ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1216/2015

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: I. Circumstanțele cauzei 1. Obiectul acțiunii deduse judecății Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, la data de 26 septembrie 2011, reclamanta SC C.L.I. SRL, reprezentată prin administrator judiciar C.M., în contradictoriu cu pârâta A.P.D.R.P., a solicitat anularea procesului-verbal de constatare din 5 ianuarie 2011, întocmit de pârâtă și în consecință, desființarea și a deciziei din 16 martie 2011, emisă de pârâtă, a titlului de creanță stabilit prin actul atacat, în sumă de 5.719.853,41 RON și exonerarea societății de la plata acestei sume.

În motivarea în fapt a acțiunii, reclamanta a arătat că, urmare a încheierii contractului de finanțare din 26 mai 2005, s-a dat curs proiectului „Abator de ovine în conformitate cu cerințele UE, sat V., jud. Buzău”, având ca perioadă de implementare 2005-2006. Lucrarea a fost supravegheată și controlată de agențiile S.A.P.A.R.D. din Buzău, Constanța și București, care au aplicat și derulat contractul, plățile au fost verificate, lucrarea a fost recepționată iar abatorul funcționează de 4 ani. Din concluziile procesului-verbal de constatare rezultă doar o preluare, fără verificare, a susținerilor O.L.A.F., fără audierea beneficiarului și fără nicio altă probă care să susțină constatările.

Precizează reclamanta că nu i-au fost comunicate actele care au stat la baza deciziei din 16 martie 2011 și s-a apreciat că nu este necesară audierea beneficiarului în cursul procedurii, verificarea fiind efectuată pe baza unor documente pe care nu le cunoaște, astfel încât, i-a fost afectat dreptul la apărare. Procesul-verbal nu a anexat nicio probă în susținerea afirmațiilor și constatărilor și nici defalcarea valorilor selecțiilor prezentate, din totalul valorii creanței imputate. Susține reclamanta că și decizia din 16 martie 2011 este, de asemenea, nelegală, în procedura administrativă demarată la indicația finală a actului de constatare, autoritatea pârâtă, în loc să răspundă susținerilor sale din contestația administrativă, a suspendat procedura, fără niciun temei legal, neexistând niciun indiciu infracțional și nefiind emis niciun document din care să rezulte punerea în mișcare a unei acțiuni penale în ce privește reprezentanții societății.

Arată că în cursul procedurii, s-au respectat cerințele legii și ale contractului, art. 14 alin. (1) pct. e), fiind selecționate trei companii cu oferte de pe piața europeană. Eligibilitatea și plata s-au efectuat după verificările S.A.P.A.R.D., fără a se stabili în sarcina societății vreun fapt care să constituie neregulă sau act fraudulos. Astfel, în lipsa unor dovezi clare, măsurile punitive aplicate, contravin practicilor europene ale O.L.A.F., care nu a emis niciun raport de control conform cu Regulamentului CE nr. 1073/1999 privind investigațiile efectuate. O.L.A.F. a concluzionat asupra apariției unor nereguli și suspiciuni de fraudă în baza unor verificări întocmite de terțe instituții din țările furnizorilor de utilaje (Guardia di Finanza Italia), referitoare la activități ale reprezentanților acelor societăți, fără nicio legătură cu societatea reclamantă.

Astfel, s-au făcut afirmații despre documente falsificate, fără a exista o hotărâre de condamnare pentru fals și uz de fals, fără a se indica autorul falsului, fără ca documentul falsificat să fie anulat. Lipsa unor probe sustenabile reprezintă un motiv de nelegalitate, fiind imperios necesară demonstrarea vinovăției beneficiarului și participarea acestuia la activitățile terților furnizori de produse. Emiterea procesului-verbal de constatare este rezultatul derulării unei proceduri nelegale și a unor operațiuni administrative lovite de nulitate. Mai susține reclamanta că nu există nicio neregulă și nicio fraudă din partea sa, astfel cum acestea sunt definite de art. 2 din O.G. nr. 79/2003.

Niciuna dintre faptele prezentate în procesul-verbal nu este probată, reprezentând relatarea unor susțineri consemnate de o autoritate fără competență jurisdicțională pe teritoriul României, fără nicio referire la activitatea reprezentanților beneficiarului și fără demonstrarea unei înțelegeri între terții furnizori și reclamantă. 2. Hotărârea primei instanțe Prin sentința civilă nr. 4193 din 30 decembrie 2013, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a admis acțiunea formulată de reclamantă, a anulat decizia din 16 martie 2011 și procesul-verbal de constatare din 5 ianuarie 2011 și a exonerat reclamanta de la plata sumei de 5.719.853,41 RON.

Pentru a pronunța această soluție, instanța a reținut că între A.P.D.R.P., în calitate de autoritate contractantă și reclamantă, în calitate de beneficiar, la data de 26 mai 2005, s-a încheiat contractul din 26 mai 2005, având ca obiect acordarea ajutorului financiar nerambursabil în cuantum de 6.143.307,42 RON pentru realizarea proiectului intitulat „Abator de ovine în conformitate cu cerințele UE, sat V., jud. Buzău”, cu o durată de valabilitate a contractului de 5 ani calculați de la data ultimei plăți, conform art. 2 alin. (2) paragraful final din contractul cadru de finanțare.

