ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 688/2022

Ședința publică din data de 8 februarie 2022

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Circumstanțele cauzei

Cadrul procesual

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curții de Apel București – secția a VIII a de contencios administrativ și fiscal, la data de 19.11.2018, reclamanții A. și B. au solicitat, în contradictoriu cu pârâtul PARCHETUL DE PE LÂNGĂ CURTEA DE APEL CONSTANȚA, anularea deciziei Procurorului General al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Constanța nr. 86 din data de 31.08.2018; emiterea unei noi decizii avându-se în vedere art. 120 alin. (6) din Legea nr. 304/2004 republicată, astfel cum a fost modificată și completată prin Legea nr. 207/2018, art. 17 din Secțiunea 4 a capitolului VIII din Legea nr. 153/2017 coroborat cu art. 22 alin. (1), (2) din secțiunea 6 a aceluiași capitol cu aplicarea nr. crt. 4 lit. B), capitolul I din anexa V a Legii- cadru nr. 153/2017, în integralitatea lui (salarii de bază conform indemnizațiilor de încadrare pentru procuror cu grad de parchet de pe lângă judecătorie, cu acordarea vechimii în funcția de specialist IT în cadrul parchetului), precum și a majorării salariului de bază cu 15% de care beneficiază ceilalți specialiști, conform pct. 3 din Nota aferentă Anexei VIII - Familia ocupațională "Administrație", cap. I din Legea 153/2017, până la încetarea raportului de serviciu; plata diferenței dintre venitul calculat potrivit uneia dintre modalitățile susmenționate și venitul efectiv plătit, actualizată cu indicele de inflație și plata dobânzii legale aferente, de la data scadenței fiecărui venit lunar până la data plății efective.

Soluția instanței de fond

Prin sentința civilă nr. 1381 din 10 aprilie 2019, pronunțată de Curtea de Apel București – secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, s-a respins cererea de chemare în judecată formulată de reclamanții A. și B., în contradictoriu cu pârâtul PARCHETUL DE PE LÂNGĂ CURTEA DE APEL CONSTANȚA, ca fiind neîntemeiată.

Cererea de recurs

Împotriva acestei sentințe au declarat recurs reclamanții A. și B., în calitate de specialiști IT în cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Constanța.

Invocând motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ., recurenții au solicitat admiterea recursului, casarea hotărârii recurate și în rejudecare, anularea Hotărârii Colegiului de Conducere a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Constanța nr. 11 din data 11.10.2018; anularea Deciziei nr. 86 din 31.08.2018 și obligarea Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Constanța la emiterea unei decizii de salarizare conform art. 20 alin. (6) din Legea nr. 304/2004, modificată și completată prin Legea nr. 207/2018 coroborat cu art. 22, secțiunea a 6-a, capitoli anexa V din Legea 153/2017, cu aplicarea nr. crt. 4, lit. B), Capitolul I din ane Legii-cadru nr. 153/2017, începând cu data de 23.07.2018 (cu luarea în conside stabilirea salariului de încadrare a vechimii în funcția de specialist IT), precum și plata diferenței dintre venitul calculat potrivit solicitării menționate și venitul efectiv plătit, actualizată cu indicele de inflație și plata dobânzii legale aferente, de la data scadenței fiecărui venit lunar până la data plății efective.

În dezvoltarea criticilor lor, în esență, recurenții susțin că, deși Curtea face referire Ia articolul menționat nu duce raționamentul juridic până la capăt și - în mod greșit - nu arată că salarizarea specialiștilor IT din instanțe și parei este echivalată cu cea a specialiștilor din cadrul PICCJ, adică echivalentă cu salarizarea u procuror cu grad de parchet de judecătorie, așa cum este stabilită la anexa V, Capitolul I lit. B), nr. crt. 4 în integralitatea lui din Legea-cadru nr. 153/2017, rămânând la afirmația greșită că salarizarea specialiștilor IT este la nivelul veniturilor grefierilor.

Apoi Curtea face o deosebire de categorie profesională între cea a specialiștilor din PICCJ și a specialiștilor IT - deosebire pe care nu o contestă nimeni, primii fiind funcționari publici și ultimii personal auxiliar de specialitate.

