ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1446/2020

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal sub nr. x/2017 la data de 1.02.2017, reclamanta Universitatea A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâții Direcția Organism Intermediar pentru Programul Operațional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane - Ministerul Educației Naționale și Cercetării Științifice și Ministerul Dezvoltării Regionale, Administrației Publice și Fondurilor Europene:

· anularea în tot a:

- Scrisorii standard de informare a beneficiarului OI POSDRU-MENCS cu nr. x din 12.05.2015 - aferenta CR 3 - Proiect Europa;

- Adresei de răspuns nr. x din 18.01.2016 formulat de Ministerul Educației și Cercetării Științifice - OIPOSDRU la Contestația nr. x din 21.05.2015 (x din 19.05.2015) formulată de către Universitatea A.;

- Scrisorii standard de informare a beneficiarului OI POSDRU-MENCS cu nr. x din 31.07.2015 - aferenta CR 4 - Proiect Europa;

- Adresei de răspuns nr. x din 18.01.2016 formulat de Ministerul Educației și Cercetării Științifice - OIPOSDRU la Contestația nr. x din 10.08.2015 (47/78 din 7.08.2015) formulată de către Universitatea A.;

- Notei de conciliere nr. x din 2.08.2016 referitoare la concluziile întâlnirii de conciliere din data de 17.05.2016;

- încadrarea ca fiind eligibile a cheltuielilor cu personalul implicat în implementarea proiectului pentru perioada raportată, aferente Cererii de rambursare nr. x (suma de 270.284,00 RON, reprezentând 237.833,00 RON cheltuieli cu experții din echipa de proiect și 32.451,00 RON cheltuieli cu personalul administrativ) și Cererii de rambursare nr. x (suma de 98.544,00 RON, reprezentând 87.204,00 RON cheltuieli cu experții din echipa de proiect și 11.340,00 RON cheltuieli cu personalul administrativ) - Proiect Europa, în cuantum total de 368.828,00 RON;

- rambursarea sumei solicitate în cuantum total de 368.828,00 RON (270.284,00 RON - CR3 și 98.544,00 RON - CR4), în conformitate cu Cererile de rambursare nr. x și numărul 4 - Proiect Europa, sume reprezentând salariile personalului implicat în implementarea proiectului, aferente perioadelor de raportare;

- plata cheltuielilor de judecată generate de prezentul litigiu, reprezentând taxa judiciara de timbru, onorariul de avocat, precum și orice alte cheltuieli ce pot apărea în legătura cu prezentul litigiu.

Prin Sentința civilă nr. 2940 pronunțată în data de 13 iulie 2017, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a admis în parte acțiunea formulată de reclamanta Universitatea A., în contradictoriu cu pârâții Direcția Organism Intermediar pentru Programul Operațional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane - Ministerul Educației Naționale și Cercetării Științifice și Ministerul Dezvoltării Regionale, Administrației Publice și Fondurilor Europene.

A anulat în parte scrisoarea standard de informare a beneficiarului nr. x din 12.05.2015 aferentă CR 3 - Proiect Europa, respectiv în ceea ce privește cheltuielile cu personalul implicat în implementarea proiectului și în tot scrisoarea standard de informare a beneficiarului nr. x din 31.07.2015, aferentă CR 4 - Proiect Europa, adresele de răspuns nr. x din 18.01.2016 și nr. y din 18.01.2016, precum și nota de conciliere nr. x din 2.08.2016, cu consecința încadrării ca eligibile a cheltuielilor cu personalul implicat în implementarea proiectului, pentru perioada raportată, aferente cererilor de rambursare nr. x și nr. y.

Totodată, a obligat pârâții la rambursarea către reclamantă a sumei de 368.828 RON, solicitată prin cererile de rambursare nr. x și nr. y, ca reprezentând salariile personalului implicat în implementarea proiectului (respectiv, cheltuieli cu experții din echipa de proiect, cheltuieli cu personalul administrativ).

Prin aceeași sentință s-a respins cererea reclamantei de anulare în tot a scrisorii standard de informare a beneficiarului nr. x din 12.05.2015 aferentă CR 3 - Proiect Europa, ca neîntemeiată.

De asemenea, au fost obligați pârâții la plata către reclamantă a sumei de 2.320 RON cu titlu de cheltuieli de judecată (onorariu avocațial și taxă judiciară de timbru).

