ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1216/2015

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1216/2015 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2015)

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

deduse judecății

Prin acțiunea

înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios

administrativ și fiscal, la data de 26 septembrie 2011, reclamanta SC C.L.I.

SRL, reprezentată prin administrator judiciar C.M., în contradictoriu cu pârâta

A.P.D.R.P., a solicitat anularea procesului-verbal de constatare din 5 ianuarie

2011, întocmit de pârâtă și în consecință, desființarea și a deciziei din 16

martie 2011, emisă de pârâtă, a titlului de creanță stabilit prin actul atacat,

în sumă de 5.719.853,41 RON și exonerarea societății de la plata acestei sume.

În motivarea în fapt a

acțiunii, reclamanta a arătat că, urmare a încheierii

contractului de finanțare

din 26 mai 2005,

s-a dat curs proiectului „Abator de ovine în conformitate cu cerințele UE, sat V.,

jud. Buzău”, având ca perioadă de implementare 2005-2006. Lucrarea a fost supravegheată

și controlată de agențiile S.A.P.A.R.D. din Buzău, Constanța și București, care

au aplicat și derulat contractul, plățile au fost verificate, lucrarea a fost recepționată

iar abatorul funcționează de 4 ani.

Din concluziile procesului-verbal

de constatare rezultă doar o preluare, fără verificare, a susținerilor O.L.A.F.,

fără audierea beneficiarului și fără nicio altă probă care să susțină constatările.

Precizează reclamanta

că nu i-au fost comunicate actele care au stat la baza deciziei din 16 martie 2011

și s-a apreciat că nu este necesară audierea beneficiarului în cursul procedurii,

verificarea fiind efectuată pe baza unor documente pe care nu le cunoaște, astfel

încât, i-a fost afectat dreptul la apărare.

Procesul-verbal nu a anexat

nicio probă în susținerea afirmațiilor și constatărilor și nici defalcarea valorilor

selecțiilor prezentate, din totalul valorii creanței imputate.

Susține reclamanta că

și decizia din 16 martie 2011 este, de asemenea, nelegală, în procedura administrativă

demarată la indicația finală a actului de constatare, autoritatea pârâtă, în loc

să răspundă susținerilor sale din contestația administrativă, a suspendat procedura,

fără niciun temei legal, neexistând niciun indiciu infracțional și nefiind emis

niciun document din care să rezulte punerea în mișcare a unei acțiuni penale în

ce privește reprezentanții societății.

Arată că în cursul procedurii,

s-au respectat cerințele legii și ale contractului, art. 14 alin. (1) pct. e), fiind

selecționate trei companii cu oferte de pe piața europeană. Eligibilitatea și plata

s-au efectuat după verificările S.A.P.A.R.D., fără a se stabili în sarcina societății

vreun fapt care să constituie neregulă sau act fraudulos.

Astfel, în lipsa unor

dovezi clare, măsurile punitive aplicate, contravin practicilor europene ale O.L.A.F.,

care nu a emis niciun raport de control conform cu Regulamentului CE nr. 1073/1999

privind investigațiile efectuate.

O.L.A.F. a concluzionat

asupra apariției unor nereguli și suspiciuni de fraudă în baza unor verificări întocmite

de terțe instituții din țările furnizorilor de utilaje (Guardia di Finanza Italia),

referitoare la activități ale reprezentanților acelor societăți, fără nicio legătură

cu societatea reclamantă. Astfel, s-au făcut afirmații despre documente falsificate,

fără a exista o hotărâre de condamnare pentru fals și uz de fals, fără a se indica

autorul falsului, fără ca documentul falsificat să fie anulat.

Lipsa unor probe sustenabile

reprezintă un motiv de nelegalitate, fiind imperios necesară demonstrarea vinovăției

beneficiarului și participarea acestuia la activitățile terților furnizori de produse.

Emiterea procesului-verbal de constatare este rezultatul derulării unei proceduri

nelegale și a unor operațiuni administrative lovite de nulitate.

Mai susține reclamanta

că nu există nicio neregulă și nicio fraudă din partea sa, astfel cum acestea sunt

definite de art. 2 din O.G. nr. 79/2003.

Niciuna dintre faptele

prezentate în procesul-verbal nu este probată, reprezentând relatarea unor susțineri

consemnate de o autoritate fără competență jurisdicțională pe teritoriul României,

fără nicio referire la activitatea reprezentanților beneficiarului și fără demonstrarea

unei înțelegeri între terții furnizori și reclamantă.

Prin sentința civilă

nr. 4193 din 30 decembrie 2013, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios

administrativ și fiscal, a admis acțiunea formulată de reclamantă, a anulat decizia

din 16 martie 2011 și procesul-verbal de constatare din 5 ianuarie 2011 și a exonerat

reclamanta de la plata sumei de 5.719.853,41 RON.

Pentru a pronunța această

soluție, instanța a reținut că între A.P.D.R.P., în calitate de autoritate contractantă

și reclamantă, în calitate de beneficiar, la data de 26 mai 2005, s-a încheiat contractul

din 26 mai 2005, având ca obiect acordarea ajutorului financiar nerambursabil în

cuantum de 6.143.307,42 RON pentru realizarea proiectului intitulat „Abator de ovine

în conformitate cu cerințele UE, sat V., jud. Buzău”, cu o durată de valabilitate

a contractului de 5 ani calculați de la data ultimei plăți, conform art. 2

alin. (2) paragraful final din contractul cadru de finanțare.