Contractul de finanțare s-a încheiat în baza Legii nr. 316/2001 pentru ratificarea Acordului multianual de finanțare dintre Guvernul României și Comisia Comunităților Europene, semnat la Bruxelles la 2 februarie 2001, stabilind cadrul administrativ, legal și tehnic de implementare a Programului special de preaderare pentru agricultură și dezvoltare rurală S.A.P.A.R.D., adoptat prin Reglementarea Comisiei (CE.) nr. 1.268/1999 din 21 iunie 1999 privind suportul Comunității pentru măsurile de preaderare în domeniul agriculturii și dezvoltării rurale în țările candidate din centrul și estul Europei în perioada de preaderare. Dispozițiile legale privind desfășurarea activității de implementare a Programului S.A.P.A.R.D., Legea nr. 316/2001 și O.G.

nr. 79/2003, inclusiv normele metodologice de aplicare a ordonanței, prevăd că eligibilitatea cheltuielilor este supusă verificărilor pe tot parcursul duratei de valabilitate a contractului de finanțare (perioada de execuție a proiectului, care se poate întinde pe maxim 2 ani, la care se adaugă o perioadă de 5 ani de monitorizare, conform art. 2 din contractul-cadru de finanțare). De asemenea, în conformitate cu prevederile art. 15 alin. (2) (privind controalele tehnice și financiare) din Anexa I-Prevederi Generale la contractul de finanțare, beneficiarul trebuie să consimtă la inspecții pe bază de documente sau la fața locului efectuate de Autoritatea Contractantă, Comisia Europeană și Curtea de Conturi a Comunității Europene asupra modului de utilizare a finanțării nerambursabilă, în conformitate cu Acordul Multianual de Finanțare dintre România și UE, ratificat prin Legea nr. 316/2001, pe perioada de valabilitate a contractului.

Nerespectarea clauzelor contractului de finanțare din 26 mai 2005 de către reclamantă a fost semnalată de către O.L.A.F., organism cu atribuții în asigurarea protejării intereselor financiare și economice ale Comunității Europene, precum și luptei împotriva fraudei și a oricăror activități ilegale care ar putea afecta bugetul comunitar (art. 280 coroborat cu art. 274 din Tratatul de instituire a Comunității Europene), instituție care a recomandat recuperarea integrală a fondurilor comunitare acordate în cadrul acestui contract. Prin nota de informare din 15 octombrie 2010, înregistrată la A.P.D.R.P. în data de 22 octombrie 2010, respectiv, adresa înregistrată la pârâtă în data de 8 iulie 2010, emise de O.L.A.F., sunt aduse la cunoștință o serie de nereguli cu privire la implementarea proiectului finanțat din Programul S.A.P.A.R.D.

Astfel, aspectele constatate de O.L.A.F. sunt detaliate în procesul-verbal de constatare din 5 ianuarie 2011. Curtea de apel a reținut că raportul O.L.A.F. constituie un mijloc de probă în cauză, de vreme ce, în conformitate cu prevederile Regulamentului Comisiei nr. 1073/1999, respectiv art. 3, art. 9, și art. 10 alin. (1), raportul investigației și măsurile întreprinse în urma investigațiilor „constituie probă admisibilă în procedurile administrative sau judiciare ale statului membru în care utilizarea acestora se dovedește necesară, în același mod și în aceleași condiții ca și rapoartele administrative redactate de inspectorii administrativi naționali”. Astfel, din economia normativă, rezultă că, potrivit art. 9, raportul final se întocmește la finalizarea investigațiilor și conține faptele constatate, prejudiciul financiar, dacă există și concluziile investigației, acesta constituind probă admisibilă în procedurile administrative sau judiciare ale statului.

Însă, din coroborarea acestui text de lege cu dispozițiile art. 10 din Regulamentului Comisiei nr. 1073/1999, potrivit cărora O.L.A.F. poate înainta în orice moment autorităților competente din statele membre informațiile obținute în cursul investigațiilor, se desprinde ideea că raportul final al investigațiilor nu este singurul document care poate conduce la stabilirea unei nereguli. Prima instanță a constatat că a fost încălcat dreptul de apărare al reclamantei cu ocazia procedurilor de verificare a neregulilor. Art. 2 alin. (3) din Normele metodologice de aplicare a O.G. nr. 79/2003, stabilesc că, doar pentru motive justificate, nu se vor comunica acțiunile de verificare, însă, în speță, pârâta nu a invocat și nici nu a dovedit existența unor motive justificate, reclamantei trebuind să i se comunice acțiunile de verificare, dându-i-se, astfel, posibilitatea să exprime puncte de vedere și apărări în legătură cu acestea.

Pe fondul cauzei, instanța a reținut că prima selecție vizată de acțiunile de verificare s-a desfășurat cu respectarea legii. Astfel, reclamanta a formulat cereri de ofertă către mai multe societăți, având ca obiect de activitate livrare și instalare echipament linie de abatorizare/prelucrare carne precum și echipamente accesorii. Pentru achiziția principală, cele trei oferte participante, respectiv SC L. SRL, SC S.S. SRL și SC B.E. SRL, au fost încunoștințate de procedură prin cererile de ofertă din 12 mai 2005. Ofertele primite între 1 iunie 2005-3 iunie 2005 au avut valori de preț diferite, cea mai avantajoasă și completă din punct de vedere al cerințelor fiind cea aparținând SC B.E. SRL, la valoarea inițială de 520.000 euro, ofertă care a fost selectată drept câștigătoare.

