ÎCCJ, Secția penală

Ședința publică din data de 18 iunie 2025

Asupra recursurilor în casație, în baza actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:

I. Prin sentința penală nr. 1084/13.09.2023 pronunțată în dosarul nr. x/2019, Tribunalul București, secția I penală, printre altele, a hotărât următoarele:

În baza dispozițiilor art. 396 alin. (6) C. proc. pen. raportat la art. 16 alin. (1) lit. f) C. proc. pen. și la Decizia Curții Constituționale nr. 358/2022, a dispus încetarea procesului față de inculpatul A. pentru săvârșirea infracțiunii de luare de mită, prevăzută de art. 289 alin. (1) C. pen. raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000, întrucât a intervenit prescripția răspunderii penale.

În baza dispozițiilor art. 396 alin. (5) C. proc. pen. raportat la art. 16 alin. (1) lit. b) teza I C. proc. pen., a dispus achitarea inculpatului A. pentru săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu cu consecințe deosebit de grave, dacă funcționarul a obținut pentru sine sau pentru altul un folos necuvenit, în formă continuată, prevăzută de art. 297 alin. (1) C. pen. raportat la art. 309 C. pen. și 13

2

din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. (4 acte materiale), întrucât fapta nu este prevăzută de legea penală.

În baza dispozițiilor art. art. 396 alin. (5) C. proc. pen. raportat la art. 16 alin. (1) lit. b) teza I C. proc. pen., a dispus achitarea inculpatului B. pentru săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu cu consecințe deosebit de grave, dacă funcționarul a obținut pentru sine sau pentru altul un folos necuvenit, în formă continuată, prevăzută de art. 297 alin. (1) C. pen. raportat la art. 309 C. pen. și art. 13

2

din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. (6 acte materiale), întrucât fapta nu este prevăzută de legea penală.

În baza dispozițiilor art. 396 alin. (5) C. proc. pen. raportat la art. 16 alin. (1) lit. b) teza I C. proc. pen., a dispus achitarea inculpatei C. pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la abuz în serviciu cu consecințe deosebit de grave, dacă funcționarul a obținut pentru sine sau pentru altul un folos necuvenit, în formă continuată, prevăzută de art. 48 alin. (1) C. pen. raportat la art. 297 alin. (1) C. pen., art. 309 C. pen. și art. 13

2

din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. (8 acte materiale), întrucât fapta nu este prevăzută de legea penală.

În baza dispozițiilor art. 112 alin. (1) lit. e) C. pen. și ale art. 289 alin. (3) C. pen., a dispus confiscarea specială de la inculpatul A. a sumei de 2.138.242 RON, primită de inculpat de la martorul D., reprezentant al S.C. E. S.R.L., în legătură cu îndeplinirea atribuțiilor sale de serviciu.

În baza art. 25 alin. (5) C. proc. pen., a fost lăsată nesoluționată acțiunea civilă exercitată de partea civilă Centrul de Cultură "Palatele Brâncovenești de la Porțile Bucureștiului", împotriva inculpaților, fiind ridicate măsurile asigurătorii.

În fapt, s-au reținut următoarele:

a) În sarcina inculpatului A.:

- în calitate de director general al Centrului de Cultură "Palatele Brâncovenești de la Porțile Bucureștiului", a încheiat în perioada 2012 -2013, cu încălcarea dispozițiilor legale prev. de art. 2 alin. (2) lit. f), art. 147 alin. (2) și (3) din O.U.G. nr. 34/2006, art. 5 alin. (1) din O.G. nr. 119/1999, art. 20 alin. (1) lit. d) și h) din Legea nr. 273/2006, art. 22 alin. (3) din Legea nr. 273/2006 și art. 23 alin. (1), alin. (2) lit. c) din Legea nr. 273/2006, acordul cadru nr. 250/15.05.2012, contractele subsecvente nr. 251/15.05.2012, 50/01.04.2013 și 76/12.04.2013 la acordul cadru nr. 250/15.05.2012, contracte ce au fost fie supraevaluate, fie a căror valoare a depășit valoarea acordului cadru, angajând cheltuieli a căror necesitate și oportunitate nu a fost justificată din punct de vedere documentar, cauzând în acest mod un prejudiciu Centrului de Cultură "Palatele Brâncovenești de la Porțile Bucureștiului" în cuantum de 2.748.615 RON și creând totodată un folos necuvenit S.C. E. S.R.L.

- în calitate de director general al Centrului de Cultură "Palatele Brâncovenești de la Porțile Bucureștiului", în cursul anului 2012, cu ocazia semnării acordului cadru nr. 250/15.05.2012, a pretins, cu titlu de mită, un procent de 50% din valoarea, fără TVA, a fiecărei facturi ce urma să fie emisă de S.C. E. S.R.L. pe parcursul derulării acordului cadru menționat anterior, iar ulterior în perioada mai 2012 - septembrie 2015 a primit suma de 2.138.242 RON (40% din valoarea, fără TVA a fiecărei facturi) de la numitul D., reprezentant al S.C. E. S.R.L., în legătură cu îndeplinirea atribuțiilor sale de serviciu, respectiv pentru ca în calitatea sa de director general la Centrului de Cultură "Palatele Brâncovenești de la Porțile Bucureștiului" în perioada 2012 - decembrie 2013 să faciliteze încheierea și derularea acordului cadru nr. 250/15.05.2012 și a contractelor subsecvente nr. 251/15.05.2012, nr. 50/01.04.2013 și nr. 76/12.04.2013, precum și plata la timp a facturilor, astfel încât S.C. E. S.R.L. să poată plăti mita pretinsă.

b) în sarcina inculpatului B., că în calitate de director general al Centrului de Cultură "Palatele Brâncovenești de la Porțile Bucureștiului" a încheiat, în perioada 2014 - 2015, cu încălcarea dispozițiilor legale prev. de art. 2 alin. (2) lit. f), art. 147 alin. (2) și (3) din O.U.G. nr. 34/2006, art. 5 alin. (1) din O.G. nr. 119/1999, art. 20 alin. (1) lit. d) și h) din Legea nr. 273/2006, art. 22 alin. (3) din Legea nr. 273/2006 și art. 23 alin. (1), alin. (2) lit. c) din Legea nr. 273/2006 contractul subsecvent nr. 84/02.04.2014, actul adițional la acesta înregistrat sub nr. x/09.07.2014 la acordul cadru nr. 250/15.05.2012, contracte ce au fost supraevaluate, angajând cheltuieli a căror necesitate și oportunitate nu a fost justificată din punct de vedere documentar, sprijinind totodată, activitatea infracțională desfășurată de către numiții A., F. și C., prin semnarea în calitate de Șef Serviciu Administrativ a acordului cadru nr. 250/15.05.2012, contractului subsecvent nr. 251/15.05.2012, nr. 50/01.04.2013 și 76/12.04.2013, cauzând prin aceasta un prejudiciu Centrului de Cultură "Palatele Brâncovenești de la Porțile Bucureștiului" în cuantum de 4.519.583 RON, creând totodată un folos necuvenit S.C. E. S.R.L.

