ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3212/2024

Obiectul cererii de chemare în judecată Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal la data de 27.06.2022, reclamanta A. a solicitat în contradictoriu cu pârâții Ministerul Justiției și Tribunalul București obligarea pârâtului Ministerul Justiției la modificarea parțială a Ordinului nr. 401/C din 7 februarie 2022 și a Ordinului de salarizare nr. 6245/C din data de 30 decembrie 2021, respectiv a art. 1 din actele administrative, în sensul înlăturării plafonării instituite asupra indemnizației lunare de încadrare și a celorlalte drepturi urmare a aplicării prevederilor art. 38 alin. (6) din Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice; obligarea pârâtului Ministerului Justiției la modificarea parțială a Ordinului nr. 401/C din data de 7 februarie 2022 și a Ordinului de salarizare nr. 6245/C din 30 decembrie 2021, respectiv a art. 1 din actele administrative, în sensul recalculării și plății drepturilor salariale rezultate din aplicarea ordinelor începând cu data de 1 august 2016 și nu cu data de 30 decembrie 2021; obligarea pârâtului Ministerul Justiției la modificarea parțială a anexei nr. 2 la Ordinul nr. 401/C din 7 februarie 2022, poziția nr. 218, în sensul recalculării sporurilor (pentru condiții de muncă grele, vătămătoare sau periculoase, pentru risc și suprasolicitare neuropsihică și pentru păstrarea confidențialității) la cuantumul maxim de 30% prin raportare la indemnizația de încadrare brută lunară de 21550 RON; luarea de către toți pârâții a măsurilor ce se impun pentru a asigura repararea prejudiciului creat prin neaplicarea modificărilor solicitate la pct. 1-3 și plata către reclamantă a diferenței dintre veniturile efectiv plătite și cele recalculate conform solicitărilor de la pct. 1-3, creanță ce urmează a fi actualizată cu indicele de inflație și cu dobânda legală, de la scadență până la plata efectivă; obligarea pârâtului Ministerul Justiției la modificarea parțială a Ordinului nr. 401/C din data de 7 februarie 2022 și a Ordinului de salarizare nr. 6245/C din data de 30 decembrie 2021, în sensul solicitărilor de la pct. 1-3, în termen de 30 zile de la rămânerea definitivă a hotărârii, sub sancțiunea unei penalități în cuantum de 1000 RON/zi întârziere, în sarcina pârâtului Ministerul Justiției și în favoarea reclamantei, până la executarea obligațiilor stabilite prin prezenta hotărâre.

Încheierea atacată Prin încheierea de ședință din data de 23 octombrie 2023 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal în dosarul nr. x/2022 a fost anulată, ca nesemnată, cererea de intervenție în interes propriu formulată de către numita B..

Calea de atac exercitată în cauză Împotriva încheierii de ședință din data de 23 octombrie 2023 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal în dosarul nr. x/2022, a declarat recurs petenta B., solicitând admiterea recursului, desființarea hotărârii atacată și trimiterea dosarului la Curtea de Apel București pentru refacerea judecății.

Apărările formulate în cauză Prin întâmpinarea depusă în dosarul instanței de recurs, intimata Înalta Curte de Casație și Justiție a invocat excepția nulității recursului pentru lipsa semnăturii, precum și pentru neindicarea motivelor de casare, precum și excepția inadmisibilității recursului. Intimatul Tribunalul București a depus întâmpinare la cererea de recurs prin care a invocat excepția inadmisibilității recursului, excepția nulității recursului pentru lipsa semnăturii, precum și pentru nemotivare, iar pe fond a solicitat respingerea recursului ca nefondat, cu consecința menținerii ca temeinică și legală a sentinței recurate.

Procedura de soluționare a recursului În cauză a fost parcursă procedura de regularizare a cererii de recurs și de efectuare a comunicării actelor de procedură între părțile litigante, prevăzută de art. 486 C. proc. civ., coroborat cu art. 490 alin. (2), art. 471 1 și art. 201 C. proc. civ., iar prin rezoluția din data de 10 mai 2024 s-a fixat termen de judecată la data de 11 iunie 2024, în ședință publică, cu citarea părților. II. Soluția Înaltei Curți cu privire la cererea de recurs Analizând, cu prioritate, excepția inadmisibilității recursului, în temeiul dispozițiilor art. 248 din C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este inadmisibil, pentru următoarele considerente: Înalta Curte reține că prevederile art. 457 alin. (1) din C. proc. civ. stipulează că hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condițiile și termenele stabilite de aceasta, indiferent de mențiunile din dispozitivul ei, acestea dând expresie principiului potrivit căruia o cale de atac neprevăzută de lege este inadmisibilă. Astfel, căile de atac, termenele și condițiile în care acestea pot fi exercitate sunt reglementate prin norme de ordine publică, nici părțile și nici instanța de judecată neputând deroga de la textele de lege pentru exercițiul unei căi de atac. Prin urmare, persoana interesată poate formula căile de atac pe care le consideră necesare în apărarea drepturilor sale, însă în condițiile legii, cu respectarea normelor procesuale civile de ordine publică care reglementează regulile de sesizare a instanțelor judecătorești și de soluționare a cererilor deduse judecății, implicit a căilor de atac. Recunoașterea unei căi de atac în alte situații decât cele prevăzute de legea procesuală constituie atât o încălcare a principiului legalității, cât și a principiului constituțional al egalității în fața legii, motiv pentru care, apare ca o soluție inadmisibilă în ordinea de drept. Această regulă are valoare de principiu constituțional, dispozițiile art. 129 din Constituție arătând că mijloacele procesuale prin care poate fi atacată o hotărâre judecătorească sunt cele prevăzute de lege, dar și că exercitarea acestora trebuie făcută în condițiile legii, cu respectarea acesteia. În cauza pendinte, recurenta B. a supus căii extraordinare de atac a recursului o încheiere prin care a fost anulată, ca nesemnată, cererea de intervenție în interes propriu formulată de către aceasta în cadrul dosarului nr. x/2022 al Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal. Înalta Curte reține că, potrivit dispozițiilor art. 64 alin. (2)-(4) C. proc. civ., după ascultarea intervenientului și a părților, instanța se va pronunța asupra admisibilității în principiu a intervenției, printr-o încheiere motivată. Încheierea nu se poate ataca decât odată cu fondul. În cazul admiterii căii de atac exercitate împotriva încheierii prin care instanța a respins ca inadmisibilă cererea de intervenție, hotărârea pronunțată este desființată de drept, iar cauza se va rejudeca de instanța în fața căreia s-a formulat cererea de intervenție de la momentul discutării admisibilității în principiu a acesteia. Textul legal anterior redat instituie condiții speciale cu privire la momentul procesual în care poate fi promovată calea de atac împotriva încheierii prin care instanța se pronunță asupra admisibilității în principiu a cererii de intervenție - aceasta poate fi atacată doar odată cu hotărârea prin care s-a soluționat cauza. Raportat la aceste prevederi procedurale, se observă că recursul exercitat în cauza pendinte a fost declarat cu nerespectarea acestei reguli, atâta timp cât dosarul nu a fost soluționat în fond prin pronunțarea unei hotărâri judecătorești. Având în vedere cele constatate, prezenta cale de atac prevăzută de lege este deschisă părților doar la finalul judecății, odată cu hotărârea prin care s-a soluționat cauza. În consecință, pentru considerentele arătate, în temeiul dispozițiilor art. 457 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul formulat de recurenta B. împotriva încheierii din data de 23 octombrie 2023 a Curții de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal, ca inadmisibil.