A apreciat instanța de fond că nu s-a dovedit că reclamanta ar fi avut cunoștință de existența unei oferte făcută la cerere de SC S.S. SRL, întrucât nu au fost schimbate între părți decât comunicările oficiale prin poștă sau fax legate de desfășurarea procedurii. Astfel, nu sunt indicii cu privire la comunicări directe între SC C.L. SRL și vreuna dintre firmele participante, cu excepția comunicărilor oficiale, negăsindu-se e-mailuri, documente sau alte înscrisuri în acest sens. Pe de altă parte, copia ofertei, aparținând SC S.S.

SRL, datată 24 iulie 2005, a fost descoperită la sediul B., dar această informație este contradictorie cu procedura desfășurată întrucât, la 6 iunie 2005, deja comunicase ofertantul câștigător Contractul de vânzare-cumpărare din 4 iunie 2005, încheiat între ofertantul câștigător și beneficiar, prezintă valoarea reală inițială de 520.000 euro, fiind normală existența unei forme „draft” a acestuia, drept bază a negocierii clauzelor contractuale Din acest motiv, nu s-a dovedit că reclamanta ar fi avut cunoștință de colaborarea dintre cele doua companii ofertante, dacă aceasta a existat. A apreciat instanța că instrucțiunile pentru măsura X au fost pe deplin respectate, la dosarul original al S.A.P.A.R.D.

regăsindu-se cele trei oferte. Contractul de vânzare-cumpărare din 4 iunie 2005 a fost regăsit în forma electronică la ofertantul câștigător. La momentul desfășurării operațiunilor de instalare și punere în funcțiune, părțile, de comun acord, au întocmit nota de renunțare parțială la contractul mai sus menționat pentru unele repere, în valoare totală de 17.145 euro. Suma rămasă, de 502.855 euro, a fost cuprinsă în cererea/decont de cheltuieli către A.P.D.R.P., întrucât echipamentele la care s-a renunțat nu erau compatibile și adaptate necesităților proiectului. În acest sens, avându-se în vedere ca această sumă nu a fost supusă spre decontare din bugetul Uniunii sau de Stat, nu se poate constata că exista o intenție de fraudare a intereselor economice și o schimbare de destinație a acesteia.

Curtea de apel a reținut că reclamanta a respectat cerințele legii și ale contractului, art. 14 alin. (1) pct. e), deoarece au fost selecționate trei companii cu oferte de pe piața europeană, iar eligibilitatea și plata s-au făcut după verificările S.A.P.A.R.D. O parte din utilaje a fost acceptată, renunțându-se la cele care nu erau necesare liniei de producție, ceea ce demonstrează diligență în cheltuirea banilor. În condițiile art. 17 alin. (4) din contract, numai constatarea unei neregularități rezultate din culpa beneficiarului poate duce la restituirea valorii finanțate. În ceea ce privește selecția a treia privind incinta de sacrificare a ovinelor, în conformitate cu instrucțiunile pentru beneficiarii măsurilor S.A.P.A.R.D.

X, la achizițiile sub 10.000 euro nu era necesară decât prezentarea unei singure oferte. Reclamanta a transmis mai multe cereri de ofertă, consolidând astfel regula cuprinsă în instrucțiuni, și a achiziționat echipamentele complementare la prețul cel mai redus. Nu s-a dovedit în cauză că indiciile descoperite de organul de control fiscal italian au ajuns la cunoștința reclamantei. Cererea de ofertă către SC T.G. SRL s-a făcut ca urmare a informării beneficiarului despre acest potențial ofertant de pe internet și din târgurile de profil desfășurate în țară și în străinătate, dar în toate cazurile, unica ofertă solicitată și acceptată de la SC B.E. SRL respecta cerința proiectului, pe lângă argumentul financiar, preferându-se produse complementare de la același fabricant în vederea unei integrări facile și productive.

Constatând necesitatea unor echipamente suplimentare, respectiv a unei unități de spălare și unități mobile de sterilizat, reclamanta a transmis un nou set de cereri de oferte la producătorii recunoscuți. În cadrul celei de-a patra selecții s-au depus trei oferte de la SC M.S.I. SRL, SC C. SRL și SC B.E. SRL, oferta cea mai avantajoasă, prezentată de SC C. SRL, fiind acceptată cu prețul de 17.800 euro. A apreciat instanța că nu s-a dovedit că relația SC C. SRL, SC B. SRL, SC B.E. SRL, era cunoscută de reclamantă, cu atât mai mult cu cât, aceasta nu a preferat același producător anterior, B., ci pe cel cu produsul cel mai competitiv din punct de vedere tehnic economic. Lipsa dovedirii falsului despre care se face vorbire, buna credință a beneficiarului care nu contractat cu SC B. SRL și prezența celor 3 oferte în original la sediul A.P.D.R.P.

confirmă faptul că reclamanta era în necunoștință de o înțelegere între ofertanți, dacă aceasta a existat. Prima instanță a omologat expertiza tehnică efectuată în cauză, ce a vizat analiza documentației tehnice și contabile referitoare la existența echipamentelor, starea lor tehnică și confruntarea cu realitățile din teren, conform concluziilor acesteia, putându-se confirma existența în fapt a utilajelor, starea tehnică bună a acestora, dovedită în urma probelor tehnologice de funcționare în gol și în sarcină, ce dovedește funcționalitatea acestora și în prezent. Expertul judiciar a menționat că, prin nota de renunțare din 20 mai 2006, valoarea contractului de achiziție din 29 iulie 2005 s-a modificat cu suma 17.145 euro, de la 520.000 euro la 502.855 euro, realizându-se astfel economii la fondurile alocate.

