ÎCCJ, Decizia nr. 84/2022

Asupra recursului de față, constată următoarele:

Prin Decizia civilă nr. 4665 din 13 octombrie 2021, în Dosarul nr. x/2021, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, a respins cererea de revizuire formulată de revizuenții A., B., C. și D. împotriva Deciziei civile nr. 145 din 28 ianuarie 2021, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, în Dosarul nr. x/2019, ca inadmisibilă.

Pentru a pronunța această soluție, instanța a reținut că revizuirea întemeiată pe dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. are ca scop înlăturarea din ordinea juridică a unei hotărâri pronunțate cu încălcarea autorității de lucru judecat a unei hotărâri anterioare, atunci când cele două sunt potrivnice, dar admisibilitatea unei asemenea cereri este condiționată de împrejurarea ca judecătorul cauzei ce a pronunțat cea de-a doua hotărâre să nu fi cunoscut despre existența primei hotărâri ori să fi omis a se pronunța asupra excepției autorității de lucru judecat ce a fost invocată în cel de-al doilea dosar.

Or, o astfel de condiție nu era îndeplinită în cauză, în condițiile în care ambele hotărâri pretinse a fi potrivnice erau pronunțate de aceeași instanță, în aceeași cauză, cea de-a doua venind în completarea primei hotărâri, potrivit procedurii reglementate de art. 444 C. proc. civ.

Cum cerințele de admisibilitate a căii extraordinare de atac trebuie îndeplinite cumulativ, absența uneia a condus la soluția de respingere a cererii de revizuire formulată de revizuenții A., B., C. și D., ca inadmisibilă.

Împotriva Deciziei nr. 4665 din 13 octombrie 2021, pronunțată în Dosarul nr. x/2021, a declarat recurs recurenta A. solicitând admiterea recursului, iar pe cale de consecință, admiterea cererii de revizuire formulată împotriva Deciziei nr. 145 din 28 ianuarie pronunțată de Curtea de Apel București în soluționarea cererii de completare a Deciziei civile nr. 1112 din 23 iulie 2020 pronunțată de Curtea de Apel București în Dosarul nr. x/2019.

Recurenta apreciază că instanța de revizuire a respinsă cererea de revizuire ca inadmisibilă, prin interpretarea și aplicarea greșită a dispozițiilor art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.

Prin memoriul de recurs, recurenta arată că cererea de revizuire este admisibilă deoarece îndeplinește toate condițiile stabilite de legiuitor prin dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.. Precizează că: - există două hotărâri potrivnice: respectiv, Decizia Curții de Apel București nr. 1112 din 23 iulie 2020, prin care a fost admis recursul, s-a casat sentința recurată și, în rejudecare, s-a admis acțiunea și decizia Curții de Apel București nr. 145 din 28 ianuarie 2021, despre care afirmă că a transformat Decizia civilă nr. 1112 din 23 iulie 2020 dintr-o decizie de admitere în tot a unei cereri, într-o decizie de admitere în parte a aceleași cereri, - hotărârile în referință sunt date de instanțe de același grad (Curtea de Apel București). Recurenta apreciază că Hotărârea nr. 145 din 28 ianuarie 2021 încalcă autoritatea de lucru judecat de care se bucură Decizia definitivă nr. 1112 din 23 iulie 2020.

Analizând criticile din cererea de recurs, Completul de 5 judecători constată că recursul este nefondat, pentru considerentele arătate în continuare.

Motivul de casare invocat prin cererea de recurs este cel prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., recurenta susținând, în esență, că decizia prin care a fost respinsă cererea de revizuire ca inadmisibilă, a fost motivată de instanța de revizuire prin interpretarea și aplicarea greșită, în opinia sa a dispozițiilor art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.

Completul de 5 judecători al Înaltei Curți de Casație și Justiție constată că este învestit, în temeiul art. 513 alin. (6) din C. proc. civ., cu recursul declarat împotriva hotărârii pronunțate de o secție civilă a Înaltei Curți prin care a fost respinsă ca inadmisibilă cererea de revizuire întemeiată pe dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., text procedural care reglementează ipoteza existenței unor hotărâri definitive potrivnice, date de instanțe de același grad sau de grade diferite, care încalcă autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri.

Ca o chestiune prealabilă, Înalta Curte apreciază că criticile recurentei se impun a fi analizate din perspectiva art. 488 alin. (1) pct. 7 C. proc. civ., întrucât se susține că instanța de revizuire a aplicat/interpretat greșit cerințele de admisibilitate a cererii de revizuire privind tripla identitate de părți, obiect și cauză, încălcând astfel normele referitoare la autoritatea de lucru judecat.

