ÎCCJ, Secția penală, decizia din 25.10.2023 — Prin sentința penală nr. 70 din data de 28 iunie 2019, pronunțată în Dosarul nr. x/2016, Tribunalul Călărași, secția penală a hotărât următoarele: 1

În baza art. 396 alin. (5) din C. proc. pen. raportat la art. 16 lit. b) teza I din C. proc. pen. a dispus achitarea inculpatei S.C. A. S.R.L., pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 7 alin. (1) și (3) din Legea nr. 39/2003 cu aplicarea art. 5 din C. pen. În baza art. 9 alin. (1) lit. c) alin. (3) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 41 alin. (2) din C. pen. 1969, art. 5 și art. 71 1 alin. (3) din C. pen. 1969 a condamnat-o pe inculpata S.C. A. S.R.L. (fosta S.C. B. S.R.L.), la 10.000 RON amendă penală și la pedeapsa complementară prevăzută de art. 53 1 alin. (3) lit. e) din C. pen. 1969 constând în afișarea hotărârii de condamnare pe cheltuiala societății condamnate, în extras, la sediul ONRC Călărași, pe o perioadă de 3 luni. În baza art. 71 7 alin. (2) din C. pen. 1968 a făcut cunoscut societății inculpate că prin afișarea extrasului nu poate fi dezvăluită identitatea altor persoane.

În baza art. 396 alin. (5) din C. proc. pen. raportat la art. 16 lit. b) teza I din C. proc. pen. l-a achitat pe inculpatul C., pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 7 alin. (1) și (3) din Legea nr. 39/2003 cu aplicarea art. 5 din C. pen. În baza art. 9 alin. (1) lit. c), alin. (3) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 41 alin. (2) din C. pen. 1969, cu aplicarea art. 5 din C. pen., l-a condamnat pe inculpatul C. la 6 ani închisoare și la 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b), lit. c) din C. pen. 1969, ca pedeapsă complementară. În baza art. 71 din C. pen. 1969 a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b), lit. c) din C. pen. 1969, de la rămânerea definitivă a sentinței și până la terminarea executării pedepsei.

În baza art. 396 alin. (5) din C. proc. pen. raportat la art. 16 lit. b) teza I din C. proc. pen. a dispus achitarea inculpatei D., pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 7 alin. (1) și (3) din Legea nr. 39/2003 cu aplicarea art. 5 din C. pen. În baza art. 9 alin. (1) lit. c), alin. (3) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 41 alin. (2) din C. pen. 1969, cu aplicarea art. 5 din C. pen., a condamnat-o pe inculpata D. la 6 ani închisoare și la 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b), lit. c) din C. pen. 1969, ca pedeapsă complementară. În baza art. 71 din C. pen. 1969 a interzis inculpatei exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b), lit. c) din C. pen. 1969, de la rămânerea definitivă a sentinței și până la terminarea executării pedepsei.

În baza art. 396 alin. (6) din C. proc. pen. raportat la art. 16 lit. f) din C. proc. pen. a dispus încetarea procesului penal față de inculpatul E., pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 367 alin. (1) din C. pen. și art. 5 din C. pen., ca urmare intervenirii prescripției. În baza art. 48 din C. pen. raportat la art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 5 din C. pen. l-a condamnat pe inculpatul E. la 3 ani închisoare. În baza art. 66 lit. a), b) și g) din C. pen. a interzis inculpatului, ca pedeapsă complementară, exercitarea acestor drepturi pe o durată de 4 ani. În baza art. 65 din C. pen., a interzis inculpatului, ca pedeapsă accesorie exercitarea drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a), b) și g) din C. pen. În baza art. 105 din C. pen. a dispus anularea beneficiului liberării condiționate dispuse prin sentința penală nr. 626 din 02.04.2018 a Judecătoriei Brăila, privind pe acest inculpat, din pedeapsa de 9 ani și 6 luni închisoare, aplicată acestuia prin sentința penală nr. 79 din 20.05.2015 a Tribunalului Brăila, definitivă prin decizia penală nr. 1275/A/16.11.2015 a Curții de Apel Galați. A descontopit pedeapsa de 9 ani și 6 luni închisoare și 4 ani pedeapsă complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) și c) din C. pen. 1969, aplicată inculpatului E. prin sentința penală nr. 79 din 20 mai 2015 a Tribunalului Brăila, definitivă prin decizia penală nr. 1275/A/16.11.2015 a Curții de Apel Galați și a repus în individualitatea lor pedepsele de: - 9 ani închisoare și 4 ani pedeapsă complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) și c) din C. pen. - 5 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 609/2008 a Judecătoriei Brăila, definitivă prin decizia penală nr. 297/04.05.2009 a Curții de Apel Galați. În baza art. 34-36 din C. pen. 1969 și art. 5 din C. pen. a dispus contopirea acestor pedepse cu pedeapsa de 3 ani închisoare aplicată prin prezenta sentință, inculpatul E. având de executat pedeapsa cea mai grea, respectiv 9 ani închisoare, sporită cu 1 an, în total 10 ani închisoare și 4 ani pedeapsă complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) și c) din C. pen. 1969. A aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) și c) din C. pen. 1969 și art. 5 din C. pen. pe durata prevăzută de art. 71 din C. pen. 1969. În baza art. 36 alin. (3) din C. pen. 1969 și art. 5 a dedus din pedeapsa aplicată prin sentință, durata executată în baza sentinței penale nr. 609/2008 a Judecătoriei Brăila, respectiv durata arestării în Germania de la 20 august 2010, la 24 septembrie 2010 (dedusă prin sentința penală 1499/2012 a Judecătoriei Brăila) și de la data de 24.09.2010 până la data de 27.08.2013 și de la data de 19.11.2015 la 11.04.2018 (când a fost liberat condiționat prin sentința penală nr. 626/02.04.2018 a Judecătoriei Brăila). A anulat MEPI nr. 125/2015, emis în baza sentinței penale nr. 79/2015 a Tribunalului Brăila, și a dispus emiterea unui nou mandat de executare a pedepsei închisorii, conform hotărârii.

