ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4564/2021

Ședința publică din data de 8 octombrie 2021

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

1.1. Cererile conexe de chemare în judecată

1.1.1. Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului București la data de 02.09.2016 sub numărul x/2016, reclamanta A. a solicitat în contradictoriu cu pârâții Ministerul Educației Naționale și Cercetării Științifice, Direcția Organismului Intermediar pentru Programul Operațional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane - OIPOSDRU-MENCS și Ministerul Fondurilor Europene - MFE, pronunțarea unei hotărâri prin care să se dispună obligarea pârâtei la emiterea și comunicarea Procesului-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare pentru programele operaționale în cadrul obiectului de convergență, care are la bază Proiectul de Proces-verbal înregistrat la OIPOSDRU-MECT sub nr. x/23.02.2016; anularea Scrisorii Standard de Informare a Beneficiarului înregistrată la OIPOSDRU-MECT sub nr. x/24.06.20l5 aferentă Cererii de rambursare nr. x versiunea 2 - x/26.02.2015 și obligarea pârâtelor la plata sumei de 7.801,78 RON, reprezentând valoarea Cererii de rambursare nr. x versiunea 2 - x/26.02.2015; anularea Scrisorii Standard de Informare a Beneficiarului înregistrata la OIPOSDRU-MECT sub nr. x/10.09.2015 aferentă Cererii de rambursare nr. x versiunea 2 - x/26.02.2015, Cererii de rambursare nr. x - x/26.06.2015, Cererii de plată nr. x - x/31.08.2015 și obligarea pârâtelor la plata sumelor de 39.726,26 RON, 17.282,46 RON, respectiv 137.449,10 RON, reprezentând valoarea Cererii de rambursare nr. x versiunea 2 - x/26.02.2015, Cererii de rambursare nr. x - 01/6079/SVPF/26.06.2015, Cererii de plată nr. x - x/31.08.2015; anularea Scrisorii Standard de Informare a Beneficiarului înregistrată la OIPOSDRU-MECT sub nr. x/20.10.2015 aferentă Cererii de plată nr. x – x/30.09.2015 și obligarea pârâtelor la plata sumei de 132.177,10 RON, reprezentând valoarea Cererii de plată nr. x – x/30.09.2015; anularea Scrisorii Standard de Informare a Beneficiarului înregistrată la OIPOSDRU-MECT sub nr. x/18.11.2015 aferentă Cererii de plată nr. x – x/16.11.2015 și obligarea pârâtelor la plata sumei de 175.000,00 RON, reprezentând valoarea Cererii de plată nr. x – x/16.11.2015; anularea Deciziei înregistrată la OIPOSDRU-MECT sub nr. x/12.01.2016 prin care a fost respins Raportul tehnico-financiar nr. 7; anularea Scrisorii Standard de Informare a Beneficiarului înregistrată la OIPOSDRU-MECT sub nr. x/07.03.2016 aferentă Cererii de rambursare finala nr. 4 – x/16.02.2016 și obligarea pârâtei la plata sumei de 273,449.14 RON, reprezentând valoarea Cererii de rambursare finala nr. 4 – x/16.02.2016; obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată generate de prezentul litigiu.

Prin sentința civilă nr. 3086/16.05.2017 Tribunalul București a admis excepția necompetenței materiale și a declinat competența de soluționare în favoarea Curții de Apel București.

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Curții de Apel București – secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, sub nr. x/2016.

1.1.2. Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curții de Apel București – secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal la data de 17.01.2017 sub numărul x/2017 reclamanta A. a solicitat în contradictoriu cu pârâții Ministerul Educației Naționale si Cercetării Științifice, Direcția Organismului Intermediar pentru Programul Operațional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane - OIPOSDRU-MENCS și Ministerul Fondurilor Europene – MFE pronunțarea unei hotărâri prin care să se dispună anularea Deciziei nr. x/24.11.2016 privind soluționarea contestației înregistrată sub nr. x/25.10.2016 și implicit anularea Procesului-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare pentru programele operaționale în cadrul obiectului de convergență nr. x/13.05.2016.