Împotriva sentinței menționate la pct. 2 a declarat recurs pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale, Administrației Publice și Fondurilor Europene care, invocând prevederile art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 din C. proc. civ., a solicitat admiterea recursului și, pe cale de consecință, casarea acesteia cu consecința trimiterii cauzei spre rejudecare la prima instanță, ori, păstrându-se cauza spre rejudecare, schimbarea în parte a hotărârii de la fond, în sensul respingerii acțiunii în contencios administrativ și constatarea legalității actelor administrative contestate.

În legătură cu primul motiv de casare invocat, această recurentă critică faptul că hotărârea nu ar cuprinde motivele pe care se întemeiază sau cuprinde motive contradictorii ori numai străine de natura cauzei, abordarea din partea primei instanțe privind situația de fapt și de drept existentă, neputând reprezenta nici voința părților exprimată în contextul celor două documente semnate și asumate de acestea, respectiv Cererea de finanțare nr. x din 5.08.2013 și Contractul de finanțare nr. x din 19.05.2014 prin care s-au stabilit doar costurile cu resursele umane calculate prin raportare la media salariilor brute din învățământul universitar și cercetare de excelență, dar nici regulile stabilite prin documente de bază pe care instanța s-a mulțumit doar să le enumere, cum ar fi Ghidul Solicitantului 2013, "Instrucțiunea OI POSDRU - MEN nr. 103 din 18.03.2016", sau "Ordinul comun al ministrului muncii, familiei și protecției sociale și al ministrului economiei și finanțelor publice nr. 1117/2170/2010", precum și "Hotărârea Guvernului nr. 759/2007" privind regulile de eligibilitate a cheltuielilor în cadrul operațiunilor finanțate prin programele operaționale.

Această abordare, în opinia recurentei, este determinată de modul greșit în care instanța de fond ar fi reținut și ar fi interpretat anumite aspecte de fapt și de drept. Ca atare, prima instanță nu ar fi aplicat întocmai dispozițiile art. 22 din C. proc. civ., ținând cont de considerentele sentinței criticate arătate, care ar conduce, fără echivoc, la ipoteza imediată că analiza concretă a instanței de fond s-a limitat și rezumat exclusiv la citarea și preluarea, în mod fidel, a motivării regăsite în cererea intimatei - reclamante.

În cadrul aceluiași motiv de casare, recurenta critică și faptul că argumentele prezumate și abordate de către instanța de fond în considerente, ca reflectând adevărul, prin citarea, folosirea și preluarea unei motivări din cuprinsul cererii principale, nu pot face obiectul unei judecăți transparente care să conducă la aflarea adevărului și încalcă însuși principiul adevărului prevăzut în art. 22 din C. proc. civ. instanța de fond s-ar fi limitat să analizeze legalitatea și temeinicia actelor administrative emise de Organismul Intermediar POSDRU - MEN numai prin raportare la dispoziții legale incidente conjunctural și prezentate cu caracter general (C. civ., codul muncii) referitor la contractul individual de muncă parțial, și nu în baza contractului de finanțare ori a cererii de finanțare semnate și asumate integral de către intimata reclamantă, la demararea proiectelor ce urmau a fi implementate.

În susținerea motivului de casare prevăzut de art. 488 pct. 8, recurenta invocă faptul că prima instanță nu ar fi lămurit pe deplin împrejurările de fapt ale cauzei, neintrând în mod efectiv în cercetarea fondului. În opinia acestei recurente, actele administrative criticate de beneficiar și a căror anulare se solicită, au fost emise temeinic și legal de către Organismul Intermediar POSDRU - MECS, având în vedere dispozițiile Ghidului Solicitantului, care ar fi fost încălcate de beneficiarul în cauză, sub aspectul cheltuielilor efectuate cu personalul implicat în implementarea proiectului în valoare de 237.833,00 RON care au fost, în mod corect, suspendate la plată, precum și al celor afectate cu personalul administrativ/auxiliar implicat în implementarea proiectului în valoare totală de 32.451,00 RON, care au fost invalidate de către Organismul Intermediar POSDRU -MECS în baza dispozițiilor care stipulează că "în cazul în care activitatea zilnică a personalului implicat în implementarea proiectului, ori a personalului administrativ/auxiliar implicat în implementarea proiectului este efectuată parțial, decontarea se va determina în baza retribuției echivalente pe oră, luând ca punct de referință ziua de lucru de 8 (opt) ore și o medie de 21 de zile lucrătoare pe lună".