În baza art. 396 alin. (6) din C. proc. pen. raportat la art. 16 lit. f) din C. proc. pen. a dispus încetarea procesului penal față de inculpatul F., pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 367 alin. (1) din C. pen. și art. 5 din C. pen., ca urmare intervenirii prescripției. În baza art. 48 din C. pen. raportat la art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen. și art. 5 din C. pen., l-a condamnat pe inculpatul F. la 3 ani închisoare. În baza art. 66 lit. a), b) și g) din C. pen. a interzis inculpatului, ca pedeapsă complementară, exercitarea acestor drepturi pe o durată de 2 ani. În baza art. 65 din C. pen., a interzis inculpatului, ca pedeapsă accesorie, exercitarea drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a), b) și g) din C. pen. În baza art. 91 din C. pen. a suspendat executarea pedepsei sub supraveghere și a stabilit un termen de supraveghere de 2 ani, conform dispozițiilor art. 92 din C. pen. În baza art. 93 alin. (1) din C. pen. a obligat inculpatul ca pe durata termenului de supraveghere să respecte următoarele măsuri de supraveghere: a) să se prezinte la Serviciul de Probațiune Ilfov, la datele fixate de acesta; b) să primească vizitele consilierului de probațiune desemnat cu supravegherea sa; c) să anunțe, în prealabil, schimbarea locuinței și orice deplasare care depășește 5 zile; d) să comunice schimbarea locului de muncă; e) să comunice informații și documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existență. În baza art. 93 alin. (2) lit. b) din C. pen. a impus inculpatului să frecventeze unul sau mai multe programe de reintegrare socială derulate de către serviciul de probațiune sau organizate în colaborare cu instituții din comunitate. În baza art. 93 alin. (3) din C. pen., a dispus ca pe parcursul termenului de supraveghere inculpatul să presteze o muncă neremunerată în folosul comunității în cadrul Primăriei oraș Voluntari, județul Ilfov sau S.C. G., cu sediul în Voluntari, B-dul. x, nr. 52A, jud. Ilfov, pe o perioadă de 60 de zile lucrătoare. A atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 96 din C. pen. privind revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere.

În baza art. 396 alin. (6) din C. proc. pen. raportat la art. 16 lit. f) din C. proc. pen. a dispus încetarea procesului penal față de inculpatul H., pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 367 alin. (1) din C. pen. și art. 5 din C. pen., ca urmare intervenirii prescripției. În baza art. 48 din C. pen. raportat la art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen. și art. 5 din C. pen., l-a condamnat pe inculpatul H. la 2 ani închisoare. În baza art. 66 lit. a), b) și g) din C. pen. a interzis inculpatului, ca pedeapsă complementară, exercitarea acestor drepturi pe o durată de 1 an. În baza art. 65 din C. pen., a interzis inculpatului, ca pedeapsă accesorie, exercitarea drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a), b) și g) din C. pen. În baza art. 91 din C. pen. a suspendat executarea pedepsei sub supraveghere și a stabilit un termen de supraveghere de 2 ani, conform dispozițiilor art. 92 din C. pen. În baza art. 93 alin. (1) din C. pen. a obligat inculpatul ca pe durata termenului de supraveghere să respecte următoarele măsuri de supraveghere: a) să se prezinte la Serviciul de Probațiune Iași, la datele fixate de acesta; b) să primească vizitele consilierului de probațiune desemnat cu supravegherea sa; c) să anunțe, în prealabil, schimbarea locuinței și orice deplasare care depășește 5 zile; d) să comunice schimbarea locului de muncă; e) să comunice informații și documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existență. În baza art. 93 alin. (2) lit. b) din C. pen. a impus inculpatului să frecventeze unul sau mai multe programe de reintegrare socială derulate de către serviciul de probațiune sau organizate în colaborare cu instituții din comunitate. În baza art. 93 alin. (3) din C. pen., a dispus că pe parcursul termenului de supraveghere inculpatul va presta o muncă neremunerată în folosul comunității în cadrul Consiliului local Iași, pe o perioadă de 60 de zile lucrătoare. A atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 96 din C. pen. privind revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere.

În baza art. 396 alin. (7) din C. pen. raportat la art. 16 lit. b) teza I din C. proc. pen. a dispus achitarea inculpatului I., pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 367 alin. (1) din C. pen. În baza art. 48 din C. pen. raportat la art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen. și art. 5 din C. pen., l-a condamnat pe inculpatul I. la 2 ani închisoare. În baza art. 66 lit. a), b) și g) din C. pen. a interzis inculpatului, ca pedeapsă complementară, exercitarea acestor drepturi pe o durată de 1 an. În baza art. 65 din C. pen., a interzis inculpatului, ca pedeapsă accesorie, exercitarea drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a), b) și g) din C. pen. În baza art. 91 din C. pen. a suspendat executarea pedepsei sub supraveghere și a stabilit un termen de supraveghere de 2 ani, conform dispozițiilor art. 92 din C. pen. În baza art. 93 alin. (1) din C. pen. a obligat inculpatul ca pe durata termenului de supraveghere să respecte următoarele măsuri de supraveghere: a) să se prezinte la Serviciul de Probațiune București, la datele fixate de acesta; b) să primească vizitele consilierului de probațiune desemnat cu supravegherea sa; c) să anunțe, în prealabil, schimbarea locuinței și orice deplasare care depășește 5 zile; d) să comunice schimbarea locului de muncă; e) să comunice informații și documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existență. În baza art. 93 alin. (2) lit. b) din C. pen. a impus inculpatului să frecventeze unul sau mai multe programe de reintegrare socială derulate de către serviciul de probațiune sau organizate în colaborare cu instituții din comunitate. În baza art. 93 alin. (3) din C. pen., a dispus ca pe parcursul termenului de supraveghere, inculpatul să presteze o muncă neremunerată în folosul comunității în cadrul Administrației Domeniului Public Sector 2 sau Administrației Domeniului Public Sector 3 București, pe o perioadă de 60 de zile lucrătoare. A atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 96 din C. pen. privind revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere.