Prin încheierea din 22.09.2017 instanța, în baza art. 139 C. proc. civ. a admis excepția de conexitate și, în consecință, a dispus conexarea dosarului x/2017 la dosarul nr. x/2016.

Prin cererea înregistrată la data de 12.01.2018 reclamanta a formulat precizări referitoare la obiectul cererii de chemare în judecată .

Reclamanta a depus la dosar note de ședință, iar Ministerul Finanțelor Publice în numele și pentru Ministerul Fondurilor Europene (fost Ministerul Dezvoltării Regionale, Administrației Publice și Fondurilor Europene) a formulat precizări în legătură cu privire la calitatea procesuală pasivă a Ministerului Fondurilor Europene și a reprezentării acestuia în cadrul litigiului.

Prin încheierea din 23.01.2018 instanța a respins excepția inadmisibilității pentru neparcurgerea procedurii prealabile ca neîntemeiată, a respins excepția tardivității formulării cererii în privința contestării Scrisorilor standard de informare, ca neîntemeiată și a calificat excepția tardivității formulării contestației împotriva procesului-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare, ca fiind apărare de fond privind actul administrativ reprezentat de Decizia nr. OI/2210 din ES/24.11.2016.

1.2. Hotărârea instanței de fond

Prin sentința civilă nr. 2866 din 19 iunie 2018, Curtea de Apel București – secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a hotărât următoarele:

Admite în parte cererea de chemare în judecată, astfel cum a fost precizată, formulată de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâții Ministerul Dezvoltării Regionale, Administrației Publice și Fondurilor Europene, Direcția Organismul Intermediar pentru Programul Operațional Capital Uman – Ministerul Educației Naționale, Ministerul Dezvoltării Regionale, Administrației Publice și Fondurilor Europene reprezentat de Ministerul Finanțelor Publice și Ministerul Fondurilor Europene.

Anulează scrisorile de informare nr. x/10.09.2015, nr. y/20.10.2015, nr. z/18.11.2015, nr. w/07.03.2016 și scrisoarea de respingere nr. x/12.01.2016.

Obligă pe pârâtul Ministerul Educației Naționale - Direcția Organismul Intermediar pentru Programul Operațional Capital Uman la soluționarea cererilor de rambursare și de plată în lumina considerentelor prezentei hotărâri.

Respinge cererea în privința scrisorii standard de informare nr. x/24.06.2015, ca neîntemeiată.

Admite în parte cererea conexă ce formează obiectul dosarului nr. x/2017

Anulează decizia de soluționare a contestației nr. x/24.11.2016.

Obligă pe pârâtul Ministerul Educației Naționale - Direcția Organismul Intermediar pentru Programul Operațional Capital Uman la soluționarea a contestației formulate împotriva procesului-verbal nr. x/13.05.2016 în lumina considerentelor prezentei hotărâri.

1.3. Cererea de recurs

Împotriva sentinței civile nr. 2866 din 19 iunie 2018 pronunțată de Curtea de Apel București – secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a formulat recurs pârâtul Ministerul Educației (fost Ministerul Educației Naționale) - Organismul Intermediar Programul Operațional Capital Uman, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, din perspectiva motivului de casare întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) punctul 8 din C. proc. civ.

Criticile de nelegalitate subsumate motivului de casare invocat vizează, în esență, următoarele aspecte:

Conform prevederilor art. 7 alin. (2) O.U.G. nr. 66/2011: "Verificările efectuate de structurile de control prevăzute la art. 20 alin. (1), alin. (2) lit. a) și b) și alin. (4) în vederea constatării caracterului eligibil al unor cheltuieli solicitate de un beneficiar înainte de rambursarea/plata lor de către autoritățile cu competențe în gestionarea fondurilor europene se organizează .fi se desfășoară după proceduri proprii si reprezintă o activitate distinctă de activitatea organizată și desfășurată în aplicarea prevederilor art. 21 alin. (1)-(16)."