Recurenta consideră că instanța de revizuire a aplicat și interpretat greșit normele prevăzute de art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., fiindcă cele două hotărâri menționate în cererea de revizuire erau vădit contradictorii.

Contrar celor susținute de către autoarea recursului, se constată că dezlegarea dată cererii de revizuire de către Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal este conformă dispozițiilor procedurale incidente.

Astfel, cererea de revizuire formulată în temeiul art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ. s-a judecat potrivit dispozițiilor art. 513 alin. (4) din C. proc. civ.

Potrivit acestor dispoziții, revizuirea este o cale de atac extraordinară, de retractare și nesuspensivă de executare, ea putându-se exercita în cazurile și condițiile expres prevăzute de lege.

Articolul 513 alin. (3) din C. proc. civ., statuează că dezbaterile sunt limitate la admisibilitatea revizuirii și la faptele pe care se întemeiază.

Totodată, conform art. 513 alin. (4) teza întâi C. proc. civ., forma în vigoare la data introducerii cererii de chemare în judecată, "Dacă instanța încuviințează cererea de revizuire, ea va schimba, în tot sau în parte, hotărârea atacată, iar în cazul hotărârilor definitive potrivnice, ea va anula cea din urmă hotărâre".

Conform dispozițiilor art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., revizuirea unei hotărâri pronunțate asupra fondului sau care evocă fondul poate fi cerută dacă:

"există hotărâri potrivnice, date de instanțe de același grad sau de grade diferite, care încalcă autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri".

Acest motiv de revizuire este incident în situația în care același proces este judecat de două ori, pronunțându-se hotărâri potrivnice.

În mod corect a constatat instanța anterioară că, pentru a se putea invoca acest motiv de revizuire, trebuie îndeplinite cumulativ următoarele condiții: să fie vorba despre hotărâri definitive potrivnice; hotărârile să fie pronunțate în aceeași pricină, deci să fi existat tripla identitate de elemente: părți, obiect, cauză; hotărârile să fie pronunțate în dosare diferite; în al doilea proces să nu se fi invocat excepția autorității de lucru judecat sau, dacă a fost ridicată, să nu se fi discutat excepția; să se ceară anularea celei de a doua hotărâri, care s-a pronunțat cu încălcarea autorității de lucru judecat.

Prin criticile din recurs sunt reiterate susținerile din cererea de revizuire prin care se arată că demersul judiciar în discuție a fost formulat împotriva Deciziei nr. 145 din 28 ianuarie 2021, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, în Dosarul nr. x/2019, în raport de existența Deciziei civile nr. 1112 din 23 iulie 2020, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, în același dosar.

Analizând comparativ litigiile, în temeiul art. 513 alin. (3) raportat la art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., Înalta Curte de Casație și Justiție constată că nu se verifică condiția de admisibilitate referitoare la hotărâri care să fie pronunțate în dosare diferite, astfel cum în mod corect a reținut și instanța de revizuire.

În acest sens se constată că hotărârile supuse revizuirii nu cuprind dezlegări potrivnice, întrucât atât Decizia civilă nr. 145 din 28.01.2021, cât și Decizia civilă nr. 1112 din 23.07.2020 au fost pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, în același Dosar nr. x/2019, prin hotărârea atacată fiind soluționată o cerere de completare a dispozitivului hotărârii inițiale, formulată chiar de revizuenți.

Astfel, Înalta Curte reține că în mod corect instanța de revizuire a constatat că în cauză nu este îndeplinită condiția admisibilității cererii de revizuire în ceea ce privește cerința existenței unei hotărâri judecătorești pronunțate într-o altă cauză.

În realitate, prin criticile formulate, recurenta-revizuentă tinde la o nouă apreciere cu privire la fondul cauzei, ceea ce ar aduce atingere principiului res judicata a cărui respectare impune ca exercitarea revizuirii să nu presupună o nouă judecată a cauzei.

În consecință, pentru toate argumentele expuse, se constată că hotărârea recurată este legală și temeinică, nefiind identificate motive de reformare în sensul motivelor art. 488 alin. (1) C. proc. civ., invocate în cererea de recurs, urmând a fi respins, ca nefondat, recursul ce formează obiectul prezentei cauze.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca nefondat recursul declarat de recurenta A. împotriva Deciziei nr. 4665 din 13 octombrie 2021 pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, în Dosarul nr. x/2021.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 16 mai 2022.

GGC - NN