În baza art. 396 alin. (6) din C. proc. pen. raportat la art. 16 lit. f) din C. proc. pen. a dispus încetarea procesului penal față de inculpatul J., pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 367 alin. (1) din C. pen. și art. 5 din C. pen., ca urmare intervenirii prescripției. În baza art. 48 din C. pen. raportat la art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen. și art. 5 din C. pen., l-a condamnat pe inculpatul J. la 3 ani închisoare. În baza art. 66 lit. a), b) și g) din C. pen. a interzis inculpatului, ca pedeapsă complementară, exercitarea acestor drepturi pe o durată de 2 ani. În baza art. 65 din C. pen., a interzis inculpatului, ca pedeapsă accesorie, exercitarea drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a), b) și g) din C. pen.

În baza art. 396 alin. (5) din C. proc. pen. raportat la art. 16 lit. b) teza I din C. proc. pen. a dispus achitarea inculpatului K., pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 7 alin. (1) și (3) din Legea nr. 39/2003 cu aplicarea art. 5 din C. pen. În baza art. 26 din C. pen. 1969, raportat la art. 9 alin. (1) lit. c), alin. (2) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 41 alin. (1) din C. pen. 1969, cu aplicarea art. 5 din C. pen., l-a condamnat pe inculpatul K. la 5 ani închisoare și la 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b), lit. c) din C. pen. 1969, ca pedeapsă complementară. În baza art. 71 din C. pen. 1969 a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b), lit. c) din C. pen. 1969, de la rămânerea definitivă a sentinței și până la terminarea executării pedepsei.

În baza art. 396 alin. (6) din C. proc. pen. raportat la art. 16 lit. f) din C. proc. pen. a dispus încetarea procesului penal față de inculpatul L., pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 367 alin. (1) din C. pen. și art. 5 din C. pen., ca urmare intervenirii prescripției. În baza art. 48 din C. pen. raportat la art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen. cu aplicarea art. 396 alin. (10) din C. proc. pen. și art. 5 din C. pen. l-a condamnat pe inculpatul L. la 3 ani închisoare. În baza art. 66 lit. a), b) și g) din C. pen. a interzis inculpatului, ca pedeapsă complementară, exercitarea acestor drepturi pe o durată de 2 ani. În baza art. 65 din C. pen., a interzis inculpatului, ca pedeapsă accesorie, exercitarea drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a), b) și g) din C. pen. În baza art. 105 din C. pen. a anulat beneficiul liberării condiționate dispuse prin sentința penală nr. 1562/2018 a Judecătoriei Bistrița din pedeapsa de 5 ani și 6 luni închisoare aplicată inculpatului prin sentința penală nr. 202/2017 a Tribunalului Botoșani, definitivă la data de 27.12.2017. A descontopit pedeapsa de 5 ani și 6 luni închisoare stabilită în sarcina inculpatului L. prin sentința penală nr. 202/12.12.2017 a Tribunalului Botoșani. A menținut anularea suspendării sub supraveghere a executării pedepsei de 2 ani închisoare dispuse prin sentința penală nr. 202/2017 a Tribunalului Botoșani și a menținut anularea suspendării sub supraveghere a executării pedepsei de 2 ani și 6 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr. 239/2013 a Tribunalului Botoșani, dispusă prin sentința penală nr. 202/2015 a Tribunalului Ilfov. A repus în individualitatea lor pedepsele stabilite prin sentința penală nr. 198/2012 a Tribunalului Botoșani și pe cele contopite prin sentința penală nr. 202/2015 a Tribunalului Ilfov. În baza art. 36 alin. (2) din C. pen. 1969 raportat la art. 33-34 din C. pen. 1969, a contopit pedepsele de 4 ani închisoare, 2 ani închisoare și 2 ani închisoare stabilite prin sentința penală nr. 198/2012 a Tribunalului Botoșani, pedeapsa de 2 ani și 6 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr. 239/2013 a Tribunalului Botoșani, pedeapsa de 2 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 1039/2014 a Tribunalului București și pedeapsa de 4 ani și 6 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr. 202/2015 a Tribunalului Ilfov și pedeapsa de 3 ani, aplicată în cauză, inculpatului dându-i-se spre executare pedeapsa cea mai grea, de 4 ani și 6 luni închisoare, sporită la 6 ani. În baza art. 36 alin. (2) din C. pen. 1969 raportat la art. 35 alin. (3) din C. pen., cu aplicarea art. 5 din C. pen., a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii pe timp de 4 ani a exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, b) și c) din C. pen. 1969. A interzis inculpatului, ca pedeapsă accesorie, în baza art. 71 din C. pen. 1969, exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, b) și c) din C. pen. 1969. A dedus din pedeapsa pronunțată prin sentință perioada executată de la 23.12.2015 la 24.10.2018, când a fost liberat condiționat, prin sentința nr. 1562/2018 a Judecătoriei Bistrița. A anulat MEPI nr. 426/2017 din 27.12.2017, emis de Tribunalul Botoșani în baza sentinței penale nr. 202/2017 a Tribunalului Botoșani, și a dispus emiterea unui nou mandat de executare a pedepsei închisorii, conform hotărârii.

