Decizia nr. 1317/2024 — ÎCCJ, Secția I civilă — cale de atac împotriva deciziei nr. 320/2023 a Tribunalului Neamț

Obiectul revizuirii Prin decizia nr. 320 din 14 martie 2023, Tribunalul Neamț, secția I civilă și de contencios administrativ a respins, ca inadmisibil, apelul incident declarat de reclamanta S.C. A. S.R.L. împotriva încheierii de ședință din 9 februarie 2022 pronunțate de Judecătoria Roman în dosarul nr. x/2018. A respins, ca nefondate, apelurile principale formulate de reclamanta S.C. A. S.R.L. și de pârâții B., C. și D. împotriva sentinței nr. 1487 din 9 iunie 2022, pronunțate de Judecătoria Roman în același dosar.

Cererea de revizuire Prin cererea înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă la 29 martie 2023, sub nr. x/2023, revizuenții B., C. și D. au solicitat revizuirea deciziei nr. 320 din 14 martie 2023 pronunțate de Tribunalul Neamț, secția I civilă și de contencios administrativ. Invocând dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 1, 3 și 8 C. proc. civ., revizuenții au susținut că au invocat în fața instanțelor de fond și de apel excepția insuficientei timbrări a cererii de partaj, asupra căreia cele două instanțe nu s-au pronunțat și nu au dispus anularea cererii, încălcând dispozițiile art. 197 C. proc. civ. Au învederat că această excepție a fost invocată în contextul în care, deși cererea de ajutor public judiciar a reclamantei S.C. A. S.R.L. a fost admisă în etapa procesuală a fondului, dispunându-se reducerea taxei judiciare de timbru și eșalonarea plății acesteia, reclamanta nu a achitat integral suma rezultată ca urmare a aplicării acestor măsuri. Revizuenții au reclamat modalitatea de soluționare a unei cauze prin sentința civilă nr. 1487 din 9 iunie 2022 a Judecătoriei Roman, prin nerespectarea deciziei nr. 2037 din 24 martie 2020 a Înaltei Curți de Casație și Justiție. Au făcut referire la contractul de vânzare-cumpărare a drepturilor succesorale nr. 3325 din 10 noiembrie 2014, încheiat între descendenta defunctei E., F., și intimata S.C. A. S.R.L., prin ignorarea contractului de încheiere nr. x/2014, ale cărui părți semnatare sunt G. și intimata, considerând că sunt incidente dispozițiile art. 326 C. pen. De asemenea, au invocat existența mai multor decizii, prin care au fost soluționate o serie de litigii privind imobilul retrocedat defunctului G., având ca obiect evacuare, partaj judiciar, respectiv, revizuire, și au susținut încălcarea art. 44 din Constituție, a art. 562 alin. (3) C. civ., precum și a statuărilor deciziei nr. 33/2008 pronunțate în recurs în interesul legii de Înalta Curte de Casație și Justiție. Revizuenții au mai susținut nulitatea absolută a contractului nr. x/2014, menționând că acesta se suprapune contractului de închiriere nr. x/2010, și au expus modalitatea de soluționare a unei contestații la executare, prin sentința civilă nr. 775 din 13 aprilie 2005 pronunțată de Judecătoria Roman în dosarul nr. x/2005, cu respectarea deciziei nr. 2037 din 24 martie 2010 a Înaltei Curți de Casație și Justiție. Au reclamat săvârșirea unor infracțiuni de către administratorul intimatei și au arătat că aceasta nu justifică legitimitate în a dobândi bunul, de vreme ce prin sentința nr. 2295/2011 a Judecătoriei Roman s-au stabilit moștenitorii (în persoana numiților G. și F.), iar în cuprinsul hotărârii s-a menționat că cea din urmă nu dorește partajul efectiv al bunului. Revizuenții au invocat autoritatea de lucru judecat a deciziei nr. 943 din 22 aprilie 2021 pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție în dosarul nr. x/2021, a deciziei nr. 334/2021 a Tribunalului Neamț, precum și a sentințelor nr. 2295/2011 și nr. 131/2019 ale Judecătoriei Roman.

Apărările formulate în cauză Intimata S.C. A. S.R.L. nu a formulat întâmpinare, în condițiile prevăzute de art. 513 alin. (2) C. proc. civ., însă, prin concluziile scrise depuse la 22 septembrie 2023, a solicitat respingerea, ca nefondată, a cererii de revizuire și obligarea revizuenților la plata sumei de 700 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu de avocat, conform dovezilor anexate, respectiv factura seria x F nr. x/14.03.2023 emisă de Cabinet Individual de Avocat H., și chitanța aferentă, nr. 1533/14.03.2023.

