ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1138/2022

Ședința publică din data de 25 februarie 2022

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea formulată reclamanții A. și B., în contradictoriu cu Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Constanța, au formulat plângere împotriva Hotărârii Colegiului de Conducere a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Constanța nr. 6 din 29.05.2019 prin care au solicitat:

- anularea Hotărârii Colegiului de Conducere a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Constanța nr. 6 din 29.05.2019;

- anularea deciziei Procurorului General al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Constanța nr. 36 din data de 26.03.2019;

- obligarea pârâtului la emiterea unei noi decizii avându-se în vedere art. 120 alin. (5)

1

din Legea nr. 304/2004 republicată, astfel cum a fost modificată și completată prin Ordonanța de Urgență nr. 12/2019, art. 17 din Secțiunea 4 a capitolului VIII din Legea-cadru nr. 153/2017 coroborat cu art. 22 alin. (1), (2) din secțiunea 6 a aceluiași capitol cu aplicarea nr. crt. 4 lit. B), capitolul I din anexa V a Legii-cadru nr. 153/2017, în integralitatea lui (cu recunoașterea vechimii în funcție) până la încetarea raportului de serviciu;

- obligarea pârâtului la plata diferenței dintre venitul calculat potrivit solicitării sus-menționate și venitul efectiv plătit, actualizată cu indicele de inflație și plata dobânzii legale aferente, de la data scadenței fiecărui venit lunar până la data plății efective.

Curtea de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal, prin sentința nr. 898 din 4 decembrie 2019, a respins acțiunea formulată de reclamanții A. și B., în contradictoriu cu Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Constanța, ca neîntemeiată.

Împotriva hotărârii instanței de fond reclamanții A. și B. au declarat recurs.

Recursul este întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ.

După prezentarea situației de fapt, în motivarea recursului se arată că instanța de fond a reținut că salariile de bază ale specialiștilor din P.Î.C.C.J. se stabilesc numai în condițiile prevăzute în prezenta anexă la cap. I lit. B) nr. crt. 4 și că numai restul elementelor salariale (adică sporuri, compensații, prime etc.) sunt împrumutate de la categoria profesională din care fac parte, adică de la personalul auxiliar de specialitate din cadrul parchetelor (în rândul cărora se numără și specialiștii IT, potrivit art. 3 alin. (2) din Legea nr. 567/2004)".

De asemenea, arată că "salariile de bază ale specialiștilor se calculează prin raportare la salariile de bază ale procurorilor din cadrul parchetelor cu grad de judecătorie", dar apoi reține incorect "faptul că salariile de bază ale personalului auxiliar de specialitate se diferențiază în raport cu vechimea în funcția de personal auxiliar devine nerelevant, din moment ce salariile de bază ale specialiștilor se calculează după alte criterii, în baza unei dispoziții legale speciale".

Recurenții precizează că în Legea-cadru nr. 153/2017, la art. 7 lit. a) se prevede că, pentru orice bugetar, "salariul de bază reprezintă suma de bani la care are dreptul lunar personalul plătit din fonduri publice, corespunzător funcției, gradului/treptei profesionale, gradației, vechimii în specialitate, astfel cum este stabilită în anexele nr. 1 - IX".

Instanța de fond a arătat că salariile de bază ale procurorilor sunt diferențiate și în raport de vechimea în funcție, dar este vorba de vechimea în funcția de magistrat deoarece imediat după tabelul cu salariile de bază ale procurorilor, legiuitorul a inserat Nota nr. 1 unde a precizat că "prin vechime în funcție", în sensul prezentului capitol, se înțelege vechimea în funcția de judecător, procuror, personal asimilat acestora, magistrat-asistent sau auditor de justiție" fără a ține seama că salariile au fost stabilite printr-o normă de trimitere.

Având în vedere această trimitere, este normal ca în actul de bază (Legea-cadru nr. 153/2017), să nu apară vechimea în funcția de specialist IT, așa cum nici la nr. crt. 4 din tabelul de la lit. B), Capitolul I din Anexa 5 a Legii-cadru nr. 153/2017 nu apare specificată funcția de specialist IT.

Dacă pe linia de la nr. crt. 4 se asimilează procuror cu grad de judecătorie cu specialist IT, atunci nu se poate ciunti legea și în nota de subsol să nu se asimileze vechimea în funcția de procuror cu vechimea în funcția de specialist IT.