Pe de altă parte, arată recurenta, potrivit dispozițiilor Ordinului MMFES nr. 600 din 23.09.2008 privind Acordurile de delegare de funcții pentru implementarea Programului Operațional Sectorial "Dezvoltarea resurselor Umane 2007 - 2013", cu modificările și completările ulterioare aduse prin acte adiționale, coroborat cu prevederile art. 20 alin. (4) din O.U.G. nr. 66/2011, cu modificările și completările ulterioare, proiectul menționat se află în gestiunea Organismului Intermediar Programul Operațional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane - Ministerul Educației Naționale (OI POS DRU - MECS), motiv pentru care subscrisul minister nu poate face demersuri în vederea anulării actelor criticate de reclamantă întrucât, entitatea care le-a emis și care poate interveni asupra lor în vederea anulării, suspendării sau modificării, după caz, este OIPOSDRU-MECS, singura în măsură să procedeze în acest sens.

Împotriva sentinței menționate la pct. 2 a declarat recurs și pârâta Direcția Organism Intermediar pentru Programul Operațional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane - Ministerul Educației Naționale și Cercetării Științifice care, invocând dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., a solicitat admiterea recursului, casarea sentinței de fond și, pe fond, respingerea acțiunii.

Criticile acestei recurente vizează, în esență, faptul că prima instanță ar fi aplicat greșit normele legale incidente în cauză, întrucât nu ar fi luat în considerare faptul că, în situația în care durata muncii nu este prevăzută în cererea de finanțare, în vederea stabilirii eligibilității cheltuielilor salariale, se va considera că expertul în cauză este încadrat cu normă întreagă de lucru, respectiv 8 ore/zi, 21 zile lucrătoare pe lună; în cazul unui contract individual de munca (CIM) cu timp parțial, costul orar rezultat prin împărțirea sumei prevăzute în bugetul detaliat la 168 ore/lună, va fi înmulțit cu norma de lucru prevăzută în CIM. Ca atare, și în opinia acestei recurente, criticile de fond ale reclamantei în ceea ce privește actele administrative întocmite de OIPOCU MEN sunt neîntemeiate, aceste acte fiind emise în raport cu dispozițiile legale incidente în respectiva materie.

Intimata-reclamantă a depus întâmpinare, în cuprinsul căreia a invocat excepția nulității recursurilor (excepție respinsă de către Înalta Curte în ședința de judecată din data de 6 martie 2020) și a solicitat respingerea recursurilor ca nefondate.

Pe fondul recursului, arată intimata că sancționarea sa prin actele administrative contestate a fost abuzivă și nelegală întrucât modificarea cererii de finanțare și a bugetului detaliat în forma în care au fost făcute, nu reprezintă un motiv întemeiat de invalidare la plată a drepturilor salariale, deoarece modificarea formularului de buget nu este, în accepțiunea contractului de finanțare, un motiv de sancționare a beneficiarului de proiect prin invalidarea drepturilor salariale corect calculate. Instrucțiunile și legislația aplicabile stabilesc faptul că, în situația modificării legislației pe parcursul derulării proiectului, aceasta va genera adaptarea formularelor de raportare la noile schimbări, fără ca acest fapt să reprezinte un impediment în continuarea proiectului sau să constituie un motiv întemeiat de neacordare la plată a salariilor echipei de lucru a proiectului.

În mod greșit, susține intimata, Ministerul încearcă sa inducă ideea că modificarea unui formular de raportare poate constitui motiv de respingere la plată a sumelor legal solicitate, în realitate modul de calcul a drepturilor salariale neavând nicio legătura cu formularele de raportare, elementele ce trebuie urmărite pentru a stabili un calcul corect al drepturilor salariale rămânând aceleași: experiența profesională, timpul de lucru calculat în funcție de orele realizate, tariful orar practicat și impus de plafoanele Ghidului solicitantului, etc.