În baza art. 396 alin. (5) din C. proc. pen. raportat la art. 16 lit. b) teza I din C. proc. pen. a dispus achitarea inculpatului M., pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 7 alin. (1) și (3) din Legea nr. 39/2003 cu aplicarea art. 5 din C. pen. În baza art. 26 din C. pen. 1969 raportat la art. 9 alin. (1) lit. c), alin. (3) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 41 alin. (1) din C. pen. 1969, cu aplicarea art. 5 din C. pen., l-a condamnat pe inculpatul M. la 6 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b), lit. c) din C. pen. 1969, ca pedeapsă complementară. În baza art. 71 din C. pen. 1969, a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b), lit. c) din C. pen. 1969, de la rămânerea definitivă a sentinței și până la terminarea executării pedepsei. A admis cererea de despăgubiri civile formulată de partea civilă Ministerul Finanțelor publice - ANAF București și a obligat inculpații, în solidar, la plata despăgubirilor civile către această parte civilă, după cum urmează: - pe inculpatul M., în solidar cu S.C. A. S.R.L., C. și D., la plata sumei de 3719049 RON. - pe inculpatul K., în solidar cu S.C. A. S.R.L., C. și D., la plata sumei de 1557392 RON; - pe inculpatul E., în solidar cu inculpații S.C. A. S.R.L., C. și D., la plata sumei 104.125 RON; - pe inculpatul I., în solidar S.C. A. S.R.L., C. și D., la plata sumei de 150.212 RON; - pe inculpatul F., în solidar cu S.C. A. S.R.L., C. și D., la plata sumei de 215.173 RON; - pe inculpatul H., în solidar cu S.C. A. S.R.L., C. și D., la plata sumei de 128.505 RON; - pe inculpatul J., în solidar cu S.C. A. S.R.L., C. și D., la plata sumei de 204.149 RON; - pe inculpatul L., în solidar cu S.C. A. S.R.L., C. și D., la plata sumei de 88478 RON; A menținut măsura sechestrului asigurător asupra bunurilor imobile și asupra sumelor de bani instituit prin Ordonanța Parchetului de pe lângă ICCJ - DNA București nr. 265/P/2013 din 19.08.2015, până la concurența sumei de 6.694.995,64 RON. A obligat inculpații la câte 2000 RON fiecare cheltuieli judiciare către stat. Împotriva acestei sentințe au formulat apel Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție, inculpații C., D., E., I., J., K., L., M., H., S.C. A. S.R.L., precum și de către partea civilă ANAF - Administrația Județeană a Finanțelor Publice Călărași. Prin decizia penală nr. 535/A din data de 15 martie 2023, Curtea de Apel București, secția I penală, în temeiul art. 421 pct. 2 lit. a) din C. proc. pen., a admis apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție, inculpații C., D., E., I., J., K., L., M., H., S.C. A. S.R.L., precum și de către partea civilă ANAF - Administrația Județeană a Finanțelor Publice Călărași, împotriva sentinței penale nr. 70 din data de 28.06.2019, pronunțată de Tribunalul Călărași, secția penală, a desființat, în parte, sentința penală atacată și rejudecând, în fond: Cu privire la inculpata persoană juridică S.C. A. S.R.L.: În temeiul art. 396 alin. (5) din C. proc. pen. raportat la art. 16 lit. b) teza I din C. proc. pen. a dispus achitarea inculpatei persoană juridică pentru săvârșirea infracțiunii de constituirea unui grup infracțional organizat prevăzută de art. 367 alin. (1) din C. pen. cu aplicarea art. 5 din C. pen. În temeiul art. 396 alin. (6) din C. proc. pen. raportat la art. 16 lit. f) din C. proc. pen. a dispus încetarea procesului penal față de aceeași persoană juridică inculpată pentru săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală în formă continuată prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. c) și alin. (3) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 35 din C. pen. și art. 5 din C. pen. ca urmare a intervenirii prescripției răspunderii penale. Cu privire la inculpatul C.: În temeiul art. 396 alin. (5) din C. proc. pen. raportat la art. 16 lit. b) teza I din C. proc. pen. a dispus achitarea inculpatului C. pentru săvârșirea infracțiunii de constituirea unui grup infracțional organizat prevăzută de art. 367 alin. (1) din C. pen. cu aplicarea art. 5 din C. pen. În temeiul art. 396 alin. (6) din C. proc. pen. raportat la art. 16 lit. f) din C. proc. pen. a dispus încetarea procesului penal față de același inculpat pentru săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală în formă continuată prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. c) și alin. (3) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 35 din C. pen. și art. 5 din C. pen. ca urmare a intervenirii prescripției răspunderii penale. Cu privire la inculpata D.: În temeiul art. 396 alin. (5) din C. proc. pen. raportat la art. 16 lit. b) teza I din C. proc. pen. a dispus achitarea inculpatei D. pentru săvârșirea infracțiunii de constituirea unui grup infracțional organizat prevăzută de art. 367 alin. (1) din C. pen. cu aplicarea art. 5 din C. pen. În temeiul art. 396 alin. (6) din C. proc. pen. raportat la art. 16 lit. f) din C. proc. pen. a dispus încetarea procesului penal față de aceeași inculpată pentru săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală în formă continuată prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. c) și alin. (3) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 35 din C. pen. și art. 5 din C. pen. ca urmare a intervenirii prescripției răspunderii penale. Cu privire la inculpatul E.: În temeiul art. 396 alin. (5) din C. proc. pen. raportat la art. 16 lit. b) teza I din C. proc. pen. a dispus achitarea inculpatului E. pentru săvârșirea infracțiunii de constituirea unui grup infracțional organizat prevăzută de art. 367 alin. (1) din C. pen. cu aplicarea art. 5 din C. pen. În temeiul art. 396 alin. (6) din C. proc. pen. raportat la art. 16 lit. f) din C. proc. pen. a dispus încetarea procesului penal față de același inculpat pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la evaziune fiscală prevăzută de art. 48 din C. pen. raportat art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 5 din C. pen. ca urmare a intervenirii prescripției răspunderii penale. A înlăturat aplicarea art. 105 din C. pen. privind anularea liberării condiționate dispuse prin sentința penală nr. 626 din 02.04.2018 a Judecătoriei Brăila, precum și aplicarea dispozițiilor privind contopirea pedepselor. A menținut MEPI nr. 125/2015, emis în baza sentinței penale nr. 79/2015 a Tribunalului Brăila. Cu privire la inculpatul F.: În temeiul art. 396 alin. (5) din C. proc. pen. raportat la art. 16 