În opinia recurentei, această vechime nu reprezintă un element salarial care să se refere la categoria de personal bugetar din care fac parte (cum ar fi, de exemplu sporul de instanță/parchet prevăzut de art. 17 alin. (3), (4), (5) din Capitolul VIII din anexa V a Legii-cadru nr. 153/2017) și care este exceptată prin dispozițiile art. 22 alin. (2) din același capitol, ci este unul din elementele care stabilesc salariul unui judecător cu grad de judecătorie, deci și al unui specialist IT.

Trimiterea la nr. crt. 4 lit. B), capitolul I din anexa V a Legii-cadru nr. 153/2017 cuprinde atât stabilirea salariului în funcție de majorarea raportată la vechimea în muncă cât și în funcție de majorarea raportată la vechime în funcție.

Din moment ce Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Constanța a considerat că salariul trebuie să se încadreze la nivelul de vechime în funcție de 0 - 3 ani, este evident că a realizat o asimilare a vechimii în funcția de specialist IT cu vechimea în funcție din cuprinsul nr. crt. 4 lit. B), capitolul I, anexa V din Legea-cadru nr. 153/2017, însă a limitat această echivalare doar la primul nivel, deși norma de trimitere nu stabilea o astfel de limitare.

Conform principiului "Ubi lex non disiinguit, nec nos distinguere debemus", recurenții consideră că dacă legiuitorul a stabilit salariile conform întregului nr. crt. 4 lit. B), capitolul I, anexa V din Legea-cadru nr. 153/2017, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Constanța nu poate să restrângă aceste drepturi prin eliminarea vechimii în funcție.

Se mai susține că instanța de fond nu s-a pronunțat în nici un fel și nici nu a făcut vreo referire în legătură cu adresa nr. x din 12.09.2018 a Curții de Apel București, din care reiese că specialiștilor IT li s-a luat în considerare vechimea în funcție la stabilirea salariului. Conform art. 120 alin. (6): ..Specialiștii IT din cadrul instanțelor si parchetelor, din cadrul aparatului propriu al Consiliului Superior al Magistraturii și al instituțiilor aflate în coordonarea acestuia, al Ministerului Justiției și al Inspecției Judiciare beneficiază de aceleași drepturi salariale ca specialiștii din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție stabilite potrivit legislației privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice". Cu alte cuvinte, salariul specialistului de la PICCJ, al specialistului IT din parchete și al specialistului IT din instanțe trebuie să fie același.

În susținerea recursului sunt indicate și redate texte de lege incidente pricinii și practică judiciară, precum și decizii pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal.

Intimatul Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Constanța a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

Analizând sentința atacată, prin prisma criticilor formulate de recurenți, a apărărilor expuse în întâmpinarea intimatului, Înalta Curte apreciază că recursul este nefondat.

Pentru a ajunge la această soluție instanța a avut în vedere considerentele în continuare arătate.

În ceea ce privește motivul de recurs întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ. ("când hotărârea nu cuprinde motivele pe care se întemeiază sau când cuprinde motive contradictorii ori numai motive străine de natura cauzei")

Potrivit art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ., în considerentele hotărârii "se vor arăta obiectul cererii și susținerile pe scurt ale părților, expunerea situației de fapt reținută de instanță pe baza probelor administrate, motivele de fapt și de drept pe care se întemeiază soluția, arătându-se atât motivele pentru care s-au admis, cât și cele pentru care s-au înlăturat cererile părților."

Verificând conținutul sentinței atacate, instanța de control judiciar constată că aceasta îndeplinește exigențele menționate, întrucât judecătorul fondului a expus în mod clar și logic argumentele care au fundamentat soluția adoptată.

Motivul de recurs analizat nu are în vedere fiecare dintre argumentele de fapt și de drept folosite de reclamant în cererea de chemare în judecată, instanța având posibilitatea să le grupeze și să le structureze în funcție de problemele de drept deduse judecății, putând să le răspundă prin considerente comune.

Cu alte cuvinte, chiar dacă în motivarea hotărârii judecătorești nu se regăsesc literal toate susținerile invocate de partea reclamantă, sentința nu este susceptibilă de a fi reformată prin prisma motivului de recurs cercetat.