Ca atare, în opinia intimatei, instanța de fond, în mod corect, a apreciat în sensul susținerilor sale și a dat câștig de cauză Universității, deoarece argumentele acesteia au dovedit buna gestionare a liniei bugetare, respectarea contractului de finanțare, a plafoanelor de calcul a drepturilor salariale, respectarea normelor de implementare a proiectului, elemente care nu au fost contra-argumentate concret de către Minister nici în fața instanței de fond și nici prin recurs.

Recurentul-pârât Ministerul Dezvoltării Regionale, Administrației Publice și Fondurilor Europene a formulat întâmpinare prin care a solicitat admiterea recursului formulat de către pârâta Direcția Organism Intermediar pentru Programul Operațional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane - Ministerul Educației Naționale și Cercetării Științifice.

II. Considerentele Înaltei Curți asupra recursului

Având în vedere conținutul criticilor ce fac obiectul celor două motive de casare invocate de către recurente, se impune analiza cu prioritate a motivului de casare prevăzut de art. 488 pct. 6, invocat de către pârâta Ministerul Dezvoltării Regionale, Administrației Publice și Fondurilor Europene.

Trebuie precizat mai întâi faptul că exigența motivării hotărârii judecătorești este o garanție a caracterului echitabil al procedurii și împotriva arbitrariului instanței, fiind reglementată de dispozițiile art. 425 alin. (1) lit. b) din C. proc. civ. Potrivit acestui text, hotărârea judecătorească va cuprinde, din acest punct de vedere, considerentele, în care se vor arăta obiectul cererii și susținerile pe scurt ale părților, expunerea situației de fapt reținută de instanță pe baza probelor administrate, motivele de fapt și de drept pe care se întemeiază soluția, arătându-se atât motivele pentru care s-au admis, cât și cele pentru care s-au înlăturat cererile părților.

Transpunând dispozițiile acestei norme în contextul criticilor formulate de recurentă, Înalta Curte apreciază că obligația instanței de fond de a motiva sentința pe care a pronunțat-o, privește, în esență, arătarea situației de fapt pe care a reținut-o și a considerentelor de fapt și de drept pentru care a pronunțat soluția criticată în recurs, criterii legale pe care sentința recurată le îndeplinește. Motivarea hotărârii judecătorești nu reprezintă o chestiune de cantitate și nici nu obligă instanța să răspundă tuturor argumentelor de fapt și de drept ale părților, instanța putând să grupeze unele dintre acestea pe baza unui numitor comun și să le răspundă în cadrul unui singur considerent; totodată, este necesară analiza acelor motive și apărări care sunt esențiale pentru dezlegarea pricinii, care au aptitudinea de a demonstra analiza efectivă a cauzei, potrivit exigențelor Curții Europene a Drepturilor Omului.

Revenind la prezenta cauză, în contextul motivului de recurs reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ., recurenta-pârâtă a formulat susțineri de maximă generalitate; indiferent că se reclamă nemotivarea hotărârii, indicarea unor motive contradictorii de către instanța sau a unor motive străine de natura pricinii. Recurenta era ținută să indice instanței de recurs și să dezvolte atare ipoteză de casare prin critici concrete din care să reiasă cu claritate lipsa motivării, caracterul contradictoriu al unor considerente în drept (având în vedere că instanța de recurs exercită exclusiv un control judiciar de legalitate) și să indice acele considerente străine de natura pricinii.

Cu toate acestea, recurenta face trimitere doar la modalitatea de apreciere a probelor (de exemplu, analizarea de către instanță a legalității actelor fără a se raporta la contractul de finanțare și la cererea de finanțare semnată și asumată integral de către reclamantă, stabilirea situației de fapt prin prisma aprecierii probelor administrate etc.) și cum aceste probe trebuiau interpretate și coroborate între ele, declarându-și dezacordul față de concluzia instanței și față de sentința pronunțată; or, aceste aspecte nu pot fi cenzurate de instanța de recurs, întrucât stabilirea ori verificarea situației de fapt reținută de instanțele de fond și, deci, temeinicia hotărârii recurate, nu pot constitui obiect al recursului, întrucât instanța de recurs este ținută de limitele controlului de legalitate ce nu poate fi exercitat decât pentru motivele expres și limitativ prevăzute de art. 488 alin. (1) din C. proc. civ.

