ÎCCJ, Secția penală

Ședința publică din data de 28 februarie 2024

Deliberând asupra cauzei penale de față, în baza actelor și lucrărilor de la dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 94/29.08.2022 pronunțată de Tribunalul Alba s-au hotărât următoarele:

I. În baza art. 396 alin. (6) rap. la art. 16 alin. (1) lit. f) C. proc. pen.., art. 154 alin. (1) lit. c) C. pen. și art. 5 C. pen., cu referire la art. 155 alin. (1) C. pen. interpretat prin Deciziile Curții Constituționale nr. 297/2018 și nr. 358/2022 s-a dispus încetarea procesului penal pornit împotriva inculpatului A. , pentru săvârșirea infracțiunii de folosire sau prezentare cu rea credință de documente ori declarații false, inexacte sau incomplete, dacă fapta are ca rezultat obținerea pe nedrept de fonduri din bugetul general al Uniunii Europene sau din bugetele administrate de aceasta ori în numele ei, prev. de art. 18

1

alin. (1) din Legea nr. 78/2000, ca urmare a intervenirii prescripției.

II. În baza art. 396 alin. (6) rap. la art. 16 alin. (1) lit. f) C. proc. pen.., art. 154 alin. (1) lit. C) C. pen. și art. 5 C. pen., cu referire la art. 155 alin. (1) C. pen. interpretat prin Deciziile Curții Constituționale nr. 297/2018 și nr. 358/2022 s-a dispus încetarea procesului penal pornit împotriva inculpatului B. , pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la folosirea sau prezentarea cu rea credință de documente ori declarații false, inexacte sau incomplete, dacă fapta are ca rezultat obținerea pe nedrept de fonduri din bugetul general al Uniunii Europene sau din bugetele administrate de aceasta ori în numele ei, prev. de art. 48 C. pen. rap. la art. 18

1

alin. (1) din Legea nr. 78/2000, ca urmare a intervenirii prescripției.

III. În baza art. 396 alin. (6) rap. la art. 16 alin. (1) lit. f) C. proc. pen., art. 154 alin. (1) lit. c) C. pen. și art. 5 C. pen., cu referire la art. 155 alin. (1) C. pen. interpretat prin Deciziile Curții Constituționale nr. 297/2018 și nr. 358/2022 s-a dispus încetarea procesului penal pornit împotriva inculpatei S.C. C. S.R.L., înregistrată la ONRC sub nr. x/2006, având CUI x reprezentat prin lichidator judiciar D. cu sediul în mun. Cluj-Napoca, jud. Cluj, înmatriculat în RFO al U.N.P.I.R. sub nr. x - pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la folosirea sau prezentarea cu rea credință de documente ori declarații false, inexacte sau incomplete, dacă fapta are ca rezultat obținerea pe nedrept de fonduri din bugetul general al Uniunii Europene sau din bugetele administrate de aceasta ori în numele ei, prev. de art. 48 C. pen. rap. la art. 18

1

alin. (1) din Legea nr. 78/2000, ca urmare a intervenirii prescripției.

IV. În baza 404 alin. (4) lit. b) C. proc. pen.., rap. la art. 208 și art. 493 alin. (1) lit. a) teza a II-a și alin. (4) C. proc. pen., a fost menținută măsura preventivă a suspendării procedurii de lichidare luată față de inculpata S.C. C. S.R.L. - înregistrată la ONRC sub nr. x/2006, având CUI x și sediul în Alba Iulia, str. x, Birou 4, reprezentată prin lichidator judiciar D., cu sediul în mun. Cluj-Napoca, jud. Cluj.

S-a constatat că măsura preventivă a fost dispusă din data de 19.06.2020 prin încheierea penală nr. 31/2020 a Tribunalului Alba, pronunțată la data de 19.06.2020, de judecătorul de drepturi și libertăți din cadrul Tribunalului Alba luată, în dosarul nr. x/2020 și menținută față de inculpata S.C. C. S.R.L., la zi.

V. În temeiul art. 397 alin. (1) raportat la art. 25 alin. (1) și (5) C. proc. pen.. și art. 1357 și 1382 C. civ., a fost admisă acțiunea civilă formulată de partea civilă Ministerul Comunicațiilor și Societății Informaționale prin Autoritatea pentru Digitalizarea României și, în consecință, a dispus obligarea inculpaților A. în solidar cu inculpatul B., și acesta în solidar cu S.C. C. S.R.L. înregistrată la ONRC sub nr. x/2006, având CUI x și sediul în Alba Iulia, str. x, Birou 4, reprezentată prin lichidator judiciar D., cu sediul în mun. Cluj-Napoca, jud. Cluj - la plata sumei de 549.082,26 RON către partea civilă, cu titlu de despăgubiri civile.