Procedura desfășurată în fața Înaltei Curți de Casație și Justiție Prin rezoluție, Înalta Curte a stabilit termen pentru soluționarea cererii de revizuire în ședința publică de la 28 septembrie 2023. La acest termen de judecată, în temeiul dispozițiilor art. 459 alin. (3) C. proc. civ., Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă a suspendat judecata cererii de revizuire până la soluționarea recursului declarat de revizuenți împotriva deciziei nr. 320 din 14 martie 2023, pronunțate de Tribunalul Neamț, secția I civilă și de contencios administrativ în dosarul nr. x/2018. Prin cererea depusă la 22 februarie 2024, revizuenții au învederat soluționarea recursului menționat și au solicitat repunerea cauzei pe rol. La termenul de judecată stabilit pentru soluționarea acestei cereri, 16 mai 2024, Înalta Curte, constatând, potrivit verificărilor efectuate în sistemul de evidență informatizată a instanțelor, veridicitatea susținerilor revizuenților, în baza art. 415 C. proc. civ., a repus cauza pe rol, iar conform dispozițiilor art. 510 alin. (1) C. proc. civ., a pus în discuție excepția necompetenței materiale a instanței în soluționarea cererii de revizuire întemeiată pe art. 509 alin. (1) pct. 1 și 3 C. proc. civ., precum și admisibilitatea revizuirii fondate pe art. 509 alin. (1) pct. 8 din același act normativ, rămânând în pronunțare asupra acestor aspecte.

Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție 5.1 Analizând excepția de necompetență materială, invocată din oficiu, Înalta Curte reține următoarele: Obiectul cererii de revizuire este reprezentat de decizia nr. 320 din 14 martie 2023, pronunțată de Tribunalul Neamț, secția I civilă și de contencios administrativ în dosarul nr. x/2018, prin care a fost respins, ca inadmisibil, apelul incident declarat de reclamanta S.C. A. S.R.L. împotriva încheierii de ședință din 9 februarie 2022, pronunțate de Judecătoria Roman în dosarul nr. x/2018, și au fost respinse, ca nefondate, apelurile principale formulate de reclamanta S.C. A. S.R.L. și de pârâții B., C. și D. împotriva sentinței nr. 1487 din 9 iunie 2022, pronunțate de Judecătoria Roman în același dosar. Revizuenții au indicat prin cererea de față ca motive de revizuire și pe cele întemeiate pe prevederile art. 509 alin. (1) pct. 1 și 3 C. proc. civ. Or, în situația invocării acestor motive de revizuire, în conformitate cu dispozițiile art. 510 alin. (1) C. proc. civ., "Cererea de revizuire se îndreaptă la instanța care a pronunțat hotărârea a cărei revizuire se cere." Astfel, în cazurile arătate, competența soluționării acestei căi extraordinare de atac aparține instanței care a pronunțat decizia a cărei retractare se solicită. Norma reglementată la art. 510 alin. (1) C. proc. civ. este de ordine publică, doar instanța care a pronunțat hotărârea atacată cu revizuire fiind în măsură să retracteze propria hotărâre. Pentru considerentele expuse, se constată în aplicarea prevederilor art. 510 alin. (1) C. proc. civ. că instanța competentă să judece cererea de revizuire este Tribunalul Neamț, în favoarea căreia va opera declinarea de competență a cererii de revizuire întemeiate pe dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 1 și 3 C. proc. civ. 5.2 Examinând admisibilitatea cererii de revizuire întemeiate pe dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., în acord cu prevederile art. 513 alin. (3) din acest act normativ, Înalta Curte constată următoarele: Potrivit dispozițiilor art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., "Revizuirea unei hotărâri pronunțate asupra fondului sau care evocă fondul poate fi cerută dacă (…) există hotărâri definitive potrivnice, date de instanțe de același grad sau de grade diferite, care încalcă autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri." Invocarea acestui text legal în susținerea cererii de revizuire presupune îndeplinirea cumulativă a următoarelor condiții de admisibilitate: existența unor hotărâri judecătorești definitive, care să fie potrivnice (contradictorii); hotărârile să fie date de instanțe de același grad sau de grade diferite; cea de-a doua hotărâre să fie pronunțată cu nesocotirea autorității de lucru judecat; hotărârile să fie date în dosare diferite; în al doilea proces să nu se fi invocat excepția autorității de lucru judecat sau, dacă a fost invocată, instanța să fi omis să se pronunțe asupra ei; să se ceară anularea celei de-a doua hotărâri, deoarece aceasta a fost pronunțată cu încălcarea autorității de lucru judecat. În speță, invocând incidența cazului de revizuire reglementat de art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., revizuenții au solicitat anularea deciziei nr. 320 din 14 martie 2023, prin care Tribunalul Neamț, secția I civilă și de contencios administrativ a respins, ca inadmisibil, apelul incident declarat de reclamanta S.C. A. S.R.L. împotriva încheierii de ședință din 9 februarie 2022 pronunțate de Judecătoria Roman în dosarul nr. x/2018, și a respins, ca nefondate, apelurile principale formulate de reclamanta S.C. A. S.R.L. și de pârâții B., C. și D. împotriva sentinței nr. 1487 din 9 iunie 2022, pronunțate de Judecătoria Roman în același dosar. Dosarul nr. x/2018 al Tribunalului Neamț, secția I civilă și de contencios administrativ, în care a fost pronunțată decizia care formează obiectul căii extraordinare de atac pendinte a vizat cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta S.C. A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâtul G. (decedat pe parcursul procesului), și continuată cu moștenitorii acestuia, pârâții B., C. și I., prin care s-a solicitat ieșirea din indiviziune cu privire la imobilul compus din teren, spațiu comercial și anexe, situat în mun. Roman, str. x, jud. Neamț. În speță, printr-o expunere exhaustivă a unor împrejurări încadrate în drept pe dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., revizuenții au reclamat, în esență, modalitatea de soluționare a unor cauze aflate pe rolul Judecătoriei Roman, pretinzând încălcarea aspectelor statuate prin decizia nr. 2037 din 24 martie 2020 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, precum și a unor norme de procedură (art. 197 C. proc. civ.), a prevederilor art. 44 din Constituție, art. 562 alin. (3) C. civ. sau a dispozițiilor deciziei nr. 33/2008 pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție în recurs în interesul legii. Fără a indica neechivoc hotărârea în raport de care înțeleg să invoce încălcarea autorității de lucru judecat, revizuenții au dedus judecății aspecte de fapt, care au făcut obiectul judecății într-o serie de litigii aflate pe rolul unor instanțe judecătorești, pretinzând că acestea au legătură cu imobilul litigios din dosarul nr. x/2018 al Tribunalului Neamț, secția I civilă și de contencios administrativ, în care a fost pronunțată decizia a cărei retractare se solicită. Aceste motive de revizuire, redate în mod rezumativ în cele ce preced, nu se circumscriu cerințelor legale anterior evocate în conformitate cu dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., întrucât hotărârea a cărei anulare se solicită a fost pronunțată într-o cauză având ca obiect ieșire din indiviziune, iar aspectele de fapt/hotărârile invocate în susținerea motivului de revizuire privesc litigii derulate între părți care nu interferează cu obiectul cauzei în care a fost pronunțată decizia nr. 320 din 14 martie 2023 de către Tribunalul Neamț. În plus, posibilitatea de a cere revizuirea pentru contrarietate de hotărâri este condiționată de împrejurarea ca, în cadrul celui de-al doilea proces, să nu se fi invocat prima hotărâre sau, chiar dacă a fost invocată, instanța să fi omis să se pronunțe în legătură cu existența acelei hotărâri. Această cerință izvorăște din natura juridică a instituției revizuirii care este o cale extraordinară de atac de retractare, instanța de revizuire neputând efectua un control judiciar asupra dezlegărilor date de alte instanțe asupra unor chestiuni care nu privesc judecata finalizată prin decizia a cărei anulare se solicită. Sub acest aspect, Înalta Curte reține că prin decizia ce constituie obiectul revizuirii de față instanța s-a raportat în soluționarea pricinii și la cele statuate asupra dreptului de proprietate al autorilor părților prin hotărâri judecătorești pronunțate anterior care au fost menționate expres de revizuienți în cuprinsul cererii ca fiind relevante în susținerea motivului de revizuire analizat. În acest context, trebuie amintită și jurisprudența constantă a Curții Europene a Drepturilor Omului care reiterează necesitatea ca procedura de revizuire a hotărârilor judecătorești definitive să își păstreze caracterul excepțional, instanța europeană sancționând redeschiderea judecăților atunci când ele ascund "recursuri deghizate", care tind la reexaminarea sau readucerea în discuție a unor aspecte judecate definitiv, înfrângând astfel autoritatea de lucru judecat și securitatea juridică (cauza Mitrea c. României; cauza Bartoș c. României). Constatând astfel că nu sunt întrunite condițiile prevăzute de dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. pentru retractarea hotărârii atacate și având în vedere că, potrivit art. 513 alin. (3) din acest act normativ, "Dezbaterile sunt limitate la admisibilitatea revizuirii și la faptele pe care se întemeiază", Înalta Curte va respinge, pentru considerentele expuse, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de revizuenții I., C. și B. împotriva deciziei nr. 320 din 14 martie 2023, pronunțate de Tribunalul Neamț, secția I civilă și de contencios administrativ în dosarul nr. x/2018, în favoarea Tribunalului Neamț. În raport de această soluție, în baza art. 453 alin. (1) C. proc. civ., îi va obliga pe revizuenți, aflați în culpă procesuală, la plata către intimata S.C. A. S.R.L. a sumei de 700 RON, reprezentând cheltuieli de judecată, constând în onorariu de avocat, conform dovezilor anexate, respectiv factura seria x F nr. x/14.03.2023 emisă de Cabinet Individual de Avocat H., și chitanța aferentă, nr. 1533/14.03.2023.