Din nou Curtea nu duce raționamentul până Ia capăt, deși citează art. 120 alin. (6) care precizează că cele 2 categorii profesionale distincte sunt plătite la fel: "Specialiștii IT di cadrul instanțelor și parchetelor, din cadrul aparatului propriu al Consiliului Superior i Magistraturii și al instituțiilor aflate în coordonarea acestuia, al Ministerului Justiției și al Inspecției Judiciare beneficiază de aceleași drepturi salariale ca specialiștii din cadru Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție stabilite potrivit legislației privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice".

Cu alte cuvinte, deși specialiștii IT și specialiștii din cadrul PICCJ sunt categorii profesionale distincte, ele sunt plătite identic - deși Curtea face abstracție de articolul citat chiar de Curte și reține în mod greșit "în mod corect au fost aplicate dispozițiile Legii nr. 53/2017 în vederea stabilirii drepturilor salariale ale acestora, actele administrative contestate fiind legale sunt acest aspect" pentru că, începând cu 23.07.2018, drepturile salariale ale specialiștilor IT din instanțe și parchete sunt acordate conform art. 120 alin. (6) din Legea 304/2004, coroborat cu art. 22 din secțiunea a 6-a a capitolului VIII din anexa V din Legea-cadru nr. 153/2017 (cu aplicarea prevederilor nr. crt. 4 lit. B), capitolul I, anexa V din Legea-cadru nr. 153/2017), dar salariile noastre nu au fost stabilite conform întregului punct 4 deoarece nu s-a ținut cont de vechimea în funcție.

Curtea susține în mod greșit și tară să motiveze că la stabilirea salarizării s-a ținut cont de vechimea în funcție pentru că există "tabelul cu personalul auxiliar de specialitate - specialiști IT din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Constanța și parchetele subordonate, din cuprinsul căruia rezultă că, la stabilirea drepturilor salariale ale reclamanților a fost avută în vedere vechimea în funcția deținută, respectiv între 6 luni și 5 ani pentru A. și 20 de ani pentru B.".

Susțin recurenții că această afirmație nu este corectă deoarece Curtea nu a sesizat că acea vechime în funcție este trecută în tabel fără a fi luată în considerare la stabilirea salariului, având în vedere că oricare ar fi vechimea în funcție, salariul este același (atât A. cât și B. având același salariu de 11.929, pe când, dacă vechimea în funcție ar fi fost luată în considerare, salariul pentru B. (cu peste 20 de ani vechime în funcție) ar fi trebuit să fie mai mare decât salariul pentru A. (cu până în 5 ani vechime în funcție).

Mai mult, arată că, instanța de fond în mod greșit susține că "sunt eronate susținerile acestora referitoare la plafonarea veniturilor după atingerea unei vechimi", ori, tocmai au arătat că veniturile sunt plafonate la nivelul de 0 - 3 ani vechime în funcție.

Judecătorul fondului afirmă fără a motiva: "categoria veniturilor pentru specialiști neputând depăși veniturile unui procuror cu grad de judecătorie, vechime în funcție de 0-3 ani".

Cum trimiterea referitoare la salarizarea specialiștilor IT se face la întreg conținutul nr. crt. 4, lit. B), cap. I, recurenții susțin că nu pot înțelege de unde a concluzionat Curtea că trimiterea se face doar pentru o vechime de 0-3 ani (nefiind adus niciun argument pentru această afirmație). Conform art. 50 alin. (3) din Legea nr. 24/2000 modificată: "Trimiterea la normele unui alt act normativ se poate face la întregul său conținut ori numai la o subdiviziune, precizată ca atare". Ori - în cazul de față - trimiterea a fost făcută la nr. crt. 4, lit. B), cap. I fără nicio altă precizare de genul 0-3 ani, cum afirmă nemotivat instanța de fond.

Atâta vreme cât trimiterea se face la întregul nr. crt. 4 lit. B), capitolul I, anexa V din Legea-cadru nr. 153/2017 - conform tuturor prevederilor legale în vigoare - definiția vechimii în funcție (așa cum se regăsește ea în nota din subsolul grilei care stabilește indemnizația de încadrare pentru procurori) trebuie aplicată ținându-se cont de situația noastră particulară, vechimea în funcție - în acest caz - fiind asimilată vechimii în funcția de specialist IT.