A concluzionat instanța de fond că din probele administrate în cauză, nu rezultă nicio neregulă, atât în privința documentației, cât și a respectării procedurilor, a existenței în fapt a investiției și a utilajelor, precum și a prețurilor de cumpărare, sub valoarea prețurilor practicate la acea dată, reclamanta realizând o economie pe proiect în valoare de 49.042,02 RON. 3. Calea de atac exercitată în cauză Împotriva sentinței civile nr. 4193 din 30 decembrie 2013 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a declarat recurs, în termen legal, pârâta A.F.I.R. (fostă A.P.D.R.P.), criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie. Recursul declarat de pârâtă s-a întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 9 și art. 304 1 C. proc.

civ., în temeiul cărora s-a solicitat modificarea sentinței atacate, în sensul respingerii acțiunii formulate de reclamantă, ca neîntemeiate. În motivarea căii de atac, recurenta-pârâtă a formulat, în esență, următoarele critici ale hotărârii atacate: 1. Instanța de fond a apreciat în mod greșit și contrar reglementărilor legale, că actele administrative contestate sunt lovite de nulitate absolută, dat fiind faptul că A.P.D.R.P. a încălcat dreptul la apărare al reclamantei. Prima instanță a ignorat dispozițiile legale în temeiul cărora au fost emise actele administrative, respectiv, O.G. nr. 79/2003 și H.G. nr. 1306/2007 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a O.G. nr. 79/2003, care nu instituie obligativitatea audierii, legiuitorul lăsând la latitudinea echipei de control să decidă dacă audierea este necesară sau nu.

Echipa de control care a întocmit procesul-verbal de constatare a considerat ca fiind suficient pentru stabilirea faptelor, controlul documentar asupra actelor ce au stat la baza declanșării procedurii de recuperare a debitului, în baza O.G. nr. 79/2003, întrucât misiunea a fost declanșată ca urmare a unor sesizări transmise de instituții cu competențe specifice verificării fondurilor comunitare. Pe de altă parte, intimatei-reclamante i-a fost respectat dreptul la apărare, în condițiile în care aceasta a avut posibilitatea de a formula contestație la procesul-verbal de constatare, în cadrul căreia să își exprime punctul de vedere și să aducă orice probe în dovedirea netemeiniciei situației de fapt reținute prin actul administrativ.

2. Raportat la situația de fapt, sentința atacată conține date inexacte, fără corespondent în realitate, context în care, motivarea instanței de fond este neîntemeiată. Astfel, în ceea ce privește selecția liniei de abatorizare și selecția pentru furnizarea unei incinte de sacrificare pentru ovine în conformitate cu ritualurile islamice, instanța de fond a ignorat relatările cuprinse în nota O.L.A.F. și reiterate în raportul final de caz, care în mod evident, demonstrează că achizițiile efectuate au fost afectate, fiind înfrânt principiul liberei concurenței și al transparenței.

Beneficiarul este singurul răspunzător pentru modul de desfășurare a procedurii de achiziții, putând, în postura de autoritate contractantă, să solicite orice fel de informații de la ofertanți pentru a se asigura că licitația se desfășoară cu respectarea prevederilor Anexei IV la contractul de finanțare, și în conformitate cu legislația aplicabilă atât în materia achizițiilor, cât și a acordării finanțării nerambursabile prin programul S.A.P.A.R.D. Referitor le achiziția pentru furnizarea unei unități de spălat și a unei unități mobile de sterilizat, în raport de detaliile investigației O.L.A.F., este evident că instanța de fond nu a luat în considerare probatoriul anexat apărărilor, din care reiese că oferta SC C. SRL era falsă.

Prezentarea de către beneficiar, drept documente justificative, a unor documente false sau desfășurarea unor proceduri de licitație netransparente și cu încălcarea dispozițiilor contractuale, reprezintă o neregulă, iar gravitatea acesteia duce la retragerea întregului ajutor nerambursabil, în conformitate cu prevederile contractului de finanțare. Prin urmare, folosirea unei oferte false în procesul de achiziții reprezintă o neregulă, prin aceasta nerespectându-se principiul liberei concurențe, al transparenței și al eficientei utilizări a fondurilor, prevăzute de pct. 1 parag. 5 din Capitolul I-Prevederi Generale din Anexa IV-Instrucțiuni de achiziții din contractul de finanțare.

