ÎCCJ, Secția penală

Ședința publică din data de 11 septembrie 2024

Deliberând asupra cauzei penale de față, în baza actelor și lucrărilor de la dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 572/30.10.2023, Tribunalul Timiș, în temeiul art. 396 alin. (1), alin. (6) raportat și art. 16 alin. (1) lit. f) din C. proc. pen. raportat la art. 153, art. 154 alin. (1) lit. c) din C. pen., art. 5 din C. pen., cu aplicarea deciziilor nr. 297/2018 și nr. 358/2022 ale Curții Constituționale, a dispus încetarea procesului penal împotriva inculpatului A., cu privire la săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu, dacă funcționarul public a obținut pentru sine ori pentru altul un folos necuvenit, faptă prevăzută și pedepsită de art. 297 alin. (1) din C. pen. raportat la art. 13

2

din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 5 din C. pen., (faptă din perioada mai- iulie 2013), ca urmare a intervenirii prescripției răspunderii penale a inculpatului.

În temeiul art. 396 alin. (1), alin. (6) raportat la art. 16 alin. (1) lit. f) din C. proc. pen. raportat la art. 153, art. 154 alin. (1) lit. c) din C. pen., art. 5 din C. pen., cu aplicarea deciziilor nr. 297/2018 și nr. 358/2022 ale Curții Constituționale, a dispus încetarea procesului penal împotriva inculpatei B., pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la abuz în serviciu, dacă funcționarul public a obținut pentru sine ori pentru altul un folos necuvenit, faptă prevăzută și pedepsită de art. 48 alin. (1) din C. pen. raportat la art. 297 alin. (1) din C. pen. raportat la art. 13

2

din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 5 din C. pen., (faptă din perioada mai- iulie 2013), ca urmare a intervenirii prescripției răspunderii penale a inculpatei.

În temeiul art. 396 alin. (1), alin. (6) raportat la art. 16 alin. (1) lit. f) din C. proc. pen. raportat la art. 153, art. 154 alin. (1) lit. c) din C. pen., art. 5 din C. pen., cu aplicarea deciziilor nr. 297/2018 și nr. 358/2022 ale Curții Constituționale, a dispus încetarea procesului penal împotriva inculpatei C., pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la abuz în serviciu, dacă funcționarul public a obținut pentru sine ori pentru altul un folos necuvenit, faptă prevăzută și pedepsită de art. 48 alin. (1) din C. pen. raportat la art. 297 alin. (1) din C. pen. raportat la art. 13

2

din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 5 din C. pen., (faptă din perioada mai- iulie 2013), ca urmare a intervenirii prescripției răspunderii penale a inculpatei.

În temeiul art. 396 alin. (1), alin. (6) raportat la art. 16 alin. (1) lit. f) din C. proc. pen. raportat la art. 153, art. 154 alin. (1) lit. c) din C. pen., art. 5 din C. pen., cu aplicarea deciziilor nr. 297/2018 și nr. 358/2022 ale Curții Constituționale, a dispus încetarea procesului penal împotriva inculpatei D., pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la abuz în serviciu, dacă funcționarul public a obținut pentru sine ori pentru altul un folos necuvenit, faptă prevăzută și pedepsită de art. 48 alin. (1) din C. pen. raportat la art. 297 alin. (1) din C. pen. raportat la art. 13

2

din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 5 din C. pen., (faptă din perioada mai- iulie 2013), ca urmare a intervenirii prescripției răspunderii penale a inculpatei.

În temeiul art. 396 alin. (1), alin. (6) raportat la art. 16 alin. (1) lit. f) din C. proc. pen. raportat la art. 153, art. 154 alin. (1) lit. c) din C. pen., art. 5 din C. pen., cu aplicarea deciziilor nr. 297/2018 și nr. 358/2022 ale Curții Constituționale, a dispus încetarea procesului penal împotriva inculpatului E., pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la abuz în serviciu, dacă funcționarul public a obținut pentru sine ori pentru altul un folos necuvenit, faptă prevăzută și pedepsită de art. 48 alin. (1) din C. pen. raportat la art. 297 alin. (1) din C. pen. raportat la art. 13

2

din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 5 din C. pen., (faptă din perioada mai- iulie 2013), ca urmare a intervenirii prescripției răspunderii penale a inculpatului.

În baza art. 397 din C. proc. pen. a luat act că persoana vătămată Administrația Bazinală de Apă Banat nu s-a constituit parte civilă în cauză.

În baza art. 404 alin. (4) lit. d) din C. proc. pen. raportat la art. 112 alin. (1) lit. e) din C. pen., a dispus confiscarea specială de la fiecare inculpat în parte a sumei de câte 112.898,4 RON.

În baza art. 404 alin. (4) lit. c) raportat la art. 250

2

din C. proc. pen., a menținut sechestrul asigurător până la concurența sumei de 112.898,4 RON, dispus prin ordonanța nr. 295/P/2017 din data de 05.02.2021 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial Timișoara, menținut prin încheierea penală din data de 07.07.2022, pronunțată în dosarul nr. x/2021, asupra bunuri imobile aflate în proprietatea inculpatului A., după cum urmează: imobil situat în localitatea Timișoara, județ Timiș, deținut în coproprietate cu soția sa, F., înscris în cartea funciară nr. x a Oficiului de Cadastru și Publicitate Imobiliară Timiș - Biroul de Cadastru și Publicitate Imobiliară Timișoara; imobil situat în localitatea Timișoara, județ Timiș, deținut în coproprietate cu soția sa, F., înscris în cartea funciară nr. x a Oficiului de Cadastru și Publicitate Imobiliară Timiș - Biroul de Cadastru și Publicitate Imobiliară Timișoara; imobil situat în localitatea Timișoara, județ Timiș, deținut în coproprietate cu soția sa, F., înscris în cartea funciară nr. x a Oficiului de Cadastru și Publicitate Imobiliară Timiș - Biroul de Cadastru și Publicitate Imobiliară Timișoara; imobil situat în localitatea Dumbrăvița, județ Timiș, deținut în coproprietate cu soția sa, F., înscris în cartea funciară nr. x a Oficiului de Cadastru și Publicitate Imobiliară Timiș - Biroul de Cadastru și Publicitate Imobiliară Timiș.