Consideră recurenții că, folosind o normă legislativă de trimitere pentru a stabili o conexiune legislativă (art. 120 alin. (6) din Legea nr. 304/2017 așa cum a fost modificat prin Legea nr. 207/2018 și respectiv art. 22 alin. (1) din Capitolul VIII al Legii-cadru nr. 153/2017), legiuitorul a avut în vedere instituirea - în materia salarizării specialiștilor IT din instanțe și parchete - a unor reglementări similare celor edictate pentru procurori, caz în care prin "vechime în funcție" urmează a se avea în vedere vechimea în funcția avută în vedere în norma de trimitere.

Dacă nu s-ar interpreta vechimea în funcție așa cum au susținut anterior, recurenții arată că, în acest caz, nici salariul de încadrare nu ar putea să fie cel din grila sus-menționată pentru că nu au niciuna din calitățile menționate în definiția vechimii în funcție din nota de subsol (și nici nu suntem procurori cu grad de judecătorie).

Din moment ce Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Constanța a considerat că salariul trebuie să se încadreze la nivelul de vechime în funcție de 0 - 3 ani, este evident că a realizat o asimilare a vechimii în funcția de specialist IT cu vechimea în funcție din cuprinsul nr. crt. 4 lit. B), capitolul I, anexa V din Legea-cadru nr. 153/2017, însă a limitat această echivalare doar la primul nivel, deși norma de trimitere nu stabilea o astfel de limitare.

Trimiterea la nr. crt. 4 lit. B), capitolul I din anexa V a Legii-cadru nr. 153/2017 cuprinde atât stabilirea salariului în funcție de majorarea raportată la vechimea în muncă cât și în funcție de majorarea raportată la vechime în funcție.

Conform principiului "Ubi lex non distinguit, nec nos distinguere debemus", consideră recurenții că, dacă legiuitorul a stabilit salariile conform întregului nr. crt. 4 lit. B), capitolul I, anexa V din Legea-cadru nr. 153/2017, Parchetul de pe lângă Curtea de Constanța nu poate să restrângă aceste drepturi prin eliminarea vechimii în funcție, așa cum s-a întâmplat.

Mai mult, tuturor specialiștilor IT din cadrul Ministerului Justiției li s-a recunoscut vechimea în funcție și li s-a luat în considerare la stabilirea salariului.

Consideră că argumentul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Constanța că materialul probator depus la dosarul cauzei nu trebuie luat în considerare pentru că nu se referă la specialiști IT din cadrul Ministerul Public, ci la specialiști IT din cadrul Ministerului Justiției, nu poate fi reținut, deoarece conform art. 120 alin. (6): "Specialiștii IT din cadrul instanțelor și parchetelor, din cadrul aparatului propriu al Consiliului Superior Magistraturii și al instituțiilor aflate în coordonarea acestuia, al Ministerului Justiției și Inspecției Judiciare beneficiază de aceleași drepturi salariale ca specialiștii din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție stabilite potrivit legislației privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice". Cu alte cuvinte, salariul specialistului de la PICCJ, al specialistului IT din parchete și al specialistului IT din instanțe trebuie să fie același.

Susțin recurenții că li s-a aplicat un tratament mai puțin favorabil în raport cu specialiștii IT de la instanțe cu aceeași vechime în funcția de specialist IT, creându-se situații inechitabile în care angajați din sistemul de justiție cu aceeași vechime în funcție și în muncă.

Invocă deopotrivă și faptul că s-a încălcat principiul plății egale pentru muncă de valoare egală, parte a dreptului de nediscriminare prevăzut de Constituția României și a dreptului la muncă.

În concluzie, susțin recurenții că neacordarea vechimii în funcție specialiștilor IT din parchete este discriminatorie față de acordarea vechimii în funcție specialiștilor IT din instanțe, atâta vreme cât legea prevede că specialiștii IT din instanțe și parchete beneficiază de aceleași drepturi salariale.

Apărările intimatului

Intimatul – pârât Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Constanța a formulat întâmpinare, prin care solicită respingerea recursului, apreciind soluția instanței de fond ca deplin întemeiată și legală.