În ceea ce privește concluziile raportului de expertiză tehnică întocmit în cauză, în mod netemeinic prima instanță a procedat la omologarea acestora, în condițiile în care, la elaborarea acestuia, expertul desemnat nu a luat considerare concluziile raportului final întocmit de O.L.A.F., contractul de finanțare intervenit între A.P.D.R.P. și reclamantă, și nici legislația privind achizițiile și Regulamentele Consiliului Uniunii Europene. 3. Actul administrativ emis de A.P.D.R.P. și reprezentat de procesul-verbal de constatare din 5 ianuarie 2011, a avut ca temei legal O.G. nr. 79/2003, act normativ în vigoare la data emiterii actului contestat. Prin urmare, contrar celor susținute în motivarea sentinței recurate, dispozițiile O.U.G.

nr. 66/2011 nu sunt aplicabile, raportat la obiectul cererii de chemare în judecată. Mai mult, potrivit art. 2 pct. 7 din Regulamentul nr. 1083/2006, „neregularitate” înseamnă orice încălcare a unei dispoziții a dreptului comunitar care rezultă dintr-un act sau dintr-o omisiune a unui operator economic, care are sau ar putea avea ca efect un prejudiciu la adresa bugetului general al Uniunii Europene, prin imputarea unei cheltuieli necorespunzătoare bugetului general. Prejudiciul produs bugetului UE sau bugetelor naționale poate fi real sau potențial, iar producerea însăși a unei nereguli și utilizarea necorespunzătoare a banilor acordați atrage sancțiunea restituirii parțiale sau totale a acestora.

Cheltuielile efectuate cu încălcarea dreptului Uniunii sunt considerate, în mod firesc, ca aducând atingere bugetului U.E. Potrivit jurisprudenței constante a C.J.U.E., producerea unor nereguli, abateri, fraude, produce automat un prejudiciu bugetului U.E., iar statele membre au obligația de a solicita de la beneficiari restituirea fondurilor utilizate în mod necorespunzător. Regula generală este ca orice abatere să conducă la retragerea avantajului obținut nejustificat (hotărârea C.J.U.E. pronunțată în cauza C-199/03 și Concluziile avocatului general pronunțate în cauza C-465/10). Prin urmare, obligația de recuperare a fondurilor U.E. intervine automat, la constatarea neregulilor sau fraudelor, fără a fi necesară demonstrarea vreunui prejudiciu.

În cauză, prin nicio probă administrată în dosar, nu se dovedește că respectivele oferte au fost autentice și valabile sau că procedura de achiziții s-a desfășurat cu respectarea strictă a clauzelor contractuale ori cu respectarea principiului transparenței și al eficienței utilizării fondurilor europene. 4. Apărările formulate de intimata-reclamantă SC C.L.I. SRL, reprezentată prin administrator judiciar C.M. Prin întâmpinarea formulată în cauză, intimata-reclamantă a solicitat respingerea recursului, ca nefondat și menținerea sentinței recurate ca legală și temeinică, reiterând susținerile formulate pe parcursul soluționării litigiului în primă instanță.

Intimata-reclamantă a învederat legalitatea și temeinicia soluției pronunțate de instanța de fond, care a avut în vedere, în esență, următoarele aspecte: respectarea regulilor procedurilor de achiziție privind achiziții sub și peste 10.000 euro; lipsa unei neregularități și a unei dovezi în acest sens, ce ar stabili o intenție de fraudare de către beneficiarul SC C.L.I. SRL; respectarea dispozițiilor din contractul încheiat cu A.P.D.R.P., privind executarea cu diligență și profesionalism a contractului și a regulilor conflictului de interese; eligibilitatea cheltuielilor efectuate de beneficiar, verificate de A.P.D.R.P., și finalizarea în bune condiții a proiectului; lipsa unei probe admisibile ce ar conduce la ideea unei neregularități și simpla informare a unei cercetări în desfășurare legată de SC B.E.

SRL, este fără relevanță în procedură, față de beneficiar; autenticitatea ofertei SC C. SRL, privind livrarea de echipamente aferente proiectului; asigurarea respectării principiului eficienței utilizării fondurilor comunitare și naționale și buna credință a beneficiarului; inaplicabilitatea prevederilor art. 5 alin. (1) lit. c) din Regulamentul nr. 2988/1995 privind recuperarea în totalitate a avantajelor oferite beneficiarului. Intimata-reclamantă a solicitat respingerea motivului de recurs privitor la încălcarea dreptului la apărare al societății, având în vedere că nu s-a făcut dovada solicitării de explicații și nu s-au efectuat verificări ale documentației sau verificări în teren, altele decât cele din perioada de derulare contractuală și monitorizare ulterioară.

