la modul de interpretare sau aplicare în speță a dispozițiilor art. 10 alin. (2) din Legea nr. 47/1992, nu contestă concluzia curții de apel referitoare la lipsa indicării textelor constituționale pretins încălcate, ci se raportează doar la modalitatea în care a luat cunoștință de soluția recurată și la pretinsul caracter neconstituțional al altor texte de lege decât cele care au format obiectul cererii respinse, iar în privința motivelor recursului pretinde că acestea nu trebuie expuse în calea de atac.

Nu poate fi reținut argumentul contestatoarei în sensul că, în materia cererilor de sesizare a Curții Constituționale care au fost respinse, este suficientă formularea unui recurs nemotivat. Această interpretare eronată se bazează pe un paragraf extras dintr-o decizie a Curții Constituționale, din care însă nu rezultă că recursul declarat în această materie poate fi omisiv de cerința legală a motivării, ci doar că motivele prezentate nu trebuie să conțină considerații teoretice sau interpretări de amploare.

Este de observat că legiuitorul a înțeles să încadreze recursul în rândul căilor extraordinare de atac, obiectul său fiind acela al verificării aspectelor de nelegalitate indicate în mod expres și limitativ de dispozițiile art. 488 C. proc. civ.

Recursul nu reprezintă o cale devolutivă de atac, instanța de recurs fiind învestită cu analiza conformității hotărârii recurate în raport de dispozițiile legale incidente, ceea ce presupune obligația titularului căii de atac de a expune motivele de nelegalitate pe care se fundamentează calea de atac, iar aceste motive trebuie să se raporteze efectiv la considerentele și soluția din sentința recurată.

Deoarece recurenta-contestatoare nu s-a conformat exigențelor cerute de lege și nu a formulat critici efective cu privire la soluția recurată, Înalta Curte va aplica sancțiunea nulității recursului în conformitate cu dispozițiile art. 489 alin. (2) C. proc. civ.

În consecință, în temeiul dispozițiilor art. 486 alin. (1) lit. d) și art. 489 alin. (2) din C. proc. civ., Înalta Curte va constata nul recursul declarat de contestatoarea A. împotriva deciziei civile nr. 2416 din 27 octombrie 2023, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, în ceea ce privește soluția pronunțată asupra cererii de sesizare a Curții Constituționale.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de contestatoarea A. împotriva deciziei civile nr. 2416 din 27 octombrie 2023, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, în ceea ce privește soluția pronunțată asupra contestației în anulare.

Admite excepția tardivității motivelor de casare dezvoltate prin cerere depusă de recurenta-contestatoare A., ulterior împlinirii termenului de recurs, constatându-le nule în consecință.

Admite excepția nulității recursului pentru nemotivare și, în consecință, constată nul recursul declarat de contestatoarea A. împotriva deciziei civile nr. 2416 din 27 octombrie 2023, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, în ceea ce privește soluția pronunțată asupra cererii de sesizare a Curții Constituționale.

Definitivă.

Pronunțată astăzi, 19 iunie 2024, prin punerea soluției la dispoziția părților de către grefa instanței.