În esență, susține intimatul că motivele de recurs care au investit instanța nu aduc nici o critică de legalitate hotărârii atacate, nefiind printre cele limitativ enumarate de art. 488 C. proc. civ., situație care conduce la inadmisibilitatea în principiu a căii de atac.

Deopotrivă, în mod corect și aplicând corespunzător normele legale, prima instanță a constatat fondul cauzei neîntemeiat, raportat la Legea nr. 207/2018 din 20 iulie 2018 pentru modificarea și completarea Legii nr. 304/2004 privind organizarea judiciară a introdus aliniatele 6 și 7 ale art. 120 având următorul conținut:

"(6) Specialiștii IT din cadrul instanțelor și parchetelor, din cadrul aparatuli propriu al Consiliului Superior al Magistraturii și al instituțiilor aflate în coordonarea acestuia, al Ministerului Justiției și al Inspecției Judiciare beneficiază de aceleași drepturi salariale ca specialiștii din cadrul Parchetului de pe lângă înalta Curte de Casație și Justiție stabilite potrivit legislației privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice.

(7) Personalul prevăzut la alin. (2) beneficiază de drepturile salariale prevăzute pentru specialiștii de la art. 116 alin. (5) din prezenta lege"

Deopotrivă, Legea nr. 567/2004 din 9 decembrie 2004 privind statutul personalului auxiliar de specialitate al instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acesl și al personalului care funcționează în cadrul Institutului Național de Expertize Criminalistice stabilește la art. 3 alin. (2) că "Personalul auxiliar de specialitate al instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea este format din grefieri, grefieri statisticieni, grefieri documentariști, grefieri arhivari, grefieri registratori și specialiști IT"

Susține intimatul că, în acest context este evidenta voința legiuitorului ca, în modificarea introdusă prin Legea nr. 207/2018 echivalarea din alin. (6) să se refere la specialiștii IT din cadrul PICCJ.

Pe de altă parte, la nivelul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție sunt angajați o serie de specialiști care au statut de funcționari publici și, drept urmare, sunt sub incidența Legii nr. 188/1999 privind statutul funcționarilor publici și o altă grilă de salarizare.

Interferența celor două categorii de personal, cu acte normative de organizare și grile de salarizare diferite este evident că nu este posibilă.

Urmare a dispozițiilor legale intimatul susține că este neinterpretabilă voința legiuitorului ca, prin acest act normativ, să asimileze specialiștii IT cu grefierii, din punct de vedere salariat. Stabilirea unui sistem de salarizare pentru personalul din sectorul bugetar plătit din bugetul general consolidat al statului constituie unul dintre principalele atribute ale Statului, îndeplinite prin legiuitorii săi, în respectarea rolului constituțional.

Răspunsul la întâmpinare

Recurenții –reclamanți A. și B. au combătut apărările intimatului – pârât Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Constanța din cuprinsul întâmpinării, în cadrul unui Răspuns la întâmpinare, apreciindu-le ca fiind neîntemeiate.

Procedura de soluționare a recursului

În cauză a fost parcursă procedura de regularizare a cererii de recurs și de efectuare a comunicării actelor de procedură între părțile litigante, prevăzută de art. 486 C. proc. civ., coroborat cu art. 490 alin. (2), art. 471

1

și art. 201 alin. (5) și (6) C. proc. civ., cu aplicarea și a dispozițiilor O.U.G. nr. 80/2013.

În temeiul art. 490 alin. (2), coroborat cu art. 471

1

și art. 201 alin. (5) și (6) C. proc. civ., prin Rezoluția Președintelui completului învestit aleatoriu cu judecarea dosarului s-a fixat primul termen pentru soluționarea recursului, la data de 08.02.2022, în ședință publică, cu citarea părților, când, după soluționrea excepției nulității, conform art. 248 C. proc. civ., luând act de solicitarea de judecare a cauzei în lipsă, Înalta Curte considerând că au fost lămurite toate împrejurările de fapt și temeiurile de drept ale cauzei, în baza art. 394 C. proc. civ. a declarat dezbaterile închise, reținând dosarul spre soluționare pe fondul recursului ce face obiectul pricinii deduse judecății.

