ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5657/2022

Ședința publică din data de 24 noiembrie 2022

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, reclamanții A. și B. au solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Constanța:

- anularea Deciziei nr. 7 din data de 20.01.2020, emisă de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Constanța;

- obligarea pârâtului la emiterea de noi decizii de salarizare pentru fiecare contestatar cu luarea în considerare a dispozițiilor art. 120 alin. (5)

1

și alin. (5)

2

din Legea nr. 304/2004 republicată (astfel cum a fost modificată și completată prin O.U.G. nr. 12/2019), art. 17 din Secțiunea a 4-a a Capitolului VIII. din Legea - cadru nr. 153/2017 coroborat cu art. 22 alin. (1) Secțiunea a 6-a a aceluiași capitol, cu aplicarea nr. crt. 4 lit. B), Capitolul I din Anexa V a Legii-cadru nr. 153/2017, în integralitatea lui (salarii de bază cu luarea în considerare a majorării raportată la vechimea în muncă și a majorării raportată la vechimea în funcția de specialist 1T în cadrul parchetului);

- obligarea pârâtului la plata diferenței dintre venitul calculat potrivit solicitării sus-menționate și venitul efectiv plătit, actualizată cu indicele de inflație, și plata dobânzii legale aferente, de la data scadenței fiecărui venit lunar până la data plății efective.

Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, prin sentința nr. 1198 din 20 noiembrie 2020, a admis acțiunea formulată de reclamanți și a anulat Decizia nr. 7 din data de 20.01.2020 a Procurorului General al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Constanța, . cu privire la reclamanți.

Totodată, a obligat pârâtul să emită o nouă Decizie de salarizare cu privire la fiecare reclamant, cu luarea în considerare a dispozițiilor art. 120 alin. (5) indice 1, 5 indice 2 din Legea nr. 304/2004 republicată, art. 17 din Secțiunea a 4-a a Capitolului VIII din Legea – cadru nr. 153/2017 coroborat cu art. 22 alin. (1) Secțiunea a 6-a a aceluiași capitol cu aplicarea nr. crt. 4 lit. B), Capitolul I din Anexa V a Legii – cadru nr. 153/2017, în integralitatea lui – salarii de bază cu luarea în considerare a majorării raportată la vechimea în muncă și a majorării raportată la vechimea în funcția de specialist IT în cadrul parchetului.

De asemenea, a obligat pârâtul să plătească fiecăruia dintre reclamanți diferența dintre venitul calculat potrivit dispozițiilor sus menționate și venitul efectiv plătit, sume actualizate cu indicele de inflație, precum și dobânda legală aferentă, de la data scadenței fiecărui venit lunar până la data plății efective.

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâtul Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Constanța, invocând . motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.

În motivarea căii de atac recurentul a susținut, în esență, că prima instanță a interpretat și aplicat în mod greșit art. 22 din secțiunea a 6-a a cap. VIII din Anexa V a Legii nr. 153/2017 coroborat cu lit. B) din cap. I al aceleiași anexe, precum și principiile care stau la baza funcționării Ministerului Public.

Astfel, făcând trimitere la prevederile art. 38 alin. (3) și (6) din Legea nr. 153/2017, cu modificările și completările ulterioare, a susținut că specialiștii din cadrul Ministerului Public au beneficiat de majorarea salariului din luna decembrie 2017 până la nivelul salariului de bază prevăzut la pct. 4 de la lit. B) din cap. I al Anexei V a Legii nr. 153/2017, majorat cu 15% pentru complexitatea muncii, concomitent cu majorarea cu 25% a cuantumului sporurilor în plată în luna decembrie 2017.

Pentru personalul care a atins nivelul salariului de bază prevăzut de lege pentru anul 2022, majorat cu 15% pentru complexitatea muncii, cuantumul sporurilor a fost determinat prin aplicarea procentelor prevăzute la art. 4 și art. 5 din cap. VIII al Anexei V din Legea nr. 153/2017, respectiv 30% din salariul de bază (din care 15% spor pentru risc și suprasolicitare neuropsihică și pentru păstrarea confidențialității și 15% spor pentru condiții de muncă grele, vătămătoare sau periculoase).