Contractul de finanțare

s-a încheiat în baza Legii nr. 316/2001 pentru ratificarea Acordului multianual

de finanțare dintre Guvernul României și Comisia Comunităților Europene, semnat

la Bruxelles la 2 februarie 2001, stabilind cadrul administrativ, legal și tehnic

de implementare a Programului special de preaderare pentru agricultură și dezvoltare

rurală S.A.P.A.R.D., adoptat prin Reglementarea Comisiei (CE.) nr. 1.268/1999 din

21 iunie 1999 privind suportul Comunității pentru măsurile de preaderare în domeniul

agriculturii și dezvoltării rurale în țările candidate din centrul și estul Europei

în perioada de preaderare.

Dispozițiile legale privind

desfășurarea activității de implementare a Programului S.A.P.A.R.D., Legea nr. 316/2001

și O.G. nr. 79/2003, inclusiv normele metodologice de aplicare a ordonanței, prevăd

că eligibilitatea cheltuielilor este supusă verificărilor pe tot parcursul duratei

de valabilitate a contractului de finanțare (perioada de execuție a proiectului,

care se poate întinde pe maxim 2 ani, la care se adaugă o perioadă de 5 ani de monitorizare,

conform art. 2 din contractul-cadru de finanțare).

De asemenea, în conformitate

cu prevederile art. 15 alin. (2) (privind controalele tehnice și financiare) din

Anexa I-Prevederi Generale la contractul de finanțare, beneficiarul trebuie să consimtă

la inspecții pe bază de documente sau la fața locului efectuate de Autoritatea Contractantă,

Comisia Europeană și Curtea de Conturi a Comunității Europene asupra modului de

utilizare a finanțării nerambursabilă, în conformitate cu Acordul Multianual de

Finanțare dintre România și UE, ratificat prin Legea nr. 316/2001, pe perioada de

valabilitate a contractului.

Nerespectarea clauzelor

contractului de finanțare din 26 mai 2005 de către reclamantă a fost semnalată de

către O.L.A.F., organism cu atribuții în asigurarea protejării intereselor financiare

și economice ale Comunității Europene, precum și luptei împotriva fraudei și a oricăror

activități ilegale care ar putea afecta bugetul comunitar (art. 280 coroborat cu

art. 274 din Tratatul de instituire a Comunității Europene), instituție care a recomandat

recuperarea integrală a fondurilor comunitare acordate în cadrul acestui contract.

Prin nota de informare

din 15 octombrie 2010, înregistrată la A.P.D.R.P. în data de 22 octombrie 2010,

respectiv, adresa înregistrată la pârâtă în data de 8 iulie 2010, emise de O.L.A.F.,

sunt aduse la cunoștință o serie de nereguli cu privire la implementarea proiectului

finanțat din Programul S.A.P.A.R.D.

Astfel, aspectele constatate

de O.L.A.F. sunt detaliate în procesul-verbal de constatare din 5 ianuarie 2011.

Curtea de apel a reținut

că raportul O.L.A.F. constituie un mijloc de probă în cauză, de vreme ce, în conformitate

cu prevederile Regulamentului Comisiei nr. 1073/1999, respectiv art. 3, art. 9,

și art. 10 alin. (1), raportul investigației și măsurile întreprinse în urma investigațiilor

„constituie probă admisibilă în procedurile administrative sau judiciare ale statului

membru în care utilizarea acestora se dovedește necesară, în același mod și în aceleași

condiții ca și rapoartele administrative redactate de inspectorii administrativi

naționali”.

Astfel, din economia normativă,

rezultă că, potrivit art. 9, raportul final se întocmește la finalizarea investigațiilor

și conține faptele constatate, prejudiciul financiar, dacă există și concluziile

investigației, acesta constituind probă admisibilă în procedurile administrative

sau judiciare ale statului.

Însă, din coroborarea

acestui text de lege cu dispozițiile art. 10 din Regulamentului Comisiei nr. 1073/1999,

potrivit cărora O.L.A.F. poate înainta în orice moment autorităților competente

din statele membre informațiile obținute în cursul investigațiilor, se desprinde

ideea că raportul final al investigațiilor nu este singurul document care poate

conduce la stabilirea unei nereguli.

Prima instanță a constatat

că a fost încălcat dreptul de apărare al reclamantei cu ocazia procedurilor de verificare

a neregulilor. Art. 2 alin. (3) din Normele metodologice de aplicare a O.G. nr.

79/2003, stabilesc că, doar pentru motive justificate, nu se vor comunica acțiunile

de verificare, însă, în speță, pârâta nu a invocat și nici nu a dovedit existența

unor motive justificate, reclamantei trebuind să i se comunice acțiunile de verificare,

dându-i-se, astfel, posibilitatea să exprime puncte de vedere și apărări în legătură

cu acestea.

Pe fondul cauzei, instanța

a reținut că prima selecție vizată de acțiunile de verificare s-a desfășurat cu

respectarea legii. Astfel, reclamanta a formulat cereri de ofertă către mai multe

societăți, având ca obiect de activitate livrare și instalare echipament linie de

abatorizare/prelucrare carne precum și echipamente accesorii.

Pentru achiziția principală,

cele trei oferte participante, respectiv SC L. SRL, SC S.S. SRL și SC B.E. SRL,

au fost încunoștințate de procedură prin cererile de ofertă din 12 mai 2005.