De asemenea, nemulțumirea recurentei, valorificată în cadrul acestui motiv de casare, rezultă din faptul că prima instanță ar fi preluat necenzurat argumentele părții adverse, fără a acorda o egală valoare argumentelor sale; nu pot fi reținute nici aceste susțineri ca fiind de natură să atragă incidența în cauză a motivului de casare prevăzut de dispozițiile art. 488 pct. 6 din C. proc. civ.. Dacă argumentele și probele administrate de către reclamantă au format convingerea instanței în sensul soluției adoptate și dacă judecătorul, trecând prin propriul "filtru" de analiză, a preluat în motivare parte din respectivele argumente, acest lucru nu poate echivala sub nicio formă cu o necercetare sau o cercetare superficială a fondului cauzei.

În consecință, Înalta Curte constată că acest motiv de recurs este nefondat, întrucât motivarea primei instanțe răspunde argumentelor prezentate de părți, fiind examinate în mod efectiv motivele de fapt și de drept, nefiind astfel identificate contradicții în raționamentul instanței de fond și nici considerente străine de natura cauzei, ceea ce face ca motivul de casare prevăzut de art. 488 pct. 6 să nu-și găsească incidența în cauză.

În continuare, examinând sentința atacată prin prisma criticilor formulate și a apărărilor din întâmpinare, din perspectiva motivului de casare prevăzut de dispozițiile art. 488 pct. 8 din C. proc. civ., invocat de către ambele recurente, argumentele lor fiind comune, Înalta Curte constată că nu există argumente pentru reformarea hotărârii de fond. Aceasta întrucât instanța a aplicat judicios dispozițiile de drept substanțial, considerentele prezentate justificând soluția adoptată.

Astfel, se reține că, prin Scrisoarea standard de informare a beneficiarului înregistrata la OIPOSDRUMENCS cu numărul x din 12.05.2015, Universitatea A., în calitatea sa de beneficiar, a fost informată ca a fost suspendată la plată suma de 270.284,00 RON solicitată la rambursare, din care suma de 237.833,00 RON pentru capitolul bugetar "Resurse umane" și suma de 32.451.00 RON solicitată la rambursare pentru capitolul bugetar "Cheltuieli indirecte/cheltuieli generale de administrație".

Intimata a stabilit invalidarea la plată a acestor sume cu motivarea că "activitatea zilnică a experților este parțială, iar cererea de finanțare și/sau bugetul detaliat nu stabilesc baza retribuției echivalente pe oră pentru a putea verifica încadrarea în plafoanele maxime de decontare prevăzute de Ghidul Solicitantului - Condiții generale - 2013. Potrivit acestuia, în cazul în care activitatea zilnică este efectuată parțial, decontarea se va determina în baza retribuției echivalente pe oră, luând ca punct de referință ziua de lucru de opt ore și o medie de 21 de zile lucrătoare pe lună".

Pentru toți membrii echipei de proiect au fost întocmite și depuse la OIPOSDRU-MENCS, odată cu Cererea de rambursare nr. x, contracte individuale de munca cu timp parțial, inegal repartizat în funcție de necesitățile de implementare a proiectului, care cuprind numărul maxim de ore care poate fi lucrat lunar și retribuția pe oră, calculate fără a se depăși remunerarea maximă zilnică și remunerarea maximă lunară prevăzute la secțiunea 3.1.4. din același Ghid. Universitatea A. a inițiat, la solicitarea expresă a OIPOSDRU-MENCS, prin Adresa/Scrisoarea OIPOSDRU-MENCS nr. 47/70 din 12.06.2015 pentru modificarea Contractului de finanțare, Anexa 2 - bugetul sintetic și detaliat al proiectului - prin introducerea în bugetul detaliat, pe 2 coloane distincte, a numărului mediu de ore/zi și a tarifului orar aferent, astfel încât baza retribuției echivalate pe oră, pentru personalul din echipa de proiect, sa fie stabilit și prin bugetul detaliat al proiectului.