Salariul de bază pentru specialiștii din cadrul Ministerului Public a fost stabilit conform lit. B), nr. crt 4, din cap. I al Anexei V din Legea nr. 153/2017, corespunzător funcției de procuror cu grad de parchet de pe lângă judecătorie. Indemnizația de încadrare se majorează direct proporțional cu vechimea în muncă și în funcție, aceasta din urmă fiind definită la pct. 1 al notei de la lit. B) din cap. I al Anexei V a legii anterior menționate: prin "vechime în funcție" se înțelege vechimea tn funcția de judecător, procuror, personal asimilat acestora, magistrat-asistent sau auditor de justiție.

Așa fiind, recurentul a arătat că ordinele contestate sunt legale întrucât legiuitorul nu a prevăzut ca și vechimea în funcția de specialist să constituie vechime în funcție, astfel încât să poată fi luată în calcul la stabilirea salariilor de bază ale specialiștilor, acestea fiind egale cu indemnizația unui procuror cu grad de parchet de pe lângă judecătorie cu o vechime în funcție între 0-3 ani.,

Pentru vechimea în funcție dobândită în cadrul parchetului, specialiștii care nu au atins nivelul de salarizare aferent anului 2022 beneficiază de prevederile art. 39 alin. (1) din Legea nr. 153/2017, respectiv salarizarea se face la nivelul prevăzut pentru funcții similare.

În continuare, recurentul a invocat Deciziile Curții Constituționale nr. 818 - 821 din 03.07.2008, prin care s-au admis excepțiile de neconstituționalitate invocate de Ministerul Justiției, constatându-se că prevederile art. 1, art. 2 alin. (3) și art. 27 alin. (1) din O.G. nr. 137/2000, republicată, sunt neconstitutionale în măsura în care din acestea se desprinde înțelesul că instanțele judecătorești au competența să anuleze ori să refuze aplicarea unor acte normative cu putere de lege, considerând că sunt discriminatorii, și să le înlocuiască cu norme create pe cale judiciară sau cu prevederi cuprinse în alte acte normative.

Totodată, a făcut referire la Deciziile Curții Constituționale nr. 289 din 07.06.2005 și nr. 693 din 17.10.2006, în materie de salarizare, invocând, totodată, șii jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, respectiv Hotărârea din 08.11.2005, pronunțată în cauza Kechko contra Ucrainei, și Hotărârea din 08.12.2009, pronunțată în cauza Wieczorek contra Poloniei, apreciind că aceasta se aplică mutatis mutandis și în prezenta cauză.

În concluzie, a solicitat admiterea recursului, casarea sentinței recurate și pe fond respingerea acțiunii.

Prin întâmpinare, intimații-reclamanți A. și B. au solicitat respingerea recursului, ca nefondat, și menținerea sentinței atacate, fiind temeinică și legală.

II. Considerentele Înaltei Curți asupra recursului

Examinând sentința atacată prin prisma criticilor formulate de recurent și în temeiul art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este fondat.

Intimații-reclamanți au învestit instanța de contencios administrativ cu o cerere vizând anularea Deciziei nr. 7 din data de 20.01.2020, emisă de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Constanța și obligarea pârâtului să emită noi decizii de salarizare pentru fiecare reclamant cu luarea în considerare a dispozițiilor art. 120 alin. (5)

1

și alin. (5)

2

din Legea nr. 304/2004, republicată, (modificată și completată prin O.U.G. nr. 12/2019), art. 17 din Secțiunea a 4-a a Capitolului VIII. din Legea - cadru nr. 153/2017 coroborat cu art. 22 alin. (1) Secțiunea a 6-a a aceluiași capitol, cu aplicarea nr. crt. 4 lit. B), Capitolul I din Anexa V a Legii-cadru nr. 153/2017, precum și la plata diferențelor salariale actualizate cu indicele de inflație, și plata dobânzii legale aferente, de la data scadenței fiecărui venit lunar până la data plății efective.