c) în sarcina inculpatei C., că în calitate de economist - achiziții publice, atât în nume personal, dar și pentru directorul general B., în perioada 2012 -2015, a semnat referatul privind valoarea estimată a serviciilor ce formează obiectul acordului cadru nr. 250/15.05.2012, înregistrat sub nr. x/06.02.2012, acordul cadru nr. 250/15.05.2012, contractul subsecvent nr. 251/15.05.2012, contractul subsecvent nr. 50/01.04.2013, contractul subsecvent nr. 76/12.04.2013, contractul subsecvent nr. 84/02.04.2014, actul adițional nr. x la contractul subsecvent nr. 84/02.04.2014, înregistrat sub nr. x/09.07.2014 și contractul subsecvent nr. 65/31.03.2015, acte prin care a fost supraevaluată și depășită valoarea acordului cadru nr. 250/15.05.2012, angajând cheltuieli a căror necesitate și oportunitate nu a fost justificată din punct de vedere documentar, sprijinind în acest mod activitatea infracțională desfășurată de către numiții A., B. și F., cauzând prin acțiunile sale un prejudiciu Centrului de Cultură "Palatele Brâncovenești de la Porțile Bucureștiului" în cuantum de 5.867.153 RON, precum și un folos necuvenit societății E. S.R.L.

II. Împotriva acestei hotărâri au formulat apel Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție și inculpatul A..

Prin decizia penală nr. 680/A/30.05.2024 pronunțată de Curtea de Apel București, secția I Penală, în dosarul nr. x/2019, în baza art. 421 alin. (1) pct. 2 lit. a) C. proc. pen., au fost admise apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție, secția de Combatere a Infracțiunilor Asimilate Infracțiunilor de Corupție și de apelantul-inculpat A. împotriva sentinței penale nr. 1084 din data de 13.09.2023 a Tribunalului București, secția Penală, pronunțate în dosarul nr. x/2019.

A fost desființată, în parte, sentința penală apelată și, în fond, rejudecându-se cauza:

În baza art. 396 alin. (6) C. proc. pen. raportat la art. 16 alin. (1) lit. f) C. proc. pen. raportat la art. 154 lit. c) C. pen. cu reținerea art. 5 C. pen., s-a dispus încetarea procesului penal față de inculpatul A. pentru săvârșirea infracțiunii de luare de mită, prevăzută de art. 289 alin. (1) C. pen. raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000, ca urmare a intervenirii prescripției răspunderii penale (perioada infracțională mai 2012-6 decembrie 2013).

În baza art. 396 alin. (6) C. proc. pen. raportat la art. 16 alin. (1) lit. f) C. proc. pen. raportat la art. 154 lit. c) C. pen. cu reținerea art. 5 C. pen., s-a dispus încetarea procesului penal față de inculpatul A. pentru săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu (cu înlăturarea consecințelor deosebit de grave prevăzute de art. 309 C. pen.), dacă funcționarul a obținut pentru sine sau pentru altul un folos necuvenit, prevăzută de art. 297 alin. (1) C. pen. raportat la art. 13

2

din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. (două acte materiale), ca urmare a intervenirii prescripției răspunderii penale (aferent contractului subsecvent nr. 251/15.05.2012 și contractului subsecvent nr. 76/12.04.2013).

În baza art. 396 alin. (6) C. proc. pen. raportat la art. 16 alin. (1) lit. f) C. proc. pen. raportat la art. 154 lit. c) C. pen. cu reținerea art. 5 C. pen., s-a dispus încetarea procesului penal față de inculpatul B. pentru săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu (cu înlăturarea consecințelor deosebit de grave prevăzute de art. 309 C. pen.), dacă funcționarul a obținut pentru sine sau pentru altul un folos necuvenit, prevăzută de art. 297 alin. (1) C. pen. raportat la art. 13

2

din Legea nr. 78/2000 și aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. (patru acte materiale), ca urmare a intervenirii prescripției răspunderii penale (aferent contractului subsecvent nr. 251/15.05.2012, contractul subsecvent nr. 76/12.04.2013, contractului subsecvent nr. 84/02.04.2014 și actului adițional la acesta nr. 170/09.07.2014).

În baza art. 396 alin. (6) C. proc. pen. raportat la art. 16 alin. (1) lit. f) C. proc. pen. raportat la art. 154 lit. c) C. pen. cu reținerea art. 5 C. pen., s-a dispus încetarea procesului penal față de inculpata C. pentru săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu (cu înlăturarea consecințelor deosebit de grave prevăzute de art. 309 C. pen.), dacă funcționarul a obținut pentru sine sau pentru altul un folos necuvenit, prevăzută de art. 297 alin. (1) C. pen. raportat la art. 13

2

din Legea nr. 78/2000 și aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. (cinci acte materiale), ca urmare a intervenirii prescripției răspunderii penale (aferent contractului subsecvent nr. 251/15.05.2012, contractului subsecvent nr. 76/12.04.2013, contractului subsecvent nr. 84/02.04.2014 și actului adițional la acesta nr. 170/09.07.2014 și contractului subsecvent nr. 65/31.03.2015).

În baza art. 289 alin. (3) C. pen., s-a dispus confiscarea specială de la inculpatul A. a sumei de 1.014.580 RON, primită de inculpat de la martorul D., reprezentant al S.C. E. S.R.L., în legătură cu îndeplinirea atribuțiilor sale de serviciu (perioada infracțională mai 2012-6 decembrie 2013).

În baza art. 397 C. pen. raportat la art. 19 alin. (1) C. proc. pen. și art. 1357 C. civ., a fost admisă în parte acțiunea civilă formulată de partea civilă Centrul de Cultura Palatele Brâncovenești de la Porțile Bucureștiului și au fost obligați:

- în solidar inculpații A., B. și C. la plata către partea civilă Centrul de Cultură Palatele Brâncovenești de la Porțile Bucureștiului a sumei de 381.300 RON (corespunzător contractelor subsecvente nr. 251/15.05.2012 și 76/12.04.2013) cu titlu de despăgubiri civile;

- în solidar inculpații B. și C. la plata către partea civilă Centrul de Cultură Palatele Brâncovenești de la Porțile Bucureștiului a sumei de 533.820 RON cu titlu de despăgubiri civile (corespunzător contractului subsecvent nr. 84/02.04.2014 și actul adițional la acesta nr. 170/09.07.2014);

- inculpata C. la plata către partea civilă Centrul de Cultură Palatele Brâncovenești de la Porțile Bucureștiului a sumei de 305.040 RON (corespunzător contractului subsecvent nr. 65/31.03.2015) cu titlu de despăgubiri civile.