Soluția instanței de recurs

Examinând sentința recurată prin prisma criticilor invocate prin cererea de recurs, a apărărilor expuse în întâmpinare și a dispozițiilor legale incidente în materia supusă verificării, Înalta Curte constată că recursul promovat de reclamanții A. și B. este nefondat, urmând a fi respins, pentru considerentele în continuare arătate:

În ceea ce privește motivul de recurs întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ. ("când hotărârea nu cuprinde motivele pe care se întemeiază sau când cuprinde motive contradictorii ori numai motive străine de natura cauzei")

Potrivit art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ., în considerentele hotărârii "se vor arăta obiectul cererii și susținerile pe scurt ale părților, expunerea situației de fapt reținută de instanță pe baza probelor administrate, motivele de fapt și de drept pe care se întemeiază soluția, arătându-se atât motivele pentru care s-au admis, cât și cele pentru care s-au înlăturat cererile părților."

Verificând conținutul sentinței atacate, instanța de control judiciar constată că aceasta îndeplinește exigențele menționate, întrucât judecătorul fondului a expus în mod clar și logic argumentele care au fundamentat soluția adoptată.

Motivul de recurs analizat nu are în vedere fiecare dintre argumentele de fapt și de drept folosite de reclamant în cererea de chemare în judecată, instanța având posibilitatea să le grupeze și să le structureze în funcție de problemele de drept deduse judecății, putând să le răspundă prin considerente comune.

Cu alte cuvinte, chiar dacă în motivarea hotărârii judecătorești nu se regăsesc literal toate susținerile invocate de partea reclamantă, sentința nu este susceptibilă de a fi reformată prin prisma motivului de recurs cercetat.

Astfel, analizând hotărârea pronunțată de prima instanță, Înalta Curte constată că deși soluția adoptată nu a fost amplu motivată, totuși nu există o contradicție între considerente sau între considerente și dispozitiv, prima instanță motivând în sensul respingerii acțiunii, considerentele reținute în fundamentarea soluției pronunțate nelăsând loc de confuzii cu privire la silogismul logico-juridic reținut.

În ceea ce privește motivul de recurs întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. "când hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material", instanța de control judiciar reține următoarele:

Reclamanții A. și B. au învestit instanța de contencios administrativ și fiscal cu o acțiune prin care au solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Constanța, anularea Hotărârii Colegiului de Conducere al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Constanța nr. 11/11.10.2018 și a Deciziei Procurorului General al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Constanța nr. 86/31.08.2018, emiterea unei noi decizii, cu luarea în considerare a art. 120 alin. (6) din Legea nr. 304/2004, modificată și completată prin Legea nr. 207/2018, art. 17 din Secțiunea 4 a Capitolului VIII din Legea nr. 153/2017, coroborat cu art. 22 alin. (1) și (2) din Secțiunea 6 a aceluiași capitol, cu aplicarea nr. crt. 4 lit. B), Capitolul I din Anexa V a Legii – cadru nr. 153/2017, în integralitatea lui (salarii de bază conform indemnizațiilor de încadrare pentru procuror cu grad de parchet de pe lângă judecătorie, cu acordarea vechimii în funcția de specialist IT în cadrul parchetului), precum și a majorării salariului de bază cu 15% de care beneficiază ceilalți specialiști, conform pct. 3 din Nota aferentă Anexei VIII - Familia ocupațională "Administrație", cap. I din Legea 153/2017, până la încetarea raportului de serviciu; plata diferenței dintre venitul calculat potrivit uneia dintre modalitățile susmenționate și venitul efectiv plătit, actualizată cu indicele de inflație și plata dobânzii legale aferente, de la data scadenței fiecărui venit lunar până la data plății efective.

Recurenții-reclamanți sunt specialiști IT în cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Constanța.

Prin actele administrative a căror anulare s-a solicitat în prezenta cauză s-au stabilit drepturile salariale cuvenite recurenților-reclamanți prin raportare la grila de salarizare pentru funcția de procuror cu grad de parchet de pe lângă judecătorie, cu o vechime în funcție de 0-3 ani, fără a se lua în considerare vechimea în specialitate.

