ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4157/2021

Ședința publică din data de 23 septembrie 2021

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată sub nr. x/2018 la data de 18.10.2018, reclamanta A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâții ORGANISMUL INTERMEDIAR PENTRU PROGRAMUL OPERATIONAL SECTORIAL DEZVOLTAREA RESURSELOR UMANE REGIUNEA CENTRU și MINISTERUL FONDURILOR EUROPENE-AUTORITATEA DE MANAGEMENT PENTRU PROGRAMUL OPERAȚIONAL DEZVOLTAREA RESURSELOR UMANE:

Prin sentința civilă nr. 2353 din 3 octombrie 2019, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a admis excepția inadmisibilității formulată de reclamanta A. în contradictoriu cu pârâții Organismul Intermediar pentru Programul Operațional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane Regiunea Centru și Ministerul Fondurilor Europene-Autoritatea de Management pentru Programul Operațional Dezvoltarea Resurselor Umane și a respins acțiunea ca inadmisibilă.

Prin încheierea din 28.11.2018 pronunțată în același dosar nr. x/2018, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a admis cererea de îndreptare eroare materială formulată de petentul Ministerul Fondurilor Europene, în sensul că a admis excepția inadmisibilității și a respins acțiunea formulată de reclamanta A., ca inadmisibilă.

În motivarea încheierii s-a reținut că excepția inadmisibilității acțiunii nu a fost invocată de reclamanta A., ci de pârâții Organismul Intermediar pentru Programul Operațional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane Regiunea Centru și Ministerul Fondurilor Europene-Autoritatea de Management pentru Programul Operațional Dezvoltarea Resurselor Umane.

Împotriva sentinței civile a formulat recurs A., invocând cazurile de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ.

În motivarea recursului, arată că hotărârea cuprinde mai multe aspecte de nelegalitate, instanța a pronunțat o soluție nelegală și netemeinică prin însușirea în totalitate a apărărilor intimatei-pârâte și admiterea excepției inadmisibilității în ceea ce privește capătul I și II de cerere și respingerea în tot ca inadmisibilă a cererii de chemare în judecată.

Instanța a apreciat în pagina 11 din hotărârea recurată că "acțiunea este inadmisibilă deoarece nu se contestă un act administrativ tipic sau asimilat ci se solicită să se constate o anumită împrejurare, respectiv că nu există reglementări care să stabilească rambursarea de TVA pentru proiectele care nu au realizat economii în perioada de rambursare."

Această motivare lipsită de raționament juridic nu poate fi primită, deoarece solicitările recurentei-reclamante au vizat chiar indicarea vătămării prin actul administrativ neemis ca efect al pasivității intimatelor-pârâte.

Recurenta-reclamantă a arătat că a justificat prin întreg materialul probatoriu administrat în cauză că are un interes care să o determine să promoveze prezenta acțiune.

"1. Dacă lipsa unei reglementări privind recuperarea TVA eligibilă plătită de beneficiari proiectelor care nu au înregistrate economii la nivelul bugetului eligibil prin raportare la Instrucțiunea nr. 83 din 06.12.2013 in vigoare la momentul derulării proiectului se opune principiilor nr. 24, 25, 30 din Directiva 2006/112/CE a Consiliului din 28 noiembrie 2006 privind sistemul comun al taxei pe valoarea adăugată având in vedere că nu sunt cheltuieli in sensul art. 176 din respectiva Directivă?

Insă instanța de fond nu s-a pronunțat pe această sesizare hotărârea fiind nulă pe acest aspect deoarece nu întrunește condițiile prevăzute de art. 425 noul C. proc. civ.

Astfel, recurenta a susținut că hotărârea recurată este dată cu eludarea art. 412 alin. (1) pct. 7 noul C. proc. civ. prin care s-a solicitat suspendarea judecării prezentei acțiuni, până la pronunțarea de către Curtea de Justiție a Uniunii Europene a hotărârii preliminare.

Recurenta-reclamantă a solicitat instanței de control judiciar să constate că există rețineri indentice cu argumentele intimatei-parate (copy paste), că hotărârea instanței de fond "nu se subsumează", unei motivări în sensul art. 425 noul C. proc. civ., având în vedere că instanța de fond a preferat un copy paste și respingerea mai lejeră a cererii pe excepții.

Recurenta a susținut că respingerea excepției inadmisibiliții nu are suport juridic astfel cum a fost formulată, deoarece instanța a fost învestită cu o acțiune privind emiterea unui act administrativ ca efect al refuzului pârâtelor ce poate fi analizată de instanță raportat la întregul material probatoriu administrat în cauză și temeiurile de drept invocate în cauză.