Ofertele primite între

1 iunie 2005-3 iunie 2005 au avut valori de preț diferite, cea mai avantajoasă și

completă din punct de vedere al cerințelor fiind cea aparținând SC B.E. SRL, la

valoarea inițială de 520.000 euro, ofertă care a fost selectată drept câștigătoare.

A apreciat instanța de

fond că nu s-a dovedit că reclamanta ar fi avut cunoștință de existența unei oferte

făcută la cerere de SC S.S. SRL, întrucât nu au fost schimbate între părți decât

comunicările oficiale prin poștă sau fax legate de desfășurarea procedurii.

Astfel, nu sunt indicii

cu privire la comunicări directe între SC C.L. SRL și vreuna dintre firmele participante,

cu excepția comunicărilor oficiale, negăsindu-se e-mailuri, documente sau alte înscrisuri

în acest sens.

Pe de altă parte, copia

ofertei, aparținând SC S.S. SRL, datată 24 iulie 2005, a fost descoperită la sediul

B., dar această informație este contradictorie cu procedura desfășurată întrucât,

la 6 iunie 2005, deja comunicase ofertantul câștigător

Contractul de vânzare-cumpărare

din 4 iunie 2005, încheiat între ofertantul câștigător și beneficiar, prezintă valoarea

reală inițială de 520.000 euro, fiind normală existența unei forme „draft” a acestuia,

drept bază a negocierii clauzelor contractuale

Din acest motiv, nu s-a

dovedit că reclamanta ar fi avut cunoștință de colaborarea dintre cele doua companii

ofertante, dacă aceasta a existat.

A apreciat instanța că

instrucțiunile pentru măsura X au fost pe deplin respectate, la dosarul original

al S.A.P.A.R.D. regăsindu-se cele trei oferte.

Contractul de vânzare-cumpărare

din 4 iunie 2005 a fost regăsit în forma electronică la ofertantul câștigător. La

momentul desfășurării operațiunilor de instalare și punere în funcțiune, părțile,

de comun acord, au întocmit nota de renunțare parțială la contractul mai sus menționat

pentru unele repere, în valoare totală de 17.145 euro. Suma rămasă, de 502.855 euro,

a fost cuprinsă în cererea/decont de cheltuieli către A.P.D.R.P., întrucât echipamentele

la care s-a renunțat nu erau compatibile și adaptate necesităților proiectului.

În acest sens, avându-se în vedere ca această sumă nu a fost supusă spre decontare

din bugetul Uniunii sau de Stat, nu se poate constata că exista o intenție

de fraudare a intereselor economice și o schimbare de destinație a acesteia.

Curtea de apel a reținut

că

reclamanta

a respectat cerințele legii și ale contractului, art. 14 alin. (1) pct. e), deoarece

au fost selecționate trei companii cu oferte de pe piața europeană, iar eligibilitatea

și plata s-au făcut după verificările S.A.P.A.R.D. O parte din utilaje a fost acceptată,

renunțându-se la cele care nu erau necesare liniei de producție, ceea ce demonstrează

diligență în cheltuirea banilor. În condițiile art. 17 alin. (4) din contract, numai

constatarea unei neregularități rezultate din culpa beneficiarului poate duce la

restituirea valorii finanțate.

În ceea ce privește selecția

a treia privind incinta de sacrificare a ovinelor, în conformitate cu instrucțiunile

pentru beneficiarii măsurilor S.A.P.A.R.D. X, la achizițiile sub 10.000 euro nu

era necesară decât prezentarea unei singure oferte. Reclamanta a transmis mai multe

cereri de ofertă, consolidând astfel regula cuprinsă în instrucțiuni, și a achiziționat

echipamentele complementare la prețul cel mai redus. Nu s-a dovedit în cauză că

indiciile descoperite de organul de control fiscal italian au ajuns la cunoștința

reclamantei. Cererea de ofertă către SC T.G. SRL s-a făcut ca urmare a informării

beneficiarului despre acest potențial ofertant de pe internet și din târgurile de

profil desfășurate în țară și în străinătate, dar în toate cazurile, unica ofertă

solicitată și acceptată de la SC B.E. SRL respecta cerința proiectului, pe lângă

argumentul financiar, preferându-se produse complementare de la același fabricant

în vederea unei integrări facile și productive.

Constatând necesitatea

unor echipamente suplimentare, respectiv a unei unități de spălare și unități mobile

de sterilizat, reclamanta a transmis un nou set de cereri de oferte la producătorii

recunoscuți. În cadrul celei de-a patra selecții s-au depus trei oferte de la SC

M.S.I. SRL, SC C. SRL și SC B.E. SRL, oferta cea mai avantajoasă, prezentată de

SC C. SRL, fiind acceptată cu prețul de 17.800 euro.

A apreciat instanța că

nu s-a dovedit că relația SC C. SRL, SC B. SRL, SC B.E. SRL, era cunoscută de reclamantă,

cu atât mai mult cu cât, aceasta nu a preferat același producător anterior, B.,

ci pe cel cu produsul cel mai competitiv din punct de vedere tehnic economic.

Lipsa dovedirii falsului

despre care se face vorbire, buna credință a beneficiarului care nu contractat cu

SC B. SRL și prezența celor 3 oferte în original la sediul A.P.D.R.P. confirmă faptul

că reclamanta era în necunoștință de o înțelegere între ofertanți, dacă aceasta

a existat.