lit. b) teza I din C. proc. pen. a dispus achitarea inculpatului F. pentru săvârșirea infracțiunii de constituirea unui grup infracțional organizat prevăzută de art. 367 alin. (1) din C. pen. cu aplicarea art. 5 din C. pen. În temeiul art. 396 alin. (6) din C. proc. pen. raportat la art. 16 lit. f) din C. proc. pen. a dispus încetarea procesului penal față de același inculpat pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la evaziune fiscală prevăzută de art. 48 din C. pen. raportat la art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen. și art. 5 din C. pen. ca urmare a intervenirii prescripției răspunderii penale. Cu privire la inculpatul H.: În temeiul art. 396 alin. (5) din C. proc. pen. raportat la art. 16 lit. b) teza I din C. proc. pen. a dispus achitarea inculpatului H. pentru săvârșirea infracțiunii de constituirea unui grup infracțional organizat prevăzută de art. 367 alin. (1) din C. pen. cu aplicarea art. 5 din C. pen. În temeiul art. 396 alin. (6) din C. proc. pen. raportat la art. 16 lit. f) din C. proc. pen. a dispus încetarea procesului penal față de același inculpat pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la evaziune fiscală prevăzută de art. 48 din C. pen. raportat la art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen. și art. 5 din C. pen. ca urmare a intervenirii prescripției răspunderii penale. Cu privire la inculpatul I.: În temeiul art. 396 alin. (6) din C. proc. pen. raportat la art. 16 lit. f) din C. proc. pen. a dispus încetarea procesului penal față de inculpatul I. pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la evaziune fiscala prevăzută de art. 48 din C. pen. raportat la art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen. și art. 5 din C. pen. ca urmare a intervenirii prescripției răspunderii penale. Cu privire la inculpatul J.: În temeiul art. 396 alin. (5) din C. proc. pen. raportat la art. 16 lit. b) teza I din C. proc. pen. a dispus achitarea inculpatului J. pentru săvârșirea infracțiunii de constituirea unui grup infracțional organizat prevăzută de art. 367 alin. (1) din C. pen. cu aplicarea art. 5 din C. pen. În temeiul art. 396 alin. (6) din C. proc. pen. raportat la art. 16 lit. f) din C. proc. pen. a dispus încetarea procesului penal față de același inculpat pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la evaziune fiscală prevăzută de art. 48 din C. pen. raportat la art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen. și art. 5 din C. pen. ca urmare a intervenirii prescripției răspunderii penale. Cu privire la inculpatul K.: În temeiul art. 396 alin. (5) din C. proc. pen. raportat la art. 16 lit. b) teza I din C. proc. pen. a dispus achitarea inculpatului K. pentru săvârșirea infracțiunii de constituirea unui grup infracțional organizat prevăzută de art. 367 alin. (1) din C. pen. cu aplicarea art. 5 din C. pen. În temeiul art. 396 alin. (6) din C. proc. pen. raportat la art. 16 lit. f) din C. proc. pen. a dispus încetarea procesului penal față de același inculpat pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la evaziune fiscală prevăzută de art. 48 din C. pen. raportat la art. 9 alin. (1) lit. c) si alin. (2) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen. și art. 5 din C. pen. ca urmare a intervenirii prescripției răspunderii penale. Cu privire la inculpatul L.: În temeiul art. 396 alin. (5) din C. proc. pen. raportat la art. 16 lit. b) teza I din C. proc. pen. a dispus achitarea inculpatului L. pentru săvârșirea infracțiunii de constituirea unui grup infracțional organizat prevăzută de art. 367 alin. (1) din C. pen. cu aplicarea art. 5 din C. pen. În temeiul art. 396 alin. (6) din C. proc. pen. raportat la art. 16 lit. f) din C. proc. pen. a dispus încetarea procesului penal față de același inculpat pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la evaziune fiscală prevăzută de art. 48 din C. pen. raportat la art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen. și art. 5 din C. pen. ca urmare a intervenirii prescripției răspunderii penale. A înlăturat aplicarea art. 105 din C. pen. privind anularea beneficiului liberării condiționate dispuse prin sentința penală nr. 1562/2018 a Judecătoriei Bistrița precum și dispozițiile privind contopirea. A menținut MEPI nr. 426/2017 din 27.12.2017, emis de Tribunalul Botoșani în baza sentinței penale nr. 202/2017 a Tribunalului Botoșani. Cu privire la inculpatul M.: În temeiul art. 396 alin. (5) din C. proc. pen. raportat la art. 16 lit. b) teza I din C. proc. pen. a dispus achitarea inculpatului M. pentru săvârșirea infracțiunii de constituirea unui grup infracțional organizat prevăzută de art. 367 alin. (1) din C. pen. cu aplicarea art. 5 din C. pen. În temeiul art. 396 alin. (6) din C. proc. pen. raportat la art. 16 lit. f) din C. proc. pen. a dispus încetarea procesului penal față de același inculpat pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la evaziune fiscală prevăzută de art. 48 din C. pen. raportat la art. 9 alin. (1) lit. c) și alin. (3) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen. și art. 5 din C. pen. ca urmare a intervenirii prescripției răspunderii penale. Pe latură civilă, A dispus obligarea inculpaților, în solidar, la plata despăgubirilor civile către partea civilă ANAF - Administrația Județeană a Finanțelor Publice Călărași, astfel: - pe inculpatul M., în solidar cu S.C. A. S.R.L., C. și D., la plata sumei de 3719049 RON plus accesoriile aferente calculate conform Legii nr. 207/2015- Codul de procedură fiscală de la data comiterii faptei, respectiv 31.10.2010 până la achitarea integrală a debitului; - pe inculpatul K., în solidar cu S.C. A. S.R.L., C. și D., la plata sumei de 1557392 RON plus accesoriile aferente calculate conform Legii nr. 207/2015 - Codul de procedură fiscală de la data comiterii faptei, respectiv 28.07.2010 până la achitarea integrală a debitului; - pe inculpatul E., în solidar cu inculpații S.C. A. S.R.L., C. și D., la plata sumei 104.125 RON plus accesoriile aferente calculate conform Legii nr. 207/2015 - Codul de procedură fiscală de la data comiterii faptei, respectiv 24.07.2008 până la achitarea integrală a debitului; - pe inculpatul I., în solidar S.C. A. S.R.L., C. și D., la plata sumei de 150.212 RON plus accesoriile aferente calculate conform Legii nr. 207/2015 - Codul de procedură fiscală de la data comiterii faptei, respectiv 27.03.2009 până la achitarea integrală a debitului; - pe