ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5636/2023

Obiectul acțiunii Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București la data de 16.12.2016 reclamanta S.C. A. S.R.L. în contradictoriu cu pârâta Agenția de Plăți și Intervenție pentru Agricultură a solicitat instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța să dispună anularea Deciziei nr. 9667/02.06.2016, anularea în totalitate a Procesului-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare nr. x/28.01.2016, respectiv nr. x/27.01.2016 privind campania din 2012, suspendarea executării actelor administrative atacate până la soluționarea definitivă a cererii de chemare în judecată, cu cheltuieli de judecata.

Soluția instanței de fond în primul ciclu procesual Prin sentința nr. 1829 din 19 mai 2017 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal s-a admis excepția prescripției. A fost respinsă cererea privind pe reclamanta S.C. A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâta Agenția de Plăți și Intervenție pentru Agricultură, ca prescrisă. Împotriva acestei soluții a declarat recurs reclamanta S.C. A. S.R.L.

Soluția instanței de recurs în primul ciclu procesual Prin decizia nr. 914 din 18 februarie 2020, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal a admis recursul declarat de recurenta-reclamantă S.C. A. S.R.L. împotriva sentinței civile nr. 1829 din 19 mai 2017 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a casat sentința atacată și a trimis cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.

Soluția instanței de fond în cel de-al doilea ciclu procesual Prin sentința civilă nr. 164 din 26 aprilie 2021, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a admis cererea de chemare în judecată precizată formulată de reclamanta S.C. A. S.R.L., contradictoriu cu pârâta Agenția De Plăți și Intervenție pentru Agricultură a anulat procesul-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare nr. x/28.01.2016 și decizia nr. 9667/2.06.2016 de soluționare a contestației. A obligat pârâta la plata către reclamantă a sumei de 150 de RON cu titlu de cheltuieli de judecată reprezentând taxă judiciară de timbru.

Calea de atac exercitată în cauză Împotriva sentinței nr. 164 din 26 aprilie 2021 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a declarat recurs pârâta Agenția de Plăți și Intervenție pentru Agricultură, prin care a solicitat admiterea recursului casarea sentinței recurate și în rejudecarea cauzei să se respingă cererea de chemare în judecată, ca nefondată. În susținerea cererii de recurs, recurenta-pârâtă a invocat motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. și prezentat următoarele critici: Prin sentinta civila nr. 164/2021, Curtea de Apel Bucuresti: "Admite cererea de chemare în judecată precizată formulată de reclamanta S.C. A. S.R.L. în contradictoriu cu pârâta Agenția De Plăți Și Intervenție Pentru Agricultură. Anulează procesul-verbal de constatare a neregulilor si de stabilire a creanțelor bugetare nr. x/28.01.2016. Anulează decizia nr. 9667/2.06.2016 de soluționare a contestației. Obliga pârâta la plata către reclamantă a sumei de 150 de RON cu titlu de cheltuieli de judecată reprezentând taxă judiciară de timbru. Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare, cererea de recurs urmând a fi depusă la Curtea de Apel București." In sentinta recurată, instanta de fond retine ca și considerent principal ca " neregula retinuta in sarcina beneficiarului, respectiv obligatia de a depune anexa certificatului ecologic in forma prevazuta de OMADR nr. 181/2012 si Manualul de proceduri privind administrarea cererilor IACS 2011, priveste o eroare de forma si nu de fond". Dupa cum se poate observa, desi instanta de fond retine existenta unei nereguli ce priveste o "eroare de forma", de altfel existenta unei nereguli a fost constatată și de APIA, totusi anuleaza Procesul-verbal nr. x/28.01.2016 de constatare a neregulilor si de stabilire a creantei bugetare. În definiția neregulii prevazută de O.U.G. nr. 66/2011, legiuitorul nu face nicio diferentiere între o "eroare de formă", cum retine instanta de fond si o " eroare de fond". Prin pronuntarea sentintei civile nr. 164/2021, recurenta apreciază că nu a fost respectat principiul "Unde legea nu distinge, nici interpretul nu trebuie să distingă - ubi lex non distinguit, nec nos distinguere debemus". O.U.G. nr. 66/2011 statuează astfel la art. 2 lit. a): "neregula reprezintă ORICE abatere de la legalitate, regularitate și conformitate în raport cu dispozițiile legale naționale și/sau comunitare, precum și cu prevederile contractelor ori ale altor angajamente legale încheiate în baza acestor dispoziții, care prejudiciază bugetul general al Comunității europene și/sau bugetele administrate de aceasta ori în numele ei, precum și bugetele din care provine cofinanțarea aferentă printr-o cheltuială necuvenită.