VI. În temeiul art. 404 alin. (4) lit. c) C. proc. pen.., au fost menținute măsurile asigurătorii instituite în dosarul penal nr. x/2015 al D.N.A - Serviciul Teritorial Alba Iulia, după cum urmează și dacă acestea se mai află sub puterea acestora:

- imobil teren intravilan înscris în CF x Horea, nr. topografic x, în suprafață de 2207 mp, situat în localitatea Giurgiut, jud. Alba (estimat conform Raportului de estimare globală a valorilor proprietăților imobiliare de tip apartamente, case de locuit, construcții anexe, hale industriale, spații comerciale și terenuri din județul Alba pe anul 2017 la valoarea de 13.242 RON, respectiv 6 RON/mp);

- imobil teren intravilan înscris în CF x Horea, nr. topografic x, în suprafață de 3420 mp, situat în localitatea Giurgiut, jud. Alba, înscris în CF x Horea (estimat conform Raportului de estimare globală a valorilor proprietăților imobiliare de tip apartamente, case de locuit, construcții anexe, hale industriale, spații comerciale și terenuri din județul Alba pe anul 2017, la valoarea de 20.520 RON, respectiv 6 RON/mp);

- imobil teren extravilan înscris în CF x Horea, nr. topografic x, în suprafață de 6466 mp, situat în UAT Horea, jud. Alba înscris în CF x Horea (estimat conform Raportului de estimare globală a valorilor proprietăților imobiliare de tip apartamente, case de locuit, construcții anexe, hale industriale, spații comerciale și terenuri din județul Alba pe anul 2017, la valoarea de 9.699 RON, respectiv 1,5 RON/mp);

- casă de locuit în suprafață de 58 mp cu valoare de impozitare de 9.396 RON situată pe raza UAT Horea sat Giurgiuț, nr. 268A înscrisă în Registrul Agricol la poziția 36, până la concurența sumei de 549.082,26 RON.

- imobil înscris în CF x Alba-Iulia identificat prin nr. topografic x teren în suprafață de 543 mp A1 și construcții - casă A1.1 nr. topografic x, asupra cotei numitului B., situat administrativ în mun. Alba-Iulia, str. x, jud. Alba;

- 1 părți sociale deținute la S.C. E. S.R.L. având codul unic de înregistrare x, înmatriculată la O.N.R.C. sub nr. x/2005, cu sediul social în mun. Alba-Iulia, jud. Alba, până la concurența sumei de 549.082,26 RON.

- imobil teren intravilan înscris în CF x UAT Câlnic identificat prin nr. cadastral x în suprafață de 14.172 mp, din care arabil în suprafață de 10.801 mp parcelă x, curți construcții în suprafață de 3.371 mp parcelă x și construcții anexă în suprafață de 3.370 mp (s. construită la sol 3370 mp; construcție nefinalizată - situație juridică fără acte) identificate cu nr. x, asupra cotei 1/1 S.C. C. S.R.L.;

- imobil teren intravilan înscris în CF x UAT Câlnic identificat prin nr. cadastral x teren în suprafață de 8.369 mp, din care arabil în suprafață de 8.144 mp parcelă x, curți construcții în suprafață de 225 mp parcelă x și construcții anexă în suprafață de 225 mp (s .construită la sol 225 mp; construcție nefinalizată - situație juridică fără acte) identificate cu nr. x, asupra cotei 1/1 S.C. C. S.R.L.;

- imobil teren intravilan înscris în CF x UAT Câlnic identificat prin nr. cadastral x teren în suprafață de 3.847 mp, din care arabil în suprafață de 3.847 mp parcelă x, asupra cotei 2/4 S.C. C. S.R.L., până la concurența sumei de 549.082,26 RON.

VII. În baza art. 274 alin. (1), (2) C. proc. pen.., a fost obligat inculpatul A. la plata în favoarea statului a sumei de 3520,80 RON, din care suma de 2529,80 RON reprezentând cheltuieli judiciare în cursul urmării penale și suma de 1000 RON, cheltuieli judiciare efectuate în cursul judecății.

În baza art. 274 alin. (1), (2) C. proc. pen.., a fost obligat inculpatul B. în solidar cu S.C. C. S.R.L., înregistrată la ONRC sub nr. x/2006, având CUI x și sediul în Alba Iulia, str. x, Birou 4, reprezentată prin lichidator judiciar D., cu sediul în mun. Cluj-Napoca, jud. Cluj - la plata în favoarea statului a sumei de 3520,80 RON, din care suma de 2529,80 RON reprezentând cheltuieli judiciare în cursul urmării penale și suma de 1000 RON cheltuieli judiciare efectuate în cursul judecății.

În baza art. 274 alin. (1), (2) C. proc. pen.., a fost obligată inculpata S.C. C. S.R.L., înregistrată la ONRC sub nr. x/2006, având CUI x și sediul în Alba Iulia, str. x, Birou 4, reprezentată prin lichidator judiciar D., cu sediul în mun. Cluj-Napoca, jud. Cluj - la plata în favoarea statului a sumei de 3520,80 RON, din care suma de 2529,80 RON reprezentând cheltuieli judiciare în cursul urmării penale și suma de 1000 RON cheltuieli judiciare efectuate în cursul judecății.

În baza art. 275 alin. (6) C. proc. pen.., sumele reprezentând onorariile apărătorilor desemnați din oficiu în cauză, s-a dispus să fie avansate din fondurile Ministerului Justiției în contul Baroului Alba.

Împotriva acestei sentințe au declarat apel Parchetul de pe lângă D.N.A. - Serviciul Teritorial Alba Iulia, precum și inculpații B. și A..