Curtea de Apel București a admis acțiunea formulată de reclamanți și a obligat pârâtul să emită noi decizii de salarizare în privința acestora, cu luarea în considerare a prevederilor legale invocate și cu plata diferențelor salariale solicitate.

Instanța de control judiciar nu împărtășește soluția Curții de Apel București, constatând că sunt fondate criticile recurentului circumscrise motivului de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., potrivit căruia casarea hotărârii se poate cere când aceasta a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material.

Prin Decizia nr. 7 din 20.01.2020 a Procurorului General al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Constanța, atacată, s-au stabilit salariile specialiștilor IT începând cu data de 01 decembrie 2019, în aplicarea Legii-cadru nr. 567/2004 și cu respectarea art. 120 alin. (5

1

) din Legea nr. 304/2004 republicată, astfel cum a fost modificată și completată prin O.U.G. nr. 12/2019.

Reclamanții au contestat această decizie, având în vedere că salariile specialiștilor IT au fost stabilite la nivelul salariului unui procuror cu grad de judecătorie - baza 0-3 ani, fără a se recunoaște vechimea în funcție, ci doar vechimea în muncă, fără să se țină cont de prevederile legale incidente.

Prima instanță a considerat că din moment ce pârâtul a considerat că reclamanților li se aplică nivelul de vechime în funcție 0-3 ani este evident că acesta a realizat o asimilare a vechimii în funcția de specialist IT cu vechimea în funcție din cuprinsul cap. I lit. B) nr. crt. 4, însă a limitat această echivalare doar la primul nivel, deși norma de trimitere nu stabilea o astfel de diferențiere, considerând astfel că acțiunea este întemeiată.

Contrar celor reținute de prima instanță, Înalta Curte constată că argumentele în susținerea încadrării reclamanților în grila salarială prevăzută de cap. I lit. B) nr. crt. 4 din Legea nr. 153/2017, în ceea ce privește salariul de bază, în sensul asimilării din punct de vedere salarial cu procurorii, nu pot fi acceptate.

Din această perspectivă sunt relevante dispozițiile art. 120 alin. (5

1

) din Legea nr. 304/2004, republicată, care prevăd că începând cu luna martie 2019, specialiștii IT din cadrul instanțelor și parchetelor, din cadrul aparatului propriu al Consiliului Superior al Magistraturii și al instituțiilor aflate în coordonarea acestuia, al Ministerului Justiției și al Inspecției Judiciare beneficiază de aceleași drepturi salariale ca specialiștii din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție stabilite potrivit legislației privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice.

Potrivit alin. (5)

2

al aceluiași text de lege, personalul prevăzut la alin. (2) beneficiază de drepturile salariale prevăzute pentru specialiștii de la art. 116 alin. (5).

De asemenea, în art. 22 alin. (1) și (2) din Capitolul VIII din Anexa 5 la Legea nr. 153/2017 se prevede că:

"(1) Salariile de bază pentru specialiștii din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, inclusiv al Direcției Naționale Anticorupție și al Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism și al celorlalte parchete, sunt prevăzute în prezenta anexă la cap. I lit. B) nr. crt. 4.

(2) Specialiștii prevăzuți la alin. (1) beneficiază și de celelalte drepturi salariale prevăzute de lege pentru categoria profesională din care fac parte, după caz, cu excepția elementelor salariale care compun salariul de bază stabilit pentru categoriile profesionale din care fac parte."

Așadar, în raport cu dispozițiile art. 120 alin. (5

1

) din Legea nr. 304/2004 și ale art. 22 alin. (1) și (2) din Capitolul VIII din Anexa V la Legea nr. 153/2017, rezultă că salariile de bază ale reclamaților se stabilesc conform grilei prevăzută de cap. I lit. B) nr. crt. 4 din Legea nr. 153/2017.