Astfel, prin constatarea nerespectării contractului de finanțare în ceea ce privește prevederile art. 5 pct. D, alin. (7) și art. 6 pct. A alin. (5) și (6), aplicarea măsurii suspendării la plată a cererilor de rambursare și a cererilor de plată formulate de reclamantă, până la data finalizării verificărilor aspectelor cuprinse în Suspiciunea de neregulă nr. 01/9619/SJCSN/01.10.2015, este legitimă și corespunde cerinței aplicării prevederilor art. 10 alin. (5) și (6) din contractul de finanțare: "săvârșirea de nereguli este o încălcare a prevederilor contractuale și, deci, generează răspunderea patrimonială contractuală a autorului, beneficiarului sau autoritate de gestionare" coroborat cu art. 10 alin. (1), (2) și 3 din același contract de finanțare, pentru sumele plătite necorespunzător, beneficiarul având obligația de a restitui respectivele sume.

În consecință, susține recurentul-pârât, este firească și legitimă măsura suspendării analizei cererilor de rambursare și a cererilor de plată, atât timp cât se efectuau verificări privind existența sau nu a documentelor justificative pentru sumele solicitate, autoritatea având la dispoziție, în asemenea cazuri, o măsură mai drastică, respectiv, obligarea beneficiarului la restituirea întregii sume finanțate, măsură care ar fi adus reclamantei mult mai mari prejudicii decât măsura luată.

O altă critică se referă la faptul că plângerea în contencios administrativ cu obiect scrisorile de informare a beneficiarului nu corespunde exigențelor privind obiectul acțiunii în contencios administrativ. Susține recurentul că Înalta Curte de Casație și Justiție a tranșat aspectul privind obiectul acțiunii în contencios în astfel de cazuri precum cel din speță, prin Decizia ICCJ nr. 328 din 30 ianuarie 2015, potrivit căreia: "înscrisul intitulat "Scrisoare ", chiar dacă emană de la o autoritate publică, nu reprezintă un act administrativ unilateral cu caracter individual, ci reprezintă doar an act de informare, o corespondentă între două instituții, scopul emiterii acestuia nefiind producerea de efecte juridice de sine stătătoare specifice dreptului administrativ, ci constatarea existenței unor fapte și împrejurări din activitatea instituțiilor implicate ".

Astfel, susține recurenta că acțiunea este inadmisibilă prin raportare la pretențiile reclamantei și la prevederile art. 51 și art. 21 alin. (20) din O.U.G. nr. 66/2011, art. 2 alin. (1), lit. c) din Legea nr. 554/2004.

Arată recurentul-pârât că instanța de fond nu a ținut cont de faptul că cererea de chemare în judecată s-a depus la data de 02.09.2016, reper temporar care plasează reclamanta cu mult în afara oricărui termen care ar putea să-i dea dreptul să formuleze o contestație privind scrisorile de informare a beneficiarului, fiind decăzut din termenul de contestare.

După cum se poate observa din cererea de chemare în judecată, reclamanta nu prezintă niciun aspect care să se poată încadra în prevederile art. 11 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, instanța de fond trecând peste excepția tardivității fără niciun temei legal.

Arată recurentul că, în preambulul contractului de finanțare sunt identificate părțile semnatare ale contractului, prin nume, sediu și reprezentant legal. Astfel, în lipsa altor prevederi, comunicarea unor acte între părțile contractului se face la sediul identificat în contract.

Astfel, titlurile de creanță, respectiv Procesele-verbale de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare pentru programele operaționale în cadrul obiectului de convergență înregistrate cu numerele x/31.03.2016 și x/31.05.2016, au fost transmise pe adresa str. x, corp C2, cam. 15, sector 1 și str. x, București.

Întrucât nu au fost ridicate de către reprezentanții A. în termenul indicat, respectivele comunicări au fost returnate subscrisei cu mențiunea "expirare termen păstrare".

Având în vedere că reclamanta nu a receptat titlurile de creanță, nu le-a ridicat de la oficiul poștal, recurentul a recurs la publicarea pe site-ulhttp:/vvwvv.posdru.edu.ro/index.php/articles/c834, îndeplinind astfel singura formă de publicitate avută la dispoziție, publicarea pe site-ul instituției.