În baza art. 397 alin. (2) C. proc. pen. raportat la art. 249 alin. (1), (2) și (5) C. proc. pen., a fost instituită măsura sechestrului asupra bunurilor mobile și imobile prezente și viitoare ale inculpatului A., până la concurența sumei de 1.395.880 RON, în vederea garantării reparării prejudiciului produs părții civile și a confiscării speciale.

În baza art. 397 alin. (2) C. proc. pen. raportat la art. 249 alin. (1), a fost instituită măsura sechestrului asupra bunurilor mobile și imobile prezente și viitoare ale inculpatului B., până la concurența sumei de 915.120 RON, în vederea garantării reparării prejudiciului produs părții civile.

În baza art. 404 alin. (4) lit. c) C. proc. pen., s-a dispus restrângerea la suma de 1.220.160 RON a măsurii asigurătorii instituite prin ordonanța nr. 236/P/2016 din data de 19.01.2018 a Direcției Naționale Anticorupție, secția de combatere a infracțiunilor asimilate infracțiunilor de corupție asupra bunurilor mobile și imobile aparținând inculpatei C..

Au fost menținute celelalte dispoziții care nu sunt contrare prezentei.

Situația de fapt reținută în cauză de instanța de fond, astfel cum a fost modificată de instanța de apel în baza probatoriului administrat, în mod direct și nemijlocit este următoarea:

a) În sarcina inculpatului A. s-a reținut că în calitate de director general al Centrului de Cultură "Palatele Brâncovenești de la Porțile Bucureștiului", în luna mai 2012, cu ocazia semnării acordului cadru nr. 250/15.05.2012, a pretins, cu titlu de mită, 50% din valoarea, fără TVA, a fiecărei facturi ce urma să fie emisă de S.C. E. S.R.L. pe parcursul derulării acordului cadru menționat anterior, iar ulterior în perioada mai 2012 - iar ulterior, în perioada 28 mai 2012 (când s-a plătit prima factură) și 6 decembrie 2013 (când s-a plătit ultima factură), a primit suma de 1.014.580 RON (40% din valoarea, fără TVA, a facturilor în sumă totală de 3.145.198 RON, fără TVA 2.536.450 RON) de la numitul D., reprezentant al S.C. E. S.R.L., în legătură cu îndeplinirea atribuțiilor sale de serviciu, respectiv pentru ca, în calitatea sa de director general la C. civ. pen..B.P.B., în perioada 2012 - 05 decembrie 2013, să faciliteze încheierea și derularea acordului cadru nr. 250/15.05.2012 și a contractelor subsecvente nr. 251/15.05.2012, nr. 50/01.04.2013 și nr. 76/12.04.2013, faptă ce întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de luare de mită, prevăzută de art. 289 alin. (1) C. pen. raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000.

De asemenea, s-a reținut că, în calitate de director general al Centrului de Cultură "Palatele Brâncovenești de la Porțile Bucureștiului", a încheiat în perioada 2012 -2013, cu încălcarea dispozițiilor legale prevăzute de art. 22 alin. (3), art. 23 alin. (1), art. 23 alin. (2) lit. c) din Legea nr. 273/2006, contractele subsecvente nr. 251/15.05.2012 și 76/12.04.2013 la acordul cadru nr. 250/15.05.2012, angajând cheltuieli a căror necesitate și oportunitate nu au fost justificate, cauzând în acest mod un prejudiciu C. civ. pen..B.P.B. în cuantum de 381.300 RON și creând totodată un folos necuvenit S.C. E. S.R.L., faptă ce întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de abuz în serviciu, dacă funcționarul a obținut pentru sine sau pentru altul un folos necuvenit, în formă continuată, prevăzută de art. 297 alin. (1) C. pen. și art. 13

2

din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. (2 acte materiale aferente contractelor subsecvente nr. 251/15.05.2012 și 76/12.04.2013) cu aplicarea art. 5 C. pen.

b) În sarcina inculpatului B., s-a reținut că, în calitate de director general al Centrului de Cultură "Palatele Brâncovenești de la Porțile Bucureștiului", a încheiat, în perioada 2014 -2015, cu încălcarea dispozițiilor legale prevăzute de art. 22 alin. (3), art. 23 alin. (1), art. 23 alin. (2) lit. c) din Legea nr. 273/2006, contractul subsecvent nr. 84/02.04.2014, actul adițional la acesta înregistrat sub nr. x/09.07.2014, angajând cheltuieli a căror necesitate și oportunitate nu au fost justificate, sprijinind totodată, activitatea infracțională desfășurată de numiții A. și C., prin semnarea în calitate de Șef Serviciu Administrativ a contractului subsecvent nr. 251/15.05.2012 și 76/12.04.2013, cauzând prin aceasta un prejudiciu C. civ. pen..B.P.B. în cuantum de 915.120 RON, creând totodată un folos necuvenit S.C. E. S.R.L., faptă ce întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de abuz în serviciu, cu consecințe deosebit de grave, dacă funcționarul a obținut pentru sine sau pentru altul un folos necuvenit, în formă continuată, prevăzută de art. 297 alin. (1) C. pen. și art. 13

2

din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. (4 acte materiale aferente contractelor subsecvente nr. 251/15.05.2012, nr. 76/12.04.2013, nr. 84/02.04.2014 și actul adițional la contractul subsecvent nr. 84/02/04.2014, înregistrat sub nr. x/09.07.2014) cu aplicarea art. 5 C. pen.

c) În sarcina inculpatei C., că în calitate de economist-achiziții publice, atât în nume personal, dar și pentru directorul general B., în perioada 2012 -2015 a semnat contractele subsecvente nr. 251/15.05.2012, nr. 76/12.04.2013, nr. 84/02.04.2014, actul adițional la contractul subsecvent nr. 84/02.04.2014, înregistrat sub nr. x/09.07.2014 și contractul subsecvent nr. 65/31.03.2015, acte prin care a angajat cheltuieli a căror necesitate și oportunitate nu au fost justificate, sprijinind în acest mod activitatea infracțională desfășurată de către numiții A. și B., cauzând prin acțiunile sale un prejudiciu C. civ. pen..B.P.B. în cuantum de 1.220.160 RON, precum și un folos necuvenit societății E. S.R.L., faptă ce întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de complicitate la abuz în serviciu, dacă funcționarul a obținut pentru sine sau pentru altul un folos necuvenit, în formă continuată prevăzută de art. 48 alin. (1) C. pen. raportat la art. 297 alin. (1) C. pen. și 13

2

din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. (5 acte materiale aferente contractelor subsecvente nr. 251/15.05.2012, nr. 76/12.04.2013, nr. 84/02.04.2014, actul adițional la contractul subsecvent nr. 84/02.04.2014, înregistrat sub nr. x/09.07.2014 și contractul subsecvent nr. 65/31.03.2015) cu aplicarea art. 5 C. pen.