De asemenea, în mod legal instanța de fond a omologat concluziile expertizei tehnice efectuate în cauză, cu privire la care recurenta nu a formulat obiecțiuni și nici critici ale opiniilor de specialitate la care s-a raportat expertul tehnic. II. Considerentele Înaltei Curți asupra recursului declarat în cauză Analizând actele și lucrările dosarului, sentința recurată în raport de motivele de recurs formulate și din oficiu, în limitele prevăzute de art. 304 1 C. proc. civ., Înalta Curte reține următoarele: Prin acțiunea dedusă judecății, intimata-reclamantă, în calitate de beneficiară a unei finanțări nerambursabile în condițiile Programului S.A.P.A.R.D., a contestat procesul-verbal de constatare din 5 ianuarie 2011, întocmit în conformitate cu art. 11 1 din O.G.

nr. 79/2003, act normativ în vigoare la data emiterii acestuia, și art. 2 alin. (13) din H.G. nr. 1306/2007, precum și decizia de soluționare a contestației administrative din 16 martie 2011, acte administrative prin care în urma unui control efectuat potrivit O.G. nr. 79/2003, s-a stabilit în sarcina reclamantei un debit în cuantum de 5.719.853,41 RON. Suma menționată reprezintă ajutorul financiar nerambursabil acordat reclamantei în baza contractului de finanțare din 26 mai 2005, pentru achiziția de utilaje necesare în vederea realizării proiectului intitulat „Abator de ovine în conformitate cu cerințele U.E., sat V., jud. Buzău”. Neregulile care au generat obligația restituirii integrale a finanțării nerambursabile, prezentate în Capitolul 6 al procesului-verbal de constatare, au vizat nerespectarea procedurii de achiziții pentru utilaje destinate investiției realizate de reclamantă din fonduri S.A.P.A.R.D.

Dispozițiile legale privind desfășurarea activității de implementare a Programului S.A.P.A.R.D., respectiv, Legea nr. 316/2001 și O.G. nr. 79/2003, cu modificările și completările ulterioare, precum și clauzele contractului de finanțare din 26 mai 2005 (art. 3), prevăd că eligibilitatea cheltuielilor este supusă verificărilor pe tot parcursul duratei de valabilitate a contractului, care se întinde pe maxim 2 ani, la care se adaugă o perioadă de monitorizare de 5 ani. Potrivit art. 4, Anexa I la contractul de finanțare, este impusă beneficiarului obligația de a adopta o conduită care să evite conflictul de interese. De asemenea, conform pct. 1 teza finală din Capitolul I-Prevederi generale, din Anexa IV la contract, „atribuirea contractelor trebuie să fie în strictă concordanță cu principiul liberei concurențe, al transparenței, al respectării parametrilor de calitate a obiectelor achizițiilor și principiul eficientei utilizări a fondurilor”.

În mod greșit instanța de fond a reținut încălcarea dreptului la apărare al reclamantei, cu ocazia procedurilor de verificare a neregulilor. Astfel, conform art. 3 alin. (2) din Normele metodologice de aplicare a O.G. nr. 79/2003, aprobate prin H.G. nr. 1306/2007, „Autoritățile cu competențe în gestionarea fondurilor comunitare, în cazuri justificate, pot decide că acțiunile de verificare declanșate ca urmare a unor sesizări să nu se comunice.” Înalta Curte apreciază că circumstanțele cauzei justificau aplicarea dispozițiilor legale menționate, iar eventuala neaplicare a acestor prevederi nu impune anularea actelor administrative atacate, întrucât reclamanta nu a arătat vătămarea produsă prin întocmirea procesului-verbal de constatare, în lipsa punctului său de vedere.

În plus, se reține că potrivit art. 2 alin. (13) din Normele Metodologice de aplicare a O.G. nr. 79/2003, aprobate prin H.G. nr. 1306/2007, în cazul existenței unui raport O.L.A.F., A.P.D.R.P. nu este obligată să reia verificările, ci doar să individualizeze obligația de plată, astfel că, pentru aceleași rațiuni, și în cazul existenței unui raport O.L.A.F., recurenta-pârâta nu este obligată să reia verificările, ci doar să stabilească obligația de plată. În ceea ce privește concluzia primei instanțe, care a reținut că din probele administrate în cauză nu rezultă nicio neregulă, atât în privința documentației, cât și a respectării procedurilor de achiziții, Înalta Curte, reevaluând întregul material probator administrat în cauză, apreciază că această concluzie este greșită, pentru argumentele ce vor fi expuse în continuare.

Astfel, conform situației de fapt ce rezultă din înscrisurile depuse la dosar, la selecția de oferte pentru linia de abatorizare, au participat următoarele companii: SC SC L.A.M. SRL, SC S.S. SRL și SC B.E. SRL. Atât prin nota O.L.A.F., cât și în raportul final O.L.A.F., a cărui valoare probantă nu a fost contestată, se reține că reprezentanții SC L.A.M. SRL au confirmat faptul că au fost contactați de către SC B.E. SRL și li s-a solicitat să pregătească o ofertă pentru sprijinirea obținerii finanțării, în vederea furnizării liniei de abatorizare către compania românească C. Reprezentantul companiei a afirmat că oferta deja pregătită a fost primită de la SC B.E. SRL, întrucât această companie a fost clientul său timp de mai mulți ani.

Compania SC L.A.M. SRL a acceptat solicitarea și a semnat oferta ca fiind a sa. La selecția pentru furnizarea unei incinte de sacrificare pentru ovine în conformitate cu ritualurile islamice, au participat: SC T.G. SRL, C.M.B.& B. și SC B.E. SRL. Referitor la această selecție, Guardia di Finanza a efectuat un control la una dintre companiile neselectate, C.M.B.&B., care a confirmat autenticitatea ofertei din data de 6 februarie 2006, în valoare de 8.000 euro, pentru furnizarea unei incinte de asomare și a ofertei din data de 3 februarie 2006, în valoare de 14.500 euro, pentru furnizarea de scripeți, oferte care au fost emise în numele companiei C.M.B.&B. De asemenea, Guardia di Finanza a efectuat un control și la compania neselectată, SC T.G.