La Capitolul I lit. B) nr. crt. 4 se află funcția de "procuror cu grad de judecătorie", existând în cadrul tabelului aferent o ierarhizare pe verticală raportată la vechimea în funcție și o ierarhizare pe orizontală raportată la gradație, primul rând al ierarhiei fiind cel specific unei vechimi în funcție de "0-3 ani".

Totodată, în Nota la Capitolul I lit. B) se prevede că "Prin "vechime în funcție", în senul prezentului capitol, se înțelege vechimea în funcția de judecător, procuror, personal asimilat acestora, magistrat-asistent sau auditor de justiție.", respectiv că "Indemnizația de încadrare/coeficientul cuprinde sporul de vechime în muncă corespunzător gradației " .

Din analiza coroborată a normelor legale incidente, se reține că singura referință relevantă pentru stabilirea salariilor specialiștilor IT este cea la Capitolul I lit. B) nr. crt. 4 primul rând, vizând ierarhizarea aferentă unei vechimi în funcție de "0-3 ani" cu variațiile date de gradațiile diferite.

Altfel spus, specialiștii IT, deși asimilați din perspectiva salariului de bază celui reglementat pentru funcția de procuror cu grad de judecătorie, nu se bucură decât de variațiile salariului de bază în funcție de indemnizația stabilită pentru rândul aferent vechimii "0-3 ani" și gradațiilor corespunzătoare acesteia, întrucât dețin vechime "0" în sensul Notei la Capitolul I lit. B), nejustificând acumularea de vechime în funcțiile de "judecător, procuror, personal asimilat acestora, magistrat-asistent sau auditor de justiție", singurele relevante pentru observarea și a celorlalte grile de la Capitolul I lit. B) nr. crt. 4, anume rândurile normative pentru "3-5 ani", "5-10 ani", "10-15 ani", "15-20 ani" și "peste 20 ani".

Prin urmare, pentru aplicarea Capitolul I lit. B) nr. crt. 4 în sensul art. 22 alin. (1) din Capitolul VIII ale Anexei V la Legea – cadru nr. 153/2017 nu este relevantă vechimea în funcția de specialist IT, întrucât nu există nicio normă juridică prin care să se asimileze această vechime celei de "judecător, procuror, personal asimilat acestora, magistrat-asistent sau auditor de justiție" prevăzută explicit în Nota la Capitolul I lit. B) spre a fi avută în vedere la determinarea rândurilor raportat la vechimea în funcție.

Or, pentru a avansa pe verticală în cadrul Capitolului I lit. B) nr. crt. 4, personalul salarizat trebuie să acumuleze vechimile de "3-5 ani", "5-10 ani", "10-15 ani", "15-20 ani" și "peste 20 ani" în funcțiile de "judecător, procuror, personal asimilat acestora, magistrat-asistent sau auditor de justiție", iar nu în orice altă funcție exercitată la nivelul unui parchet sau al unei instanțe, specialistul IT nu acumulează prin exercitarea activității vechime în funcția vizată de Capitolului I lit. B) nr. crt. 4 așa încât s-a realizat o corectă aplicare a legii referitor la art. 22 alin. (1) din Capitolul VIII al Anexei V la Legea-cadru raportat la Capitolul I lit. B) nr. crt. 4.

De altfel, în acest sens s-a statuat și prin Decizia nr. 31/17.05.2021, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție – Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, ulterior pronunțării sentinței atacate, care, deși se referă la ofițerii și agenții de poliție judiciară, privește interpretarea dispozițiilor legale incidente și în cauza de față, respectiv dispozițiile Cap. I lit. B) nr. crt. 4 din Anexa V la Legea nr. 153/2017 și stabilește că:

"În interpretarea și aplicarea principiului ierarhizării pe verticală, cât și pe orizontală, în cadrul aceluiași domeniu, în funcție de complexitatea și importanța activității desfășurate, potrivit prevederilor art. 6 lit. f) din Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, cu modificările și completările ulterioare, în cazul personalului din cadrul Direcției Naționale Anticorupție și Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism care nu are o grilă proprie de salarizare, trimiterea la prevederile nr. crt. 4 lit. B) de la capitolul I din anexa nr. V, din același act normativ, vizează aplicarea acestor dispoziții doar în ceea ce privește vechimea în muncă, nu și vechimea în funcție."