Mai arată recurentul că notificarea înregistrată x/07.10.2016 pe care a depus-o la fondul cauzei, a fost transmisă prin serviciul poștal electronic și a fost receptată de reclamantă, aceasta neputând susține că nu a primit-o, astfel că măsura publicării pe site-ul dedicat în acest scop, a actelor administrative unilaterale, partea având știință despre acesta, corespunde cerințelor de publicitate îndeplinite de subscrisa, ținând cont de refuzul beneficiarului finanțării de a ridica corespondența.

Prin urmare, pasivitatea intimatei, în sensul de a depune minimele diligențe în vederea ridicării corespondenței poștale de la oficiul poștal, nu este o împrejurare imputabilă recurentului .

Referitor la afirmațiile intimatei, privind încălcarea dreptului la apărare în raport de dispozițiile art. 47 și 48 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene arată recurentul că sunt nefondate.

În acest sens, subliniază faptul că prevederile alin. (1) ale art. 41 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene trebuie interpretate sistemic cu prevederile alin. (2) din cuprinsul textului normativ, în sensul că orice persoană are dreptul de a fi ascultată înaintea luării unei măsuri individuale care să îi aducă atingere, fapt ce se dovedește cu punctul de vedere al reclamantei privind proiectul procesului-verbal în discuție, dar și prin exercitarea contestației prevăzute de cap. V din O.U.G. nr. 66/2011.

Executarea contractelor se face cu bună-credință, bună-credință trimisă în derizoriu de refuzul reclamantei de a ridica/recepționa corespondența transmisă în executarea contractului/contractelor de finanțare, fiind indubitabil că prin astfel de conduită reclamanta, încercând să se sustragă de la evidenta sa culpă contractuală, încălcând astfel principiul nemo auditur propriam turpitudinem allegans, a promovat prezenta acțiune.

În cazul în care reclamanta și-a modificat temporar sau permanent adresa de corespondența, conform prevederilor contractelor de finanțare, avea obligația de a anunța aceste modificări survenite.

În consecința celor învederate, se poate constata că instanța de fond nu a ținut cont de apărările formulate de recurent și nici de hotărârile CJUE pronunțate cu privire la prejudiciul produs bugetului UE.

Prin Decizia nr. 1216/2015 pronunțată de înalta Curte de Casație și Justiție în ședința publică 18 martie 2015, instanța supremă este de acord că obligația de recuperare a fondurilor U.E. intervine automat, la constatarea neregulilor sau fraudelor, fără a fi necesară demonstrarea vreunui prejudiciu.

Cu atât mai mult cu cât în contractul de finanțare părțile au stabilit prin prevederile art. 10 alin. (5) și (6) din contractul de finanțare: "săvârșirea de nereguli este o încălcare a prevederilor contractuale și, deci, generează răspunderea patrimonială contractuală a autorului, beneficiarului sau autoritate de gestionare " coroborat cu art. 10 alin. (1), (2) și 3 din același contract de finanțare, pentru sumele plătite necorespunzător, beneficiarul având obligația de a restitui respectivele sume, astfel obligația de restituire a sumelor menționate fiind în primul rând una contractuală.

Cum în cazul în care se constată concursul între norma contractuală și cea delictuală civilă, așa cum în repetate rânduri a statuat atât doctrina cât și practica judiciară, are întâietate norma contractuală, instanța de fond trebuia ca în hotărârea pronunțată să aibă în vedere, în principal, prevederile contractului de finanțare legal încheiat și producător de efecte juridice în întregul său și, în secundar, prevederile normelor delictuale civile - conform cărora, contractul se bucură de legali tea și conformitatea necontestată de niciuna de părți.

Instanța de fond însă, după cum se poate observa în hotărârea recurată, nu s-a raportat în niciun fel la prevederile contractului de finanțare și la normele stabilite de părți prin prevederile art. 4 din acesta, în vederea stabilirii eligibilității sumelor proiectului.

Împotriva titlului de creanță emis de OIPOSDRU MENCS, A. a formulat Contestație, contestație înregistrată la autoritatea emitentă a titlului de creanță sub numărul OT/3955/SJCSN/25.10.2016, prin care solicită ca OIPOSDRU-MENCS să 1) revoce actul administrativ; 2) să repună în termenul de formulare contestație.