Potrivit dispozițiilor art. 120 alin. (6) și (7) din Legea nr. 304/2004, astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 212/2018:

"Specialiștii IT din cadrul instanțelor și parchetelor, din cadrul aparatului propriu al Consiliului Superior al Magistraturii și al instituțiilor aflate în coordonarea acestuia, al Ministerului Justiției și al Inspecției Judiciare beneficiază de aceleași drepturi salariale ca specialiștii din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție stabilite potrivit legislației privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice.

(7)Personalul prevăzut la alin. (2) beneficiază de drepturile salariale prevăzute pentru specialiștii de la art. 116 alin. (5) din prezenta lege".

Reține Înalta Curte că drepturile salariale ale specialiștilor IT din cadrul parchetelor (deci și cele ale reclamanților) sunt stabilite de Legea nr. 153/2017, anexa V, cap. VIII, art. 22, potrivit căruia:

"(1) Salariile de bază pentru specialiștii din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, inclusiv al Direcției Naționale Anticorupție și al Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism și al celorlalte parchete, sunt prevăzute în prezenta anexă la cap. I lit. B) nr. crt. 4.

(2) Specialiștii prevăzuți la alin. (1) beneficiază și de celelalte drepturi salariale prevăzute de lege pentru categoria profesională din care fac parte, după caz, cu excepția elementelor salariale care compun salariul de bază stabilit pentru categoriile profesionale din care fac parte."

Cap. I lit. b) nr. crt. 4 se referă la indemnizația de încadrare pentru procurori cu grad de judecătorie, iar din coroborarea textelor de lege arătate mai sus, rezultă că salariile de baza ale specialiștilor din PICCJ, la care se raportează nivelul de salarizare al reclamanților se stabilesc doar în condițiile acestor dispoziții legale, urmând ca "doar celelalte drepturi salariale prevăzute de lege pentru categoria profesională din care fac parte, anume sporurile, compensațiile, majorările, primele să fie adăugate de la categoria profesională a personalului auxiliar de specialitate din cadrul parchetelor (având în vedere că din această categorie fac parte si specialiștii IT(potrivit art. 3, alin. (2) din Legea nr. 567/2004).

Se constată, așadar, că dispozițiile art. 120 alin. (6) și (7) din Legea nr. 303/2004 fac referire la salarizarea potrivit cap. I lit. B) nr. crt. 4, însă textul de lege nu poate fi lecturat și, în consecință, nu poate fi aplicat făcându-se abstracție de prevederile Notei anexate tabelului de calcul al salariilor de bază, potrivit căreia, la pct. 1 și 3 se prevăd următoarele: "Prin vechime în funcție, în sensul prezentului capitol, se înțelege vechimea în funcția de judecător, procuror, personal asimilat acestora, magistrat-asistent sau auditor de justiție", respectiv că "indemnizația de încadrare/coeficientul cuprinde sporul de vechime în muncă corespunzător gradației."

Așadar, deși în cap. I lit. B) nr. crt. 4 se prevăd mai multe niveluri de salarizare pentru procurorii cu grad de judecătorie, diferența fiind dată inclusiv de vechimea în funcție, care conduce la majorarea "bazei de salarizare", o astfel de majorare nu poate fi aplicată decât dacă sunt îndeplinite condițiile pentru vechimea în funcție, astfel cum sunt acestea explicitate în pct. 1 al Notei, respectiv dacă se face dovada vechimii în funcția de judecător, procuror, personal asimilat acestora, magistrat asistent sau auditor de justiție".

Specialiștii IT din cadrul parchetelor nu fac parte din categoria magistraților ori a personalului asimilat magistraților, limitativ indicați în textul Notei și, pe cale de consecință, nu pot beneficia de majorarea aferentă vechimii în funcția de magistrat sau personal asimilat.

În aceste condiții Înalta Curte constată că, în mod corect s-a stabilit că salariul de bază al specialiștilor IT din cadrul instanțelor și parchetelor se calculează prin raportare la salariul de bază al unui procuror cu grad de judecătorie calculat fără aplicarea majorării corespunzătoare vechimii în funcția de magistrat/personal asimilat magistraților, la care se adaugă celelalte drepturi salariale aferente categoriei profesionale din care fac parte (sporuri, prime, etc. acordate personalului auxiliar din cadrul instanțelor).