Prin decizia penală nr. 599 din 27 iunie 2023 pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia, secția penală au fost respinse, ca nefondate, apelurile declarate de Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Direcția Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial Alba Iulia și de inculpații B. și A., împotriva sentinței penale nr. 94 din 29.08.2022 pronunțate de Tribunalul Alba, în dosarul nr. x/2020.

Au fost menținute măsurile asigurătorii instituite în dosarul penal nr. x/2015 al D.N.A - Serviciul Teritorial Alba Iulia, până la concurența sumei de 549.082,26 RON.

În baza art. 275 alin. (2) și (4) C. proc. pen.., a fost obligat fiecare apelant-inculpat la plata sumei de câte 1.000 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat în apel.

În baza art. 275 alin. (3) C. proc. pen.., cheltuielile judiciare avansate de stat aferente apelului formulat de către DNA - ST Alba Iulia au rămas în sarcina statului.

Împotriva acestei decizii a formulat cerere de recurs în casație Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial Alba Iulia, la data de 26 iulie 2023, întemeiată pe cazul de casare prev. de art. 438 alin. (1) pct. 8 C. proc. pen.

În cuprinsul cererii de recurs în casație procurorul a expus, pe larg, faptele pentru care inculpații din cauză au fost trimiși în judecată prin rechizitoriul nr. x/2015 din 22.09.2020 emis de DNA - ST Alba Iulia, precum și soluțiile pronunțate de prima instanță, respectiv instanța de apel.

În dezvoltarea motivelor de recurs în casație subsumate cazului de casare invocat, parchetul a susținut că, proiectul finanțat din fonduri europene dedus cercetării în prezenta cauză a fost inițiat în anul 2013, iar depunerea cererilor de plată și obținerea finanțării europene s-a realizat în anul 2014, după intrarea în vigoare a noului C. pen.

În cadrul acestui act normativ instituția prescripției răspunderii penale a fost tratată în conținutul art. 153 C. pen., iar cazurile de întrerupere a termenului de prescripție au fost prevăzute la art. 155 alin. (1) C. pen. și reglementau în sensul că acesta se întrerupe prin îndeplinirea oricărui act de procedură.

La data 26 aprilie 2018, Curtea Constituțională a României a pronunțat decizia nr. 297/2018, prin care a constatat că "soluția legislativă care prevede întreruperea cursului termenului prescripției răspunderii penale prin îndeplinirea oricărui act de procedură în cauză, din cuprinsul dispozițiilor art. 155 alin. (1) din C. pen., este neconstituțională". Totodată, în cuprinsul motivării, în ultimul paragraf (34), Curtea Constituțională a apreciat că soluția legislativă prevăzută de vechiul C. pen., care prevedea întreruperea cursului termenului general de prescripție, prin îndeplinirea oricărui act de procedură ce trebuia comunicat învinuitului sau inculpatului, era conformă dispozițiilor Constituției.

Decizia nr. 297/2018 a devenit obligatorie pentru toate organele judiciare de la data publicării în Monitorul Oficial al României, respectiv 25 iunie 2018. De asemenea, s-a precizat că, în jurisprudența sa constantă Curtea Constituțională a României a stabilit că hotărârile sale sunt general obligatorii atât în privința dispozitivului, cât și în privința considerentelor.

În cuprinsul cererii de recurs în casație s-a mai învederat că, la data de 24.07.2023 a fost pronunțată Hotărârea C-107/23 a Curții de Justiție a Uniunii Europene care a statuat, între altele, că:

"Dreptul Uniunii impune statelor membre să combată frauda și orice altă activitate ilegală care aduce atingere intereselor financiare ale Uniunii prin măsuri disuasive și efective. Ca atare, Curtea arată că aceste state trebuie să se asigure că normele privind prescripția prevăzute de dreptul național permit o reprimare efectivă a infracțiunilor legate de astfel de fraude. Or, soluțiile jurisprudențiale adoptate în România, din care rezultă că, timp de aproape patru ani, dreptul român nu a prevăzut nicio cauză de întrerupere a termenului de prescripție a răspunderii penale, ar genera un risc sistemic de impunitate pentru infracțiunile în discuție care nu este compatibil cu cerințele dreptului Uniunii Acest risc este accentuat de o eventuală aplicare retroactivă a acestei lipse de cauze de întrerupere unei perioade anterioare, în temeiul principiului legii penale mai favorabile (lex mitior).

(...) Curtea amintește că instanțele naționale trebuie să lase neaplicate reglementarea și jurisprudența naționale în cazul în care acestea conduc la prescrierea răspunderii penale într-un număr atât de mare de cazuri de fraudă gravă care aduce atingere intereselor financiare ale Uniunii, încât rezultă de aici un risc sistemic de impunitate a unor astfel de infracțiuni".

În acest context, recurentul a considerat nelegală și netemeinică modalitatea de soluționare a acțiunii penale declanșate împotriva inculpaților A., B. și S.C. C. S.R.L., trimiși în judecată pentru comiterea infracțiunii de folosire sau prezentare de documente ori declarații false, inexacte sau incomplete, dacă fapta are ca rezultat obținerea pe nedrept de fonduri din bugetul general al Uniunii Europene, în sensul constatării împlinirii termenului de prescripție al răspunderii penale cu consecința pronunțării soluției de încetare a procesului penal.