(...) lit. e) "autoritățile cu competențe în gestionarea fondurilor europene sunt "autoritățile de management în cadrul programelor finanțate din instrumente structurale, (…), Agenția de Plăți și Intervenție în Agricultură în cadrul programelor de finanțare a politicii agricole comune, (…)". Din anexele la certificatele de conformitate indiferent daca ne raportam la OMADR nr. 181/2012 sau la OMADR nr. 181/2012 acestea apar ca nefiind conforme cu dispozitiile legale aplicabile. Sprijinul financiar a fost acordat sub rezerva verificărilor ulterioare, aceste creanțe bugetare rezultate din nereguli ca urmare a utilizării necorespunzătoare a fondurilor comunitare și a sumelor de cofinanțare aferente reprezintă sume de recuperat la bugetul general al Comunității Europene și/sau la bugetele naționale. La punctul 8. din titlul de creantă sunt prezentate Concluziile activității de verificare efectuate de Serviciul Antifraudă din cadrul APIA aparat central, astfel: În campania 2012, la dosarul reclamantei s-au regăsit la dosar certificate de conformitate eliberate atât de S.C. B. S.R.L. cât și de S.C. C. S.R.L. (organismului de certificare S.C. B. S.R.L. i-a fost retrasă autorizația și a fost încheiat un nou contract cu S.C. C. SRL) împreună cu anexele la certificat însă nu sub forma prevăzută de actul normativ în vigoare, OMADR nr. 181/2011 și de Manualul de proceduri, în sensul că în anexa certificatului nu este certificată fiecare parcelă în parte ci este certificată suprafața totală pentru fiecare cultură ecologică. Referitor la acest aspect, consilierul responsabil cu gestionarea cererilor a precizat în adresa întocmită la solicitarea serviciului antifraudă, că S.C. A. S.R.L. a prezentat certificatul de conformitate cultură ecologică emis de S.C. C. S.R.L. în data de 14.12.2012 însoțit de anexa la certificat și anexa nr. 2 conform model MADR Registrul parcelar, anexând totodată raportul de inspecție ecologică pentru anul 2012 emis de organismul de certificare în care, însă, nu sunt înscrise parcelele în forma cerută de OMADR 181/2011. Recurenta-pârâtă susține faptul că reclamanta nu a îndeplinit obligația asumată sub aspectul formei pe care trebuia să o îmbrace documentul emis de organismul de certificare, asa cum prevede OMADR nr. 181/2011. Prin OMADR nr. 181/2011, publicat in Monitorul Oficial nr. 828/23.11.2011, a fost modificat si completat Ordinul ministrului agriculturii și dezvoltării rurale nr. 65/2010 pentru aprobarea regulilor privind organizarea sistemului de inspecție și certificare, de aprobare a organismelor de inspecție și certificare și de supraveghere a activității organismelor de control. La pag. 20 din sentinta recurată, instanta de fond retine ca " actul in vigoare la momentul emiterii de catre S.C. C. S.R.L. a celor doua certificate de conformitate impreuna cu anexele aferente era Ordinul 181/2012". Prin urmare, daca ne raportam la dispozitiile OMADR nr. 181/2012, rezultă faptul ca Anexa la Certificatul de conformitate nu cuprinde informatiile prevazute de Anexa nr. 5 din acest act normativ, mai sus prezentat. Recurenta-pârâtă susține că reclamanta avea obligatia de a cunoaste actele normative care reglementează schemele de sprijin pentru care depune cerere, implicit documentele pe care trebuia să le detină sau să le obtină de la diverse instituții, autorități sau, in spetă, contractanti, pentru Campania 2012. APIA are obligatia de a pune in executare actele normative aplicabile schemelor de sprijin pe care le gestionează, asa cum au fost acestea reglementate de legiuitor. De asemenea, apreciază recurenta că nu se poate retine considerentul instantei de fond, potivit caruia din moment ce anexa la certificatul de conformitate nu este emisa de fermier atunci nu poate fi răspunzator pentru "eroarea de forma " cuprinsa in aceasta anexa, insa trebuie sa se aiba in vedere faptul ca intre fermier si S.C. C. S.R.L. a existat un contract al carui obiect era tocmai emiterea Certificatul de conformitate, asa cum a fost reglementat de legiuitor. Cu ocazia verificarii cererii de sprijin aferenta Campaniei 2012, APIA a constatat ca documentele depuse de catre fermier nu corespund (nici ca forma, nici ca fond) cu cele stabilite de legiuitor. Totodată