inculpatul F., în solidar cu S.C. A. S.R.L., C. și D., la plata sumei de 215.173 RON plus accesoriile aferente calculate conform Legii nr. 207/2015- Codul de procedură fiscală de la data comiterii faptei, respectiv 23.02.2009 până la achitarea integrala a debitului; - pe inculpatul H., în solidar cu S.C. A. S.R.L., C. și D., la plata sumei de 128.505 RON plus accesoriile aferente calculate conform Legii nr. 207/2015 - Codul de procedură fiscală de la data comiterii faptei, respectiv 28.02.2009 până la achitarea integrala a debitului; - pe inculpatul J., în solidar cu S.C. A. S.R.L., C. și D., la plata sumei de 204.149 RON plus accesoriile aferente calculate conform Legii nr. 207/2015 - Codul de procedură fiscală de la data comiterii faptei, respectiv 24.03.2010 până la achitarea integrala a debitului. A constatat că inculpatul L., a achitat prejudiciul stabilit în sarcina lui, respectiv suma de 88478 RON și suma de 17696 RON, reprezentând 20% rămânând obligat în solidar cu S.C. A. S.R.L., C. și D. la plata accesoriilor aferente calculate conform Legii nr. 207/2015 - Codul de procedură fiscală. A menținut măsura sechestrului asigurator asupra bunurilor imobile și asupra sumelor de bani instituită prin Ordonanța nr. 265/P/2013 din data de 19.08.2015 emisă de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - DNA. A menținut celelalte dispoziții ale sentinței apelate. Împotriva deciziei penale nr. 535/A din data de 15 martie 2023 a Curții de Apel București, secția I penală a declarat recurs în casație Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Direcția Națională Anticorupție, la data de 7 aprilie 2023. În motivarea cererii de recurs în casație formulate, procurorul a susținut că în speță este incident cazul de recurs în casație prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 8 din C. proc. pen., întrucât în mod greșit instanța de apel a dispus încetarea procesului penal față de inculpați. A susținut că în mod eronat Curtea de Apel București a apreciat că nu se ridică o problemă de interes general de interpretare a legislației UE și care să ducă la aplicarea uniformă a dreptului Uniunii, ci o problemă de aplicare a deciziilor Curții Constituționale, astfel cum au fost interpretate prin Decizia privind dezlegarea unei chestiuni de drept în materie penală a Înaltei Curți de Casație și Justiție nr. 67 din data de 25 octombrie 2022, publicată în Monitorul Oficial al României nr. 1141 din 28 noiembrie 2022, la situația de fapt particulară supusă judecății, nefiind îndeplinite condițiile de sesizare a Curții de Justiție a Uniunii Europene, cererea de decizie preliminară nefiind necesară. A mai precizat că instanța de apel apreciat greșit ca fiind obligatorie aplicarea în cauză a Deciziei Curții Constituționale nr. 297/2018 privind prescripția răspunderii penale în interpretarea dată prin Decizia nr. 358/2022, ca lege mai favorabilă, fără a sesiza Curtea de Justiție a Uniunii Europene pentru pronunțarea unei hotărâri preliminare și fără a avea în vedere că în cazul prescripției răspunderii penale Curtea Constituțională a României a pronunțat două decizii contradictorii (nr. 297/2018 și nr. 358/2022), iar principiul supremației dreptului Uniunii Europene impune instanței naționale să asigure efectul deplin al cerințelor acestui drept, lăsând neaplicată, dacă este necesar, din oficiu, orice reglementare sau practică națională, chiar și ulterioară, care este contrară unei dispoziții de drept al Uniunii. Având în vedere că infracțiunile care fac obiectul cauzei fac parte dintre acelea care aduc atingere intereselor financiare ale Uniunii (infracțiunea de evaziune fiscală), pentru respectarea principiului supremației dreptului Uniunii Europene a apreciat că instanța trebuia să sesizeze Curtea de Justiție a Uniunii Europene pentru pronunțarea unei hotărâri preliminare sau să facă aplicarea directă a prevederilor dreptului european privind prescripția răspunderii penale, dată fiind interpretarea dată Deciziei nr. 297/2018 a Curții Constituționale (doctrina actului clar). În acest context, a menționat că din jurisprudența Curții Constituționale privitoare la aplicarea retroactivă a normelor prin care anumite infracțiuni au fost declarate imprescriptibile (deciziile nr. 511/2013 și nr. 341/2014) rezultă că, în cazul normelor referitoare la prescripție, principiul aplicării legii penale mai favorabile poate fi pus în balans cu cerințele echității substanțiale. Curtea Europeană a Drepturilor Omului distinge în aplicarea art. 7 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, privind la principiul neretroactivității legii penale mai favorabile, între normele privind prescripția și cele care definesc infracțiunile și pedepsele care le sancționează. Dacă în discuție nu este reapariția posibilității de a sancționa fapte cu privire la care termenul de prescripție a răspunderii penale s-a împlinit, neaplicarea celei mai favorabile interpretări a legii nu pune probleme din perspectiva art. 7 din Convenție (Decizia din data de 22 septembrie 2015 din cauza Borcea c. României, par. 64-67). Curtea Europeană de Justiție consideră că neutralizarea efectului temporal al întreruperii termenului de prescripție poate crea un risc sistemic de impunitate în cauzele privind fraude grave, aducând atingere intereselor financiare ale Uniunii Europene. În acest caz, instanța națională trebuie să lase neaplicată legea internă privind reducerea termenului prescripției speciale, cu excepția cazului în care neaplicarea legii interne mai favorabile determină o încălcare a principiului legalității infracțiunilor și pedepselor, din cauza unei lipse de precizie a legii aplicabile sau pentru motivul aplicării retroactive a unei legislații care impune condiții de incriminare mai severe decât cele în vigoare la momentul săvârșirii infracțiunii. Faptul că legiuitorul național prelungește un termen de prescripție cu aplicare imediată, inclusiv pentru fapte cu privire la care nu a intervenit încă prescripția răspunderii penale, nu aduce, în principiu, atingere principiului legalității infracțiunilor și pedepselor [deciziile din cauzele C-105/14 (Taricco I) și C-42/17 (Taricco II)]. Deși prescripția răspunderii penale este o instituție de drept material, instituția întreruperii termenului de prescripție este o instituție preponderent de drept procedural. Ea reprezintă în esență unul dintre efectele actelor de procedură, acte realizate în cursul procesului