III. Împotriva hotărârii pronunțate de instanța de apel, au declarat recurs în casație Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție și inculpații A. și C..

a) Prin cererea formulată, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție a invocat cazul de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 8 C. proc. pen., prin prisma căruia a arătat faptul că în mod greșit s-a dispus încetarea procesului penal față de inculpații A., B. și C., ca urmare a împlinirii termenului general de prescripție a răspunderii penale.

În acest sens, a apreciat că termenul de prescripție a răspunderii penale pentru faptele deduse judecații nu s-a împlinit, solicitând să se aibă în vedere cauzele C-107/23 PPU din 24.07.2023 și C-131/23 din 09.01.2024, decizii față de care trebuie să se aprecieze legalitatea soluției din data de 30.05.2024, de încetare a procesului penal.

Infracțiunile ce au făcut obiectul acuzației intră sub incidența dreptului Uniunii, constituind infracțiuni de corupție propriu-zisă, cât și infracțiuni asimilate celor de corupție, respectiv infracțiuni de abuz în serviciu comise tot în legătură cu contracte de achiziții publice de către funcționari publici, instanța fiind abilitată să reexamineze pe calea recursului în casație hotărârea atacată prin prisma compatibilității acesteia cu interpretarea dreptului Uniunii reținută de Curtea de Justiție a Uniunii Europene în cauzele C-107/23 PPU și C-131/23.

În consecință, trebuie luate în considerare ca având efectul întreruptiv de prescripție, potrivit de art. 155 alin. (2) din C. pen., toate actele de procedură îndeplinite de către organele judiciare anterior Deciziei CCR nr. 297/2018, în conformitate cu dispozițiile legislative prevăzute de articolul 155 alin. (1) din C. pen. în forma anterioară Deciziei Curții Constituționale nr. 297/2018.

Contrar argumentelor Curții de Apel București, cursul urmăririi penale a fost întrerupt prin ordonanțele de efectuare în continuare a urmăririi penale față de suspecții A., B. pentru abuz în serviciu, din 17.03.2017, de extindere a urmăririi penale față de A. pentru luare de mită, prev. de art. 289 alin. (1) rap. la art. 6 Legea 78/2000, C. pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la abuz în serviciu, prev. de art. 48 alin. (1) C. pen. rap. la art. 297 alin. (1) C. pen. și art. 13

2

din Legea nr. 78/2000 din 27.10.2017, precum și multe acte de urmărire penală apte să întrerupă cursul urmăririi penale, precum declarații suspecți din 22.03.2017, 24.03.2017, 29.03.2017, 24.04.2017, 01.11.2017, 26.01.2018, ordonanță admitere consultare dosar 31.03.2017, 28.04.2017, 29.04.2017,16.05.2017, 02.11.2017, 06.12.2017, 26.01.2018, dispunere expertiză judiciară financiar-contabilă 10.05.2017, delegare organe de poliție în vederea citării suspecților în vederea aducerii la cunoștință a obiectivelor expertizei 10.05.2017, proces-verbal de aducere la cunoștință a obiectivelor 17.05.2017, delegare organe de poliție în vederea citării suspecților în vederea prezentării raportului de expertiză 12.10.2017, proces-verbal de prezentare raport expertiză suspecților 16.10.2017, citații suspecți 18.12.2017, 22.01.2018 etc.

De asemenea, s-a apreciat că, începând cu data de 26.01.2018, potrivit dispozițiilor art. 155 alin. (2) C. pen., a început să curgă un nou termen de prescripție a răspunderii penale, de 8 ani, urmând să se împlinească la data de 25.01.2026.

Mai mult, în raport cu cele reținute de ÎCCJ-SP în deciziile nr. 613RC/23, nr. 615RC/23 și nr. 616RC/23, aplicarea dreptului comunitar era obligatorie pentru instanța de apel, decizia recurată fiind ulterioară Hotărârii C-107/23 a CJUE, respectiv Ordonanței din cauza C-131/23.

În consecință, a solicitat admiterea recursului în casație și casarea hotărârii recurate.

b) Prin cererea formulată la data de 28.06.2024, inculpatul A. a invocat cazul de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen., solicitând admiterea recursului în casație, achitarea inculpatului, întrucât faptele pentru care s-a dispus încetarea procesului penal nu sunt prevăzute de legea penală.

Prealabil, a precizat că, în temeiul art. 18 alin. (1) C. proc. pen.., la termenul de judecată din 09.06.2023 din fața instanței de fond, apelantul-inculpat A. a solicitat continuarea procesului penal în caz de împlinire a prescripției răspunderii penale și pronunțarea unei hotărâri de achitare în temeiul art. 16 alin. (1) lit. b) C. proc. pen.. (fapta nu este prevăzută de legea penală), atât pentru presupusa infracțiune de luare de mită, cât și pentru cea de abuz în serviciu.

În motivarea pe fond a recursului în casație, inculpatul a apreciat că faptele pentru care s-a dispus încetarea procesului penal nu întrunesc condițiile de tipicitate obiectivă prevăzute de lege pentru a se constata săvârșirea infracțiunilor de luare de mită și abuz în serviciu.

În acest sens, s-a solicitat a se avea în vedere că în prezenta cauză nu există o corespondență deplină și absolută între situația de fapt/conduita recurentului A. și configurarea legală a infracțiunilor de abuz în serviciu și luare de mită, așa cum sunt acestea definite de legiuitor.

Referitor la infracțiunea de abuz în serviciu, s-a arătat că inculpatului i se impută semnarea acordului cadru și a celor 3 contracte subsecvente cu încălcarea art. 5 din O.G. nr. 119/1999, art. 2 alin. (2) lit. f) din O.U.G. nr. 34/2006, art. 147 alin. (2) din O.U.G. nr. 34/2006, art. 20 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 273/2006 și art. 20 alin. (1) lit. h) din Legea nr. 273/2006.