SRL, pe parcursul controlului fiind informată de către d-nul S.G. asupra faptului că numele „T.G.” este o marcă înregistrată și nu există nicio companie cu numele „SC T.G. SRL”. Cererea de ofertă emisă de intimata-reclamantă a fost adresată către SC T.G. SRL dar d-nul S.G. a afirmat că nu a participat niciodată într-o procedură de licitație pentru clienți străini. Ulterior, a susținut că într-un anumit stadiu, d-nul U. de la SC B.E. SRL, i-a solicitat să pregătească o ofertă pentru a-i da posibilitatea să vândă mașini necesare pentru procesarea cărnii, și și-a amintit că valoarea ofertei a fost cuprinsă între 5.000 de euro și 7.000 de euro, având în vedere că oferta nu a fost selectată și nu s-a păstrat nicio copie a acesteia.

Prin urmare, nu a putut prezenta o copie a ofertei în timpul controlului, aceasta fiind, probabil, transmisă prin poștă la birourile SC B.E. SRL din V.L. Apărările intimatei-reclamante în sensul că documentele electronice și cele grafice descoperite la sediul societăților din Italia, nu îi aparțin și nu fac dovada vreunei culpe a societății, în calitate de beneficiar, nu pot fi reținute. Intimata-reclamantă și-a însușit prevederile art. 1 alin. (2) din Anexa I-„Prevederi Generale” la contractul de finanțare, conform cărora, „Beneficiarul trebuie să implementeze proiectul cu maximum de profesionalism, eficiență și vigilență în conformitate cele mai bune practici în domeniul vizat și în concordanță cu acest contract”.

De asemenea, la Capitolul I, parag. 1 din Anexa IV-Instrucțiuni de achiziții pentru Beneficiarii privați ai programului S.A.P.A.R.D., se prevede: „Costurile eligibile ale căror servicii, bunuri și lucrări, mai mari de echivalentul în RON a 10.000 euro, sunt eligibile dacă beneficiarii privați au obținut oferte conforme de la cel puțin 3 furnizori”. În conformitate cu prevederile menționate, beneficiarul este singurul răspunzător pentru implementarea proiectului, inclusiv, pentru modul de desfășurare a procedurilor de selecții și achiziții, având obligația să se asigure de corectitudinea desfășurării acestora și de faptul că societățile ofertante acționau într-o manieră independentă și erau eligibile să participe, în calitate de furnizori, în cadrul unui proiect S.A.P.A.R.D.

În acest sens, intimata-reclamantă avea posibilitatea de a solicita ofertanților orice fel de informații pentru a se asigura că ofertele depuse sunt în concordanță cu rigorile Programului S.A.P.A.R.D., inclusiv o declarație privind existența/inexistența unor legături între firmele angrenate în procedura de achiziție. În ceea ce privește achiziția pentru furnizarea unei unități de spălat și a unei unități mobile de sterilizat, în raportul final O.L.A.F. s-a reținut că au participat companiile SC M.S.I. SRL, SC C. SRL și SC B.E. SRL. Guardia di Finanza a efectuat un control asupra companiei SC C. SRL, cu sediul în Via Borgo Padova, Camposampiero (PD), ocazie cu care, reprezentanții companiei au informat organele de control că semnătura atașată ștampilei companiei, aplicată pe oferta folosită în sprijinul cererii de finanțare din fonduri S.A.P.A.R.D.

a societății reclamante, nu era autentică. Astfel, în urma investigațiilor efectuate s-a constatat că cererea de finanțare a reclamantei conținea o ofertă neautentică de furnizare echipament în cadrul proiectului, depunerea acestui document fiind considerată o tentativă de fraudare a bugetului european și a celui național ale finanțării S.A.P.A.R.D. Față de aspectele reținute, susținerile formulate de intimata-reclamantă referitoare la lipsa dovedirii falsului și prezența celor trei oferte în original la sediul A.P.D.R.P., care în opinia societății reclamante, ar confirma faptul că nu a avut cunoștință de o înțelegere între ofertanți, nu pot fi apreciate ca întemeiate. După cum s-a reținut anterior, intimatei-reclamante, în calitate de beneficiar, îi revenea răspunderea pentru cunoașterea condițiilor de acordare a finanțării S.A.P.A.R.D.

și de solicitare a finanțării în concordanță cu aceste condiții, fiind obligată să se asigure că toate ofertele depuse erau valabile și că proveneau de la companii viabile și exigibile. În consecință, nici această ofertă nu poate fi considerată ca provenind de la un furnizor de echipamente supuse selecției de oferte lansată de reclamantă, în calitate de beneficiar, cum impuneau prevederile legale și contractuale enunțate. În condițiile arătate, este justificată critica recurentei-pârâte în sensul că reclamanta nu a acționat diligent, expunându-se riscului de a pierde întreaga sumă acordată cu titlu de finanțare nerambursabilă, cu titlu de sancțiune pentru încălcarea paragrafului 1 din Anexa IV a contractului de finanțare.