În baza art. 404 alin. (4) lit. c) raportat la art. 250

2

din C. proc. pen., a menținut sechestrul asigurător până la concurența sumei de 112.898,4 RON, dispus prin ordonanța nr. 295/P/2017 din data de 05.02.2021 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție-Direcția Națională Anticorupție-Serviciul Teritorial Timișoara, menținut prin încheierea penală din data de 07.07.2022, pronunțată în dosarul nr. x/2021, asupra bunuri imobile aflate în proprietatea inculpatului B., după cum urmează: imobil situat în localitatea Timișoara, județ Timiș, deținut în coproprietate cu soțul său, G., înscris în cartea funciară nr. x a Oficiului de Cadastru și Publicitate Imobiliară Timiș - Biroul de Cadastru și Publicitate Imobiliară Timișoara; teren situat în extravilanul localității Ghioroc, județ Arad, în suprafață de 12.900 m.p., deținut în cotă de 1/2 de către B., înscris în cartea funciară nr. x a Oficiului de Cadastru și Publicitate Imobiliară Arad - Biroul de Cadastru și Publicitate Imobiliară Lipova; teren situat în extravilanul localității Ghioroc, județ Arad, în suprafață de 1.174 m.p., deținut în cotă de 1/2 de către B., înscris în cartea funciară nr. x a Oficiului de Cadastru și Publicitate Imobiliară Arad - Biroul de Cadastru și Publicitate Imobiliară Lipova; teren situat în extravilanul localității Ghioroc, județ Arad, în suprafață de 10.368 m.p, deținut în cotă de 1/2 de către B., înscris în cartea funciară nr. x a Oficiului de Cadastru și Publicitate Imobiliară Arad - Biroul de Cadastru și Publicitate Imobiliară Lipova; teren situat în extravilanul localității Ghioroc, județ Arad, în suprafață de 16.332 m.p, deținut în cotă de 1/2 de către B., înscris în cartea funciară nr. x a Oficiului de Cadastru și Publicitate Imobiliară Arad - Biroul de Cadastru și Publicitate Imobiliară Lipova; teren situat în extravilanul localității Ghioroc, județ Arad, în suprafață de 2.622 m.p, deținut în cotă de 1/2 de către B., înscris în cartea funciară nr. x a Oficiului de Cadastru și Publicitate Imobiliară Arad - Biroul de Cadastru și Publicitate Imobiliară Lipova; imobil situat în localitatea Cuvin, nr. 309, jud. Arad, respectiv teren în suprafață de 1.203 m.p., locuință în regim parter, în suprafață de 133 mp și anexă în suprafață de 27 m.p., înscris în cartea funciară nr. x a Oficiului de Cadastru și Publicitate Imobiliară Arad - Biroul de Cadastru și Publicitate Imobiliară Lipova.

În baza art. 404 alin. (4) lit. c) raportat la art. 250

2

din C. proc. pen., a menținut sechestrul asigurător până la concurența sumei de 112.898,4 RON dispus prin ordonanța nr. 295/P/2017 din data de 05.02.2021 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție-Direcția Națională Anticorupție-Serviciul Teritorial Timișoara, menținut prin încheierea penală din data de 07.07.2022, pronunțată în dosarul nr. x/2021, asupra bunuri imobile aflate în proprietatea inculpatei C., după cum urmează: imobil situat în localitatea Timișoara, str. x (zona Kogălniceanu), județ Timiș, înscris în cartea funciară nr. x a Oficiului de Cadastru și Publicitate Imobiliară Timiș - Biroul de Cadastru și Publicitate Imobiliară Timișoara; garaj situat în localitatea Timișoara, str. x (zona Kogălniceanu), bl nr. 3-5, jud. Timiș, bun propriu, înscris în cartea funciară nr. x a Oficiului de Cadastru și Publicitate Imobiliară Timiș - Biroul de Cadastru și Publicitate Imobiliară Timișoara, nr. cadastral x; imobil situat în localitatea Moșnița Nouă, județ Timiș, bun propriu, înscris în cartea funciară nr. x a Oficiului de Cadastru și Publicitate Imobiliară Timiș - Biroul de Cadastru și Publicitate Imobiliară Timișoara și terenul aferent imobilului anterior menționat, înscris în cartea funciară nr. x a Oficiului de Cadastru și Publicitate Imobiliară Timiș - Biroul de Cadastru și Publicitate Imobiliară Timișoara.

În baza art. 404 alin. (4) lit. c) raportat la art. 250

2

din C. proc. pen., a menținut sechestrul asigurător până la concurența sumei de 112.898,4 RON dispus prin ordonanța nr. 295/P/2017 din data de 08.02.2021 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție-Direcția Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial Timișoara, menținut prin încheierea penală din data de 07.07.2022, pronunțată în dosarul nr. x/2021, asupra bunuri imobile aflate în proprietatea inculpatului E., după cum urmează: imobilul cu destinație locuință situat în localitatea Timișoara, județ Timiș, înscris în cartea funciară nr. x, terenului aferent casei de locuit și anexelor gospodărești, înscris în cartea funciară nr. x și podului înscris în cartea funciară nr. x, toate cele trei cărți anterior menționate fiind ale Oficiului de Cadastru și Publicitate Imobiliară Timiș - Biroul de Cadastru și Publicitate Imobiliară Timișoara.

În baza art. 404 alin. (4) lit. c) raportat la art. 250

2

din C. proc. pen., a menținut sechestrul asigurător până la concurența sumei de 112.898,4 RON dispus prin ordonanța nr. 295/P/2017 din data de 08.02.2021 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție-Direcția Națională Anticorupție-Serviciul Teritorial Timișoara, menținut prin încheierea penală din data de 07.07.2022, pronunțată în dosarul nr. x/2021, asupra bunului aflat în proprietatea inculpatului D., respectiv autoturismul marca x, culoare alb, an de fabricație 2014, serie șasiu x, serie motor x, înmatriculat în luna august a anului 2019, cu numărul de înmatriculare x.