În esență, toate normele legale sus menționate, deși existente în mai multe reglementări, au caracter de principiu, toate sancționând lipsa eficienței în utilizarea fondurilor publice și, astfel, eventuala încălcare a acestora nu poate conduce la îndeplinirea elementelor constitutive ale infracțiunii de abuz în serviciu.

Astfel, dispozițiile pretins a fi încălcate expuse în actul de sesizare a instanței au un caracter general, fiind în esență principii, fără a se constitui în norme legale care interzic o anumită conduită previzibilă, astfel că nu pot fi încadrate în conținutul constitutiv al infracțiunii de abuz în serviciu.

În ceea ce privește nerespectarea principiului eficienței în utilizarea fondurilor publice, s-a arătat că în perioada de referință, această conduită nu era sancționată nici măcar contravențional.

Referitor la intenția cu care s-a comis infracțiunea, a solicitat să se aibă în vedere că inculpatul A. nu are studii de specialitate în materia achizițiilor publice, tocmai de aceea procedura de licitație publică și consultanța ulterioară a fost asigurată de o societate specializată în domeniu, care nu l-a anunțat vreodată că ar fi vreo problemă cu încheierea contractelor subsecvente.

Astfel, inculpatul nu a acționat cu intenție directă sau indirectă pentru a fi reținută comiterea infracțiunii de abuz în serviciu, faptele circumscrise abuzului în serviciu fiind prevăzute de legea penală doar dacă sunt săvârșite cu intenție directă sau indirectă.

În consecință, a solicitat achitarea, în temeiul art. 16 alin. (1) lit. b) C. proc. pen.

Referitor la infracțiunea de luare de mită, a apreciat că presupusele fapte ale recurentului A. pot fi încadrate în tipicitatea infracțiunii de luare de mită doar dacă ar fi avut calitatea de funcționar public însărcinat cu atribuții de serviciu în legătură cu derularea contractelor încheiate de C. civ. pen..B.P.B. cu societatea E..

Or, recurentul nu a avut astfel de atribuții de serviciu. Anterior semnării contractelor de către A., în calitate de director, procedura de perfectare a acestora a parcurs mai multe etape, fiind verificată de mai mulți angajați ai C. civ. pen..B.P.B., ce aveau atribuții de serviciu pe linia achizițiilor publice și de firma de consultanță, firmă care a oferit consultanță mai multor instituții publice, la fel și în cazul angajaților C. civ. pen..B.P.B. Așadar, în afară de a le semna în calitate de director, recurentul nu a avut atribuții concrete referitoare la prestarea serviciilor sau la numărul acestora. Recepționarea serviciilor nu era în sarcina recurentului, comandarea serviciilor la fel nu era în sarcina recurentului, iar acordul cadru a fost semnat după ce firma de consultanță a precizat că sunt întrunite condițiile de legalitate în materia achizițiilor publice, iar cu privire la diferența de valoare dintre acordul cadru și cea a contractelor subsecvente, ANRMAP a precizat că este în conformitate cu legea.

Pe de altă parte, fapta este tipică doar dacă se dovedește dincolo de orice îndoială rezonabilă că s-ar fi primit sume de bani în legătură cu exercitarea atribuțiilor de serviciu.

Faptul că o persoană (numitul G., administratorul E.) spune că i s-ar fi pretins sume de bani cu titlu de mită și că ar fi remis mită lui A. nu reprezintă un temei suficient pentru constatarea îndeplinirii elementelor constitutive ale infracțiunii de luare de mită.

În ceea ce privește latura civilă a cauzei, a apreciat că soluția pe latură civilă este nelegală, în condițiile în care faptele de care este acuzat inculpatul nu sunt prevăzute de legea penală și nu există un prejudiciu. Prin urmare, instanța de apel trebuia să lase nesoluționată acțiunea civilă și să nu aplice măsura de siguranță a confiscării speciale.

Ulterior, prin cererea din data de 04.07.2024, în termen legal, inculpatul a completat cererea de recurs în casație, invocând și cazul de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 8 C. proc. pen., apreciind că în mod greșit s-a dispus încetarea procesului penal, întrucât faptele nu sunt prevăzute de legea penală, impunându-se achitarea inculpatului, în temeiul art. 16 alin. (1) lit. b) teza I C. proc. pen.

c) Prin cererea formulată la data de 02.07.2024, inculpata C. a invocat cazurile de casare prevăzute de art. 438 alin. (1) pct. 7 și pct. 8 C. proc. pen.

În ceea ce privește infracțiunea de abuz în serviciu, a apreciat că nu sunt prevăzute de legea penală faptele inculpatei de a semna acordul cadru și contractele subsecvente și nu există o corespondență absolută între situația de fapt reținută de instanța de apel și reglementarea legală a infracțiunii de abuz în serviciu, așa cum este aceasta definită în art. 297 C. pen. și cu precădere celor stabilite prin Decizia nr. 405 din 2016 a Curții Constituționale.

S-a precizat că inculpata C. nu are studii de specialitate în materia serviciilor de dezinsecție, deratizare si dezinfecție, tocmai de aceea procedura de licitație publică și consultanță asigurată în materie de achiziții publice și servicii DDD a fost asigurata de S.C. H..

În ceea ce privește susținerile privind depășirea valorii acordului cadru, a apreciat aceste argumente drept nefondate, ținând cont și de corespondența dintre C. civ. pen..B.P.B. și S.C. H.. Conform adresei nr. x/01.06.2012 trimisă de C. civ. pen..B.P.B. firmei de consultanta S.C. H., prin care se solicita consultanță cu privire la câteva acorduri-cadru printre care și cel încheiat cu E. S.R.L., specificând până la ce valoare se poate merge pentru a încheia contractele subsecvente, răspunsul acestora, conform adresei nr. x/19.06.2012, a fost în sensul că se pot încheia contracte subsecvente în limitele alocărilor bugetare, nefiind prevăzut în lege un prag valoric maxim.

Referitor la latura civilă a cauzei, a apreciat că, deși s-a dispus încetarea procesului penal și a fost soluționată latura civilă a cauzei, aceasta nu a fost pusă în discuția părților, încălcându-se dreptul la apărare al inculpaților.

A apreciat că, în temeiul art. 25 alin. (5) C. proc. pen., instanța trebuia să lase nesoluționată acțiunea civilă, fapta nefiind prevăzută de legea penală.

De asemenea, s-a arătat că măsura asigurătorie instituită față de inculpată a fost nelegală, în condițiile în care fapta nu este prevăzută de legea penală.