Prima instanță a omologat

expertiza tehnică efectuată în cauză, ce a vizat analiza documentației tehnice și

contabile referitoare la existența echipamentelor, starea lor tehnică și confruntarea

cu realitățile din teren, conform concluziilor acesteia, putându-se confirma existența

în fapt a utilajelor, starea tehnică bună a acestora, dovedită în urma probelor

tehnologice de funcționare în gol și în sarcină, ce dovedește funcționalitatea acestora

și în prezent. Expertul judiciar a menționat că, prin nota de renunțare din 20

mai 2006, valoarea contractului de achiziție din 29 iulie 2005 s-a modificat cu

suma 17.145 euro, de la 520.000 euro la 502.855 euro, realizându-se astfel economii

la fondurile alocate.

A concluzionat instanța

de fond că din probele administrate în cauză, nu rezultă nicio neregulă, atât în

privința documentației, cât și a respectării procedurilor, a existenței în fapt

a investiției și a utilajelor, precum și a prețurilor de cumpărare, sub valoarea

prețurilor practicate la acea dată, reclamanta realizând o economie pe proiect în

valoare de 49.042,02 RON.

în cauză

Împotriva sentinței civile

nr.

4193

din 30 decembrie 2013 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ

și fiscal,

a

declarat recurs, în termen legal, pârâta

A.F.I.R. (fostă A.P.D.R.P.),

criticând-o pentru nelegalitate

și netemeinicie.

Recursul declarat de pârâtă

s-a întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 9 și art. 304

1

C. proc.

civ., în temeiul cărora s-a solicitat modificarea sentinței atacate, în sensul respingerii

acțiunii formulate de reclamantă, ca neîntemeiate.

În motivarea căii de atac,

recurenta-pârâtă a formulat, în esență, următoarele critici ale hotărârii atacate:

apreciat în mod greșit și contrar reglementărilor legale, că actele administrative

contestate sunt lovite de nulitate absolută, dat fiind faptul că A.P.D.R.P. a încălcat

dreptul la apărare al reclamantei.

Prima instanță a ignorat

dispozițiile legale în temeiul cărora au fost emise actele administrative, respectiv,

O.G. nr. 79/2003 și H.G. nr. 1306/2007 pentru aprobarea Normelor metodologice de

aplicare a O.G. nr. 79/2003, care nu instituie obligativitatea audierii, legiuitorul

lăsând la latitudinea echipei de control să decidă dacă audierea este necesară sau

nu.

Echipa de control care

a întocmit procesul-verbal de constatare a considerat ca fiind suficient pentru

stabilirea faptelor, controlul documentar asupra actelor ce au stat la baza declanșării

procedurii de recuperare a debitului, în baza O.G. nr. 79/2003, întrucât misiunea

a fost declanșată ca urmare a unor sesizări transmise de instituții cu competențe

specifice verificării fondurilor comunitare.

Pe de altă parte, intimatei-reclamante

i-a fost respectat dreptul la apărare, în condițiile în care aceasta a avut posibilitatea

de a formula contestație la procesul-verbal de constatare, în cadrul căreia să își

exprime punctul de vedere și să aducă orice probe în dovedirea netemeiniciei situației

de fapt reținute prin actul administrativ.

de fapt, sentința atacată conține date inexacte, fără corespondent în realitate,

context în care, motivarea instanței de fond este neîntemeiată.

Astfel, în ceea ce privește

selecția liniei de abatorizare și selecția pentru furnizarea unei incinte de sacrificare

pentru ovine în conformitate cu ritualurile islamice, instanța de fond a ignorat

relatările cuprinse în nota O.L.A.F. și reiterate în raportul final de caz, care

în mod evident, demonstrează că achizițiile efectuate au fost afectate, fiind înfrânt

principiul liberei concurenței și al transparenței.

Beneficiarul este singurul

răspunzător pentru modul de desfășurare a procedurii de achiziții, putând, în postura

de autoritate contractantă, să solicite orice fel de informații de la ofertanți

pentru a se asigura că licitația se desfășoară cu respectarea prevederilor Anexei

IV la contractul de finanțare, și în conformitate cu legislația aplicabilă atât

în materia achizițiilor, cât și a acordării finanțării nerambursabile prin programul

S.A.P.A.R.D.

Referitor le achiziția

pentru furnizarea unei unități de spălat și a unei unități mobile de sterilizat,

în raport de detaliile investigației O.L.A.F., este evident că instanța de fond

nu a luat în considerare probatoriul anexat apărărilor, din care reiese că oferta

SC C. SRL era falsă.

Prezentarea de către beneficiar,

drept documente justificative, a unor documente false sau desfășurarea unor proceduri

de licitație netransparente și cu încălcarea dispozițiilor contractuale, reprezintă

o neregulă, iar gravitatea acesteia duce la retragerea întregului ajutor nerambursabil,

în conformitate cu prevederile contractului de finanțare.

Prin urmare, folosirea

unei oferte false în procesul de achiziții reprezintă o neregulă, prin aceasta nerespectându-se

principiul liberei concurențe, al transparenței și al eficientei utilizări a fondurilor,

prevăzute de pct. 1 parag. 5 din Capitolul I-Prevederi Generale din Anexa IV-Instrucțiuni

de achiziții din contractul de finanțare.