Recurenta a arătat că instanța nu a analizat corect obiectul cererii de chemare în judecată, însușindu-și doar apărările intimatelor-pârâte. Hotărârea este nulă deoarece nu a fost motivată, prin raportare la obiectul prezentului litigiului, acreditându-se fals că "autoritatea nu poate fi obligată să adopte ori să emită norme prin care să se reglementeze o situație până acum neprevăzută astfel cum solicită reclamanta" .

Recurenta a apreciat că hotărârea este nelegală deoarece s-a solicitat un capăt de cerere perfect admisibil, respectiv obligarea pârâților la emiterea unui act administrativ.

Ca atare, a apreciat că sunt incidente motivele de recurs prevăzute la art. 488 alin. 1 pct. 6. noul C. proc. civ.: când hotărârea nu cuprinde motivele pe care se întemeiază sau când cuprinde motive contradictorii ori numai motive străine de natura cauzei;

Nereținând corect obiectul cererii de chemare în judecată și neintrând în cercetarea fondului cauzei s-a ajuns la o nemotivare a soluției.

Dispoziția legală privind motivarea hotărârii a fost edictată în scopul bunei administrări a justiției, întăririi încrederii justițiabililor în hotărârile judecătorești și pentru a da instanțelor superioare posibilitatea exercitării controlului judiciar.

Motivarea hotărârii trebuie să fie clară, precisă și inteligibilă, să nu se rezume la o însușire de fapte și argumente, să se refere la probele administrate în cauză și să fie în concordanță cu acestea, să răspundă în fapt și în drept la toate pretențiile și apărările formulate de părți și să conducă în mod logic și convingător la soluția cuprinsă în dispozitiv.

Arată recurenta ca motivarea hotărârii nu corespunde exigentelor prevăzute de art. 425 noul C. proc. civ.

Recurenta a arătat că dreptul la un proces echitabil garantat de art. 6 alin. (1) din Convenție include printre altele dreptul părților de a prezenta observațiile pe care le considera pertinente pentru cauza lor și, întrucât Convenția nu are drept scop garantarea unor drepturi teoretice sau iluzorii, ci drepturi concrete și efective (hotărârea Artico împotriva Italiei, 13 mai 1980), acest drept nu poate fi considerat efectiv decât dacă aceste observații sunt în mod real "ascultate", adică în mod concret examinate de către instanța sesizata.

Altfel spus, implică mai ales în sarcina instanței obligația de proceda la un examen efectiv al mijloacelor, argumentelor si al elementelor de probă ale părților, cel puțin pentru a le aprecia pertinenta (hotărârea Perez împotriva Franței). Deși obligația pe care o impune art. 6 parag. 1 din Convenție instanțelor naționale de a-și motiva deciziile nu presupune existența unui răspuns detaliat la fiecare argument (hotărârea Perez), pentru a se respecta prevederile art. 6 din Convenție, este necesar ca instanța internă să examineze în mod real problemele esențiale care i-au fost supuse (hotărârea Helle împotriva Finlandei, 19 decembrie 1997).

S-a statuat ca nici motivarea sumară a hotărârii judecătorești nu corespunde exigențelor textului, pentru că lipsa de consistență a acesteia poate face imposibilă realizarea controlului judiciar; totodată, considerentele hotărârii judecătorești trebuie să răspundă comandamentelor logicii, să fie clare, concise, ferme, lipsite de contradicții, bazate pe probe incontestabile, coroborate între ele și menite a impune o concluzie, elemente de natură a fundamenta puterea de convingere și a exclude arbitrariul. Motivarea convingătoare a hotărârii judecătorești corespunde și exigențelor de evaluare a respectării principiului legalității "ingerinței", în plângerile adresate Curții Europene a Drepturilor Omului (hotărârea Buciaș împotriva României, par. 44).

Or, din analiza hotărârii atacate rezultă că prima instanța nu a analizat în concret, efectiv, apărările recurentei-reclamante, concluzionând în mod eronat că acțiunea este inadmisibilă.

Această motivare nu este susținută de nici un argument juridic al instanței în condițiile în care instanța a fost chemată să oblige intimatele-parate să emită un act administrativ/sa efectueze operațiuni administrative prin care să completeze Instrucțiunea nr. 83 din 06.12.2013.

Prin omisiunea primei instanțe de a analiza în mod efectiv și concret problemele de drept invocate de recurenta-reclamantă au fost nesocotite dispozițiile art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ., fiind încălcat dreptul la un proces echitabil. Fata de acest aspect, recurentei-reclamante i-a fost cauzată o vătămare procesuală care nu ar putea fi altfel înlăturată decât prin admiterea recursului si schimbarea sentinței recurate.