De altfel, instanța de recurs constată că pretențiile deduse judecății de către recurenții-reclamanți au făcut obiectul analizei Completului pentru dezlegarea unor chestiuni de drept din cadrul Înaltei Curți de Casație și Justiție, care, prin Decizia nr. 31/2021 din data de 17 mai 2021, publicată în Monitorul Oficial, Partea I nr. 734 din 27/07/2021 și obligatorie, potrivit dispozițiilor art. 521 alin. (3) din C. proc. civ., a admis sesizarea formulată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal în dosarul nr. x/2018 și a stabilit că: "În interpretarea și aplicarea principiului ierarhizării pe verticală, cât și pe orizontală, în cadrul aceluiași domeniu, în funcție de complexitatea și importanța activității desfășurate, potrivit prevederilor art. 6 lit. f) din Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, cu modificările și completările ulterioare, în cazul personalului din cadrul Direcției Naționale Anticorupție și Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism care nu are o grilă proprie de salarizare, trimiterea la prevederile nr. crt. 4 lit. B) de la cap. I din anexa nr. V la același act normativ vizează aplicarea acestor dispoziții doar în ceea ce privește vechimea în muncă, nu și vechimea în funcție."

Prin decizia de unificare a practicii judiciare anterior evocată s-a reținut că, faptul că prin nota de subsol nr. 1 la tabelul prevăzut în Capitolul I lit. B) din Anexa nr. V la Legea-cadru nr. 153/2017 se prevede că prin "vechime în funcție", în sensul prezentului capitol, se înțelege vechimea în funcția de judecător, procuror, personal asimilat acestora, magistrat-asistent sau auditor de justiție, denotă că ierarhizarea salarizării în funcție de această vechime nu se poate aplica decât categoriilor de personal expres prevăzute, nu și categoriilor de personal a căror salarizare se stabilește prin "trimitere" la coeficientul de ierarhizare (paragraful 94), astfel că mențiunea expresă a legiuitorului privind înțelegerea noțiunii de "vechime în funcție" trebuie interpretată în sensul limitării la funcțiile special și limitativ prevăzute în nota de subsol anterior evocată (paragraful 95).

De asemenea, prin aceeași decizie s-a reținut că:

"96. Concluzionând, nu se poate vorbi, în cazul personalului din cadrul Direcției Naționale Anticorupție și Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism, despre o încălcare a principiului ierarhizării pe verticală, cât și pe orizontală, în cadrul aceluiași domeniu, în funcție de complexitatea și importanța muncii desfășurate, această categorie de personal beneficiind, pe orizontală, de gradația rezultată din cap. I lit. B) nr. crt. 4 din anexa nr. V la Legea-cadru nr. 153/2017, iar pe verticală, de gradația rezultată din art. 11 alin. (4) din anexa nr. VI la aceeași lege.

Astfel, decizia anterior menționată este evident aplicabilă și cu privire la specialiștii IT din cadrul Parchetului de lângă Curtea de Apel Constanța, respectiv în sensul că, vechimea în cazul specialiștilor IT din cadrul unităților de parchet se calculează doar pe orizontală pe grila din legea unică de salarizare, respectiv avându-se în vedere doar vechimea în muncă, iar nu și pe verticală, cu luarea în considerare a vechimii în funcție.

De asemenea, chiar din denumirea titlului marginal al Secțiunii 6 din Capitolul VIII din Anexa V din Legea nr. 153/2017, respectiv "Salarizarea specialiștilor din cadrul Parchetului de pe lângă înalta Curte de Casație și Justiție, inclusiv al Direcției Naționale Anticorupție, al Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată, și Terorism și al celorlalte parchete", legiuitorul a considerat că salarizarea specialiștilor din cadrul DNA și DIICOT este aplicabilă și celorlalte parchete.

Așadar, Decizia ÎCCJ nr. 31/2021, pronunțată în dosarul nr. x/2021, este aplicabilă inclusiv specialiștilor IT din cadrul Parchetului de lângă Curtea de Apel Constanța.