Contrar celor reținute de instanță, nu există niciun prejudiciu produs de către inculpată.

Tot cu privire la depășirea acordului cadru prin contractele subsecvente și implicit producerea unui prejudiciu, a invocat anumite puncte de vedere publicate pe site-ul www.x.ro.

În consecință, a solicitat admiterea recursului în casație, casarea hotărârii recurate, achitarea inculpatei, în temeiul art. 16 alin. (1) lit. b) C. proc. pen. (fapta nu este prevăzută de legea penală).

IV. Prin încheierea din 30.10.2025, pronunțată în dosarul nr. x/2019, au fost admise în principiu cererile de recurs în casație formulate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție și de inculpații A. și C. împotriva deciziei penale nr. 680/A/30.05.2024 pronunțată de Curtea de Apel București, secția I Penală, în dosarul nr. x/2019.

În esență, s-a reținut că acestea îndeplinesc condițiile de admisibilitate prevăzute la art. 434-438 C. proc. pen.

V. Examinând recursurile în casație declarate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție și de inculpații A. și C., în limitele prevăzute de art. 442 alin. (1) și (2) C. proc. pen., astfel cum au fost stabilite prin încheierea de admitere în principiu din 30.10.2025, Înalta Curte constată următoarele:

Recursurile în casație declarate de inculpații A. și C. sunt întemeiate și urmează a fi admise doar sub aspectul soluției pronunțate cu privire la infracțiunea de abuz în serviciu, prevăzută de art. 297 alin. (1) C. pen. raportat la art. 13

2

din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. și art. 5 C. pen., soluționarea laturii civile și dispoziția privind măsurile asigurătorii dispuse în cauză.

Întrucât situația juridică a inculpatului B. este similară cu cea a inculpatului A., soluția de față fiindu-i favorabilă, instanța de casare urmează să analizeze cauza prin extindere și cu privire la acest inculpat, chiar dacă nu a declarat recurs în casație în prezenta cauză.

Înalta Curte subliniază că ceea ce s-a invocat de către recurenții-inculpați ca temei al incidenței dispozițiilor art. 438 alin. (1) pct. 7 și 8 C. proc. pen. vizează, în esență, faptul că actele pentru care s-a dispus încetarea procesului penal nu îndeplinesc condițiile de tipicitate a infracțiunii de abuz în serviciu, fapta nefiind prevăzută de legea penală întrucât nu este întrunită condiția atașată elementului material, în sensul că toate normele legale imputate de acuzare ca fiind încălcate, deși existente în mai multe reglementări, au caracter de principiu, toate sancționând lipsa eficienței în utilizarea fondurilor publice.

Critica este întemeiată.

În ceea ce privește acuzația adusă inculpaților, Înalta Curte constată că recurentului-inculpat A. și intimatului-inculpat B. li se impută, în esență, faptul că, în calitate de funcționari publici (directori generali ai Centrului de Cultură "Palatele Brâncovenești de la Porțile Bucureștiului") și în exercitarea atribuțiilor de serviciu, sprijiniți de inculpata C. (economist achiziții publice) au încheiat cu încălcarea dispozițiilor art. 22 alin. (3), art. 23 alin. (1), alin. (2) lit. c) din Legea nr. 273/2006, mai multe contracte de prestări servicii, respectiv deparazitare, dezinsecție, dezinfecție și tratamente sanitare cu S.C. E. S.R.L., producând astfel o pagubă materială în dauna părții civile Centrul de Cultură "Palatele Brâncovenești de la Porțile Bucureștiului" și creând, totodată, un folos necuvenit S.C. E. S.R.L., în sensul efectuării tratamentelor prin depășirea nejustificată a numărului maxim de treceri.

Astfel, în sarcina inculpatului A. a fost reținut un prejudiciu în cuantum de 381.300 RON, inculpatului B. i s-a imputat suma de 915.120 RON, iar inculpatei C. i s-a reținut un prejudiciu total de 1.220.160 RON.

În aceste coordonate factuale și de drept, stabilite în mod definitiv de instanța de apel, și având în vedere critica invocată de recurenții-inculpați, în sensul că normele legale reținute ca fiind încălcate, deși existente în mai multe reglementări, au caracter de principiu, neputând antrena astfel răspunderea penală, instanța de casare este chemată să se pronunțe dacă, din punct de vedere al dreptului, fapta inculpaților, de a încheia anumite acte (contracte de prestări servicii), transpuse în efectuarea unor tratamente de dezinsecție apreciate nejustificate raportat la realitatea din teren, se circumscrie elementelor de tipicitate obiectivă ale infracțiunii de abuz în serviciu, prevăzută de art. 297 alin. (1) C. pen.

Procedând în acest sens, instanța de casare reține că, potrivit art. 297 alin. (1) C. pen., infracțiunea de abuz în serviciu constă în fapta funcționarului public care, în exercitarea atribuțiilor de serviciu, nu îndeplinește un act prevăzut de o lege, o ordonanță a Guvernului, o ordonanță de urgență a Guvernului sau de un alt act normativ care, la data adoptării, avea putere de lege ori îl îndeplinește cu încălcarea unei dispoziții cuprinse într-un astfel de act normativ, cauzând astfel o pagubă ori o vătămare a drepturilor sau intereselor legitime ale unei persoane fizice sau ale unei persoane juridice.

Dacă funcționarul public, subiect activ, este inclus în categoria persoanelor prevăzute de art. 1 din Legea nr. 78/2000 (cazul inculpaților A. și B. - directori generali ai C. civ. pen..B.P.B.) și a obținut pentru sine sau pentru altul un folos necuvenit, infracțiunea de abuz în serviciu va fi reținută ca una asimilată celor de corupție, prevăzută de art. 13

2

din Legea nr. 78/2000, unde se arată că în cazul infracțiunilor de abuz în serviciu sau de uzurpare a funcției, dacă funcționarul public a obținut pentru sine ori pentru altul un folos necuvenit, limitele speciale ale pedepsei se majorează cu o treime.

Pentru deplina configurare a infracțiunii supuse analizei și a conținutului legal a acesteia, Înalta Curte are în vedere și Decizia nr. 405/15.06.2016 a Curții Constituționale, publicată în Monitorul Oficial, Partea I nr. 517/08.07.2016 prin care s-a constatat că dispozițiile art. 246 din C. pen. din 1969 și ale art. 297 alin. (1) din C. pen. sunt constituționale în măsura în care prin sintagma "îndeplinește în mod defectuos" din cuprinsul acestora se înțelege "îndeplinește prin încălcarea legii".