Astfel, având în vedere faptul că, în cauza de față, în etapa urmăririi penale, anterior datei de 25.06.2018, când a fost publicată în Monitorul Oficial decizia Curții Constituționale nr. 297/2018, au fost efectuate mai multe acte de procedură, inclusiv aducerea la cunoștință a calității de suspect a inculpatului A. în data de 27.07.2017, precum și incidența dispozițiilor art. 155 alin. (3) C. pen. potrivit cărora "întreruperea cursului prescripției produce efecte față de toți participanții, chiar dacă actul de întrerupere privește numai pe unii dintre ei", Parchetul a considerat că în cauză a operat întreruperea termenului prescripției răspunderii penale față de toți inculpații persoane fizice și juridice, cu consecința prevăzută de dispozițiile art. 155 alin. (2) C. pen., respectiv începerea unui nou termen de prescripție care, potrivit dispozițiilor art. 155 alin. (4) C. pen., ar urma să se împlinească la data de 27.07.2025.

Față de împrejurarea că, în opinia recurentului, în cauză, termenul de prescripție al răspunderii penale nu este împlinit și întrucât atât instanța de fond, cât și cea de control judiciar au apreciat că inculpații se fac vinovați de acuzațiile reținute în sarcina lor, s-a considerat că se impune a fi pronunțată condamnarea inculpaților B., A. și S.C. C. S.R.L. pentru săvârșirea, în diferite forme de participație, a infracțiunii împotriva intereselor financiare ale Uniunii Europene, pentru care s-a dispus trimiterea lor în judecată.

Pentru aceste motive, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - D.N.A. - Serviciu Teritorial Alba Iulia a solicitat, în temeiul art. 448 pct. 2 lit. b) și art. 438 alin. (1) pct. 8 C. proc. pen.., admiterea recursului în casație, casarea sentinței penale nr. 86 din 5.08.2022, pronunțate de Tribunalul Alba și a deciziei penale nr. 599 din 27.06.2023, pronunțate de Curtea de Apel Alba Iulia, secția penală, în dosar nr. x/2020, cu privire la greșita încetare a procesului penal față de inculpații A., B., S.C. C. S.R.L. și rejudecarea apelului de către Curtea de Apel Alba Iulia, secția penală.

La data de 24 august 2023, intimata parte civilă Autoritatea pentru Digitalizarea României a depus concluzii scrise cu privire la cererea de recurs în casație formulată de Ministerul Public, solicitând, în esență, admiterea căii extraordinare de atac.

Prin încheierea din 04 octombrie 2023 pronunțată de Înalta Curte, a fost admisă, în principiu, cererea de recurs în casație formulată de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial Alba Iulia împotriva deciziei penale nr. 599 din 27 iunie 2023, pronunțate de Curtea de Apel Alba Iulia, secția penală și s-a dispus trimiterea cauzei, în vederea judecării recursului în casație, la completul C3, în compunere de 3 judecători.

Înalta Curte a constatat că motivele invocate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - DNA- Serviciul Teritorial Alba Iulia prin care s-a criticat soluția de încetare a procesului penal din cuprinsul hotărârii recurate, și s-a considerat nelegală aplicarea cauzei care înlătură răspunderea penală, prevăzută de art. 153 din C. pen. privind intervenirea prescripției răspunderii penale, se circumscriu, din punct de vedere strict formal, cazului de casare reglementat de art. 438 alin. (1) pct. 8 C. proc. pen.

Examinând recursul în casație formulat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial Alba Iulia, în limitele prevăzute de art. 442 alin. (1) și alin. (2) C. proc. pen.. coroborat cu art. 438 alin. (1) pct. 8 C. proc. pen.., Înalta Curte de Casație și Justiție constată următoarele:

În cauza de față, Ministerul Public a invocat cazul de recurs în casație prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 8 C. proc. pen., potrivit căruia hotărârile sunt supuse casării atunci când "în mod greșit s-a dispus încetarea procesului penal".

Cazul de casare evocat este incident în ipoteza în care, în raport cu actele existente la dosar și cu regulile de drept aplicabile la data soluționării definitive a cauzei, se constată reținerea eronată a unuia dintre impedimentele la exercitarea acțiunii penale prevăzute de art. 16 alin. (1) lit. e) - j) C. proc. pen. și, implicit, pronunțarea unei soluții nelegale de încetare a procesului penal.

În speță, cazul concret de împiedicare a exercitării acțiunii penale, valorificat de către instanța de apel, este cel prevăzut de art. 16 alin. (1) lit. f) C. proc. pen., fiind constatată intervenirea prescripției răspunderii penale ca urmare a împlinirii termenului de prescripție generală a răspunderii penale pentru infracțiunea prevăzută de art. 18

1

alin. (1) din Legea nr. 78/2000, săvârșită de inculpații A., B. și S.C. C. S.R.L..