Înalta Curte constată că prin O.U.G. nr. 12/2019, cu începere de la 01.03.2019,specialiștii IT din Parchet beneficiază de drepturile salariale stabilite la 01.01.2019, respectiv salariul de bază aferent funcției de procuror cu grad de judecătorie, stabilit corespunzător gradației aferentă vechimii în muncă.

Astfel, specialiștii IT, indiferent de vechimea în funcție/specialitate au fost încadrați prin raportare la rândul "baza 0-3 ani".

Prin urmare, singura referință relevantă pentru stabilirea salariilor specialiștilor IT din cadrul instanțelor și parchetelor este cea de la Capitolul I lit. B) nr. crt. 4 primul rând, vizând ierarhizarea aferentă unei vechimi în funcție de "0-3 ani" cu variațiile date de gradațiile diferite.

Astfel, specialiștii IT, deși asimilați indirect, prin trimiterea la salarizarea specialiștilor din cadrul PÎCCJ, din perspectiva salariului de bază celui reglementat pentru funcția de procuror cu grad de judecătorie, nu se bucură decât de variațiile salariului de bază în funcție de indemnizația stabilită pentru rândul aferent vechimii "0-3 ani" și gradațiilor corespunzătoare acesteia, întrucât nu pot acumula vechime, conform Notei nr. 1 la Capitolul I lit. B), în) funcțiile de judecător, procuror, personal asimilat acestora, magistrat-asistent sau auditor de justiție.

În jurisprudență au existat două opinii, prima în sensul că dispozițiile legale nu aduc nicio distincție astfel încât nr. crt. 4 trebuie aplicat în întregul său, prin luarea în considerare a vechimii în muncă și a vechimii în funcție, iar cea de-a doua s-a întemeiat pe faptul că nu există o grilă proprie de salarizare pentru specialiști din Parchete, astfel încât trimiterea are în vedere aplicarea numai acelor dispoziții referitoare la vechimea în muncă.

Înalta Curte admite astfel că s-au pronunțat și hotărâri judecătorești în sensul solicitat de recurenți, însă prin Decizia nr. 31/17.05.2021, publicată în M. Of. nr. 734/27.07.2021, obligatorie pentru instanțele de judecată, interpretându-se prevederile art. 6 lit. f) din Legea-cadru nr. 153/2017, în cazul specialiștilor care nu au o grilă proprie de salarizare, trimiterea la prevederile nr. crt. 4 lit. B), de) la Cap. I din Anexa V la același act normativ vizează aplicarea acestor dispoziții doar în ceea ce privește vechimea în muncă, nu și vechimea în funcție.

Înalta Curte a apreciat că mențiunea expresă a legiuitorului privind înțelegerea noțiunii de "vechime în funcție", trebuie interpretată în sensul limitării la funcțiile special și concret prevăzute prin această notă, adică numai pentru judecători, procurori, personalul asimilat acestora, magistrați-asistenți sau auditori de justiție.

Decizia nr. 31/2021 a Înaltei Curți are în vedere situația specialiștilor din cadrul DNA și DIICOT, însă, deoarece specialiștii IT sunt salarizați prin trimiterea la aceeași grilă, neavând o grilă proprie, instanța de recurs consideră că nu poate fi dată o altă interpretare acelorași dispoziții legale în cauza de față.

Prin urmare, hotărârile judecătorești invocate de recurenții-reclamanți nu pot sta la baza admiterii acțiunii.

Prin urmare, aspectele invocate de către recurenții-reclamanți prin cererea de recurs nu sunt de natură să conducă la reformarea hotărârii recurate, legalitatea soluției pronunțate fiind confirmată de către instanța de control judiciar, aceasta reflectând interpretarea și aplicarea corectă a prevederilor legale incidente cauzei.

Temeiul legal al soluției adoptate în recurs.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul declarat de reclamanții A. și B., ca nefondat, hotărârea pronunțată de prima instanță urmând a fi menținută, ca legală.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de reclamanții A. și B. împotriva sentinței civile nr. 1381 din 10 aprilie 2019 pronunțată de Curtea de Apel București – secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată prin punerea soluției la dispoziția părților de către grefa instanței, conform art. 402 din C. proc. civ., astăzi, 8 februarie 2022.