De asemenea, recurenta a solicitat să fie respinse reținerile instanței de fond, în sensul că în privința procedurii prealabile nu au fost depuse cererile nr. x/30.08.2018 și nr. y/03.09.2018, deoarece au fost depuse odată cu răspunsul la întâmpinare.

Astfel, recurenta a arătat că în cauză hotărârea este pronunțată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material, motiv prevăzut de art. 488 alin. 1 pct. 8 noul C. proc. civ.

A arătat faptul că reclamanta A. avea calitatea de beneficiar în cadrul Contractului de finanțare x Fondul Social European, Programul Sectorial pentru Dezvoltarea Resurselor Umane 2007-2013, Axa prioritara nr. 5 Promovarea masurilor active de ocupare, Domeniul major de investiție 5.2 Promovarea sustenabilității pe termen lung a zonelor rurale în ceea ce privește dezvoltarea resurselor umane și ocuparea forțelor de muncă.

În data de 08.12.2011, reclamanta, în calitate de beneficiar, a încheiat Contractul de finanțare nr. x cu pârâta AMPOSDRU, în calitate de autoritate de management, aceste sarcini fiind preluate de către Organismul Intermediar Regional pentru Programul Operațional Sectorial "Dezvoltarea resurselor umane" Regiunea Centru (OIR POSDRU Regiunea Centru) conform Actului Adițional nr. 2 la Contractul de finanțare încheiat în 24.08.2012.

În baza raporturilor sus menționate, în perioada 03.01.2012 - 31.12.2013 reclamanta a implementat proiectul Masuri integrate de ocupare pentru mediul rural.

Prin H.G nr. 831/2012, în vigoare de la data de 13.08.2012 privind completarea art. II din Hotărârea Guvernului nr. 1135/2011 pentru modificarea și completarea Hotărârii Guvernului nr. 759/2007 privind regulile de eligibilitate a cheltuielilor efectuate în cadrul operațiunilor finanțate prin programele operaționale, au fost modificate condițiile de restituire a cheltuielilor cu TVA.

Astfel, pentru cererile de restituire a TVA-ului efectuate după data de 13.08.2012 nu se putea realiza procedura de verificarea a lor, urmând ca AMPOSDRU să găsească soluții, împreuna cu Ministerul Fondurilor Europene și Ministerul Finanțelor Publice pentru rambursarea contravalorii TVA-ului cheltuit începând cu 13.08.2012 aferente cheltuielilor eligibile, pentru beneficiarii/partenerii din cadrul proiectelor finanțate prin POSDRU.

În respectarea procedurii instituite prin condițiile inițiale de finanțare la data de 10.08.2012, recurenta a înaintat către OIRPOSDRU ALBA Actul Adițional nr. 3 în vederea restituirii sumelor reprezentând contravaloare TVA aferentă cheltuielilor eligibile efectuate în cadrul proiectului, în calitate de beneficiar.

Cererea a fost respinsă prin Adresa nr. x/11.09.2012, iar în data de 30.04.2013 a fost respins și actul adițional nr. x propus în vederea rambursării TVA aferentă cheltuielilor eligibile efectuate în cadrul proiectului. In data de 23.08.2013 i s-a comunicat recuremntei aprobarea de către Autoritatea contractanta a Actului Adițional nr. 7 privind aprobarea la rambursare a contravalorii TVA aferenta cheltuielilor eligibile efectuate în cadrul proiectului, însă numai pentru cele efectuate până la data de 13.08.2012, data intrării în vigoare a H.G. nr. 831/2012.

Potrivit Ordinului nr. 1906/1228/2474/2013 de reglementare a interpretării Deciziei Tribunalului Uniunii Europene (camera a șasea) în cauza T-89/10 privind recuperabilitatea TVA eligibile în cadrul Programului operațional sectorial pentru dezvoltarea resurselor umane, in vigoare la data de 27.11.2013 "pentru programul operațional sectorial pentru dezvoltarea resurselor umane TVA eligibila, care este nedeductibila conform legislației fiscale naționale, este considerata nerecuperabila si va fi solicitata la rambursare din Fondul Social European având in vedere nerecuperabilitatea acesteia", urmând ca acest Ordin sa fie aplicabil proiectelor in derulare sub incidența H.G. nr. 831/2013.

Urma ca in 2 zile de la publicarea in Monitorul Oficial a Ordinului comun, AM POS DRU sa emită o instrucțiune in vederea punerii in aplicare a acestui ordin.