Având in vedere ca nu au fost întrunite condițiile prevăzute de 47 alin. (1)-(5) din Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 66/2011, aceasta a fost respinsă, întrucât normele cap. V din O.U.G. nr. 66/2011 sunt imperative, precum și prevederile art. 47 alin. (1) din O.U.G. nr. 66/2011, cuprinse în cap. V al acesteia.

Conform art. 47 alin. (4), termenul prevăzut în cadrul art. 47 alin. (1) din O.U.G. nr. 66/2011, este un termen de decădere.

Susține recurentul că procesul-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare nr. x/13.05.2016 a fost comunicat în data de 24.05.2016 prin confirmare de primire înregistrată la Oficiul poștal cu nr. x/24.05.2016, însă plicul nu a fost ridicat de reclamanta, fiind returnat cu mențiunea "Expirat termen păstrare".

Având in vedere ca reclamanta nu a receptat titlul de creanță, neridicandu-1 de la oficiul poștal, autoritatea a recurs la publicarea pe site-ul http:/www.x.ro/index.php/articles/c834.

Contestația administrativă a reclamantei a fost înregistrată la autoritatea emitentă a titlului de creanță sub numărul x/25.10.2016.

Având în vedere că la data de 01.08.2016 s-a publicat " PVC- oi 4999 id 140719", iar la data de 25.10.2016 beneficiarul finanțării a formulat contestație față de menționatul titlu de creanță, rezultă că între cele două date au trecut un termen de 62 zile, mult peste termenul de 30 de zile calendaristice prevăzut de art. 47 alin. (1) din O.U.G. nr. 66/2011.

Astfel, instanța de fond dispunând analiza în fond a contestației administrative formulate de reclamantă, înregistrată sub numărul x/25.10.2016, contravine prevederilor:

- art. 47 alin. (4) O.U.G. nr. 66/2011,

- art. 7 alin. (1) coroborat cu art. 3 Legea 554/2004 - referire la termenul de 30 zile, întrucât reclamanta nu a prezentat niciun motiv temeinic de împiedicare a lua la cunoștință despre titlul de creanță în cauză,

- art. 185 alin. (1) C. proc. civ.,

- Recomandarea ICCJ nr. 99 din 14 aprilie 2017 cu privire Ia interpretarea normelor de drept ce vizează termenele de procedură (anexată prezentei).

În consecința celor mai sus învederate, solicită instanței să admită recursul, să dispună casarea hotărârii civile nr. 2866/19.06.2018 pronunțată de către Curtea de Apel București și, pe fond, să dispună respingerea cererii.

1.4. Apărările formulate în cauză

Intimata-reclamantă a formulat întâmpinare, prin care a invocat excepția nulității recursului pentru neîncadrarea criticilor în motivul de casare invocat, în subsidiar, solicitând respingerea recursului ca nefondat și menținerea sentinței recurate ca fiind legală și temeinică.

Excepția nulității recursului a fost respinsă în ședința publică de 8 octombrie 2021, pentru argumentele prezentate în practicaua prezentei decizii.

II. Soluția și considerentele Înaltei Curți asupra recursului

Analizând cererea de recurs, prin prisma criticilor formulate, prin raportare la ansamblul probatoriu administrat în cauză, precum și la dispozițiile legale incidente, Înalta Curte constată că recursul este nefondat, pentru argumentele, în continuare prezentate.

Înalta Curte constată că cererile de plata (C. pen.) și cererile de rambursare (CR) depuse de societatea reclamantă au fost respinse de Organismul Intermediar (OI) prin Scrisori Standard de informare a Beneficiarului (SSIB).

Soluționarea contestațiilor formulate (plangerilor prealabile) a fost suspendată până la soluționarea Suspiciunii de neregulă, societatea fiind informată prin Adrese cu privire la această masură a suspendării.

Suspiciunea de neregulă a fost solutionată ulterior, prin Procesul -Verbal de Constatare a Neregulilor și de Stabilire a Creantelor Bugetare (PV), însă soluționarea contestațiilor la SSIB nu a fost reluată.

Procesul-Verbal de Constatare a Neregulilor și de Stabilire a Creantelor Bugetare a fost contestat de societatea reclamantă, contestatia/plangerea prealabila fiind respinsă prin Decizie, pe un aspect formal și anume tardivitate.