Împotriva acestei sentințe au declarat apel Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial Timișoara, precum și inculpații A., B., C., D. și E..

Prin decizia penală nr. 45/A din 01 februarie 2024 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, în baza art. 421 pct. 1 lit. b) din C. proc. pen., a fost respins, ca nefondat, apelul declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial Timișoara, împotriva sentinței penale nr. 572/30.10.2023 pronunțate de Tribunalul Timiș.

În baza art. 421 pct. 2 lit. a) din C. proc. pen., a fost admis apelul declarat de inculpații A., B., C., D. și E., împotriva aceleiași hotărâri, pe care instanța de apel a desființat-o.

În rejudecare, a dispus înlăturarea confiscării speciale de la fiecare inculpat în parte a sumei de câte 112.898,4 RON, dispusă de prima instanță.

În baza art. 422 alin. (1) din C. proc. pen., a dispus ridicarea sechestrului asigurător dispus asupra bunurilor inculpaților A., B., C., D. și E., menținut prin hotărârea primei instanțe.

Au fost menținute în rest dispozițiile hotărârii atacate.

În baza art. 275 alin. (3) din C. proc. pen., cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului.

Împotriva deciziei nr. 45/A din data de 01.02.2024 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția penală, a formulat cerere de recurs în casație Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial Timișoara, întemeiată pe cazul de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 8 din C. proc. pen.

În dezvoltarea motivelor de recurs în casație subsumate cazului de casare invocat, parchetul a susținut că soluția de încetare a procesului penal dispusă în cauză este nelegală, având în vedere că instanțele anterioare nu au aplicat în mod direct dreptul european, respectiv soluția din cauză a fost pronunțată cu nerespectarea principiului supremației dreptului european, care reclamă stabilirea de către organele judiciare române a unor sancțiuni efective și disuasive infracțiunilor de corupție, în baza tratatelor la care România este parte, chiar cu consecința înlăturării de la aplicare a dispozițiilor interne de orice fel.

A mai fost arătat că, în urma pronunțării deciziei Curții Constituționale nr. 358 din 26 mai 2022 și a interpretării date prin decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție nr. 67 din 25.10.2022 în materia prescripției răspunderii penale, s-a ajuns ca termenul de prescripție pentru infracțiunea dedusă judecății în prezenta cauză să fie de 8 ani, fără posibilitatea întreruperii acestuia și curgerii termenului de prescripție specială.

Cu toate acestea, în opinia procurorului, în cauzele care vizează interesele financiare ale Uniunii Europene și în cauzele care privesc infracțiuni de corupție în general, potrivit jurisprudenței CJUE, deciziile instanței constituționale și a ale instanței supreme care afectează aceste cauze devin inaplicabile.

În ceea ce privește legătura cauzei cu dreptul Uniunii Europene și principiul supremației dreptului european, procurorul a susținut în cuprinsul cererii de recurs în casație că aceasta este dată de obiectul cauzei, respectiv săvârșirea infracțiunilor de corupție pe care România s-a obligat să le combată prin tratatele la care a devenit parte odată cu aderarea la Uniunea Europeană.

În acest sens, au fost menționate considerentele și conținutul hotărârii din cauza Euro Box Promotion și alții, Ordonanța Curții (Camera a noua) din 09 ianuarie 2024 - Cauza C131/23, decizia nr. 22/A din 30.01.2024 pronunțată de Înalta Curte, secția penală, în dosarul nr. x/2022.

În altă ordine de idei, procurorul a mai arătat că există un risc sistemic de impunitate în materia infracțiunilor de corupție, generat de aplicarea deciziilor Curții Constituționale amintite anterior în interpretarea instanței supreme, putându-se constata materializarea acestui risc de impunitate la nivel național.

S-a mai susținut că, în ceea ce privește jurisprudența CJUE privind prescripția răspunderii penale în România, a fost pronunțată Hotărârea CJUE Marea Cameră din 24.07.2023 în cauza C-107/23, în cuprinsul căreia s-a arătat, în esență, că dispozițiile articolul 325 alin. (1) TFUE și articolul 2 alin. (1) din Convenția PIF trebuie interpretate în sensul că instanțele naționale sunt obligate să lase neaplicat un standard național de protecție referitor la principiul aplicării retroactive a legii penale mai favorabile (lex mitior), care permite repunerea în discuție, inclusiv în cadrul unor căi de atac îndreptate împotriva unor hotărâri definitive, a întreruperii termenului de prescripție a răspunderii penale în astfel de procese prin acte de procedură intervenite înainte de o asemenea invalidare (par. 124-125).

A mai fost arătat că instanța de la Bruxelles a stabilit că normele care reglementează prescripția în materie penală nu intră în domeniul de aplicare al articolului 49 alin. (1) din Cartă și nu sunt de natură să aducă atingere nici principiului previzibilității, preciziei și neretroactivității infracțiunilor și pedepselor, nici principiului aplicării retroactive a legii penale mai favorabile (lex mitior), astfel cum sunt garantate la articolul 49 alin. (1) din cartă. În consecință, obligația instanțelor naționale de a lăsa neaplicate deciziile nr. 297/2018 și nr. 358/2022 ale Curții Constituționale, precum și decizia nr. 67/2022 a Înaltei Curți de Casație și Justiție nu este de natură să aducă atingere nici principiului previzibilității, preciziei și neretroactivității infracțiunilor și pedepselor, nici principiului aplicării retroactive a legii penale mai favorabile (lex mitior), astfel cum sunt garantate la articolul 49 alin. (1) din Cartă.