se observa si faptul ca, in anexa la certificatul de conformitate nu se regasesc informatiile prevazute de actele normative in vigoare, dar sub altă formă, astfel încât instanta de fond sa aprecieze ca fiind o "eroare de forma", ci informatiile stabilite de legiuitor pentru a fi cuprinse in anexa la certificatul de conformitate nu se regasesc deloc. Fata de aceste aspecte, nu se poate imbratisa ideea potrivit careia "cu exces de putere parata a luat fata de reclamanta masura excluderii de la plata", asa cum retine instanta de fond la pag. 21 din sentinta a carei casare o solicitam. La pag. 21, instanta de fond retine " (…) reclamanta (…) a depus în termen certificatele de conformitate x SI y (in conformitate cu art. 6 alin. (1) lit. l) din Ordinul MADR 181/2012), iar pentru lamurirea continutului acestuia, prin anexele la aceste documente doar se certifica parcelele componente" Se observă faptul ca in anexele la certificatele de conformitate, nu se face nicio referire la parcelele componente. Daca anexele la certificatele de conformitate nu cuprind "parcelele componente", asa cum retine instanta de fond, atunci cum putea APIA sa verifice toate elementele cuprinse in Anexa nr. 5 la OMADR nr. 181/2012 sau in Anexa la OMADR nr. 181/2011. Susține recurenta-pârâtă că legiuitorul nu reglementa Anexa la Certificatul de Conformitate, asa cum este prevazută de actele normative mai sus mentionate, si nu considera informatiile din acea anexa ca fiind importante, atunci nu ar le-ar fi mentionat in anexa la Certificatul de Conformitate. Din moment ce Anexa la Certificatul de Conformitate are o anumita forma si cuprinde anumite informatii, atunci subliniem faptul ca atat reclamanta cat si S.C. C. S.R.L. aveau obligatia de a le respecta. Nicio dispozitie legala din O.U.G. nr. 66/2011 nu reglementeaza care sunt "erorile de forma" sau "erorile de fond" sau in ce situatii "erorile de forma" nu sunt considerate nereguli. Mai mult, în speta nu se poate retine "o eroare de forma", deoarece informatiile cuprinse in anexa la Certificatul de conformitate nr. x nu cuprinde informatiile prevazute de legiuitor in OMADR nr. 181/2012.

Apărările intimatei-reclamante Intimata-reclamantă nu a depus întâmpinare în cauzp și nici nu și-a exprimat poziția procesuală în cauză.

Procedura în fața instanței de recurs În cauză a fost parcursă procedura de regularizare a cererilor de recurs și de efectuare a comunicării actelor de procedură între părțile litigante, prevăzută de art. 486 C. proc. civ., coroborat cu art. 490 alin. (2), art. 471 1 și art. 201 alin. (5) și (6) C. proc. civ., cu aplicarea și a dispozițiilor O.U.G. nr. 80/2013. În temeiul art. 490 alin. (2), coroborat cu art. 471 1 și art. 201 alin. (5) și (6) C. proc. civ., prin rezoluția completului învestit cu soluționarea cauzei, s-a fixat termen de judecată la data de 28 noiembrie 2023. II. Considerentele și soluția Înaltei Curți Examinând sentința atacată prin prisma criticilor ce i-au fost aduse și raportat la prevederile legale incidente din materia supusă verificării, Înalta Curte constată că recursul declarat de pârâtă este fondat în considerarea celor în continuare arătate. În fapt, reclamanta S.C. A. S.R.L a solicitat instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța să dispună anularea Deciziei nr. 9667/02.06.2016, anularea în totalitate a Procesului-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare nr. x/28.01.2016, respectiv nr. x/27.01.2016 privind campania din 2012, suspendarea executării actelor administrative atacate până la soluționarea definitivă a cererii de chemare în judecată. Prin procesul-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creantelor bugetare nr. x/28.01.2016 emis de parata Agentia de Plati si Interventie pentru Agricultura (APIA), avand ca temei legal al verificarii O.U.G. nr. 66/2011, a fost stabilita in sarcina reclamantei S.C. A. S.R.L. o creanta bugetară în cuantum de 94375,18 RON, din care suma de 77387,63 RON contributie UE, iar suma de 16987,55 RON contributie de la bugetul de stat. Acest proces-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare are la bază constatarea neregulii privitoare la faptul că, în campania 2012 s-au regăsit la dosar certificate de conformitate eliberate atât de S.C. B. S.R.L. cât și de S.C. C. S.R.L. (organismului de certificare S.C. B. S.R.L. i-a fost retrasa autorizația și a fost încheiat un nou contract cu S.C. C. SRL) împreună cu anexa la certificate. Anexa certificatului de conformitate depus de către fermier la dosar nu este insa întocmită cu