Instanta de judecata a fost investita cu anularea Deciziei de solutionare a contestatiei impotriva PV, cu anularea P-V si implicit cu anularea SSIB (contestatia la SSIB nu a fost solutionata).

Instanța de fond a anulat SSIB urmare a faptului ca a anulat Decizia prin care s-a soluționat contestația împotriva PV motivând că: "având în vedere că CR/CP formulate au fost respinse pe motiv că exista o suspiciune de neregula, suspiciune care a condus la emiterea procesului-verbal(...) si ca decizia de solutionare a contestatiei formulate impotriva acestui proces-verbal a fost anulata (...) fiind necesara reluarea etapei administrative (...) se impune si anularea SSIB, urmand ca OI sa procedeze la analiza pe fond a CR si a C. pen. ce au fost formulate, avand in vedere modalitatea de solutionare a contestatiei impotriva Procesului-verbal (..)".

Înalta Curte constată că prima critică invocată în cererea de recurs, vizează un aspect nou, neinvocat în fața instanței de fond și anume inadmisibilitatea pretențiilor de anulare a SSIB prin prisma faptului ca aceste acte nu ar fi acte administrativ individuale.

Această excepție nu poate fi analizată pentru prima oară în recurs, având în vedere că pârâtul nu a înțeles să o invoce în apărările formulate în fața instanței de fond. Această interdicție se justifică prin faptul că instanța de recurs nu poate fi investită direct, cu aspecte care vizează inadmisibilitatea acțiunii, controlul judiciar neputând fi exercitat decât în limitele dezlegărilor date de instanța de fond asupra chestiunilor de fapt și de drept cu care a fost legal învestită prin acțiunea introductivă.

Instanța de fond a tranșat chestiunea tardivității acțiunii în anularea SSIB prin încheierea de sedință din data de 23.01.2018, dispunând: "Respinge excepția tardivității în privința contestării scrisorilor de informare, ca neîntemeiată", recurentul neformulând calea de atac și împotriva încheierii de ședintă în discuție.

Sub acest aspect, Înalta Curte constată că din actele dosarului rezultă că intimata a parcurs procedura prealabilă, respectiv a formulat contestații împotriva SSIB în termenul de 5 zile lucrătoare prevăzut chiar în actele administrative și în Instrucțiunea nr. 103/18.03.2015.

Autoritatea pârâtă a suspendat soluționarea tuturor contestațiilor până la soluționarea Sesizării de neregulă, soluționare care a avut loc prin emiterea P-V nr. OI/4999/SJCSN din 13.05.2016.

Înalta Curte reține că potrivit prevederilor art. 11 alin. (2

1

) din Legea 554/2004: "În cazul suspendării, potrivit legii speciale, a procedurii de soluționare a plângerii prealabile, termenul prevăzut la alin. (1) curge după reluarea procedurii, de la momentul finalizării acesteia sau de la data expirării termenului legal de soluționare, după caz, dacă a expirat termenul prevăzut la alin. (2)".

Prin urmare, termenul de 6 luni curge cel mai devreme de la data la care OI trebuia să reia procedura de soluționare a contestațiilor (plângerilor prealabile), respectiv de la data emiterii P-V din 13.05.2016 și s-ar fi împlinit la 13.11.2016. Or, cererea de chemare in judecata a fost formulata la data de 01.09.2016, deci înăuntrul termenului de 6 luni.

Aspectul tardivității formulării contestației administrative împotriva procesului-verbal este antamată în cadrul punctului 3 al cererii de recurs, prin care recurentul susține că, potrivit contractului de finanțare beneficiarul are datoria să anunțe partea co-contractantă despre orice modificare care intervine în ceea ce privește datele de contact, situație juridică etc.

În cauză însă, nu se poate reține o eventuală omisiune de comunicare a schimbării de sediu.

Contestația împotriva Procesului-Verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare pentru programele operaționale în cadrul obiectului de convergență se face în termen de 30 de zile de la data comunicării actului (art. 47 alin. (1) din O.U.G. nr. 66/2011).