Invocând incidența cazului de recurs în casație prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 8 din C. proc. pen., procurorul a criticat decizia apelată, arătând în esență că, în mod greșit, instanța de apel nu a avut în vedere efectul întreruptiv de prescripție al actelor de urmărire penală efectuate și care au fost comunicate inculpaților, ca aducerea la cunoștință a calității de suspect inculpatului A. în data de 27.07.2017.

Prin decizia ce formează obiectul recursului în casație, instanța de apel a reținut că: Inculpatul A., având calitatea de reprezentant legal al beneficiarului S.C. F. S.R.L., dar și responsabil cu achizițiile publice în cadrul proiectului "Implementarea unui sistem de comerț electronic în cadrul companiei S.C. F. S.R.L. pentru facilitarea accesului pe piața internațională", finanțat prin Fondul European de Dezvoltare Regională, acționând cu rea-credință, a întocmit și asumat prin semnătură atât înscrisuri inexacte, respectiv Nota justificativă de atribuire contract de furnizare sistem de comerț electronic anexând acestei note și grila de evaluare a ofertelor, cât și înscrisuri false, respectiv "Declarație privind lipsa conflictului de interese în cadrul procedurii de achiziție sistem informatic de comerț electronic" datată 20.02.2014, "Declarație privind respectarea procedurii de atribuire în cadrul procedurii de achiziție sistem informatic de comerț electronic" datată 27.02.2014 și declarația pe proprie răspundere de la pct. 8 lit. c) din cererea de plată nr. x/24.03.2014, pe care ulterior le-a folosit la Ministerul pentru Societatea Informațională în calitate de Organism Intermediar obținând fără drept suma de 549.082,26 RON.

Cu privire la inculpatul B. s-a reținut că: în calitate de administrator de fapt al S.C. C. S.R.L., în baza înțelegerii stabilite cu inculpatul A. reprezentant al S.C. F. S.R.L. a depus în cadrul procedurii de achiziție privind serviciile de furnizare sistem informatic de comerț electronic care să faciliteze accesul pe piața internațională oferta nr. 14/17.02.2014 - la care a fost anexat formularul nr. 5 - lista cu principalele sisteme informatice similare, pentru a dovedi condițiile de eligibilitate referitoare la experiența similară a ofertantului, din care rezultă că S.C. C. S.R.L. a realizat site-urile www.x.ro și www.x.ro, în condițiile în care aceste site-uri web nu erau funcționale și nu fuseseră realizate de această societate comercială, ceea ce a condus la atribuirea contractului cu nr. x/332/24.12.2013 și la întocmirea înscrisurilor inexacte, respectiv Nota justificativă de atribuire contract de furnizare sistem de comerț electronic anexând acestei note și grila de evaluare a ofertelor, cât și a înscrisurilor false, respectiv "Declarație privind lipsa conflictului de interese în cadrul procedurii de achiziție sistem informatic de comerț electronic" datată 20.02.2014, "Declarație privind respectarea procedurii de atribuire în cadrul procedurii de achiziție sistem informatic de comerț electronic" datată 27.02.2014 și declarația pe proprie răspundere de la pct. 8 lit. c) din cererea de plată nr. x/24.03.2014, care ulterior fiind folosite la Ministerul pentru Societatea Informațională în calitate de Organism Intermediar au condus la obținerea fără drept a sumei de 549.082,26 RON provenind din fonduri europene de către S.C. F. SRL

În ceea ce o privește pe inculpata persoană juridică S.C. C. S.R.L., Curtea a reținut că aceasta: prin intermediul administratorului de fapt, inculpatul B., acesta acționând în interesul persoanei juridice, și având la bază înțelegerea stabilită de acesta și inculpatul A., administrator al S.C. F. S.R.L., a depus în cadrul procedurii de achiziție privind serviciile de furnizare sistem informatic de comerț electronic care să faciliteze accesul pe piața internațională, oferta nr. 14/17.02.2014 - la care a fost anexat formularul nr. 5 - lista cu principalele sisteme informatice similare, pentru a dovedi condițiile de eligibilitate referitoare la experiența similară a ofertantului din care rezultă că S.C. C. S.R.L. a realizat site-urile www.x.ro și www.x.ro, în condițiile în care aceste site-uri web nu erau funcționale și nu fuseseră realizate de această societate comercială, ceea ce a condus la atribuirea contractului cu nr. x/332/24.12.2013 și la întocmirea înscrisurilor inexacte, respectiv Nota justificativă de atribuire contract de furnizare sistem de comerț electronic anexând acestei note și grila de evaluare a ofertelor, cât și a înscrisurilor false, respectiv "Declarație privind lipsa conflictului de interese în cadrul procedurii de achiziție sistem informatic de comerț electronic" datată 20.02.2014, "Declarație privind respectarea procedurii de atribuire în cadrul procedurii de achiziție sistem informatic de comerț electronic" datată 27.02.2014 și declarația pe proprie răspundere de la pct. 8 lit. c) din cererea de plată nr. x/24.03.2014, care ulterior fiind folosite la Ministerul pentru Societatea Informațională în calitate de Organism Intermediar au condus la obținerea fără drept a sumei de 549.082,26 RON provenind din fonduri europene de către S.C. F. S.R.L..