CJUE mai arată că o instanță a unui stat membru, care într-o situație dată, acționează în sfera domeniului de aplicare a articolului 51 alin. (1) din Cartă, este liberă să aplice standarde naționale de protecție a drepturilor fundamentale, cu condiția ca această aplicare să nu compromită nivelul de protecție prevăzut de Cartă astfel cum a fost interpretată de Curte, și nici supremația, unitatea și efectivitatea dreptului Uniunii.

Curtea de Justiție a Uniunii Europene a conchis în sensul că principiul supremației dreptului Uniunii trebuie interpretat în sensul că se opune unei reglementări sau unei practici naționale potrivit căreia instanțele naționale de drept comun ale unui stat membru sunt ținute de deciziile curții constituționale, precum și de cele ale instanței supreme ale acestui stat membru și nu pot, din acest motiv și cu riscul angajării răspunderii disciplinare a judecătorilor în cauză, să lase neaplicată din oficiu jurisprudența rezultată din deciziile menționate, chiar dacă ele consideră, în lumina unei hotărâri a Curții, că această jurisprudența este contrară unor dispoziții ale dreptului Uniunii care au efect direct (par. 137).

De asemenea, în opinia procurorului, o altă decizie relevantă în cauză prin care CJUE a statuat cu titlu de principiu prevalența dreptului unional în raport cu standardul național de protecție referitor la principiul aplicării retroactive a legii penale mai favorabile, care reiese din interpretarea dată de instanța supremă națională celor două decizii ale instanței de contencios constituțional mai sus menționate, este și Ordonanța Curții (Camera a noua) din 9 ianuarie 2024- Cauza C-131/23. Prin aceasta s-a statuat că, instanțele naționale sunt obligate, în conformitate cu Decizia 2006/928, să lase neaplicate Deciziile nr. 297/2018 și nr. 358/2022 ale Curții Constituționale, din care rezultă că, în perioada cuprinsă între 25 iunie 2018, data publicării acestei Decizii nr. 297/2018 și 30 mai 2022, data intrării în vigoare a O.U.G. nr. 71/2022, dreptul român nu prevedea nicio cauză de întrerupere a termenului de prescripție a răspunderii penale, în măsura în care aceste decizii au efectul de a conduce la prescrierea răspunderii penale într-un număr mare de cazuri de corupție și, prin urmare, așa cum s-a constatat la punctul 66 din Ordonanță, de a crea un risc sistemic de impunitate pentru astfel de infracțiuni(a se vedea în acest sens Hotărârea din 24 iulie 2023, Lin, C-I07/23 PPU, punctul 98).

Totodată, la punctul 77 din aceeași Ordonanța, se menționează că instanțele naționale sunt obligate, în principiu, în conformitate cu aceste dispoziții, să lase neaplicata Decizia nr. 67/2022 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, în măsura în care această decizie permite invocarea prescripției răspunderii penale, în temeiul efectelor Deciziilor nr. 297/2018 și nr. 358/2022 ale Curții Constituționale, ca lege penală mai favorabilă (lex mitior) în cazuri de corupție, și, prin urmare, amplifică riscul sistemic de impunitate pentru astfel de infracțiuni (în acest sens Hotărârea din 24 iulie 2023, Lin, C-107/23 PPU, punctul 99).

În cuprinsul cererii de recurs în casație au mai fost indicate actele procesuale efectuate în prezenta cauză care au întrerupt termenele de prescripție.

Astfel, s-a precizat că în cauză fost îndeplinite acte de întrerupere a cursului termenului general de prescripție în conformitate cu legea în vigoare până la apariția deciziilor Curții Constituționale nr. 297 publicată în M.Of. în data de 26 aprilie 2018 și respectiv nr. 358 publicată în M.Of. în data de 09.06.2022. În aceste sens, au fost enumerate ordonanța nr. 158/P/2015 din 24.08.2016 prin care s-a dispus începerea urmăriri penale in rem, ordonanța nr. 158/P/2015 din 13.07.2017 prin care s-a dispus disjungerea și continuarea urmăririi penale într-un dosar distinct, sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de abuz în serviciu, dosarul nou format fiind înregistrat pe rolul DNA, secția de combatere a corupției sub numărul 295/P/2017.

S-a concluzionat că, și în ipoteza în care s-ar admite că, în perioada 25 iunie 2018 (data publicării deciziei nr. 297/2018 a Curții Constituționale) - 30 mai 2022 (data intrării în vigoare a O.U.G. nr. 71/2002), a existat un vid legislativ în ceea ce privește reglementarea cazurilor de întrerupere a prescripției, luând în considerare ultimul act de întrerupere a prescripției răspunderii penale, respectiv 13.07.2017, trebuie să se constate că la acest moment nu este împlinit termenul general de prescripție de 8 ani, iar ulterior datei de 30 mai 2022 au fost îndeplinite numeroase acte de către instanța de judecată pe rolul căreia s-a aflat cauza, care au avut ca efect întreruperea termenelor de prescripție.

S-a opinat că aceste acte de întrerupere a prescripției au generat, fiecare în parte, curgerea unui nou termen general de prescripție, iar conform art. 155 alin. (4) din C. pen., termenul general de prescripție, dacă a fost depășit cu încă o dată, va fi socotit îndeplinit oricâte întreruperi ar interveni, moment care în cauză este luna iulie a anului 2029.

Sintetizând, procurorul a considerat că, în cauză, nu se impunea constatarea încetării procesului penal motivat de împlinirea termenului general de prescripție, întrucât, dând prevalență principiului supremației dreptului Uniunii Europene, instanța trebuia să facă aplicarea dispozițiilor art. 155 alin. (1) din C. pen. privind întreruperea cursului prescripției răspunderii penale prin acte de procedură care au fost comunicate inculpatului și să constate că termenul de prescripție specială nu s-a împlinit în prezenta cauză.