Din examinarea normei de incriminare rezultă că elementul material al laturii obiective se concretizează atât printr-o inacțiune - neîndeplinirea unui act prevăzut de legislația primară, cât și printr-o acțiune, respectiv prin îndeplinirea unui act cu încălcarea dispozițiilor legale, conduite realizate de către un funcționar public/privat aflat în exercitarea atribuțiilor de serviciu, urmarea imediată constând în producerea unei pagube.

În speța de față, situându-se în cea de-a doua ipoteză, inculpaților A. și B. li se reproșează faptul că în calitate de funcționari publici, directori generali în cadrul C. civ. pen..B.P.B. (cu susținerea inculpatei C.) au îndeplinit mai multe acte, în sensul art. 297 alin. (1) C. pen., respectiv au încheiat mai multe contracte de prestări servicii, cu încălcarea dispozițiilor art. 22 alin. (3), art. 23 alin. (1) și (2) lit. c) din Legea nr. 273/2006 (norme de legislație primară), conduită ce a avut drept rezultat urmarea imediată cerută de textul de incriminare, respectiv producerea unei pagube în patrimoniul C. civ. pen..B.P.B. și, totodată, un folos necuvenit S.C. E. S.R.L..

În concret, inculpații sunt acuzați că, nerespectând dispozițiile anterior precizate, cu ocazia încheierii și în baza acordului cadru nr. 250/2012 (încheiat între autoritatea contractantă - C. civ. pen..B.P.B., și S.C. E. SRL), dar și a actelor subsecvente, au angajat cheltuieli pentru realizarea unor servicii de dezinsecție exterioară și interioară, tratamente fitosanitare și larvicidare, printr-o frecvență nejustificat de mare, neconformă condițiilor și realității din teren și fără a avea o documentație justificativă la bază.

Prin urmare, față de critica evocată mai sus și având în vedere conținutul legal al infracțiunii de abuz în serviciu, Înalta Curte trebuie să analizeze pe de o parte, dacă dispozițiile art. 22 alin. (3), art. 23 alin. (1) și (2) lit. c) din Legea nr. 273/2006 reglementează atribuții de serviciu reale și concrete ale inculpaților A. și B. în ceea ce privește angajarea unor cheltuieli pentru realizarea unor servicii de dezinsecție, iar pe de altă parte, dacă încălcarea acestor dispoziții conduce sau nu la antrenarea răspunderii penale.

În acest sens, trebuie observat că actul normativ care reglementează atribuțiile de serviciu apreciate în mod definitiv de instanța de apel ca fiind încălcate de inculpați, respectiv Legea nr. 273/2006, stabilește principiile, cadrul general și procedurile privind formarea, administrarea, angajarea și utilizarea fondurilor publice locale, precum și responsabilitățile autorităților administrației publice locale și ale instituțiilor publice implicate în domeniul finanțelor publice locale.

Punctual, inculpaților li se impută faptul că la încheierea contractelor de prestări servicii cu S.C. E. S.R.L. au nesocotit dispozițiile art. 22 alin. (3) din această lege care reglementează rolul ordonatorilor de credite și în care se arată că ordonatorii terțiari de credite utilizează creditele bugetare ce le-au fost repartizate numai pentru realizarea sarcinilor unităților pe care le conduc, potrivit prevederilor din bugetele aprobate și în condițiile stabilite prin dispozițiile legale.

În aceeași ordine de idei, li se reproșează încălcarea dispozițiilor art. 23 alin. (1) din același act normativ, unde se arată că ordonatorii de credite au obligația de a angaja și de a utiliza creditele bugetare numai în limita prevederilor și destinațiilor aprobate, pentru cheltuieli strict legate de activitatea instituțiilor publice respective și cu respectarea dispozițiilor legale.

Aceste dispoziții au fost coroborate de instanța de apel cu cele prevăzute în aceeași lege la art. 23 alin. (2) lit. c) în care se arată că ordonatorii de credite răspund printre altele și de angajarea, lichidarea și ordonanțarea cheltuielilor în limita creditelor bugetare aprobate și a veniturilor bugetare posibil de încasat.

Din analiza coroborată a acestor dispoziții, Înalta Curte constată că, deși acestea sunt reglementate ca norme primare în Legea privind finanțele publice locale, conduita la care acestea obligă este mult prea generală, reglementând în concret anumite comportamente și bune practici, nicidecum atribuții concrete care să se circumscrie unei conduite pe care destinatarul legii sus-menționate ar fi obligat să o respecte în cazul îndeplinirii anumitor acte.

Astfel, în ceea ce privește dispozițiile regăsite în art. 22 alin. (3), se constată că acestea impun ordonatorilor de credite ca sumele aferente creditelor bugetare să fie folosite numai în scopul derulării activității unităților pe care le conduc (lucru ce s-a și întâmplat în speța de față) și, cel mai important, în condițiile stabilite prin dispozițiile legale.

În ceea ce privește dispozițiile art. 23 alin. (1) din Legea privind finanțele publice, acestea sunt reglementate în aceeași manieră ca cele precizate în art. 22 alin. (3), impunând un comportament diligent al ordonatorului de credite, fără a preciza anumite limite care să asigure o previzibilitate a conduitei de urmat pentru funcționarul ordonator de credite.

Aceeași este situația și în ceea ce privește normele primare stabilite în art. 23 alin. (2) lit. c) din legea anterior menționată, unde se arată principial că ordonatorul de credite răspunde de cheltuielile angajate de instituție, acestea trebuind a se încadra în limitele aprobate.

Așadar, textele de lege în discuție reprezintă veritabile norme generice care impun o conduită generală, aceea ca fondurile publice să fie folosite în limitele aprobate și potrivit destinației lor, iar pe de altă parte, admite folosirea acestor fonduri numai în condițiile stabilite prin alte dispoziții legale specifice obiectului de activitate, fără ca acestea să fie precizate în mod concret.

Această modalitate generală de reglementare presupune, în realitate, un număr nedeterminat de norme completatoare și are drept consecință extinderea sferei de aplicare a infracțiunii de abuz în serviciu, determinând un caracter imprevizibil al obligației de diligență la care erau obligați inculpații A. și B..

Practic, aceste norme impun funcționarilor publici o conduită extrem de extensivă, bazată pe onestitate, nereglementând atribuții concrete pe care ar trebui să le respecte un funcționar public, cum este în cazul de față situația directorului general al C. civ. pen..B.P.B.