Universitatea A. a formulat contestație împotriva invalidării la plată a sumei de 98.544 RON (87.204 RON la capitolul bugetar "Resurse umane" și 11.340 RON de la capitolul bugetar "cheltuieli indirecte/cheltuieli generale de administrație) solicitată prin cererea de rambursare nr. x din 2.06.2015, dar contestația a fost respinsă, astfel că s-a adresat instanței de contencios administrativ. Prin sentința recurată, aceasta din urmă a admis acțiunea în parte, anulând scrisoarea standard de informare a beneficiarului nr. x din 12.05.2015, doar în ceea ce privește cheltuielile cu personalul implicat în implementarea proiectului și în tot scrisoarea standard de răspuns la cererea de rambursare nr. x, considerând ca fiind eligibile cheltuielile cu personalul implicat în implementarea proiectului, solicitate prin cererile de rambursare nr. x și y.

Prima critică întemeiată pe motivul de casare prevăzut la art. 488 pct. 8 din C. proc. civ., ce se regăsește în recursul Ministerului, se referă la faptul că prima instanță nu ar fi lămurit pe deplin împrejurările de fapt ale cauzei și nu ar fi cercetat fondul acesteia în mod real, întrucât beneficiarul ar fi încălcat dispozițiile Ghidului Solicitantului sub aspectul cheltuielilor cu personalul. Aceste dispoziții prevedeau că, în cazul programului de lucru parțial, decontarea se va determina în baza retribuției echivalente pe oră, luând ca punct de referință ziua de lucru de 8 ore și o medie de 21 de zile lucrătoare pe lună. O astfel de critică se regăsește și în recursul promovat de Direcția Organism pentru POSDRU, astfel că ele vor fi analizate împreună.

Acest motiv de recurs este vădit nefondat, astfel că va fi respins ca atare, avându-se în vedere următoarele argumente:

Așa cum a sesizat instanța de fond, împrejurarea că prin cererea de finanțare sau prin bugetul detaliat nu se stabilește baza retribuției echivalente pe oră, nu este un aspect imputabil reclamantei, ca beneficiar al finanțării nerambursabile. În procedura impusă, acesta din urmă nu avea altă variantă decât să completeze un anumit format de tabel Microsoft Excel predeterminat (aflat în anexa nr. 2), în acest tabel nefiind prevăzute coloane/rubrici pentru numărul de ore/lună și tarif orar.

Ulterior, după o perioadă de la semnarea contractului de finanțare, reclamanta s-a conformat cererii organismului intermediar de a modifica anexa a doua a contractului, prin introducerea în bugetul detaliat a două coloane distincte (nr. ore/zi și tarif aferent), ocazie în care a fost elaborat actul adițional, în data de 13.07.2015.

Susținerile celor două recurente, în sensul că s-ar fi încălcat prevederile contractului de finanțare nu pot fi, sub nicio formă, reținute. Faptul că acest contract nu conține informații privind numărul de ore/zi și tariful pe oră de activitate nu putea justifica declararea ca neeligibile a unor cheltuieli, câtă vreme informațiile respective se regăsesc în alte documente transmise de către reclamantă odată cu cererile de rambursare nr. x și y (state de plată, contractele individuale de muncă, lista experților și a altor categorii de personal implicat în derularea proiectului, etc.).

Pe de altă parte, nu se poate reține ca fiind o cauză ce ar justifica respingerea la plată a respectivelor cheltuieli de personal nici pretinsa încălcare de către beneficiar a dispozițiilor Ghidului Solicitantului, în ceea ce privește modul în care au fost stabilite și tarifate salariile personalului.

Astfel, în art. 15 alin. (2) din contractul de finanțare, se prevede clar faptul că, "în cazul unui conflict între prevederile anexelor contractului de finanțate și cele din contractul de finanțare, prevederile contractului prevalează" câtă vreme contractul de finanțare nu cuprindea prevederi privitoare la numărul de ore lucrate și tariful orar, acestea fiind introduse prin formularul din Anexa 2, nu se poate susține că ar fi fost modificat contractul de finanțare sau că au fost încălcate prevederi ale acestuia și nici că s-ar fi acordat prioritate prevederilor din anexe în detrimentul celor din contract.

Pe de altă parte, așa cum a reținut instanța de fond, AMPOSDRU a prevăzut (perioada de referință fiind 2.12.2013 - 13.04.2014) pe site-ul http: www.fonduri ue.ro/posdru/images/doc2014/lista2014pdf) la punctul 7 lit. c) faptul că. în ipoteza unui conflict între prevederile contractului și cele ale ghidului, prevalează prevederile contractului de finanțare.