Pentru motivele dezvoltate pe larg în cererea scrisă, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - DNA- Serviciul Teritorial Timișoara a solicitat, în temeiul dispozițiilor art. 448 pct. 2 lit. b) și art. 438 alin. (1) pct. 8 din C. proc. pen., admiterea recursului în casație și casarea deciziei penale nr. 45/A din 01.02.2024 pronunțate în apel de Curtea de Apel Timișoara și a sentinței penale nr. 572/P.I. din 30.10.2023 a Tribunalului Timiș, prin care s-a dispus în mod greșit încetarea procesului penal față de inculpații A., B., C., D. și E., și în consecință să se dispună trimiterea cauzei spre rejudecare și examinarea pe fond a acuzațiilor aduse acestora.

Prin încheierea din 19 iunie 2024 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția Penală, a fost admisă, în principiu, cererea de recurs în casație formulată de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial Timișoara împotriva deciziei penale nr. 45/A din data de 01 februarie 2024, pronunțate de Curtea de Apel Timișoara, secția penală și s-a trimis cauza în vederea judecării în complet de 3 judecători, cu termen la data 11 septembrie 2024.

Cu privire la cererea de recurs în casație formulată de parchet, Înalta Curte a reținut că, Direcția Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial Timoșoara a criticat soluția de încetare a procesului penal din cuprinsul hotărârii recurate prin raportare la constatarea eronată a incidenței cauzei de nepedepsire prevăzute de art. 153 din C. pen., respectiv împlinirea termenului de prescripție a răspunderii penale și a apreciat că, argumentele aduse în susținerea cererii referitoare la natura juridică a actelor de întrerupere a termenului de prescripție a răspunderii penale pot fi circumscrise, din punct de vedere strict formal, cazului reglementat de art. 438 alin. (1) pct. 8 din C. proc. pen., aspectele invocate putând face obiectul cenzurii instanței de casație.

În ședința publică din data de 11.09.2024, reprezentatul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție a solicitat respingerea recursului în casație ca urmare a pronunțării deciziei nr. 37 din 17.06.2024 a Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, raportată la decizia nr. 67/2022, a aceluiași complet.

Examinând recursul în casație declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial Timișoara, în limitele stabilite prin încheierea de admitere în principiu, Înalta Curte de Casație și Justiție constată următoarele:

Recursul în casație se poate exercita exclusiv împotriva anumitor categorii de hotărâri definitive și numai pentru motive de legalitate expres și limitativ prevăzute de legea procesual penală, fiind reglementat ca o cale extraordinară de atac, menită să asigure echilibrul între principiile legalității și cel al respectării autorității de lucru judecat.

Dispozițiile art. 433 din C. proc. pen. reglementează explicit scopul căii de atac analizate, statuând, în acest sens, că recursul în casație urmărește să supună Înaltei Curți de Casație și Justiție judecarea, în condițiile legii, a conformității hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile. Analiza de legalitate a instanței de recurs nu este una exhaustivă, ci limitată la încălcări ale legii, apreciate grave de către legiuitor și reglementate ca atare, în mod expres și limitativ, în cuprinsul art. 438 din C. proc. pen.

Așadar, în contextul obiectului său astfel definit, calea extraordinară de atac a recursului în casație nu are ca finalitate nici remedierea unei greșite aprecieri a faptelor și nici cenzurarea integrală a tuturor aspectelor de legalitate ale hotărârii definitive. Instanța de casație nu judecă procesul propriu-zis, respectiv litigiul care are ca temei juridic cauza penală, ci judecă exclusiv dacă, din punct de vedere al dreptului, în limitele cazurilor de casare prevăzute de art. 438 din C. proc. pen., hotărârea atacată este corespunzătoare.

În cauza de față, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial Timișoara a formulat recurs în casație întemeiat pe cazul de recurs în casație prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 8 C. proc. pen., potrivit căruia hotărârile sunt supuse casării atunci când "în mod greșit s-a dispus încetarea procesului penal".

Cazul de casare evocat este incident în ipoteza în care, în raport cu actele existente la dosar și cu regulile de drept aplicabile la data soluționării definitive a cauzei, se constată reținerea eronată a unuia dintre impedimentele la exercitarea acțiunii penale prevăzute de art. 16 alin. (1) lit. e)-j) din C. proc. pen. și, implicit, pronunțarea unei soluții nelegale de încetare a procesului penal.

În speță, cazul concret de împiedicare a exercitării acțiunii penale, valorificat de către prima instanță și menținut de instanța de apel, este cel prevăzut de art. 16 alin. (1) lit. f) din C. proc. pen., fiind constatată intervenirea prescripției răspunderii penale ca urmare a împlinirii termenului de prescripție generală a răspunderii penale în ceea ce privește săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu, dacă funcționarul public a obținut pentru sine ori pentru altul un folos necuvenit, faptă prevăzută și pedepsită de art. 297 alin. (1) din C. pen. raportat la art. 13

2

din Legea nr. 78/2000 (sub forma autoratului sau a complicității), reținută în sarcina inculpaților A., B., C., D. și E..

În analiza recursului în casație, Înalta Curte de Casație și Justiție are în vedere și dispozițiile art. 438 alin. (2) din C. proc. pen., potrivit cărora cazurile prevăzute la alin. (1) pot constitui temei al casării hotărârii doar dacă nu au fost invocate pe calea apelului sau în cursul judecării apelului ori dacă, deși au fost invocate, au fost respinse sau instanța a omis să se pronunțe asupra lor.

Motivul de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 8 din C. proc. pen., referitor la greșita încetare a procesului penal, a fost invocat în apel, însă instanța de apel a menținut dispozițiile instanței de fond prin care s-a constatat intervenția prescripției răspunderii penale și ca urmare s-a dispus încetarea procesului penal.

Termenele de prescripție ale răspunderii penale au curs până la data pronunțării hotărârii în apel, respectiv a deciziei penale nr. 45/A din 01.02.2024 a Curții de Apel Timișoara, secția penală. Astfel, din data de 01.02.2024, dispozițiile legale privind rămânerea definitivă a deciziei pronunțate de instanța de apel (cum sunt și dispozițiile privind prescripția executării pedepsei și executarea pedepsei, după caz) reprezintă cauza de suspendare a cursului termenului prescripției răspunderii penale, în conformitate cu art. 156 alin. (1) din C. pen., deoarece aceste dispoziții legale, prin ele însele, exclud posibilitatea continuării cursului prescripției răspunderii penale (în același sens Î.C.C.J., secția penală, decizia nr. 3735 din 25.10.2010, decizia nr. 2278 din 11.07.2014).

