ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4665/2021

Asupra cererii de revizuire de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei.

1.1. Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a II-a de contencios administrativ și fiscal în data de 16.01.2019, sub nr. x/2019, reclamanții A., B., C. și D., în contradictoriu cu pârâtul Institutul Național de Statistică au solicitat obligarea pârâtului la emiterea actelor administrative prin care să recalculeze salariul de bază și sporurile de care beneficiază, la nivelul maxim al acestor drepturi salariale acordat în cadrul categoriei profesionale, respectiv familiei ocupaționale, pentru aceeași funcție și grad profesional, treaptă, clasă și gradație, respectiv raportat la nivelul din cadrul Secretariatului General al Guvernului, pentru ultimii 3 ani anteriori cererii și în continuare, obligarea pârâtului la plata drepturilor salariale aferente, obligarea pârâtului la emiterea actelor administrative prin care acesta să acorde fiecăruia dintre reclamanți, pentru ultimii 3 ani anteriori cererii și în continuare, 9 clase de salarizare succesive suplimentare specificației funcției de consilier juridic pentru activitatea de reprezentare a institutului în relația cu terții precum și pentru implicarea în finalizarea procesului legislativ inițiat la nivelul INS, obligarea pârâtului la plata drepturilor salariale aferente și la plata diferențelor de drepturi, actualizate cu rata inflației și la care să se adauge dobânda legală, dintr-o dată, nu în tranșe.

1.2. Prin sentința civilă nr. 5923/23.09.2019, Tribunalul București, secția a II-a contencios administrativ și fiscal a respins cererea formulată de reclamanții A., B., C. și D. în contradictoriu cu pârâtul Institutul Național de Statistică, ca neîntemeiată.

1.3. Împotriva sentinței menționate în punctul I.1.2, reclamanții A., B., C. și D. au declarat recurs, înregistrat pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal la data de 29.10.2019, solicitând instanței să constate întemeiate motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 și pct. 8 C. proc. civ. și, raportat la art. 496 din același act normativ, să admită recursul, să caseze sentința recurată și în urma rejudecării, să admită acțiunea astfel cum a fost formulată.

1.4. Prin decizia civilă nr. 1112 din 23.07.2020, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a admis recursul formulat de recurenții - reclamanți A., B., C. și D., împotriva sentinței civile nr. 5923 din 23.09.2019 pronunțată de Tribunalul București, secția a II-a contencios administrativ și fiscal, a casat sentința recurată și, în rejudecare a admis acțiunea și a obligat pârâtul Institutul Național de Statistică să emită actele administrative pentru fiecare reclamant începând cu data de 15.01.2016 la nivelul maxim de salarizare din cadrul Secretariatul General al Guvernului raportat la o funcție similară și să plătească drepturile salariale aferente.

2.1. Tot în dosarul nr. x/2019, recurenții - reclamanți A., B., C. și D. au formulat la data de 06.08.2020, o cerere de completare a deciziei civile nr. 1112 din 23.07.2020, solicitând Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal să se pronunțe asupra fiecăreia dintre cele trei categorii de pretenții exhibate în cererea de chemare în judecată.

2.2. Prin decizia civilă nr. 145 din 28.01.2021, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a respins excepția prematurității, a admis cererea de completare și a completat hotărârea nr. 1112 din 23.07.2020 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal în următorul sens: Respinge capetele de cerere constând în: acordarea celor 9 clase de salarizare succesive suplimentare specifice funcției de consilier juridic și în plata, dintr-o dată, a drepturilor salariale acordate prin hotărâre, ca neîntemeiate.

Împotriva deciziei civile nr. 145 din 28.01.2021, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal în dosarul nr. x/2019, recurenții - reclamanți A., B., C. și D. au formulat cerere de revizuire, întemeiată pe dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., solicitând anularea deciziei supuse revizuirii.

În motivarea cererii lor, revizuenții au susținut, în esență, că decizia civilă nr. 145 din 28.01.2021 încalcă autoritatea de lucru judecat, de care se bucură decizia civilă nr. 1112 din 23.07.2020, pronunțată în același dosar de aceeași instanță.

În acest sens arată revizuenții că, prin decizia civilă nr. 1112 din 23.07.2020, Curtea de Apel București a admis recursul și a dispus casarea, în tot, a sentinței civile nr. 5923 din 23.09.2019, iar pe de altă parte a reținut cauza spre soluționarea fondului, pronunțând, în acest sens, soluția: "admite acțiunea". Consideră revizuenții că admițând cererea revizuenților de completare a dispozitivului, Curtea de Apel București trebuia să se circumscrie manierei de dezlegare a cauzei reținute prin decizia sus indicată (nr. 1112/23.07.2020), iar nu să modifice o astfel de soluție definitivă, în sensul transformării unei decizii de casare în tot a unei sentințe de fond și de admitere a acțiunii, într-o soluție de casare în parte și de admitere în parte a cererii de chemare în judecată.

La data de 05.10.2021 intimatul Institutul Național de Statistică a formulat întâmpinare prin care a invocat inadmisibilitatea cererii de revizuire, precum și, în subsidiar, caracterul neîntemeiat al unei astfel de căi extraordinare de atac.