Împrejurarea că A.P.D.R.P. a avizat favorabil dosarele de achiziții, nu poate reprezenta o cauză exoneratoare de răspundere, câtă vreme, în mod evident, prin aceasta nu s-a acordat gir de eligibilitate ofertanților, ci doar s-a confirmat depunerea documentelor impuse prin Instrucțiunile de achiziții (Anexa IV a contractului de finanțare), la data respectivă nefiind cunoscute de către pârâtă constatările O.L.A.F. În consecință, aceste fapte, dovedite de recurentă și care au condus la emiterea actelor contestate, constituie „nereguli” și „neregularități”, în accepțiunea art. 2 lit. a) din O.G. nr. 79/2003 și art. 17 alin. (1) din contractul de finanțare Anexa I-Prevederi generale.

Potrivit acestor dispoziții legale și contractuale, „neregula” reprezintă „orice abatere de la legalitate, regularitate și conformitate, în raport de dispozițiile legale naționale și/sau comunitare, precum și cu prevederile contractelor ori ale altor angajamente legale încheiate în baza acestor dispoziții, care prejudiciază bugetul general al Comunității Europene și/sau bugetele administrate de acesta ori în numele ei, precum și bugetele din care provine cofinanțarea aferentă printr-o cheltuială necuvenită”.

Prin „neregularitate” se înțelege „orice abatere de la legalitate, regularitate și conformitate, precum și orice nerespectare a prevederilor memorandumurilor de finanțare privind asistența financiară nerambursabilă acordată României de Comunitatea Europeană, precum și a prevederilor contractului de finanțare, rezultată dintr-o acțiune sau omisiune de către beneficiar care printr-o cheltuială neeligibilă are ca efect prejudicierea Comunității Europene și a României”. Aceste nereguli constatate au condus, în mod evident, potrivit art. 17 alin. (3) și alin. (4) din Anexa I la contractul de finanțare asumat, la declanșarea procedurii de recuperare a debitului, fiind întocmite procesul-verbal de constatare și decizia de soluționare a contestației administrative, acte administrative fiscale contestate în cauză și apreciate ca legale de instanța de recurs.

În contextul prezentat, se reține că existența prejudiciului nu poate fi negată, în condițiile în care, s-a demonstrat că fondurile destinate realizării unor proiecte de modernizare au fost defectuos folosite, prin încălcarea de către intimata-reclamantă a obligațiilor contractuale asumate. În cauză, este aplicabilă ipoteza a doua din Secțiunea F din Acordul multianual de finanțare dintre Guvernul României și Comisia Comunității Europene, aprobat prin Legea nr. 316/2001, respectiv, a avut loc un efect (de prejudiciere) asupra unui punct nejustificat de cheltuială. Prejudiciul produs bugetului U.E.

poate fi efectiv sau potențial, materializându-se, în toate cazurile, prin afectarea intereselor financiare ale Uniunii, fiind evident că prin adoptarea diverselor reglementări în materia gestionării fondurilor europene, intenția legiuitorului a fost să se asigure că aceste cheltuieli efectuate în contextul fondurilor structurale sunt strict limitate la agenții care respectă regulile fixate. Această concluzie rezultă dintr-o jurisprudență constantă a C.J.U.E. (hotărârea din 15 septembrie 2005, Comisia/Irlanda, C-199/03, hotărârea din 13 martie 2008, Vereniging și alții, C-383/06-C-385/06). În ceea ce privește argumentele aduse de către intimata-reclamantă în justificarea temeiniciei acțiunii formulate, întemeiate pe concluziile raportului de expertiză tehnică judiciară întocmit în cauză, Înalta Curte apreciază că nu pot fi reținute ca fondate.

Expertiza tehnică dispusă potrivit art. 201 alin. (1) C. proc. civ., are rolul de a oferi instanței o opinie de specialitate asupra documentației financiar-contabile supusă analizei, dar concluziile acesteia pot fi înlăturate, motivat, întrucât în aprecierea probelor intervine raționamentul judecătorului, care o poate corela cu toate celelalte probe administrate și o analizează prin prisma normelor juridice aplicabile în materie. Astfel, raportul de expertiză întocmit în cauză nu poate fi apreciat ca fiind concludent în ceea ce privește situația de fapt și de drept, față de cele reținute de instanța de recurs, în raport de toate celelalte probe administrate. Mai mult, așa cum s-a statuat, atributul aplicării dispozițiilor legale incidente în cauză, revine instanței de judecată, nu expertului tehnic.

Pentru considerentele expuse, reținând legalitatea și temeinicia actelor administrative fiscale atacate, în temeiul dispozițiilor art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 și art. 312 alin. (1)-alin. (3) C. proc. civ., Înalta Curte va dispune admiterea recursului declarat de pârâta A.F.I.R. și va modifica sentința atacată, în sensul respingerii acțiunii formulate de reclamantă, ca nefondate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de A.F.I.R. (fostă A.P.D.R.P.) împotriva sentinței civile nr. 4193 din 30 decembrie 2013 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal. Modifică sentința recurată, în sensul că respinge acțiunea formulată de reclamanta SC C.L.I. SRL, reprezentată prin administrator judiciar C.M., ca nefondată. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi, 18 martie 2015.