Invocând incidența cazului de recurs în casație prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 8 din C. proc. pen., procurorul a criticat decizia apelată, arătând în esență că, în mod greșit, instanța de apel nu a avut în vedere efectul întreruptiv de prescripție al actelor de urmărire penală efectuate, anterior momentului 25 iunie 2018 (data publicării Deciziei Curții Constituționale nr. 297/2018), precum și cele ulterioare datei de 30 mai 2022 (data intrării în vigoare a O.U.G. nr. 7/2002), raportat la infracțiunile pentru care s-a dispus trimiterea în judecată a inculpaților A., B., C., D. și E..

Prin decizia ce formează obiectul recursului în casație, s-a reținut în baza probelor administrate, că faptele ce formează conținutul constitutiv al infracțiunilor de abuz în serviciu dacă funcționarul a obținut pentru sine sau pentru altul un folos necuvenit, astfel cum au fost reținute de către instanța de fond și cea de apel, ar fi fost comise în perioada mai - iulie 2013, astfel:

- infracțiunea de abuz în serviciu, dacă funcționarul public a obținut pentru sine ori pentru altul un folos necuvenit, faptă prevăzută și pedepsită de art. 297 alin. (1) din C. pen. raportat la art. 13

2

din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 5 din C. pen., reținută în sarcina inculpatului A. a constat în aceea că, în perioada mai- iulie a anului 2013, în calitate de director al Administrației Bazinale de Apă Banat, cu intenție, a atribuit achiziții publice de produse, prin cumpărare directă, către societatea H. S.R.L., contrar dispozițiilor legale, prin divizarea achiziției publice și ulterior a plătit cele șase facturi emise de această societate, producând o pagubă bugetului Administrației Bazinale de Apă Banat în cuantum de 599.332,42 RON (inclusiv taxa pe valoare adăugată) și, corelativ, a obținut un folos necuvenit societății H. S.R.L., în cuantum de 207.731,51 RON, inclusiv taxa pe valoare adăugată;

- infracțiunea de complicitate la abuz în serviciu, dacă funcționarul public a obținut pentru sine ori pentru altul un folos necuvenit, faptă prev. și ped. de art. 48 alin. (1) din C. pen. raportat la art. 297 alin. (1) din C. pen. și la art. 13

2

din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 5 din C. pen., reținută în sarcina inculpatei B. a constat în aceea că, în perioada mai - iulie 2013, în calitate de director economic - Direcția Economică din cadrul I., cu intenție, l-a ajutat pe A., director general al I., să săvârșească infracțiunea de abuz în serviciu, dacă funcționarul public a obținut pentru sine ori pentru altul un folos necuvenit, prin avizarea documentelor folosite pentru atribuirea în mod direct, contrar dispozițiilor legale, a cumpărării de echipamente de protecție, materiale igienico - sanitare și scule de lucru către societatea H. S.R.L., fără o necesitate reală și la prețuri supraevaluate, producându-se o pagubă bugetului I., în cuantum de 599.332,42 RON (inclusiv TVA) și, corelativ, obținându-se un folos necuvenit societății H. S.R.L. în cuantum de 207.731,51 RON, inclusiv T.V.A. Prin prisma funcției publice deținute, respectiv director economic în cadrul I., B. a avizat notele justificative nr. x/28.05.2013, nr. y/28.05.2013, nr. z/28.05.2013, nr. w/28.05.2013 și nr. 400/MG/28.05.2013, prin care au fost estimate fără o cercetare reală a pieței și fragmentate achizițiile de la societatea H. S.R.L., în acest mod ajutându-l cu intenție pe directorul A. să atribuie prin cumpărare directă, achiziții de la societatea anterior menționată, prin încălcarea prevederilor din O.U.G. nr. 34/2006, în vigoare și aplicabile la data săvârșirii faptei, respectiv art. 23, art. 19 coroborate cu art. 2, art. 17, art. 18 și art. 124 lit. a), încălcând la rândul ei aceste prevederi legale cu ocazia exercitării atribuțiilor de serviciu;

- infracțiunea de complicitate la abuz în serviciu, dacă funcționarul public a obținut pentru sine ori pentru altul un folos necuvenit, faptă prev. și ped. de art. 48 alin. (1) din C. pen. raportat la art. 297 alin. (1) din C. pen. și la art. 13

2

din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 5 din C. pen., reținută în sarcina inculpatei C., a constat în aceea că, în luna mai 2013, în calitate de fizician în cadrul Biroului Achiziții SGA Timiș - I., cu intenție, l-a ajutat pe A., director general al I., să săvârșească infracțiunea de abuz în serviciu, dacă funcționarul public a obținut pentru sine ori pentru altul un folos necuvenit, prin avizarea notelor justificative folosite pentru atribuirea în mod direct, contrar dispozițiilor legale, a cumpărării de echipamente de protecție, materiale igienico - sanitare și scule de lucru către societatea H. S.R.L. la prețuri supraevaluate, producându-se o pagubă bugetului I. în cuantum de 599.332,42 RON (inclusiv TVA) și, corelativ, obținându-se un folos necuvenit societății H. S.R.L. în cuantum de 207.731,51 RON, inclusiv TVA. În funcția deținută, respectiv fizician în cadrul Biroului Achiziții S.G.A. Timiș - I., C. a avizat notele justificative nr. x/28.05.2013, nr. y/28.05.2013, nr. z/28.05.2013, nr. w/28.05.2013 și nr. 400/MG/28.05.2013, prin care au fost estimate fără o cercetare reală a pieței și fragmentate achizițiile de la societatea H. S.R.L., în acest mod ajutându-l cu intenție pe directorul A., să atribuie direct, achiziții de la societatea anterior menționată, prin încălcarea prevederilor din O.U.G. nr. 34/2006, în vigoare și aplicabile la data săvârșirii faptei, respectiv art. 23, art. 19 coroborate cu art. 2, art. 17, art. 18 și art. 124 lit. a), încălcând la rândul ei aceste prevederi legale cu ocazia exercitării atribuțiilor de serviciu;