În ceea ce privește concluziile

raportului de expertiză tehnică întocmit în cauză, în mod netemeinic prima instanță

a procedat la omologarea acestora, în condițiile în care, la elaborarea acestuia,

expertul

desemnat nu a luat considerare concluziile raportului final întocmit de O.L.A.F.,

contractul de finanțare intervenit între

A.P.D.R.P.

și reclamantă, și nici legislația privind

achizițiile și Regulamentele Consiliului Uniunii Europene.

emis de A.P.D.R.P. și reprezentat de procesul-verbal de constatare din 5

ianuarie 2011, a avut ca temei legal O.G. nr. 79/2003, act normativ în vigoare la

data emiterii actului contestat.

Prin urmare, contrar celor

susținute în motivarea sentinței recurate, dispozițiile O.U.G. nr. 66/2011 nu sunt

aplicabile, raportat la obiectul cererii de chemare în judecată.

Mai mult, potrivit

art. 2 pct. 7 din Regulamentul nr. 1083/2006, „neregularitate” înseamnă orice încălcare

a unei dispoziții a dreptului comunitar care rezultă dintr-un act sau dintr-o omisiune

a unui operator economic, care are sau ar putea avea ca efect un prejudiciu la adresa

bugetului general al Uniunii Europene, prin imputarea unei cheltuieli necorespunzătoare

bugetului general.

Prejudiciul produs bugetului

UE sau bugetelor naționale poate fi real sau potențial, iar producerea însăși a

unei nereguli și utilizarea necorespunzătoare a banilor acordați atrage sancțiunea

restituirii parțiale sau totale a acestora.

Cheltuielile efectuate cu încălcarea dreptului

Uniunii sunt considerate, în mod firesc, ca aducând atingere bugetului U.E.

Potrivit jurisprudenței

constante a C.J.U.E., producerea unor nereguli, abateri, fraude, produce automat

un prejudiciu bugetului U.E., iar statele membre au obligația de a solicita de la

beneficiari restituirea fondurilor utilizate în mod necorespunzător. Regula generală

este ca orice abatere să conducă la retragerea avantajului obținut nejustificat

(hotărârea C.J.U.E. pronunțată în cauza C-199/03 și Concluziile avocatului general

pronunțate în cauza C-465/10).

Prin urmare, obligația

de recuperare a fondurilor U.E. intervine automat, la constatarea neregulilor sau

fraudelor, fără a fi necesară demonstrarea vreunui prejudiciu.

În cauză, prin nicio probă

administrată în dosar, nu se dovedește că respectivele oferte au fost autentice

și valabile sau că procedura de achiziții s-a desfășurat cu respectarea strictă

a clauzelor contractuale ori cu respectarea principiului transparenței și al eficienței

utilizării fondurilor europene.

de intimata-reclamantă

SC

C.L.I. SRL, reprezentată prin administrator judiciar C.M.

Prin întâmpinarea formulată

în cauză, intimata-reclamantă a solicitat respingerea recursului, ca nefondat și

menținerea sentinței recurate ca legală și temeinică, reiterând susținerile formulate

pe parcursul soluționării litigiului în primă instanță.

Intimata-reclamantă a

învederat legalitatea și temeinicia soluției pronunțate de instanța de fond, care

a avut în vedere, în esență, următoarele aspecte: respectarea regulilor procedurilor

de achiziție privind achiziții sub și peste 10.000 euro; lipsa unei neregularități

și a unei dovezi în acest sens, ce ar stabili o intenție de fraudare de către beneficiarul

SC C.L.I. SRL; respectarea dispozițiilor din contractul încheiat cu A.P.D.R.P.,

privind executarea cu diligență și profesionalism a contractului și a regulilor

conflictului de interese; eligibilitatea cheltuielilor efectuate de beneficiar,

verificate de A.P.D.R.P., și finalizarea în bune condiții a proiectului; lipsa unei

probe admisibile ce ar conduce la ideea unei neregularități și simpla informare

a unei cercetări în desfășurare legată de SC B.E. SRL, este fără relevanță în procedură,

față de beneficiar; autenticitatea ofertei SC C. SRL, privind livrarea de echipamente

aferente proiectului; asigurarea respectării principiului eficienței utilizării

fondurilor comunitare și naționale și buna credință a beneficiarului; inaplicabilitatea

prevederilor art. 5 alin. (1) lit. c) din Regulamentul nr. 2988/1995 privind recuperarea

în totalitate a avantajelor oferite beneficiarului.

Intimata-reclamantă a

solicitat respingerea motivului de recurs privitor la încălcarea dreptului la apărare

al societății, având în vedere că nu s-a făcut dovada solicitării de explicații

și nu s-au efectuat verificări ale documentației sau verificări în teren, altele

decât cele din perioada de derulare contractuală și monitorizare ulterioară.

De asemenea, în mod legal

instanța de fond a omologat concluziile expertizei tehnice efectuate în cauză, cu

privire la care recurenta nu a formulat obiecțiuni și nici critici ale opiniilor

de specialitate la care s-a raportat expertul tehnic.

II. Considerentele Înaltei

Curți asupra recursului declarat în cauză

Analizând actele și lucrările

dosarului, sentința recurată în raport de motivele de recurs formulate și din oficiu,

în limitele prevăzute de art. 304

1

C. proc. civ., Înalta Curte reține

următoarele:

Prin acțiunea dedusă judecății,

intimata-reclamantă, în calitate de beneficiară a unei finanțări nerambursabile

în condițiile Programului S.A.P.A.R.D., a contestat procesul-verbal de constatare

din 5 ianuarie 2011, întocmit în conformitate cu art. 11

1

din O.G.

nr. 79/2003, act normativ în vigoare la data emiterii acestuia, și art. 2 alin.