II. Considerentele Înaltei Curți asupra cererii de revizuire

Examinând cererea de revizuire în raport de temeiul de drept indicat, precum și de înscrisurile depuse la dosar, Înalta Curte reține caracterul inadmisibil al căii de atac extraordinare declarate în cauză, pentru considerentele arătate în continuare.

Din circumstanțele cauzei, Înalta Curte constată că revizuenții A., B., C. și D. s-au prevalat, prin calea de atac extraordinară exercitată, de dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., potrivit cărora revizuirea unei hotărâri pronunțate asupra fondului sau care evocă fondul poate fi cerută dacă există hotărâri definitive potrivnice, date de instanțe de același grad sau de grade diferite, care încalcă autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri.

Demersul judiciar în discuție a fost formulat împotriva deciziei nr. 145 din 28.01.2021, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal în dosarul nr. x/2019, în raport de existența deciziei civile nr. 1112 din 23.07.2020, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal în același dosar.

Condițiile de admisibilitate prevăzute pentru acest caz de revizuire, ce trebuie îndeplinite cumulativ, sunt următoarele:

a) existența a două hotărâri definitive potrivnice, indiferent dacă prin ele s-a soluționat sau nu fondul cauzei;

b) hotărârile să fie pronunțate în aceeași pricină, deci să existe tripla identitate de părți, obiect și cauză;

c) hotărârile să fie pronunțate în dosare diferite;

d) în al doilea proces să nu se fi invocat excepția autorității de lucru judecat sau, dacă a fost ridicată, să nu se fi discutat excepția;

e) să se ceară anularea celei de-a doua hotărâri, care s-a pronunțat cu încălcarea autorității de lucru judecat.

Verificând aceste condiții, reține Înalta Curte că atât decizia civilă nr. 145 din 28.01.2021, cât și decizia civilă nr. 1112 din 23.07.2020 au fost pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal în același dosar nr. x/2019, prin hotărârea atacată fiind soluționată o cerere de completare a dispozitivului hotărârii inițiale, formulată chiar de revizuenți.

Or, în acest context, instanța de control judiciar apreciază că, în cauză, nu este îndeplinită condiția prevăzută la lit. c) din enumerarea anterioară, întrucât, ceea ce interesează, în validarea îndeplinirii acesteia, este invocarea sau nu a unei excepții a autorității de lucru judecat față de existența unei hotărâri judecătorești pronunțate într-o altă cauză.

Înalta Curte are în vedere, în acest sens, interpretarea coroborată a pct. 8 al alin. (1) al art. 509 C. proc. civ. cu prevederile art. 431 alin. (1) și (2) C. proc. civ. potrivit cărora:

"Nimeni nu poate fi chemat în judecată de două ori în aceeași calitate, în temeiul aceleiași cauze și pentru același obiect" și "Oricare dintre părți poate opune lucrul anterior judecat într-un alt litigiu, dacă are legătură cu soluționarea acestuia din urmă".

O astfel de coroborare este impusă de sintagma finală a pct. 8 sus indicat, ce menționează, drept punct de reper, instituția autorității de lucru judecat, or art. 431 C. proc. civ. reglementează materia efectelor lucrului judecat, astfel cum chiar denumirea marginală a textului în discuție o arată.

Totodată, condiția existenței unor hotărâri pronunțate în dosare diferite, ce este impusă de prevederile pct. 8 al alin. (1) al art. 509 C. proc. civ., rezultă din utilizarea de către legiuitor, în cuprinsul alin. (1) al art. 431 C. proc. civ., a sintagmei "chemat în judecată de două ori", întrucât fiecare chemare în judecată (dintre cele două) generează un cadru procesual distinct (dosare distincte), dar mai ales din cuprinsul alin. (2) al aceluiași text normativ, care conține expres sintagma:

"lucrul anterior judecat într-un alt litigiu".

Revizuirea întemeiată pe dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. are ca scop înlăturarea din ordinea juridică a unei hotărâri pronunțate cu încălcarea autorității de lucru judecat a unei hotărâri anterioare, atunci când cele două sunt potrivnice, dar admisibilitatea unei asemenea cereri este condiționată de împrejurarea ca judecătorul cauzei ce a pronunțat cea de-a doua hotărâre să nu fi cunoscut despre existența primei hotărâri ori să fi omis a se pronunța asupra excepției autorității de lucru judecat ce a fost invocată în cel de-al doilea dosar.

Or, o astfel de condiție nu este îndeplinită în cauză, în condițiile în care ambele hotărâri sunt pronunțate de aceeași instanță, în aceeași cauză, cea de-a doua venind în completarea primei hotărâri, potrivit procedurii reglementate de art. 444 C. proc. civ.

Cum toate cerințele de admisibilitate a căii extraordinare de atac trebuie îndeplinite cumulativ, absența uneia conduce la soluția de respingere a cererii de revizuire formulată de revizuenții A., B., C. și D., ca inadmisibilă.

Față de aceste considerente, în temeiul art. 513 raportat la art. 509 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de revizuenții A., B., C. și D. împotriva deciziei civile nr. 145 din 28 ianuarie 2021, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal în dosarul nr. x/2019.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge cererea de revizuire formulată de revizuenții A., B., C. și D. împotriva deciziei civile nr. 145 din 28 ianuarie 2021, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal în dosarul nr. x/2019, ca inadmisibilă.

Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare la Completul de 5 judecători al Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 13 octombrie 2021.

Procesat de GGC - LM