- infracțiunea de complicitate la abuz în serviciu, dacă funcționarul public a obținut pentru sine ori pentru altul un folos necuvenit, faptă prev. și ped. de art. 48 alin. (1) din C. pen. rap. la art. 297 alin. (1) din C. pen. și la art. 13

2

din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 5 din Cocul penal, reținută în sarcina inculpatei D., a constat în aceea că, în luna mai 2013, în calitate de economist în cadrul Biroului Achiziții S.G.A. Timiș - I., cu intenție, l-a ajutat pe A., director general al I., să săvârșească infracțiunea de abuz în serviciu, dacă funcționarul public a obținut pentru sine ori pentru altul un folos necuvenit, prin întocmirea notelor justificative folosite pentru atribuirea în mod direct, contrar dispozițiilor legale, a cumpărării de echipamente de protecție, materiale igienico - sanitare și scule de lucru către societatea H. S.R.L. la prețuri supraevaluate, producându-se o pagubă bugetului I., în cuantum de 599.332,42 RON (inclusiv TVA) și corelativ obținându-se un folos necuvenit societății H. S.R.L. în cuantum de 207.731,51 RON, inclusiv TVA. În funcția deținută, respectiv economist în cadrul Biroului Achiziții SGA Timiș - I., D. a întocmit notele justificative nr. x/28.05.2013, nr. y/28.05.2013, nr. z/28.05.2013, nr. w/28.05.2013 și nr. 400/MG/28.05.2013, prin care au fost estimate fără o cercetare reală a pieței și fragmentate achizițiile de la societatea H. S.R.L., în acest mod ajutându-l cu intenție pe directorul A. să atribuie prin cumpărare directă, achiziții de la societatea anterior menționată, prin încălcarea prevederilor din O.U.G. nr. 34/2006, în vigoare și aplicabile la data săvârșirii faptei, respectiv art. 23, art. 19 coroborate cu art. 2, art. 17, art. 18 și art. 124 lit. a), încălcând la rândul ei aceste prevederi legale cu ocazia exercitării atribuțiilor de serviciu;

- infracțiunea de complicitate la abuz în serviciu, dacă funcționarul public a obținut pentru sine ori pentru altul un folos necuvenit, faptă prev. și ped. de art. 48 alin. (1) din C. pen. raportat la art. 297 alin. (1) din C. pen. și la art. 13

2

din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 5 din C. pen., reținută în sarcina inculpatului E. care a constat în aceea că, în luna mai 2013, în calitate de consilier juridic în cadrul I., cu intenție, l-a ajutat pe A., director general al I., să săvârșească infracțiunea de abuz în serviciu, dacă funcționarul public a obținut pentru sine ori pentru altul un folos necuvenit, prin avizarea notelor justificative folosite pentru atribuirea în mod direct, contrar dispozițiilor legale, a cumpărării de echipamente de protecție, materiale igienico - sanitare și scule de lucru către societatea H. S.R.L. la prețuri supraevaluate, producându-se o pagubă bugetului I., în cuantum de 599.332,42 RON (inclusiv TVA) și corelativ obținându-se un folos necuvenit societății H. S.R.L. în cuantum de 207.731,51 RON, inclusiv TVA. În funcția deținută, respectiv consilier juridic în cadrul I., E. a avizat notele justificative nr. x/28.05.2013, nr. y/28.05.2013, nr. z/28.05.2013, nr. w/28.05.2013 și nr. 400/MG/28.05.2013, prin care au fost estimate fără o cercetare reală a pieței și fragmentate achizițiile de la societatea H. S.R.L., în acest mod ajutându-l cu intenție pe directorul A., să atribuie prin cumpărare directă, achiziții de la societatea anterior menționată, prin încălcarea prevederilor din O.U.G. nr. 34/2006, în vigoare și aplicabile la data săvârșirii faptei, respectiv art. 23, art. 19 coroborate cu art. 2, art. 17, art. 18 și art. 124 lit. a), încălcând la rândul său aceste prevederi legale cu ocazia exercitării atribuțiilor de serviciu.

Prin sentința penală nr. 572/30.10.2023 pronunțată de Tribunalul Timiș, definitivă prin decizia penală nr. 45/A/2024 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, în ceea ce-i privește pe inculpații A., B., C., D. și E. s-a dispus încetarea procesului penal pentru săvârșirea infracțiunilor abuz în serviciu, dacă funcționarul public a obținut pentru sine ori pentru altul un folos necuvenit, faptă prev. și ped. de art. 48 alin. (1) din C. pen. raportat la art. 297 alin. (1) din C. pen. și la art. 13

2

din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 5 din C. pen., (în forma autoratului sau a complicității), ca efect al intervenirii prescripției răspunderii penale.