(13) din H.G. nr. 1306/2007, precum și decizia de soluționare a contestației administrative

din 16 martie 2011, acte administrative prin care în urma unui control efectuat

potrivit O.G. nr. 79/2003, s-a stabilit în sarcina reclamantei un debit în cuantum

de 5.719.853,41 RON.

Suma menționată reprezintă

ajutorul financiar nerambursabil acordat reclamantei în baza contractului de finanțare

din 26 mai 2005, pentru achiziția de utilaje necesare în vederea realizării proiectului

intitulat „Abator de ovine în conformitate cu cerințele U.E., sat V., jud. Buzău”.

Neregulile care au generat

obligația restituirii integrale a finanțării nerambursabile, prezentate în Capitolul

6 al procesului-verbal de constatare, au vizat nerespectarea procedurii de achiziții

pentru utilaje destinate investiției realizate de reclamantă din fonduri S.A.P.A.R.D.

Dispozițiile legale privind

desfășurarea activității de implementare a Programului S.A.P.A.R.D., respectiv,

Legea nr. 316/2001 și O.G. nr. 79/2003, cu modificările și completările ulterioare,

precum și clauzele contractului de finanțare din 26 mai 2005 (art. 3), prevăd că

eligibilitatea cheltuielilor este supusă verificărilor pe tot parcursul duratei

de valabilitate a contractului, care se întinde pe maxim 2 ani, la care se adaugă

o perioadă de monitorizare de 5 ani.

Potrivit art. 4, Anexa

I la contractul de finanțare, este impusă beneficiarului obligația de a adopta o

conduită care să evite conflictul de interese.

De asemenea, conform

pct. 1 teza finală din Capitolul I-Prevederi generale, din Anexa IV la contract,

„atribuirea contractelor trebuie să fie în strictă concordanță cu principiul liberei

concurențe, al transparenței, al respectării parametrilor de calitate a obiectelor

achizițiilor și principiul eficientei utilizări a fondurilor”.

În mod greșit instanța

de fond a reținut încălcarea dreptului la apărare al reclamantei, cu ocazia procedurilor

de verificare a neregulilor.

Astfel, conform art. 3

alin. (2) din Normele metodologice de aplicare a O.G. nr. 79/2003, aprobate prin

H.G. nr. 1306/2007, „Autoritățile cu competențe în gestionarea fondurilor comunitare,

în cazuri justificate, pot decide că acțiunile de verificare declanșate ca urmare

a unor sesizări să nu se comunice.”

Înalta Curte apreciază

că circumstanțele cauzei justificau aplicarea dispozițiilor legale menționate, iar

eventuala neaplicare a acestor prevederi nu impune anularea actelor administrative

atacate, întrucât reclamanta nu a arătat vătămarea produsă prin întocmirea procesului-verbal

de constatare, în lipsa punctului său de vedere.

În plus, se reține că

potrivit art. 2 alin. (13) din Normele Metodologice de aplicare a O.G. nr. 79/2003,

aprobate prin H.G. nr. 1306/2007, în cazul existenței unui raport O.L.A.F., A.P.D.R.P.

nu este obligată să reia verificările, ci doar să individualizeze obligația de plată,

astfel că, pentru aceleași rațiuni, și în cazul existenței unui raport O.L.A.F.,

recurenta-pârâta nu este obligată să reia verificările, ci doar să stabilească obligația

de plată.

În ceea ce privește concluzia

primei instanțe, care a reținut că din probele administrate în cauză nu rezultă

nicio neregulă, atât în privința documentației, cât și a respectării procedurilor

de achiziții, Înalta Curte, reevaluând întregul material probator administrat în

cauză, apreciază că această concluzie este greșită, pentru argumentele ce vor fi

expuse în continuare.

Astfel, conform situației

de fapt ce rezultă din înscrisurile depuse la dosar, la selecția de oferte pentru

linia de abatorizare, au participat următoarele companii: SC SC L.A.M. SRL, SC

S.S. SRL și SC B.E. SRL.

Atât prin nota O.L.A.F.,

cât și în raportul final O.L.A.F., a cărui valoare probantă nu a fost contestată,

se reține că reprezentanții SC L.A.M. SRL au confirmat faptul că au fost contactați

de către SC B.E. SRL și li s-a solicitat să pregătească o ofertă pentru sprijinirea

obținerii finanțării, în vederea furnizării liniei de abatorizare către compania

românească C. Reprezentantul companiei a afirmat că oferta deja pregătită a fost

primită de la SC B.E. SRL, întrucât această companie a fost clientul său timp de

mai mulți ani. Compania SC L.A.M. SRL a acceptat solicitarea și a semnat oferta

ca fiind a sa.

La selecția pentru furnizarea

unei incinte de sacrificare pentru ovine în conformitate cu ritualurile islamice,

au participat: SC T.G. SRL, C.M.B.& B. și SC B.E. SRL.

Referitor la această selecție,

Guardia di Finanza a efectuat un control la una dintre companiile neselectate, C.M.B.&B.,

care a confirmat autenticitatea ofertei din data de 6 februarie 2006, în valoare

de 8.000 euro, pentru furnizarea unei incinte de asomare și a ofertei din data de

3 februarie 2006, în valoare de 14.500 euro, pentru furnizarea de scripeți, oferte

care au fost emise în numele companiei C.M.B.&B.