Instanța de apel, în temeiul art. 396 alin. (6) raportat la art. 16 alin. (1) lit. f) din C. proc. pen., a încetat procesul penal pornit împotriva celor trei inculpați pentru săvârșirea infracțiunii de prezentare de documente inexacte pentru obținerea pe nedrept de fonduri din bugetul Uniunii Europene prevăzută de art. 48 alin. (1) din C. pen. raportat la art. 18

1

alin. (1) din Legea nr. 78/2000, sub forma autoratului, respectiv a complicității.

Procurorul a apreciat că termenele de prescripție a răspunderii penale, care au fost întrerupte prin acte de procedură efectuate în cauză, anterior datei de 25 iunie 2018, sunt și rămân întrerupte, de la acel moment începând să curgă un nou termen de prescripție a răspunderii penale, cu consecința faptului că nu a intervenit prescripția răspunderii penale, astfel cum s-a reținut de către instanța de apel.

Referitor la solicitarea procurorului de a lăsa neaplicate deciziile Curții Constituționale nr. 297/2018 și nr. 358/2022, precum și decizia nr. 67 din 25 octombrie 2022 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală, aceasta s-a întemeiat inclusiv pe hotărârea pronunțată de Curtea Europeană de Justiție - Marea Cameră, la data de 24 iulie 2023, în cauza C-107/23 PPU.

În legătură cu acest din urmă argument, se notează că, dată fiind natura juridică a recursului în casație, aceea de cale extraordinară de atac de anulare, al cărei scop este, potrivit art. 433 din C. proc. pen. acela de a supune Înaltei Curți de Casație și Justiție judecarea, în condițiile legii, a conformității hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile, constatarea nelegalității deciziei date în apel sub aspectul intervenirii cauzei de încetare, nu poate fi raportată decât la fondul legislativ existent la momentul pronunțării hotărârii recurate; pentru modificările intervenite după pronunțarea hotărârii definitive, C. proc. pen. reglementând alte remedii procesuale, cum ar fi contestația la executare sau contestația în anulare.

Astfel, din perspectiva cazului de casare prevăzut în art. 438 alin. (1) pct. 8 C. proc. pen., pentru a se constata acest motiv de nelegalitate, existența cauzei de încetare a procesului penal se apreciază prin raportare la datele existente la momentul pronunțării hotărârii definitive atacate atât sub aspect factual, cât și legislativ. Ca atare, în cazul prescripției răspunderii penale, analiza de legalitate se limitează la verificarea împlinirii sau nu a termenului, pornind de la limitele de pedeapsă prevăzute de lege pentru infracțiunea reținută în sarcina inculpatului, în raport cu încadrarea juridică a faptei și legea penală mai favorabilă stabilite, cu caracter definitiv, de instanța de apel, având în vedere eventuala incidență a unor cauze de suspendare sau de întrerupere a cursului acestui termen în raport de cadrul normativ și interpretativ existent la data pronunțării deciziei.

Or, hotărârea Curții Europene de Justiție - Marea Cameră, în cauza C-107/23 PPU, a fost pronunțată la data de 24 iulie 2023, ulterior deciziei recurate. Așadar, legalitatea soluției de încetare a procesului penal dispusă prin decizia din data de 27 iunie 2023 nu poate fi analizată în raport de hotărârea CJUE.

Astfel, la momentul pronunțării deciziei atacate, calificarea în dreptul național a instituției prescripției ca fiind o instituție de drept substanțial, chestiune asupra căreia a statuat cu caracter obligatoriu instanța supremă prin decizia 67/2022 atrăgea incidența principiului legii penale mai favorabile, iar elementele de interpretare oferite prin hotărârea pronunțată de Curtea Europeană de Justiție - Marea Cameră, la data de 21 decembrie 2021, în cauzele conexate C-357/19, C-379/19, C-547/19, C-811/19 și C-840/19, cât și prin hotărârea din 5 decembrie 2017, în cauza C-42/17, nu ofereau argumente pentru o eventuală înlăturare a jurisprudenței obligatorii menționate.

În cuprinsul paragrafului 209 din hotărârea pronunțată la data de 21 decembrie 2021, Euro Box Promotion, Curtea precizează expres că, în cauzele în care s-a dispus sesizarea prealabilă, sunt antamate cerințele care decurg din articolul 47 alin. (2) din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, privind dreptul la un proces echitabil, situație în care nu poate fi opus un standard național de protecție a drepturilor fundamentale care să implice un risc sistemic de impunitate, instanța națională având obligația de a se asigura că infracțiunile ce intră în domeniul dreptului Uniunii fac obiectul unor sancțiuni penale care au un caracter efectiv și disuasiv. Curtea a subliniat, însă, că, în drept, ipoteza este distinctă de situația în care instanța națională ajunge să considere că obligația de a lăsa neaplicate dispozițiile naționale în cauză se lovește de principiul legalității infracțiunilor și pedepselor, astfel cum este consacrat la articolul 49 din Cartă, situație în care nu este ținută să se conformeze acestei obligații (a se vedea în acest sens hotărârea din 5 decembrie 2017, M.A.S. și M.B., C-42/17, EU:C:2017:936, punctul 61).