În esență, procurorul a susținut în argumentarea motivului de casare invocat că, aplicarea cu prioritate a dreptului Uniunii, coroborat cu situația agravării riscului de impunitate sistemică, risc generat de soluțiile de încetare a proceselor penale ca urmare a constatării intervenirii prescripției răspunderii penale la nivel național în baza deciziilor Curții Constituționale în interpretarea obligatorie a instanței supreme, obligă instanța de judecată, în lumina jurisprudenței Curții de Justiție a Uniunii Europene, să înlăture de la aplicare deciziile Curții Constituționale nr. 297/2018 și 358/2022 în interpretarea dată de decizia nr. 67/2022 a Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Astfel, procurorul a apreciat că jurisprudența Curții de Justiție a Uniunii Justiție a Uniunii Europene, respectiv Hotărârea Curții (Marea Cameră) din 24 iulie 2023 - Cauza C-107/23 PPU ("Lin") și Ordonanța Curții (Camera a noua) din 9 ianuarie 2024- Cauza C- 131/23, pronunțate de CJUE în materia prescripției răspunderii penale, își găsesc aplicarea în toate cauzele care justifică legătura cu dreptul european în raport de infracțiunile care fac obiectul acestor cauze și de dispozițiile de drept unional. Totodată, CJUE a arătat explicit că instanțele naționale sunt obligate să lase neaplicat standardul național de protecție referitor la principiul aplicării retroactive a legii penale mai favorabile (tex miliar) care permite repunerea în discuție a întreruperii termenului de prescripție a răspunderii penale în astfel de procese prin acte de procedură intervenite înainte de data de 25 iunie 2018, data publicării Deciziei nr. 297/2018 a Curții Constituționale.

Pe de altă parte, văzând dispozițiile deciziei nr. 37 din 17.06.2024 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, procurorul a solicitat aplicarea acesteia și respingerea ca nefondat a recursului în casație.

În aceste coordonate, instanța de recurs în casație va evalua problema intervenirii prescripției răspunderii penale, raportat la deciziile nr. 297/2018 și nr. 358/2022 ale Curții Constituționale, precum și la deciziile nr. 67/2022 și 37/2024 ale Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completului pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală.

Se constată că, raportat la perioadele în care au fost săvârșite infracțiunile de abuz în serviciu, dacă funcționarul public a obținut pentru sine ori pentru altul un folos necuvenit, faptă prev. și ped. de art. 48 alin. (1) din C. pen. raportat la art. 297 alin. (1) din C. pen. și la art. 13

2

din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 5 din C. pen., (în forma autoratului sau a complicității) de către inculpații A., B., C., D. și E., prescripția răspunderii penale a fost considerată intervenită, în mod corect, prin raportare la termenul general de prescripție și data soluționării definitive a apelului, când a fost pronunțată decizia penală nr. 45/A din 01.02.2024 a Curții de Apel Timișoara, secția penală, în dosarul nr. x/2021, ținând seama de considerentele deciziei nr. 67/25.10.2022 pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală, avute în vedere de instanța de apel.

Se reamintește că, prin decizia Curții Constituționale nr. 297/2018 s-a constatat neconstituționalitatea soluției legislative circumscrisă sintagmei "oricărui act de procedură în cauză", întrucât aceasta este lipsită de previzibilitate și, totodată, contrară principiului legalității incriminării, pentru că sintagma are în vedere și acte ce nu sunt comunicate suspectului sau inculpatului, nepermițându-i acestuia să cunoască aspectul întreruperii cursului prescripției și al începerii unui nou termen de prescripție a răspunderii sale penale (paragraful 31).

Prin Decizia nr. 358/2022 a Curții Constituționale s-a statuat că Decizia nr. 297/2018 a instanței de contencios constituțional a avut natura unei decizii simple/extreme, întrucât instanța de contencios constituțional a sancționat unica soluție legislativă reglementată prin dispozițiile art. 155 alin. (1) din C. pen. (paragraful 61). Referirea la soluția legislativă cuprinsă în C. pen. anterior a avut un rol orientativ, iar nu obligatoriu, destinat legiuitorului, iar nu organelor judiciare (paragrafele 68, 70) și aceasta nu putea fi interpretată ca o permisiune acordată de către instanța de contencios constituțional organelor judiciare de a stabili ele însele cazurile de întrerupere a prescripției răspunderii penale (paragraful 72).

De la data publicării Deciziei Curții Constituționale nr. 297/2018, respectiv 25 iunie 2018, "fondul activ al legislației nu a conținut vreun caz care să permită întreruperea cursului prescripției răspunderii penale", rămânând incidente termenele de prescripție generală reglementate de dispozițiile art. 154 din C. pen. (Decizia nr. 358/2022, paragraful 73, 74).

Prin decizia nr. 67/2022 a Înaltei Curți de Casație și Justiție s-a statuat că normele referitoare la întreruperea cursului prescripției sunt norme de drept penal material (substanțial), supuse din perspectiva aplicării lor în timp principiului activității legii penale prevăzut de art. 3 din C. pen., cu excepția dispozițiilor mai favorabile, potrivit principiului mitior lex prevăzut de art. 15 alin. (2) din Constituție și art. 5 din C. pen.

Ulterior, prin decizia nr. 37 din 17 iunie 2024, publicată în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 697 din data de 18.07.2024, Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală a stabilit că, instanțele de judecată nu pot lăsa neaplicată dezlegarea chestiunii de drept privitoare la aplicarea principiului mitior lex în materia întreruperii cursului prescripției răspunderii penale, dată prin decizia nr. 67/2022 a Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală, în limitele rezultate din hotărârea Curții de Justiție a Uniunii Europene pronunțată în 24 iulie 2023 în Cauza C-107/23 (limite prevăzute în dispozitivul hotărârii la pct. 1 teza a II-a). S-a mai stabilit că dezlegarea dată prin decizia 67/2022 a Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală se va aplica în condițiile stabilite de aceasta și actelor de procedură efectuate înainte de 24 iunie 2018, data publicării deciziei nr. 297/2018 a Curții Constituționale.

În consecință, instanța de recurs în casație constată că, instanța de apel a considerat în mod legal că dispozițiile art. 155 alin. (1) din C. pen. în forma în vigoare ulterior Deciziei nr. 297/2018 (a cărei natură a fost stabilită prin Decizia nr. 358/2022) constituie lege penală mai favorabilă, ca efect al inexistenței unui caz de întrerupere a cursului prescripției răspunderii penale, cu consecința incidenței exclusiv a termenelor de prescripție generală a răspunderii penale, prevăzute de art. 154 din C. pen.

În considerentele decizie nr. 37/2024, Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept a reținut la paragraful 364 următoarele:

Prevederile art. 7 paragraf 1 CEDO, astfel cum reiese din jurispru