În ceea ce privește motivul de recurs întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. "când hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material"

Din actele și lucrările dosarului rezultă că potrivit art. 38 alin. (3) și (6) din Legea nr. 153/2017, cu modificările și completările ulterioare, cuantumul brut al salariilor de bază și al celorlalte elemente ale sistemului de salarizare care fac parte, potrivit legii, din salariul lunar brut, au fost majorate cu 25% față de nivelul acordat pentru luna decembrie 2017.

În situația în care, începând cu 01.01.2018, salariile de bază, soldele de funcție/salariile de funcție și indemnizațiile de încadrare au fost mai mari decât cele stabilite, potrivit legii, pentru anul 2022 sau devin, ulterior, mai mari ca urmare a majorărilor salariale reglementate, au fost acordate cele stabilite pentru anul 2022.

Specialiștii din cadrul Ministerului Public au beneficiat de majorarea salariului din luna decembrie 2017 până la nivelul salariului de bază prevăzut la pct. 4 de la lit. B) din cap. I al Anexei V a Legii nr. 153/2017, majorat cu 15% pentru complexitatea muncii, concomitent cu majorarea cu 25% a cuantumului sporurilor în plată în luna decembrie 2017.

Pentru personalul care a atins nivelul salariului de bază prevăzut de lege pentru anul 2022, majorat cu 15% pentru complexitatea muncii, cuantumul sporurilor a fost determinat prin aplicarea procentelor prevăzute la art. 4 și art. 5 din cap. VIII al Anexei V din Legea nr. 153/2017, respectiv 30% din salariul de bază (din care 15% spor pentru risc și suprasolicitare neuropsihică și pentru păstrarea confidențialității și 15% spor pentru condiții de muncă grele, vătămătoare sau periculoase).

Salariul de bază pentru specialiștii din cadrul Ministerului Public a fost stabilit conform lit. B), nr. crt. 4. din cap. I al Anexei V din Legea nr. 153/2017, corespunzător funcției de procuror cu grad de parchet de pe lângă judecătorie. Indemnizația de încadrare se majorează direct proporțional cu vechimea în muncă și în funcție, aceasta din urmă fiind definită la pct. 1 al notei de la lit. B) din cap. I al Anexei V a legii anterior menționate: prin "vechime în funcție" se înțelege vechimea în funcția de judecător, procuror, personal asimilat acestora, magistrat-asistent sau auditor de justiție.

Deoarece legiuitorul nu a prevăzut ca și vechimea în funcția de specialist să constituie vechime în funcție, astfel încât să poată fi luată în calcul la stabilirea salariilor de bază ale specialiștilor, acestea sunt egale cu indemnizația unui procuror cu grad de parchet de pe lângă judecătorie cu o vechime în funcție între 0-3 ani.

Pentru vechimea în funcție dobândită în cadrul parchetului, specialiștii care nu au atins nivelul de salarizare aferent anului 2022 beneficiază de prevederile art. 39 alin. (1) din Legea nr. 153/2017, respectiv salarizarea se face la nivelul prevăzut pentru funcții similare.

Instanța de control judiciar are în vedere și faptul că prin Decizia nr. 31/2021, pronunțată în dosarul nr. x/2021 de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, s-a statuat că "în interpretarea și aplicarea principiului ierarhizării pe verticală, cât și pe orizontală, în cadrul aceluiași domeniu, în funcție de complexitatea și importanța activității desfășurate, potrivit art. 6 lit. f) din Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, cu modificările și completările ulterioare, în cazul personalului din cadrul Direcției Naționale Anticorupție și Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism care nu are o grilă proprie de salarizare, trimiterea la prevederile nr. crt. 4 lit. B) de la capitolul I din anexa nr. V, din același act normativ, vizează aplicarea acestor dispoziții doar în ceea ce privește vechimea în muncă, nu și vechimea în funcție."

Astfel, decizia anterior menționată este evident aplicabilă și cu privire la specialiștii din cadrul Parchetului de lângă Curtea de Apel Constanța, respectiv în sensul că vechimea în cazul specialiștilor din cadrul unităților de parchet se calculează doar pe orizontală pe grila din legea unică de salarizare, respectiv avându-se în vedere doar vechimea în muncă, iar nu și pe verticală, cu luarea în considerare a vechimii în funcție.