respectarea actului normativ in vigoare, OMADR nr. 181/2011 si Manualul de proceduri, în sensul că nu este certificată fiecare parcelă în parte, ci este certificata suprafața totală pentru fiecare cultură ecologică. Reclamanta a prezentat certificatul de conformitate cultura ecologica emis de S.C. C. S.R.L. in data de 14.12.2012 insotit de anexa la certificat si anexa nr. 2 conform model MADR Registrul parcelar, anexand totodata raportul de inspectie ecologica pentru anul 2012 emis de organismul de certificare in care, insa, nu sunt inscrise parcelele in forma ceruta de OMADR 118/2011. Față de aceste constatări s-a conchis că fermierul nu a îndeplinit obligația asumată sub aspectul formei pe care trebuie să o îmbrace documentul emis de organismul de certificare. Instanța de fond în analiza legalității măsurii dispusă de către organismul de control din cadrul APIA a reținut că Ordinul nr. 181/2012 se referă la regulile privind organizarea sistemului de inspecție și certificare în agricultura ecologică, considerente pentru care forma documentelor emise de organismul de certificare, dacă certificatul de conformitate are sau nu anexate toate anexele obligatorii în forma prevăzută de actele normative în vigoare, nu sunt documente emise de fermier ci de un organism de inspecție și certificare acreditat de asociația de acreditare din România și aprobat de Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale din România. A mai reținut instanța de fond că Manualul IACS prevede că, plățile pentru angajamentele încheiate în cadrul acestui pachet vizează terenurile agricole certificate în agricultura ecologică. În ceea ce privește, instanța de fond în justificarea raționamentului său juridic a reținut că Certificatul de conformitate sau agricultură ecologică trebuie depus de fermier până la 15 octombrie a anului în curs. În caz de neprezentare a documentului menționat până la data stabilită fermierul va fi respins de la plata P5, însă, reclamanta, pentru cererea unică de plată pe anul 2012, a depus în termen certificatele de conformitate nr. x si y emise de societatea "C." S.R.L. la data de 11.12.2012 si 14.12.2012 (in conformitate cu prevederile art. 6 alin. (1) lit. l) din Ordinul MADR 181/2012) iar pentru lămurirea conținutului acestuia prin anexele la aceste documente doar se certifica parcelele componente. În raport de această împrejurare, instanța de fond a reținut că neregula stabilită în sarcina beneficiarului, respectiv obligatia de a depune anexa certificatului ecologic in forma prevazuta de OMADR nr. 181/2012 si Manualul de proceduri privind administrarea cererilor IACS 2011, privește o eroare de forma si nu de fond. Înalta Curte nu împărtășește opinia instanței de fond și apreciază că interpretarea oferită de aceasta din perspectiva definiției neregulii reținută de prevederile art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 66/2011 prin raportare la situația de fapt concretă este eronată. Potrivit art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 66/2011: "neregula reprezintă orice abatere de la legalitate, regularitate și conformitate în raport cu dispozițiile legale naționale și/sau comunitare, precum și cu prevederile contractelor ori ale altor angajamente legale încheiate în baza acestor dispoziții, care prejudiciază bugetul general al Comunității europene și/sau bugetele administrate de aceasta ori în numele ei, precum și bugetele din care provine cofinanțarea aferentă printr-o cheltuială necuvenită." Prevederile legale care definesc noțiunea de neregulă nu fac o distincție între neregula ca eroare de fond sau neregulă ca eroare de formă cum instanța de fond în mod greșit a apreciat. Caracterul special al procedurilor în materia finanțărilor din fonduri europene sau guvernamentale sunt clare și nu lasă loc de interpretări, astfel că instanța de recurs nu găsește oportună justificarea oferită de către instanța de fond pentru nerespectarea din partea intimatei-reclamante a normelor prevăzute de Ordinul nr. 181/2011 cu referire la informațiile pe care trebuie să le cuprindă Anexa Certificatului de Conformitate (Anexa 5 din Ordinul nr. 181/2012), ca reprezentând o eroare de formă, de natură a nu atrage răspunderea acesteia pentru omisiunea respectivă. Potrivit OMADR nr. 181/2011, publicat in Monitorul Oficial nr. 828/23.11.2011, prin care a fost modificat și completat Ordinul ministrului agriculturii și dezvoltării rurale nr. 65/2010 pentru aprobarea regulilor privind organizarea sistemului de inspecție și certificare, de aprobare a organismelor de inspecție și