Susține recurentul Ministerul Dezvoltării Regionale, Administrației Publice și Fondurilor Europene și faptul că reclamanta ar fi încălcat prevederile Ghidului Solicitantului sub aspectul cheltuielilor efectuate cu personalul implicat în implementarea proiectului și a celor cu personalul administrativ/auxiliar, întrucât decontarea trebuia să fie determinată în baza retribuției echivalente pe oră, luând ca punct de referință ziua de lucru de 8 ore și o medie de 21 de zile lucrătoare pe lună, așa cum prevede respectivul Ghid, aceeași situație fiind constatată și în cazul personalului angajat cu contract de muncă individual, cu timp parțial.

Raționamentul instanței de fond este corect: acest mod de calcul prevăzut de Ghid, nu putea fi aplicat de către reclamantă, câtă vreme a încheiat contracte de muncă și pentru alte fracțiuni de norme de lucru decât cea impusă cu caracter general de prevederile ghidului (de 21 de zile lucrătoare/lună).

Este fără îndoială că beneficiarul a respectat prevederile contractului de finanțare, în varianta inițială a bugetului detaliat prevăzut în anexa 2; astfel, se prevedea că sumele alocate costurilor salariale stabilite pentru echipa de proiect (prevăzute în anexa1) să fie calculate și în raport cu "numărul de ore efectiv lucrate în cadrul proiectului", în acord cu dispozițiile art. 103 și 106 din Codul Muncii, fără a se depăși plafoanele maxime decontate, prevăzute în Ghidul Solicitantului, condiții pe care beneficiarul le-a respectat, pârâtele nefăcând dovada unei situații contrare. Dimpotrivă, în cazul sumelor invalidate și solicitate la rambursare, prin cererea nr. x, plafonul orar de calcul, conform Ghidului, este într-un cuantum superior sumei regăsite în bugetul aprobat al beneficiarului.

În aceste condiții, nu există niciun dubiu asupra faptului că, procedând la calcularea salariilor în raport de numărul de ore efectiv lucrat în cadrul proiectului și cu respectarea legislației muncii, dar și a plafoanelor impuse de Ghidul Solicitantului, reclamanta avea dreptul la rambursarea respectivelor sume, neexistând nici un motiv plauzibil ca acele cereri să fie refuzate la plată.

Aceste argumente înlătură și critica celeilalte recurente potrivit căreia cheltuielile în discuție ar fi fost invalidate întrucât cererea de finanțare și/sau bugetul detaliat nu stabilesc baza retribuției echivalente pe oră pentru a se putea verifica încadrarea în plafoanele maxime de decontare prevăzute de Ghidul Solicitantului. Aceasta cu atât mai mult cu cât modul în care pârâtele au interpretat și acționat este total diferit față de modul în care au fost evaluate, în legătură cu aceleași aspecte, două cereri anterioare de rambursare (respectiv nr. 1 și nr. 2), fiind evidentă inconsecvența autorității prin interpretarea diferită a acelorași prevederi legale și contractuale.

În sfârșit, critica recurentului Ministerul Dezvoltării Regionale în sensul că entitatea care a emis și care poate reveni asupra actelor contestate ar fi OIPOSDRU nu poate fi încadrată în motivul de casare prevăzut de art. 488 pct. 8 din C. proc. civ., câtă vreme această recurentă nu indică ce norme legale ar fi interpretat sau aplicat greșit instanța de fond în legătură cu acest aspect și nici nu a ridicat la fond vreo problemă legată de eventuala sa calitate procesuală pasivă.

În raport de argumentele expuse, întrucât niciunul dintre cele două recursuri nu atrage incidența în cauză a prevederilor art. 488 alin. (1) pct. 6 și pct. 8 din C. proc. civ., Înalta Curte, în temeiul dispozițiilor art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., urmează a le respinge ca nefondate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursurile declarate de recurenta-reclamantă Direcția Organism Intermediar pentru Programul Operațional Capital Uman - Ministerul Educației Naționale și de reclamant Ministerul Fondurilor Europene (fost Ministerul Dezvoltării Regionale, Administrației Publice și Fondurilor Europene) împotriva Sentinței civile nr. 2940 din 13 iulie 2017, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, ca nefondate.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 6 martie 2020.

GGC - MM