De asemenea, chiar din denumirea titlului marginal al Secțiunii 6 din Capitolul VIII din Anexa V din Legea nr. 153/2017, respectiv "Salarizarea specialiștilor din cadrul Parchetului de pe lângă înalta Curte de Casație și Justiție, inclusiv al Direcției Naționale Anticorupție, al Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată, și Terorism și al celorlalte parchete", legiuitorul a considerat că salarizarea specialiștilor din cadrul DNA și DIICOT este aplicabilă și celorlalte parchete.

Așadar, Decizia ÎCCJ nr. 31/2021, pronunțată în dosarul nr. x/2021, este aplicabilă inclusiv specialiștilor din cadrul Parchetului de lângă Curtea de Apel Constanța.

Potrivit dispozițiilor cuprinse la Cap. VIII, Anexa V, Cap. I, lit. B) nr. crt. 4 din Legea nr. 153/2017, indemnizația pentru un procuror cu grad de judecătorie este diferențiată în funcție de vechimea în funcție, de la 0-3 ani, la peste 20 de ani.

Prin Nota nr. 1 la această grilă, se arată că prin vechime în funcție, în sensul prezentului capitol, se înțelege vechimea în funcția de judecător, procuror, personal asimilat acestora, magistrat-asistent sau auditor de justiție.

Înalta Curte constată că prin O.U.G. nr. 12/2019, cu începere de la 01.03.2019,specialiștii IT din Parchet beneficiază de drepturile salariale stabilite la 01.01.2019, respectiv salariul de bază aferent funcției de procuror cu grad de judecătorie, stabilit corespunzător gradației aferentă vechimii în muncă.

Astfel, specialiștii IT, indiferent de vechimea în funcție/specialitate au fost încadrați prin raportare la rândul "baza 0-3 ani".

În jurisprudență au existat două opinii, prima în sensul că dispozițiile legale nu aduc nicio distincție astfel încât nr. crt. 4 trebuie aplicat în întregul său, prin luarea în considerare a vechimii în muncă și a vechimii în funcție, iar cea de-a doua s-a întemeiat pe faptul că nu există o grilă proprie de salarizare pentru specialiști din Parchete, astfel încât trimiterea are în vedere aplicarea numai acelor dispoziții referitoare la vechimea în muncă.

Înalta Curte reține astfel că s-au pronunțat și hotărâri judecătorești în sensul solicitat de recurenți, însă prin Decizia nr. 31/17.05.2021, publicată în M. Of. nr. 734/27.07.2021, obligatorie pentru instanțele de judecată, interpretându-se prevederile art. 6 lit. f) din Legea-cadru nr. 153//2017, în cazul specialiștilor care nu au o grilă proprie de salarizare, trimiterea la prevederile nr. crt. 4 lit. B), de) la Cap. I din Anexa V la același act normativ vizează aplicarea acestor dispoziții doar în ceea ce privește vechimea în muncă, nu și vechimea în funcție.

Înalta Curte a apreciat că mențiunea expresă a legiuitorului privind înțelegerea noțiunii de "vechime în funcție", trebuie interpretată în sensul limitării la funcțiile special și concret prevăzute prin această notă, adică numai pentru judecători, procurori, personalul asimilat acestora, magistrați-asistenți sau auditori de justiție.

Decizia nr. 31/2021 a Înaltei Curți are în vedere situația specialiștilor din cadrul DNA și DIICOT, însă, deoarece specialiștii IT sunt salarizați prin trimiterea la aceeași grilă, neavând o grilă proprie, instanța de recurs consideră că nu poate fi dată o altă interpretare acelorași dispoziții legale în cauza de față.

Prin urmare, hotărârile judecătorești invocate de recurenții-reclamanți nu pot sta la baza admiterii acțiunii.

În raport cu cele reținute, Înalta Curte constată că toate criticile sunt nefondate, judecătorul fondului apreciind în mod corect și legal starea de fapt dedusă judecății, hotărârea pronunțată nefiind susceptibilă de criticile formulate, dimpotrivă, aceasta a fost dată cu aplicarea corectă a dispozițiilor legale aplicabile cauzei, după cercetarea atentă a fondului și a probatoriilor administrate.

Prin urmare, instanța constată că susținerile și criticile recurentei sunt neîntemeiate și nu pot fi primite, iar instanța de fond a pronunțat o hotărâre legală.

Pentru toate considerentele expuse la punctul anterior, în temeiul art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de recurenții - reclamanți B. și A. împotriva sentinței civile nr. 898 din 4 decembrie 2019, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 25 februarie 2022.