La data 06.12.2013 a fost publicat Instrucțiunea nr. 83 privind modul de rambursare a TVA nedeductibila eligibila aferenta cheltuielilor eligibile efectuate de către beneficiari si incluse in cereri de rambursare care au fost plătite de către AMPOSDRU, in cadrul proiectelor de grant si strategice finanțate prin POSDRU 2007-2013, in conformitate cu prev Ordinului comun al Ministrului Finanțelor Publice, Ministrul Fondurilor Europene si Ministrul Muncii, Familiei, Protecției Sociale si Persoanelor Vârstnice nr. 1906/1228/2474/2013.

Menționează recurenta adresa din 14.01.2014 emisă de Ministerul Muncii, Familiei, Protectiei Sociale si Persoanelor Vârstnice prin Autoritatea de Management pentru Programul Operațional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane prin care se comunică următoarele: "vă informăm că neîncadrarea beneficiarului proiectului x în prevederile instrucțiunii nr. 83/2013 emise AMPOSDRU conduce la imposbilitatea găsirii unei soluții pentru plata TVA eligibila. In prezent se lucrează la nivelul Ministerului Muncii Familiei, Protectiei Sociale și Persoanelor Vârstnice, pentru ca împreuna cu reprezentanții Ministerul Fondurilor Europene să se identifice soluții pt recuperarea tva eligibilă plătită de beneficiari proiectelor care nu au înregistrate economii la nivelul bugetului eligibil", prin care li s-a creat speranța legitimă că se vor identifica și aplica reglementări.

Recurenta-reclamantă a fost de bună-credință, a implementat proiectul, a atins indicatorii conform raportului tehnico-financiar depus la finalizarea proiectului și necontestat de autoritățile finanțatoare.

In prezent nu exista un cadru legislativ care sa permită rambursarea TVA eligibila pentru proiectele care nu au înregistrat economii in perioada de implementare.

Ca atare recurenta a susținut că este necesară emiterea unor acte administrative de restituire a sumelor reprezentând contravaloarea TVA aferentă cheltuielilor eligibile, validate și plătite urmare a cererilor de rambursare 3-8 depuse în cadrul proiectului x.

Efectele contractului au încetat la data ultimei activități, respectiv în data de 28.06.2016 cu ocazia ultimei plăți aferente rambursării cheltuielilor eligibile, când OIRPOSDRU și AMPOSDRU (Ministerul Fondurilor Europene) au validat si confirmat caracterul eligibil si nedeductibil a TVA-ului.

A arătat recurenta că faptele ilicite prin omisiune au dus la prejudiciul cauzat recurentei-reclamantei constând în inexistența unei astfel de reglementari, să constatate că recurenta-reclamantă a fost prejudiciată cu suma de 83081,05 RON, ce reprezintă TVA aferenta Cererilor de Rambrusare 3-8 depuse în cadrul proiectului x solicitând plata acestei sume și a dobânzilor legale actualizate cu rata inflației pentru întârzierile în plațile TVA, calculate până la data plății efective, datorita culpei acestora constând în omisiunea de a reglementa situația juridică cu care s-a confruntat și se confruntă reclamanta.

4.1. Intimatul-pârât Ministerul Fondurilor Europene a depus întâmpinare, solicitând, în esență, respingerea recursului ca nefondat și menținerea sentinței atacate ca temeinică și legală.

În motivare arată că față de susținerile invocate prin cererea de recurs de către recurenta-reclamantă, motivele de nelegalitate invocate nu sunt incidente în cauză.

4.2. OIRPOSDRU Regiunea Centru, prin întâmpinarea formulată, solicită respingerea recursului și menținerea hotărârii atacate ca fiind temeinică și legală, arătând că în mod corect instanța de fond a respins acțiunea formulată de reclamanta A. ca fiind inadmisibilă în ceea ce privește capătul I și II de cerere având în vedere motivarea sentinței recurate.

De asemenea, intimatul invocă faptul că recursul formulat este nul, potrivit prevederilor art. 489 alin. (2) din Noul C. proc. civ., respectiv: "recursul este nul în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488".

Intimatul arată că recurenta nu indică niciun motiv de nelegalitate în sensul prevederilor art. 488 noul C. proc. civ. Toate motivele invocate sunt netemeinice.

II. Soluția instanței de recurs

Cu privire la excepția nulității cererii de recurs.

Înalta Curte constată că, deși prin recursul formulat sunt reluate în mare parte susținerile din cererea de chemare în judecată, se regăsesc în cererea de recurs și motive care se circumscriu motivelor de casare invocate, astfel că va respinge excepția nulității invocată de intimata OIRPOSDRU Regiunea Centru.