penal de către organele judiciare. Acest fapt rezultă inclusiv din aceea că în cuprinsul Deciziei nr. 358/2022 (par. 67) Curtea Constituțională tratează în mod distinct cele două instituții. Având în vedere natura ei, întreruperea termenului de prescripție a răspunderii penale este guvernată de principiul aplicării imediate a legii care reglementează actele de procedură. Ca urmare, orice act de procedură întocmit în intervalul de timp situat până la data de 25 iunie 2018 (data publicării Deciziei Curții Constituționale nr. 297/2018) a produs efectul juridic prevăzut de dispozițiile art. 155 alin. (1) din C. pen. de întrerupere a cursului prescripției răspunderii penale. În cauză, inculpații C., D., E., F., H., I., J., K., L., M. au fost trimiși în judecată pentru săvârșirea, în perioada 2008-2010, a unor fapte de evaziune fiscală și constituirea unui grup infracțional organizat. La data săvârșirii faptelor, vechiul C. pen. [art. 122 lit. b) și c)] prevedea un termen general de prescripție de 10 ani pentru infracțiunea constituirea unui grup infracțional organizat, respectiv de 8 ani pentru infracțiunea de evaziune fiscală. Termenul special de prescripție în accepțiunea vechiul C. pen. depășea termenului general cu încă jumătate (art. 124), ajungându-se astfel la un termen de prescripție maxim de 15 ani. Tot potrivit vechiul C. pen., termenul putea fi întrerupt printr-un act care trebuia comunicat învinuitului sau inculpatului. În cauză au fost îndeplinite numeroase acte de întrerupere a cursului termenului general de prescripție în conformitate cu legea în vigoare la data faptelor, precum și cu legea în vigoare până la publicarea deciziilor Curții Constituționale nr. 297/2018, publicată la 26 aprilie 2018, și nr. 358/2022, publicată la 09.06.2022. Până la data judecării cauzei C. pen. s-a modificat, modificându-se și termenele de prescripție. Astfel, termenul general de prescripție este de 10 ani pentru infracțiunea de constituirea unui grup infracțional organizat, respectiv de 8 ani pentru infracțiunea de evaziune fiscală. Termenul special de prescripție prevede depășirea termenului general cu încă o dată [art. 155 alin. (4)], ajungându-se astfel la un termen de prescripție maxim de 20 ani pentru infracțiunea de constituirea unui grup infracțional organizat, respectiv 16 ani pentru infracțiunea de evaziune fiscală. În raport de aceste considerente, în temeiul dispozițiilor art. 448 pct. 2 lit. b) din C. proc. pen. și art. 438 alin. (1) pct. 8 din C. proc. pen., procurorul a solicitat admiterea recursului în casație și casarea deciziei penale nr. 535 din 15 martie 2023 a Curții de Apel București cu privire soluția de încetarea procesului penal față inculpații S.C. A. S.R.L. pentru săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală în formă continuată prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. c) și alin. (3) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 35 din C. pen. și art. 5 din C. pen. C. pentru săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală în formă continuată prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. c) și alin. (3) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 35 din C. pen. și art. 5 din C. pen. D. pentru săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală în formă continuată prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. c) și alin. (3) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 35 din C. pen. și art. 5 din C. pen. E. pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la evaziune fiscală prevăzută de art. 48 din C. pen. raportat la art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 5 din C. pen. F. pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la evaziune fiscală prevăzută de art. 48 din C. pen. raportat la art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen. și art. 5 din C. pen. H. pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la evaziune fiscală prevăzută de art. 48 din C. pen. raportat la art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen. și art. 5 din C. pen. I. pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la evaziune fiscală prevăzută de art. 48 din C. pen. raportat la art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen. și art. 5 din C. pen. J. pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la evaziune fiscală prevăzută de art. 48 din C. pen. raportat la art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen. și art. 5 din C. pen. K. pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la evaziune fiscală prevăzută de art. 48 din C. pen. raportat la art. 9 alin. (1) lit. c) și alin. (2) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen. și art. 5 din C. pen. L. pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la evaziune fiscală prevăzută de art. 48 din C. pen. raportat la art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen. și art. 5 din C. pen. M. pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la evaziune fiscală prevăzută de art. 48 din C. pen. raportat la art. 9 alin. (1) lit. c) și alin. (3) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 35 din C. pen. și art. 5 din C. pen., în temeiul art. 16 lit. f) din C. proc. pen. Prin încheierea din data de 28 iunie 2023, în baza art. 440 alin. (4) din C. proc. pen., a fost admisă în principiu cererea de recurs în casație formulată de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Direcția Națională Anticorupție împotriva deciziei penale nr. 535/A din data de 15 martie 2023 pronunțată de Curtea de Apel București, secția I penală și a fost trimisă cauza Completului C1 în vederea judecării cererii de recurs în casație. Analizând recursul în casație declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție în limitele stabilite prin încheierea de admitere în principiu, în temeiul art. 448 alin. (1) din C. proc. pen., Înalta Curte constată că este nefondat, pentru următoarele considerente: Fiind reglementat ca o cale extraordinară de atac, menită să asigure echilibrul între principiile legalității și cel al respectării autorității de lucru judecat, recursul în casație se poate exercita exclusiv împotriva anumitor categorii de hotărâri definitive și numai pentru motive de legalitate expres și limitativ prevăzute de legea procesual penală. Dispozițiile art. 433 din C. proc. pen. reglementează explicit scopul căii de atac analizate, statuând, în acest sens, că recursul în casație