Or, în speță, în raport de deciziile obligatorii amintite, era incidentă tocmai ipoteza avută în vedere de Curtea de Justiție la pronunțarea Hotărârii din 5 decembrie 2017, M.A.S. și M.B., C-42/17, (Taricco 2), prin care s-a statuat în sensul că "Articolul 325 alin. (1) și (2) TFUE trebuie interpretat în sensul că impune instanței naționale ca, în cadrul unei proceduri penale având ca obiect infracțiuni privind taxa pe valoarea adăugată, să lase neaplicate dispoziții interne în materie de prescripție care intră sub incidența dreptului material național și care se opun aplicării unor sancțiuni penale efective și disuasive într-un număr considerabil de cazuri de fraudă gravă aducând atingere intereselor financiare ale Uniunii Europene sau care prevăd termene de prescripție mai scurte pentru cazurile de fraudă gravă aducând atingere intereselor respective decât pentru cele aducând atingere intereselor financiare ale statului membru în cauză, cu excepția cazului în care o astfel de neaplicare determină o încălcare a principiului legalității infracțiunilor și pedepselor, din cauza unei lipse de precizie a legii aplicabile sau pentru motivul aplicării retroactive a unei legislații care impune condiții de incriminare mai severe decât cele în vigoare la momentul săvârșirii infracțiunii.".

De altfel, acest raționament este reluat de Curtea de Justiție a Uniunii Europene și în considerentele Hotărârii pronunțate în cauza C-107/23 PPU, (paragrafele 95-125), Curtea concluzionând că instanțele române nu sunt obligate să lase neaplicate deciziile instanței de contencios constituțional amintite, în pofida existenței unui risc sistemic de impunitate a unor infracțiuni de fraudă gravă care aduce atingere intereselor financiare ale Uniunii, în măsura în care deciziile se întemeiază pe principiul legalității infracțiunilor și pedepselor, astfel cum este protejat în dreptul național, sub aspectul cerințelor acestuia referitoare la previzibilitatea și la precizia legii penale, inclusiv a regimului de prescripție referitor la infracțiuni.

În privința importanței pe care o are principiul autorității de lucru judecat, atât în ordinea juridică europeană, cât și în sistemele juridice naționale, Curtea de Justiție a Uniunii Europene a statuat constant asupra necesității ca hotărârile judecătorești definitive să nu mai poată fi puse în discuție (Hotărârea din 30 septembrie 2003, Kobler, în cauza C-224/01), cu excepția situației în care normele de procedură interne aplicabile autorizează reexaminarea (Hotărârea din 13 ianuarie 2004, Kuhne & Heitz, în cauza C-453/00 și Hotărârea din 10 iulie 2014, Impresa Pizzarotti & C. Spa, în cauza C-213/13).

Mai mult, Curtea a statuat în sensul că, principiul cooperării nu impune unei instanțe naționale să înlăture norme de procedură internă în vederea reexaminării unei hotărâri judecătorești care a dobândit autoritate de lucru judecat și să o anuleze, atunci când se constată că este contrară dreptului Uniunii (Hotărârea din 1 iunie 1999, Eco Swiss, cauza C-126/97, Hotărârea din 16 martie 2006, Rosmarie Kapferer, cauza C-234/04).

În concluzie, analiza privind cazul de recurs în casație se raportează, potrivit legii procesual penale române, la regulile de drept existente la data pronunțării deciziei în apel, instanța nefiind abilitată să reexamineze pe această cale hotărârea atacată prin prisma compatibilității acesteia cu interpretarea dreptului Uniunii reținută de Curtea de Justiție a Uniunii Europene ulterior datei la care aceasta a rămas definitivă.

Se reamintește că, prin decizia Curții Constituționale nr. 297/2018 s-a constatat neconstituționalitatea soluției legislative circumscrisă sintagmei "oricărui act de procedură în cauză", întrucât aceasta este lipsită de previzibilitate și, totodată, contrară principiului legalității incriminării, pentru că sintagma are în vedere și acte ce nu sunt comunicate suspectului sau inculpatului, nepermițându-i acestuia să cunoască aspectul întreruperii cursului prescripției și al începerii unui nou termen de prescripție a răspunderii sale penale (paragraful 31).

Prin Decizia nr. 358/2022 a Curții Constituționale s-a statuat că Decizia nr. 297/2018 a instanței de contencios constituțional a avut natura unei decizii simple/extreme, întrucât instanța de contencios constituțional a sancționat unica soluție legislativă reglementată prin dispozițiile art. 155 alin. (1) din C. pen. (paragraful 61). Referirea la soluția legislativă cuprinsă în C. pen. anterior a avut un rol orientativ, iar nu obligatoriu, destinat legiuitorului, iar nu organelor judiciare (paragrafele 68, 70) și aceasta nu putea fi interpretată ca o permisiune acordată de către instanța de contencios constituțional organelor judiciare de a stabili ele însele cazurile de întrerupere a prescripției răspunderii penale (paragraful 72).

De la data publicării Deciziei Curții Constituționale nr. 297/2018, respectiv 25 iunie 2018, "fondul activ al legislației nu a conținut vreun caz care să permită întreruperea cursului prescripției răspunderii penale", rămânând incidente termenele de prescripție generală reglementate de dispozițiile art. 154 din C. pen. (Decizia nr. 358/2022, paragraful 73, 74).