Analizând motivele de recurs care pot fi circumscrise motivelor de casare invocate, raportat la sentința recurată, Înalta Curte constată că recursul este nefondat, pentru următoarele considerente:

Cu privire la motivul de casare prevăzut de art. 488.alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ., Înalta Curte constată că hotărârea recurată respectă exigențele prevăzute de dispozițiile art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ., fiind respectate de către instanța de primă jurisdicție cerințele motivării.

Instanța de fond a analizat excepția inadmisibilității acțiunii, a arătat care sunt motivele de fapt și de drept care au condus la soluția adoptată. Pentru aceste considerente, Înalta Curte constată că nu este incident în cauză motivul de casare invocat de recurentă, prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ.

Cu privire la motivul de casare prevăzut de art. 488.alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., care vizează aplicarea greșită a legii de către instanța de fond, de asemenea, Înalta Curte reține că este nefondat, având în vedere argumentele ce urmează:

Instanța de fond a reținut că au fost invocate mai multe excepții, însă, față de dispozițiile art. 248 C. proc. civ., a soluționat cu prioritate, în mod corect, excepția inadmisibilității acțiunii, și a constatat că obiectul cauzei deduse judecății nu se circumscrie sferei contenciosului administrativ. Astfel, instanța de primă jurisdicție a reținut în mod corect că nu se contestă un act administrativ tipic ori asimilat și nu se formulează o acțiune în realizare, ci se solicită să se constate o anumită împrejurare, respectiv că nu există reglementări care să stabilească rambursarea TVA pentru proiectele care nu au realizat economii în perioada de implementare.

În mod corect instanța de fond a avut în vedere dispozițiile art. 1, art. 2, art. 8, art. 18 din Legea nr. 554/2004, care prevăd situația premisă, constând în existența unui drept sau interes legitim vătămat printr-un act administrativ nelegal, contestat pe cale de acțiune, în mod direct, de către persoana vătămată care justifică un interes să acționeze.

Analizând capetele de cerere prin prisma acestui fapt, a constatat în mod corect că nu se circumscriu sferei contenciosului-administrativ și, pe cale de consecință, a respins ca inadmisibilă cererea de chemare în judecată. În situația în care condițiile de admisibilitate a căii procedurale formulate nu sunt îndeplinite în raport cu reglementarea legală, astfel cum a reținut instanța de fond, acțiunea este inadmisibilă.

Criticile formulate de recurentă sunt nefondate, aceasta interpretând în mod greșit dispozițiile legale aplicabile, neputând fi extinsă interpretarea normelor legale în sensul pe care îl vizează recurenta-reclamantă.

În cauză nu s-a contestat un act administrativ tipic ori asimilat, ci se solicită să se constate o anumită împrejurare, respectiv că nu există reglementări care să stabilească rambursarea TVA pentru proiectele care nu au realizat economii în perioada de implementare.

Instanța de contencios administrativ are competența, în condițiile art. 18 din același act normativ, să cenzureze legalitatea unui act administrativ, putând decide, dacă este cazul, anularea totală ori parțială a acestuia. Nu poate fi obligată autoritatea publică să inițieze, să adopte ori să emită norme prin care să reglementeze o anume situație, neprevăzută, în sensul solicitat de reclamantă, să emită un act prin care să completeze Instrucțiunea nr. 83/06.12.2013 în sensul că TVA se restituie și în situația inexistenței economiilor în proiect, astfel încât să aibă aplicabilitate și în privința proiectelor aflate în derulare la momentul intrării în vigoare a Instrucțiunii nr. 83/06.12.2013.

De asemenea, nici formularea unei cereri de sesizare a Curții de Jusțiție a Uniunii Europene nu putea determina admisibilitatea cererii de chemare în judecată inadmisibile. Instanța s-a pronunțat cu prioritate asupra inadmisibilității acțiunii, împrejurare față de care nu a analizat cererea de sesizare a CJUE.

Pentru aceste motive, Înalta Curte reține că instanța de fond a analizat cu prioritate, în mod corect, excepția inadmisibilității acțiunii, în ceea ce privește cererea de a se constata o anumită împrejurare, a se adopta/emite norme care să reglementeze o anumită situație, cu aplicarea corectă a dispozițiilor Legii contenciosului administrativ, nefiind incident în cauză motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte constată că instanța de fond a pronunțat o hotărâre legală, motivele de recurs fiind nefondate.

Pentru toate aceste considerente, în temeiul art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge excepția nulității recursului invocată de intimatul-pârât.

Respinge recursul formulat de reclamanta A. împotriva sentinței civile nr. 3253 din 03 octombrie 2019 a Curții de Apel București, secția a VIII – a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată astăzi, 23 septembrie 2021, prin punerea soluției la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.