certificare și de supraveghere a activității organismelor de control se rețin următoarele:,,4. La articolul 4, alin. (2) se modifică și va avea următorul cuprins: "(2) Organismele de inspecție și certificare menționate la art. 1 alin. (2) au obligația să emită operatorilor documente justificative, în conformitate cu art. 29 alin. (1) din R (CE) nr. 834/2007, al căror model este prevăzut în anexa XII la R (CE) nr. 889/2008, care pot fi denumite și certificat de conformitate/master certificat/certificat de confirmare a conversiei." "5. La articolul 4, după alin. (2) se introduce un nou alineat, alin. (21), cu următorul cuprins: "(21) Organismele de inspecție și certificare menționate la art. 1 alin. (2) au obligația să emită următoarele: a) o anexă la documentul justificativ menționat la alin. (2), conform modelului prevăzut în anexa nr. 12, în vederea accesării de către operator a măsurii 214 «Plăți de agromediu», pachetul 5 «Agricultură ecologică» din cadrul Planului național de dezvoltare rurală, până la data de 15 octombrie a fiecărui an, pe toată durata aplicării acestei măsuri;(…)" În același sens, la art. 6 alin. (1) lit. k) din Ordinul nr. 181/2012 publicat în M. Of. nr. 613 din 27 august 2012, act în vigoare la momentul emiterii către S.C. C. S.R.L. a celor două certificate de conformitate se reține că: "Obligațiile organismelor de inspecție și certificare față de operatorii care desfășoară activități în sectorul de agricultură ecologică sunt următoarele: lit. k) să elibereze, până la data de 15 octombrie a fiecărui an, o anexă la documentul justificativ menționat la alin. (2), conform modelului prevăzut în anexa nr. 5, în vederea accesării de către operatori a măsurii 214 "Plăți de agromediu", pachetul 5 "Agricultură ecologică" - pentru angajamentele încheiate prin Programul Național de Dezvoltare Rurală 2007-2013 sau în vederea accesării măsurii 11 "Agricultura ecologică" - pentru angajamentele încheiate prin Programul Național de Dezvoltare Rurală 2014-2020;" Contrar raționamentului instanței de fond potrivit căruia forma pe care o îmbracă documentele emise de organismul de certificare, dacă certificatul de conformitate are sau nu anexate toate anexele obligatorii în forma prevăzută de actele normative în vigoare, nu sunt documente emise de fermier ci de un organism de inspecție și certificare acreditat de asociația de acreditare din România și aprobat de Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale din România, Înalta Curte apreciază că intimata-reclamantă avea obligatia de a cunoaste actele normative care reglementează schemele de sprijin pentru care depune cerere, implicit documentele pe care trebuia să le detină sau să le obtină de la diverse instituții, autorități sau, în spetă, contractanti, pentru Campania 2012, neexistând o condiție de exonerare cu privire la această obligație prin atribuirea culpei către organismul de inspecție și certificare. Înalta Curte reține că din materialul probator rezultă că documentele atașate cererii de sprijin aferenta Campaniei 2012 - APIA, respectiv, anexele la certificatele de conformitate nu cuprind la "parcelele componente", anexa certificatului ecologic în forma revăzută de OMADR nr. 18/2012 și Manualul de proceduri privind administrarea cererilor IACS 2011. Iar potrivit Manualului de proceduri privind administrarea cererilor IACS 2011: "plățile pentru angajamentele încheiate în cadrul acestui pachet vizează terenurile agricole certificate în agricultura ecologică. Certificatul de conformitate sau agricultură ecologică trebuie depuse de fermier până la 15 octombrie a anului în curs. În caz de neprezentare a documentului menționat până la data stabilită fermierul va fi respins de la plata P5." În raport de aceste constatări, Înalta Curte apreciază că actele administrative contestate de către intimata-reclamantă prin care s-a reținut neregula nerespectării formei prevăzute de OMADR nr. 181/2012 a anexele certificatelor de conformitate x și RO -610-370/12 au fost emise cu respectarea actelor normative aplicabile în materie. Față de această constatare se apreciază că hotărârea instanței de fond a fost pronunțată cu întrepretarea greșită a normelor de drept material, motiv pentru care se impune ca această sentință să fie reformată. Pentru aceste considerente, în temeiul art. 496 C. proc. civ., raportat la art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul, va casa sentința civilă atacată și, rejudecând, va respinge cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta S.C. A. S.R.L., ca fiind neîntemeiată.