ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3923/2022

Ședința publică din data de 14 septembrie 2022

Asupra recursului de față,

Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

1.1. Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a II-a contencios administrativ și fiscal la data de 09.01.2020, sub nr. x/2020, reclamanta A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Institutul Național de Statistică:

- obligarea pârâtului la emiterea actelor administrative de stabilire și acordare a drepturilor salariale prin care să se recalculeze salariul de bază la nivelul maxim al acestor drepturi acordate în cadrul categoriei profesionale, respectiv familiei ocupaționale respectiv raportat la funcția din cadrul Secretariatului General al Guvernului, începând cu data de 21.12.2016 și pe viitor în conformitate cu O.U.G. nr. 57/2015 și Decizia Curții Constituționale nr. 794/2016;

- obligarea pârâtului să plătească diferențele de drepturi salariale dintre sumele primite și cele rezultate în urma recalculării, începând cu data de 21.12.2016 până la data plății efective, actualizate cu indicele de inflație și dobânda legală;

- obligarea pârâtului să recalculeze și să plătească, diferențele de bani reprezentate de nivelul sporului pentru condiții periculoase sau vătămătoare, spor ce reprezintă 15% din salariul de bază având drept bază de calcul nivelul salarial stabilit conform solicitării de mai sus.

1.2. Prin sentința nr. 2031 din 16 iunie 2020, Tribunalul București, secția a II-a contencios administrativ și fiscal a respins excepția inadmisibilității și a respins acțiunea formulată de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâta Institutul Național de Statistică, ca neîntemeiată.

1.3. Prin decizia nr. 2374 din 3 decembrie 2020, Curtea de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal a respins recursul declarat de reclamanta A. împotriva sentinței nr. 2031 din 16 iunie 2020 a Tribunalului București, ca nefondat.

1.4. Împotriva deciziei nr. 2374 din 3 decembrie 2020 a Curții de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal recurenta-reclamantă A. a formulat contestație în anulare.

Prin decizia nr. 843 din 6 aprilie 2021, Curtea de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal a admis excepția tardivității invocată de intimatul-pârât prin întâmpinare și, pe cale de consecință, a respins contestația în anulare formulată de contestatoarea A. împotriva deciziei nr. 2374 din 3 decembrie 2020 pronunțate de Curtea de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal în dosarul nr. x/2020, ca tardiv formulată.

Împotriva deciziei nr. 843 din 6 aprilie 202, pronunțate de Curtea de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal, contestatoarea A. a declarat recurs, dosarul fiind înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal sub nr. x/2021.

Prin întâmpinarea depusă la dosar, intimatul Institutul Național de Statistică a invocat excepția inadmisibilității recursului întrucât vizează o hotărâre definitivă și, în subsidiar, excepția nulității recursului pentru nemotivare.

III. Soluția instanței de recurs

Examinând cu prioritate, în condițiile art. 248 alin. (1) din C. proc. civ., excepția inadmisibilității recursului, care vizează însăși existența căii de atac în reglementarea procesual-civilă, invocată prin întâmpinare, Înalta Curte constată că este întemeiată, pentru următoarele considerente:

Potrivit dispozițiilor art. 508 alin. (4) din C. proc. civ. "Hotărârea dată în contestație în anulare este supusă acelorași căi de atac ca și hotărârea atacată".

În conformitate cu prevederile art. 634 alin. (1) pct. 4 din C. proc. civ., sunt hotărâri definitive hotărârile date în apel, fără drept de recurs, precum și cele neatacate cu recurs, iar pct. 5 al aceluiași articol prevede că sunt definitive hotărârile date în recurs, chiar dacă prin acestea s-a soluționat fondul pricinii.

În speță, calea de atac a recursului a fost declarată împotriva unei decizii pronunțate în soluționarea unei contestații în anulare - cale extraordinară de atac formulată împotriva unei hotărâri definitive pronunțată de instanța de recurs, decizie care nu este supusă, prin lege, căii de atac a recursului.

Astfel, prin decizia nr. 2374 din 3 decembrie 2020 a Curții de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal a fost respins recursul declarat de reclamanta A. împotriva sentinței nr. 2031 din 16 iunie 2020 a Tribunalului București, ca nefondat, hotărârea instanței fiind definitivă.

Prin decizia nr. 843 din 6 aprilie 2021 a Curții de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal a fost respinsă, ca tardivă, contestația în anulare formulată de A. împotriva deciziei nr. 2374/03.12.2020, pronunțată în recurs de aceeași instanță.

Coroborând prevederile art. 634 alin. (1) pct. 4 și pct. 5 din C. proc. civ., cu dispozițiile art. 508 alin. (4) din același cod, cum hotărârea ce a făcut obiectul contestației în anulare este definitivă, reiese că și decizia nr. 843 din 6 aprilie 2021 a Curții de Apel București, prin care a fost soluționată contestația în anulare este definitivă, nefiind supusă prin lege căii de atac a recursului.

Recunoașterea unei căi de atac în alte situații decât cele prevăzute de legea procesuală, constituie atât o încălcare a principiului legalității, cât și a principiului constituțional al egalității în fața legii, motiv pentru care, apare ca o soluție inadmisibilă în ordinea de drept.

Legalitatea căilor de atac prevăzută expres de dispozițiile art. 457 alin. (1) din C. proc. civ. presupune faptul că o hotărâre judecătorească poate fi supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condițiile și termenele stabilite de acesta.

Prin urmare, în afară de căile de atac prevăzute de lege, nu se pot folosi alte mijloace procedurale în scopul de a se obține reformarea sau retractarea unei hotărâri judecătorești.

Această regulă are valoare de principiu constituțional, dispozițiile art. 129 din Constituție arătând că împotriva hotărârilor judecătorești, părțile interesate și Ministerul Public pot exercita căile de atac, în condițiile legii.

IV. Temeiul legal al soluției adoptate în recurs

Pentru considerentele prezentate, constatând că decizia atacată cu recurs nu este supusă, prin lege, cenzurii acestei căi de atac, Înalta Curte va admite excepția inadmisibilității recursului invocată prin întâmpinare și, pe cale de consecință, în temeiul art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., va respinge recursul formulat de contestatoarea A., ca inadmisibil.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de contestatoarea A. împotriva deciziei nr. 843 din 6 aprilie 2021 a Curții de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal, inadmisibil.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 14 septembrie 2022.