urmărește să supună Înaltei Curți de Casație și Justiție judecarea, în condițiile legii, a conformității hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile, scopul său fiind îndreptarea erorilor de drept comise de curțile de apel și de Înalta Curte de Casație și Justiție. Analiza de legalitate a instanței de recurs nu este una exhaustivă, ci limitată la încălcări ale legii apreciate grave de către legiuitor și reglementate ca atare, în mod expres și limitativ, în cuprinsul art. 438 alin. (1) din C. proc. pen. În cauza de față, Ministerul Public a invocat cazul de recurs în casație prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 8 din C. proc. pen., potrivit căruia hotărârile sunt supuse casării atunci când "în mod greșit s-a dispus încetarea procesului penal". Cazul de casare evocat este incident în ipoteza în care, în raport cu actele existente la dosar și cu regulile de drept aplicabile la data soluționării definitive a cauzei, se constată reținerea eronată a unuia dintre impedimentele la exercitarea acțiunii penale prevăzute de art. 16 alin. (1) lit. e) - j) din C. proc. pen., și, în temeiul acestuia, pronunțarea unei soluții nelegale de încetare a procesului penal. În speță, cazul concret de împiedicare a exercitării acțiunii penale valorificat în rejudecare de către instanța de apel este cel prevăzut de art. 16 alin. (1) lit. f) din C. proc. pen., fiind constatată intervenirea prescripției răspunderii penale, ca urmare a împlinirii termenului general de prescripție. Pentru a pronunța soluția recurată, instanța de apel a constatat că, în perioada 2008-2010, inculpații au inițiat o rețea infracțională care a vizat operaționalizarea unui amplu mecanism evazionist, în cadrul căruia au fost utilizate societățile comerciale pe care aceștia le-au deținut sau controlat și prin intermediul cărora au derulat operațiuni comerciale cu eludarea normelor fiscale. În ce privește cazul concret de împiedicare a exercitării acțiunii penale, s-a constatat intervenită prescripția răspunderii penale, ca urmare a împlinirii termenului general pentru infracțiunea de evaziune fiscală în formele și modalitățile reținute în sarcina intimaților-inculpați prin actul de sesizare, inclusiv cu referire la modalitatea prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. c) și alin. (3) din Legea nr. 241/2005, pentru care termenul de prescripție a răspunderii penale, de 10 ani, reglementat de art. 154 alin. (1) lit. b) din C. pen., care a început să curgă cel mai târziu în 2010 și s-a împlinit pentru toate infracțiunile la care se face referire înainte de sfârșitul anului 2020. Pentru a aprecia în acest sens, curtea a avut în vedere limitele de pedeapsă prevăzute de lege în cazul infracțiunii ce face obiectul judecății, acestea fiind cuprinse între 5 și 11 ani de închisoare. Potrivit art. 154 alin. (2) din C. pen., termenul de prescripție a răspunderii penale începe să curgă la data săvârșirii infracțiunilor așa cum sunt descrise în actul de sesizare, respectiv în perioada 2008-2010, și acest termen s-a împlinit cel mai târziu în anul 2020. Examinând criticile formulate în recurs în casație, Înalta Curte constată că, în contextul adoptării Deciziei nr. 67 din 25 octombrie 2022 a instanței supreme - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1141 din 28 noiembrie 2022, aceasta are caracter nefondat. Prin hotărârea prealabilă adoptată în mecanismul de unificare a practicii judiciare prevăzut de art. 475 din C. proc. pen., Înalta Curte de Casație și Justiție a stabilit cu caracter obligatoriu că normele referitoare la întreruperea cursului prescripției sunt norme de drept penal material (substanțial) supuse, din perspectiva aplicării lor în timp, principiului activității legii penale prevăzut de art. 3 din C. pen., cu excepția dispozițiilor mai favorabile, potrivit principiului mitior lex prevăzut de art. 15 alin. (2) din Constituția României, republicată și art. 5 din C. pen. În considerentele hotărârii prealabile s-a arătat, printre altele, că dispozițiile art. 155 alin. (1) din C. pen., în forma anterioară Deciziei nr. 297/2018, constituie o normă de drept penal material, iar nu o normă de procedură penală. Prin urmare, date fiind argumentele expuse în Decizia nr. 265/2014 a Curții Constituționale (publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 372 din 20 mai 2014), în cauzele pendinte nu pot fi combinate dispozițiile art. 155 alin. (1) din C. pen., în forma anterioară Deciziei Curții Constituționale nr. 297/2018, prin considerarea că actul de procedură a produs un efect întreruptiv al cursului prescripției, cu dispozițiile art. 155 alin. (1) din C. pen. ulterioare publicării deciziei menționate, care înlătură un asemenea efect, după cum s-a arătat în Decizia Curții Constituționale nr. 358/2022, întrucât o eventuală combinare a dispozițiilor legale ar însemna ca organele judiciare să aplice două acte normative referitoare la aceeași instituție juridică, exercitând un atribut care nu le revine și intrând în sfera de competență constituțională a legiuitorului. Înalta Curte a reținut, de asemenea, că revine fiecărei instanțe de judecată învestite cu soluționarea cauzelor pendinte să determine caracterul mai favorabil sau nu al dispozițiilor legale incidente în raport cu particularitățile fiecărei situații în parte, respectând însă cerințele ce decurg din interdicția generării unei lex tertia. Dezlegarea obligatorie a problemei de drept astfel enunțate, referitoare la natura dispozițiilor art. 155 alin. (1) din C. pen., în general, și a întreruperii cursului prescripției răspunderii penale, în special, este incidentă și în speța de față. Curtea de Apel București a valorificat incidența prescripției generale a răspunderii penale, ca efect al adoptării Deciziilor Curții Constituționale nr. 297/2018 și nr. 358/2022, precum și a Deciziei Înaltei Curți de Casație și Justiție, Completul pentru soluționarea unor chestiuni de drept în materie penală, interpretând și aplicând normele de drept penal pertinente în concordanță cu dezlegarea obligatorie a problemei de drept ce a făcut obiectul hotărârii prealabile anterior menționate situației factuale definitiv reținute în cauză. Hotărârea Curții Europene de Justiție, Marea Cameră, pronunțată la data de 24 iulie 2023 în cauza C-107/23, care a adus o inovație în materia calculului termenului de prescripție, este ulterioară rămânerii definitive a deciziei atacate în prezenta cauză.