Prin deciza nr. 67/2022 a Înaltei Curți de Casație și Justiție s-a statuat că normele referitoare la întreruperea cursului prescripției sunt norme de drept penal material (substanțial), supuse din perspectiva aplicării lor în timp principiului activității legii penale prevăzut de art. 3 din C. pen., cu excepția dispozițiilor mai favorabile, potrivit principiului mitior lex prevăzut de art. 15 alin. (2) din Constituție și art. 5 din C. pen.

În consecință, având în vedere aspectele reținute cu privire la efectele deciziilor Curții Constituționale, instanța de recurs în casație constată că, instanța de apel a considerat în mod legal că dispozițiile art. 155 alin. (1) din C. pen. în forma în vigoare ulterior Deciziei nr. 297/2018 (a cărei natură a fost stabilită prin Decizia nr. 358/2022) constituie lege penală mai favorabilă, ca efect al inexistenței unui caz de întrerupere a cursului prescripției răspunderii penale, cu consecința incidenței exclusiv a termenelor de prescripție generală a răspunderii penale, prevăzute de art. 154 din C. pen.

Conform art. 20 alin. (2) din Constituție, dacă există neconcordanțe între pactele și tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale omului, la care România este parte, și legile interne, au prioritate reglementările internaționale, cu excepția cazului în care Constituția sau legile interne conțin dispoziții mai favorabile.

Înalta Curte constată că, în luna aprilie 2022 pentru infracțiunea de prezentare de documente inexacte pentru obținerea pe nedrept de fonduri din bugetul Uniunii Europene prevăzută de art. 18

1

alin. (1) din Legea nr. 78/2000, săvârșită de cei trei inculpați în forma autoratului și complicității (în luna aprilie 2014), pentru care art. 155 C. pen. prevede un termen de prescripție generală a răspunderii penale de 8 ani, era împlinit termenul de prescripție generală a răspunderii penale, anterior pronunțării sentinței primei instanțe și deciziei în apel. Or, potrivit art. 153 alin. (1) din C. pen., prescripția înlătură răspunderea penală atunci când termenele prevăzute la art. 154 din C. pen. sunt împlinite.

Prin urmare, raportat la data săvârșirii infracțiunii de prezentare de documente inexacte pentru obținerea pe nedrept de fonduri din bugetul Uniunii Europene prevăzută de art. 18

1

alin. (1) din Legea nr. 78/2000, prescripția răspunderii penale a fost considerată intervenită, în mod corect, prin raportare la termenul general de prescripție, care s-a împlinit anterior pronunțării deciziei penale nr. 599 din 27.06.2023 a Curții de Apel Alba Iuia, ținând seama de considerentele deciziei nr. 67/25.10.2022 pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală, avute în vedere de instanța de apel.

În aceste condiții, este neîntemeiat motivul de recurs în casație prin care procurorul a invocat neintervenirea prescripției răspunderii penale prin prisma faptului că a fost întrerupt cursul termenului prescripției răspunderii penale, pentru cele două infracțiuni în discuție, și ar fi trebuit calculat termenul de prescripție specială a răspunderii penale, iar nu cel al prescripției generale a răspunderii penale.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte, în temeiul art. 448 alin. (1) pct. 1 C. proc. pen., va respinge, ca nefondat, recursul în casație formulat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial Alba Iulia împotriva deciziei penale nr. 599 din data de 27 iunie 2023, pronunțate de Curtea de Apel Alba Iulia, secția penală, privind pe intimații inculpați B., A. și S.C. C. S.R.L. prin lichidator judiciar D..

În temeiul art. 275 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare vor rămâne în sarcina statului.

În temeiul art. 275 alin. (6) C. proc. pen.., onorariile parțiale cuvenite apărătorilor desemnați din oficiu pentru intimații inculpați B. și A., până la prezentarea apărătorului ales, în cuantum de câte 450 RON, precum și onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru intimata inculpată S.C. C. S.R.L. prin lichidator judiciar D., în cuantum de 680 RON, vor rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul în casație formulat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial Alba Iulia împotriva deciziei penale nr. 599 din data de 27 iunie 2023, pronunțate de Curtea de Apel Alba Iulia, secția penală, privind pe intimații inculpați B., A. și S.C. C. S.R.L. prin lichidator judiciar D..

Cheltuielile judiciare ocazionate de soluționarea recursului în casație formulat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial Alba Iulia rămân în sarcina statului.

Onorariile parțiale cuvenite apărătorilor desemnați din oficiu pentru intimații inculpați B. și A., până la prezentarea apărătorului ales, în cuantum de câte 450 RON, rămân în sarcina statului.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru intimata inculpată S.C. C. S.R.L. prin lichidator judiciar D., în cuantum de 680 RON, rămâne în sarcina statului.

Dată

Tip

Sursă

31/08/2022

Contestație în anulare

G.

21/10/2022

Cerere

Contestator - G.

02/11/2022

Cerere

Contestator - G.

20/03/2023

Adresă de înaintare/trimitere dosar

Curtea de Apel GALAȚI

08/05/2023

Cerere

Penitenciarul Ploiești

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 28 februarie 2024.