Totodată, în cuprinsul considerentelor acestei decizii, se arată următoarele:

"94. Faptul că prin nota de subsol la tabelul prevăzut de capitolul I lit. B) din anexa nr. V a Legii-cadru nr. 153/2017 se prevede că, prin "vechime în funcție", în sensul prezentului capitol, se înțelege vechimea în funcția de judecător, procuror, personal asimilat acestora, magistrat-asistent sau auditor de justiție denotă că ierarhizarea salarizării în funcție de această vechime nu se poate aplica decât categoriilor de personal expres prevăzute, nu și categoriilor de personal a căror salarizare se stabilește prin "trimitere" la coeficientul de ierarhizare.

Cu privire la cuantumul sporurilor cuvenite reclamanților, așa cum în mod corect s-a stabilit de către recurent, aceștia beneficiază de spor pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, spor pentru păstrarea confidențialității și spor de condiții grele de muncă, vătămătoare sau periculoase, în cuantum de 30 % din salariul de bază, sens în care sunt incidente prevederile art. 9, art. 12 alin. (1), art. 23, art. 25 alin. (1), art. 36 alin. (1) și art. 38 alin. (1), (3), (4) și (6) din Legea nr. 153/2017

Din modul de aplicare a Legii 153/2017, prezentat în articolul 38 din lege, se desprinde concluzia că legiuitorul a dorit realizarea unei tranziții între vechile legi de salarizare și noua lege, pornind de la salariul acordat în luna decembrie 2017, prin majorarea succesivă atât a salariului de bază, cât și a sporurilor și a celorlalte drepturi, pentru o perioadă de 5 ani, preconizând ca până în anul 2022 întregul personal salarizat din fonduri publice să ajungă la nivelul drepturilor stabilite prin anexele I-IX la lege, astfel cum prevede art. 9.

Astfel, dacă anumite categorii de personal, prin creșterea salarială reglementată de art. 38 alin. (3) lit. a), ating sau depășesc nivelul salariului de bază stabilit de lege pentru anul 2022, rezultă că în privința acestora nu se mai pune problema aplicării etapizate a legii, motiv pentru care li se vor stabili toate drepturile salariale (salariul de bază de bază, soldele de funcție/salariile de funcție, indemnizațiile de încadrare, dar și sporurile, indemnizațiile, compensațiile, primele, premiile și celelalte elemente ale sistemului de salarizare) potrivit noii legi.

Creșterea salarială prevăzută de art. 38 alin. (3) lit. a) din lege este prevăzută cu scopul aplicării etapizate a legii. Prin urmare, chiar dacă legiuitorul nu a prevăzut expres modalitatea de stabilire a sporurilor în situația acordării salariului stabilit pentru anul 2022, soluția decurge logic din faptul că pentru aceste categorii de personal legea nu se mai aplică etapizat, ci sunt salarizați direct la nivelul menționat în anexele legii nr. 153/2017.

În fine, cât privește prezumția de lucru judecat invocată de recurent prin notele scrise depuse la dosar, cu trimitere la hotărârile judecătorești menționate, se constată că aceasta nu operează în cauză, întrucât au fost în discuție sporuri acordate în temeiul unor legi diferite (sporul de fidelitate), în prezent reclamanții nemaibeneficiind de toate sporurile respective.

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte, în temeiul art. 496 alin. (1) din C. proc. civ. și art. 20 din Legea nr. 554/2004, modificată și completată, va admite recursul, va casa sentința atacată și, în rejudecare, va respinge acțiunea formulată de reclamanți ca neîntemeiată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul formulat de pârâtul Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Constanța împotriva sentinței nr. 1198 din 20 noiembrie 2020 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Casează sentința atacată și, în rejudecare, respinge acțiunea formulată de reclamanții A. și B., ca neîntemeiată.

Definitivă.

Pronunțată astăzi, 24 noiembrie 2022, prin punerea soluției la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.