De asemenea, Guardia di

Finanza a efectuat un control și la compania neselectată, SC T.G. SRL, pe parcursul

controlului fiind informată de către d-nul S.G. asupra faptului că numele „T.G.”

este o marcă înregistrată și nu există nicio companie cu numele „SC T.G. SRL”.

Cererea de ofertă emisă

de intimata-reclamantă a fost adresată către SC T.G. SRL dar d-nul S.G. a afirmat

că nu a participat niciodată într-o procedură de licitație pentru clienți străini.

Ulterior, a susținut că într-un anumit stadiu, d-nul U. de la SC B.E. SRL, i-a solicitat

să pregătească o ofertă pentru a-i da posibilitatea să vândă mașini necesare pentru

procesarea cărnii, și și-a amintit că valoarea ofertei a fost cuprinsă între 5.000

de euro și 7.000 de euro, având în vedere că oferta nu a fost selectată și nu s-a

păstrat nicio copie a acesteia. Prin urmare, nu a putut prezenta o copie a ofertei

în timpul controlului, aceasta fiind, probabil, transmisă prin poștă la birourile

SC B.E. SRL din V.L.

Apărările intimatei-reclamante

în sensul că documentele electronice și cele grafice descoperite la sediul societăților

din Italia, nu îi aparțin și nu fac dovada vreunei culpe a societății, în calitate

de beneficiar, nu pot fi reținute.

Intimata-reclamantă și-a

însușit prevederile art. 1 alin. (2) din Anexa I-„Prevederi Generale” la contractul

de finanțare, conform cărora, „Beneficiarul trebuie să implementeze proiectul cu

maximum de profesionalism, eficiență și vigilență în conformitate cele mai bune

practici în domeniul vizat și în concordanță cu acest contract”.

De asemenea, la Capitolul

I, parag. 1 din Anexa IV-Instrucțiuni de achiziții pentru Beneficiarii privați ai

programului S.A.P.A.R.D., se prevede: „Costurile eligibile ale căror servicii, bunuri

și lucrări, mai mari de echivalentul în RON a 10.000 euro, sunt eligibile dacă beneficiarii

privați au obținut oferte conforme de la cel puțin 3 furnizori”.

În conformitate cu prevederile

menționate, beneficiarul este singurul răspunzător pentru implementarea proiectului,

inclusiv, pentru modul de desfășurare a procedurilor de selecții și achiziții, având

obligația să se asigure de corectitudinea desfășurării acestora și de faptul că

societățile ofertante acționau într-o manieră independentă și erau eligibile să

participe, în calitate de furnizori, în cadrul unui proiect S.A.P.A.R.D.

În acest sens, intimata-reclamantă

avea posibilitatea de a solicita ofertanților orice fel de informații pentru a se

asigura că ofertele depuse sunt în concordanță cu rigorile Programului S.A.P.A.R.D.,

inclusiv o declarație privind existența/inexistența unor legături între firmele

angrenate în procedura de achiziție.

În ceea ce privește achiziția

pentru furnizarea unei unități de spălat și a unei unități mobile de sterilizat,

în raportul final O.L.A.F. s-a reținut că au participat companiile SC M.S.I.

SRL, SC C. SRL și SC B.E. SRL.

Guardia di Finanza a efectuat

un control asupra companiei SC C. SRL, cu sediul în Via Borgo Padova, Camposampiero

(PD), ocazie cu care, reprezentanții companiei au informat organele de control că

semnătura atașată ștampilei companiei, aplicată pe oferta folosită în sprijinul

cererii de finanțare din fonduri S.A.P.A.R.D. a societății reclamante, nu era autentică.

Astfel, în urma investigațiilor

efectuate s-a constatat că cererea de finanțare a reclamantei conținea o ofertă

neautentică de furnizare echipament în cadrul proiectului, depunerea acestui document

fiind considerată o tentativă de fraudare a bugetului european și a celui național

ale finanțării S.A.P.A.R.D.

Față de aspectele reținute,

susținerile formulate de intimata-reclamantă referitoare la lipsa dovedirii falsului

și prezența celor trei oferte în original la sediul A.P.D.R.P., care în opinia societății

reclamante, ar confirma faptul că nu a avut cunoștință de o înțelegere între ofertanți,

nu pot fi apreciate ca întemeiate.

După cum s-a reținut anterior,

intimatei-reclamante, în calitate de beneficiar, îi revenea răspunderea pentru cunoașterea

condițiilor de acordare a finanțării S.A.P.A.R.D. și de solicitare a finanțării

în concordanță cu aceste condiții, fiind obligată să se asigure că toate ofertele

depuse erau valabile și că proveneau de la companii viabile și exigibile.

În consecință, nici această

ofertă nu poate fi considerată ca provenind de la un furnizor de echipamente supuse

selecției de oferte lansată de reclamantă, în calitate de beneficiar, cum impuneau

prevederile legale și contractuale enunțate.

În condițiile arătate,

este justificată critica recurentei-pârâte în sensul că reclamanta nu a acționat

diligent, expunându-se riscului de a pierde întreaga sumă acordată cu titlu de finanțare

nerambursabilă, cu titlu de sancțiune pentru încălcarea paragrafului 1 din Anexa

IV a contractului de finanțare.