Potrivit art. 10 alin. (5) din O.U.G. nr. 66/2011:

"Procesul-verbal de constatare a neregulilor si de stabilire a creanțelor bugetare se comunica debitorului, în următoarea ordine, prin:

a. Scrisoare recomandată cu confirmare de primire

b.Remitere

c.Afisaj public la sediul debitorului

d.Publicarea pe site-ul oficial sau la sediul autorității cu competențe în gestionarea fondurilor europene".

Procesul - Verbal a cărui anulare s-a solicitat în prezenta cauză este P-V nr. OI/4999/SJCSN din 13.05.2016.

În acord cu instanța de fond, Înalta Curte reține că recurentul-pârât nu a făcut dovada comunicării legale a actului administrativ contestat.

Din actele dosarului rezultă că reclamanta, în data de 01.09.2016, a solicitat obligarea pârâtului la emiterea actului, iar în data de 07.10.2016, pârâtul a informat reclamanta, prin Adresa nr. x, că procesul-verbal a fost comunicat prin poștă și publicat pe site-ul instituției, iar contestația administrativă a fost depusă la data de 25.10.2016.

Pe de altă parte, se constată că procesul-verbal nu a fost comunicat prin scrisoare recomandată cu confirmare de primire. La dosar a fost depusă copia unui plic care are mențiunea că în data de 27.04.2016 la adresa din str. x, sector 2 s-a transmis un act inregistrat sub un alt număr - x/31.03.2016; în acest plic nu avea cum sa fie Procesul-verbal nr. x/13.05.2016, întrucât acesta are o data ulterioară.

De asemenea, la dosarul instanței de fond a fost depus un alt plic din data de 24.05.2016, care a fost transmis la adresa din str. x, corp C2, cam. 15 și care cuprinde mențiunea că acesta conține un act cu numărul x/18.05.2016, diferit de cel contestat în cauză.

Prin urmare, OI nu a făcut dovada că a comunicat actul administrativ contestat în cauză.

De asemenea, nu are relevanță dacă alte acte au fost comunicate legal și primite de societatea reclamantă, în condițiile în care actul ce face obiectul procesului nu a fost comunicat cu respectarea prevederilor legale, cum corect a constatat și instanța de fond.

În ceea ce privește comunicarea prin afișare, aceasta nu poate produce efecte înainte să fie parcurse, în ordine, metodele de comunicare de la lit. a)-c) ale art. 10 alin. (5) din O.U.G. nr. 66/2011.

Prin urmare, față de împrejurarea că transmiterea prin scrisoare recomandată nu a fost efectivă, OI avea obligația de a proceda la remiterea și ulterior, la afișarea actului administrativ la sediul societății, în lipsa acestor formalități, afișarea pe site nu poate produce efecte.

Asadar, în mod corect instanța de fond a apreciat că în lipsa unei comunicări valabile și legale, termenul de 30 de zile nu curge.

Restul susținerilor recurentuluinu vizeaza tardivitatea contestatiei, fiind aspecte generale ce țin de fondul pretențiilor deduse judecății (sumele de bani cuvenite/sesizarea de neregula), care nu au fost analizate de instanța de fond, care a tranșat strict tardivitatea formulării contestației administrative împotriva procesului-verbal de constatare a neregulilor.

Înalta Curte constată că art. 7 alin. (1) din Legea 554/2004 și art. 185 alin. (1) C. proc. civ., invocate de recurentul-pârât, nu sunt incidente în cauză, întrucât societatea reclamantă nu a pierdut niciun termen, având în vedere că, urmare a lipsei comunicării legale a procesului-verbal a cărui anulare s-a solicitat, termenul nu a început să curgă.

În concluzie, Înalta Curte constată că sentința instanței de fond este apărată de orice critică de nelegalitate ce s-ar putea subsuma motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) punctul 8 din C. proc. civ., soluția pronunțată fiind legală și temeinică.

Pentru considerentele expuse, în temeiul dispozițiilor art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de recurentul – pârât Ministerul Educației (fost Ministerul Educației Naționale) - Organismul Intermediar Programul Operațional Capital Uman împotriva sentinței civile nr. 2866 din 19 iunie 2018 pronunțată de Curtea de Apel București – secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 8 octombrie 2021.