Or, tocmai un astfel de comportament li se impută și inculpaților din prezenta cauză, respectiv prestarea unor servicii de dezinsecție care nu se impuneau în realitate și care nu-și găseau utilitatea. Deși se argumentează că aceste tratamente nu erau necesare, acuzarea și nici instanța de apel nu au precizat în concret dispozițiile legale încălcate în raport cu care să se aprecieze lipsa de utilitate a acelor tratamente.

În considerarea acestei conduite, s-a apreciat că inculpații nu au respectat obligația generală instituită de art. 22 alin. (3), respectiv de art. 23 alin. (1) și (2) lit. c) din Legea finanțelor publice, în sensul că nu au manifestat prudență, angajând cheltuieli nejustificate, chiar dacă acestea au fost realizate în interesul unității pe care o conduceau.

Față de aceste considerente, Înalta Curte constată că este adevărat că funcționarul public are obligația generală de a respecta în exercitarea atribuțiilor de serviciu toate normele legale, însă această obligație nu trebuie înțeleasă în sensul că orice încălcare a unei norme (mai ales a uneia cu caracter general) atrage de plano reținerea infracțiunii de abuz în serviciu, pentru aceasta fiind necesar un oarecare grad de precizie a obligației încălcate de funcționar, astfel încât acesta să aibă reprezentarea conduitei sancționabile de norma de incriminare și să excludă o eventuală lipsă de imprevizibilitate a acesteia.

În plus, Înalta Curte are în vedere natura actelor încheiate de inculpați cu societatea S.C. E. S.R.L. și obiectul acestora, respectiv prestarea unor servicii de dezinsecție, contracte ce presupun, pentru executarea în condiții de oportunitate, necesitate și eficiență maximă, cunoștințe de specialitate și elemente de ordin tehnic, expertiză de care inculpații nu dispuneau.

Or, având în vedere acest specific și în lipsa unor reglementări, chiar secundare, privind procedura de urmat în cazul efectuării unor tratamente de dezinsecție/deratizare, este greu de apreciat și dificil de determinat o anumită conduită ce ar fi trebuit urmată de funcționarul public însărcinat cu gestionarea fondurilor alocate în acest scop.

Trebuie observat că aceasta este și situația speței de față, în care legea nu impunea în vederea efectuării acelor tratamente sanitare (nici măcar cu referire sau prin raportare la anumite norme de reglementare secundară) adoptarea unei conduite specifice din partea inculpaților (directori generali ai C. civ. pen..B.P.B.) sau respectarea unei anumite proceduri care să reglementeze anumite criterii în raport cu care se determină necesitatea, oportunitatea sau eficiența anumitor tratamente (de exemplu, întocmirea unor note de fundamentare sau de necesitate).

În altă ordine de idei, Înalta Curte constată că inculpații, în calitate de directori generali ai C. civ. pen..B.P.B., au angajat fonduri aprobate de Consiliul General al Municipiului București pentru efectuarea unor tratamente sanitare, sumele alocate fiind cheltuite exclusiv în acest scop, respectiv pentru dezinsecția interioară și exterioară a C. civ. pen..B.P.B.

În plus, serviciile prestate de S.C. E. S.R.L. au fost contractate cu respectarea legislației privind achizițiile publice.

Astfel, aprecierea acuzării în sensul că tratamentele de dezinsecție aplicate au fost supradimensionate atât prin frecvență, cât și prin cantitate, și, prin urmare, nejustificate, în lipsa unor criterii specifice prevăzute de legea primară (de exemplu: condiții climatice, parametrii tehnici ai substanțelor utilizate, condiții de amplasament, durată de remanență etc.) care să determine clar condițiile de aplicare a unor asemenea tratamente, trebuie considerată pur speculativă/arbitrară, inaptă de a atrage răspunderea penală.

Prin urmare, Înalta Curte, raportat la conduita ce se impută inculpaților, stabilită definitiv de instanța de apel, apreciază că dispozițiile legale reținute ca fiind încălcate de inculpați nu permit configurarea elementului material al laturii obiective, acestea fiind obligații de ordin general, care nu permit unui funcționar public, în speță unui director general de instituție publică, să poate determina, fără echivoc, că un anumit comportament poate avea un caracter ilicit penal.

În lipsa unor atribuții concrete prevăzute de lege, nu pot fi deduse sau avute în vedere alte criterii/cutume în raport cu care să se stabilească încălcarea sau nu a normei penale reglementate în art. 297 alin. (1) C. pen., aspect, de altfel, statuat atât de instanța de contencios constituțional, cât și de instanța supremă.

Astfel, trebuie avute în vedere că prin Decizia nr. 405/2016, publicată în Monitorul Oficial, Partea I nr. 517/08.07.2016, Curtea Constituțională a reținut că unei persoane nu i se poate imputa încălcarea standardului obiectiv prin constatarea neîndeplinirii de către aceasta a unor prescripții implicite, nedeterminabile la nivel normativ. Mai mult, Curtea reține că, chiar dacă anumite acțiuni, ce însoțesc exercitarea unei atribuții de serviciu, se pot baza pe o anumită uzanță/cutumă, aceasta nu se poate circumscrie, fără încălcarea principiului legalității incriminării, standardului obiectiv ce trebuie avut în vedere în determinarea faptei penale.

În sensul celor de mai sus este și jurisprudența instanței supreme care prin decizia nr. 407/RC/16.11.2018, a reținut că pentru existența infracțiunii este absolut necesar, așadar, ca analiza faptei concrete, deduse judecății - ca manifestare în sfera realității obiective - să se realizeze în contextul identificării precise și prealabile a tuturor dispozițiilor legale care disciplinează aducerea la îndeplinire a actului specific verbum regens, urmată de verificarea eventualei contrarietăți între exigențele ce decurg din acele dispoziții, pe de o parte, și conduita concret imputată funcționarului public, pe de altă parte.

Pe de altă parte, acceptarea unei asemenea interpretării, ar implica o lipsă de claritate, precizie și previzibilitate atât a atribuțiilor de serviciu în raport cu care inculpații - funcționari publici, ar fi trebuit să-și corecteze comportamentul, cât și a normei de incriminare reglementată în art. 297 alin. (1) C. pen., fiind creată premisa unei aprecieri sau soluții arbitrare, incompatibile cu principiul legalității incriminării, prevăzut de art. 1 din C. pen. și dreptul acuzatului la un proces echitabil statuat de art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.

În consecință, fapta inculpaților, directori generali în cadrul C. civ. pen..B.P.B., aflați în exercitarea atribuțiilor de serviciu, constând în încheierea unor contracte de prestări servicii privind efectuarea unor tratamente de dezinsecție interioară și exterioară nu întrunește elementele de tipicitate ale infracțiunii de abuz în serviciu prev