Împrejurarea că A.P.D.R.P.

a avizat favorabil dosarele de achiziții, nu poate reprezenta o cauză exoneratoare

de răspundere, câtă vreme, în mod evident, prin aceasta nu s-a acordat gir de eligibilitate

ofertanților, ci doar s-a confirmat depunerea documentelor impuse prin Instrucțiunile

de achiziții (Anexa IV a contractului de finanțare), la data respectivă nefiind

cunoscute de către pârâtă constatările O.L.A.F.

În consecință, aceste

fapte, dovedite de recurentă și care au condus la emiterea actelor contestate, constituie

„nereguli” și „neregularități”, în accepțiunea art. 2 lit. a) din O.G. nr. 79/2003

și art. 17 alin. (1) din contractul de finanțare Anexa I-Prevederi generale.

Potrivit acestor dispoziții

legale și contractuale, „neregula” reprezintă „orice abatere de la legalitate, regularitate

și conformitate, în raport de dispozițiile legale naționale și/sau comunitare, precum

și cu prevederile contractelor ori ale altor angajamente legale încheiate în baza

acestor dispoziții, care prejudiciază bugetul general al Comunității Europene și/sau

bugetele administrate de acesta ori în numele ei, precum și bugetele din care provine

cofinanțarea aferentă printr-o cheltuială necuvenită”.

Prin „neregularitate”

se înțelege „orice abatere de la legalitate, regularitate și conformitate, precum

și orice nerespectare a prevederilor memorandumurilor de finanțare privind asistența

financiară nerambursabilă acordată României de Comunitatea Europeană, precum și

a prevederilor contractului de finanțare, rezultată dintr-o acțiune sau omisiune

de către beneficiar care printr-o cheltuială neeligibilă are ca efect prejudicierea

Comunității Europene și a României”.

Aceste nereguli constatate

au condus, în mod evident, potrivit art. 17 alin. (3) și alin. (4) din Anexa I la

contractul de finanțare asumat, la declanșarea procedurii de recuperare a debitului,

fiind întocmite procesul-verbal de constatare și decizia de soluționare a contestației

administrative, acte administrative fiscale contestate în cauză și apreciate ca

legale de instanța de recurs.

În contextul prezentat,

se reține că existența prejudiciului nu poate fi negată, în condițiile în care,

s-a demonstrat că fondurile destinate realizării unor proiecte de modernizare au

fost defectuos folosite, prin încălcarea de către intimata-reclamantă a obligațiilor

contractuale asumate.

În cauză, este aplicabilă

ipoteza a doua din Secțiunea F din Acordul multianual de finanțare dintre Guvernul

României și Comisia Comunității Europene, aprobat prin Legea nr. 316/2001, respectiv,

a avut loc un efect (de prejudiciere) asupra unui punct nejustificat de cheltuială.

Prejudiciul produs bugetului

U.E. poate fi efectiv sau potențial, materializându-se, în toate cazurile, prin

afectarea intereselor financiare ale Uniunii, fiind evident că prin adoptarea diverselor

reglementări în materia gestionării fondurilor europene, intenția legiuitorului

a fost să se asigure că aceste cheltuieli efectuate în contextul fondurilor structurale

sunt strict limitate la agenții care respectă regulile fixate.

Această concluzie rezultă

dintr-o jurisprudență constantă a C.J.U.E. (hotărârea din 15 septembrie 2005, Comisia/Irlanda,

C-199/03, hotărârea din 13 martie 2008, Vereniging și alții, C-383/06-C-385/06).

În ceea ce privește argumentele

aduse de către intimata-reclamantă în justificarea temeiniciei acțiunii formulate,

întemeiate pe concluziile raportului de expertiză tehnică judiciară întocmit în

cauză, Înalta Curte apreciază că nu pot fi reținute ca fondate.

Expertiza tehnică dispusă

potrivit art. 201 alin. (1) C. proc. civ., are rolul de a oferi instanței o opinie

de specialitate asupra documentației financiar-contabile supusă analizei, dar concluziile

acesteia pot fi înlăturate, motivat, întrucât în aprecierea probelor intervine raționamentul

judecătorului, care o poate corela cu toate celelalte probe administrate și o analizează

prin prisma normelor juridice aplicabile în materie.

Astfel, raportul de expertiză

întocmit în cauză nu poate fi apreciat ca fiind concludent în ceea ce privește situația

de fapt și de drept, față de cele reținute de instanța de recurs, în raport de toate

celelalte probe administrate.

Mai mult, așa cum s-a

statuat, atributul aplicării dispozițiilor legale incidente în cauză, revine instanței

de judecată, nu expertului tehnic.

Pentru considerentele

expuse, reținând legalitatea și temeinicia actelor administrative fiscale atacate,

în temeiul dispozițiilor art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 și art. 312

alin. (1)-alin. (3) C. proc. civ., Înalta Curte va dispune admiterea recursului

declarat de pârâta

A.F.I.R.

și va modifica sentința atacată, în sensul respingerii acțiunii formulate de reclamantă,

ca nefondate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat

de A.F.I.R. (fostă A.P.D.R.P.) împotriva sentinței civile nr. 4193 din 30 decembrie

2013 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Modifică sentința recurată,

în sensul că respinge acțiunea formulată de reclamanta SC C.L.I. SRL, reprezentată

prin administrator judiciar C.M., ca nefondată.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi, 18 martie 2015.