ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 914/2020

Ședința publică din data de 18 februarie 2020

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București la data de 16.12.2016 reclamanta S.C. A. S.R.L în contradictoriu cu pârâta Agenția de Plăți și Intervenție pentru Agricultură a solicitat instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța să dispună anularea Deciziei nr. 9667/02.06.2016, anularea în totalitate a Procesului-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare nr. x/28.01.2016, respectiv nr. DACIS 350/27.01.2016 privind campania din 2012, suspendarea executării actelor administrative atacate până la soluționarea definitivă a cererii de chemare în judecată, cu cheltuieli de judecata.

Prin sentința nr. 1829 din 19 mai 2017 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal s-a admis excepția prescripției.

A fost respinsă cererea privind pe reclamanta S.C. A. S.R.L, în contradictoriu cu pârâta Agenția de Plăți și Intervenție pentru Agricultură, ca prescrisă.

Împotriva acestei sentințe a formulat recurs reclamanta, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

În susținerea motivelor de recurs întemeiate pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 din C. proc. civ., s-a solicitat admiterea căii de atac, casarea sentinței atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare primei instanțe.

A susținut recurenta că sentința cuprinde motive contradictorii sub aspectul temeiului de drept aplicabil (caz de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ.), instanța întemeindu-și considerentele atât pe dispozițiile art. 11 alin. (1) lit. a) cât și pe art. 11 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004.

S-a criticat hotărârea atacată pentru aplicarea greșită a normelor de drept material (art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.) în condițiile în care termenului de 6 luni prevăzut de art. 11 din Legea nr. 554/2004, i se aplică și instituția întreruperii, astfel că de la data comunicării deciziei nr. 9667/2017 curge un nou termen de prescripție.

Totodată, s-a apreciat că este aplicabil și termenul de 1 an prevăzut de art. 11 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, motivul temeinic fiind reprezentat de faptul că în decizia atacată se menționează că poate fi exercitată acțiunea în 6 luni de la comunicare.

Prin răspunsul la întâmpinare s-a invocat excepția lipsei calității de reprezentant a Directorului Direcției Juridice care a semnat întâmpinarea.

Prin întâmpinarea depusă la data de 26 septembrie 2017, intimata - pârâtă Agenția de Plăți și Intervenție pentru Agricultură a solicitat respingerea recursului ca nefondat, apreciind că, raportat la prevederile art. 11 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004 acțiunea reclamantei a fost depusă după împlinirea termenului de prescripție de 6 luni prevăzut de lege.

Prin rezoluția completului învestit cu soluționarea dosarului, a fost fixat termen de judecată pe fond a recursului la data de 18 februarie 2020, constatându-se că nu mai subzistă motivele care au determinat fixarea termenului de judecată pentru examinarea recursului, prin prisma exigențelor dispozițiilor art. 493 alin. (5) - (7) din C. proc. civ., față de Hotărârea Colegiului de Conducere al Înaltei Curți de Casație și Justiție nr. 106 din 20 septembrie 2018, prin care s-a luat act de Hotărârea Plenului Judecătorilor secției de contencios administrativ și fiscal a Înaltei Curți de Casație și Justiție, adoptată la data de 13 septembrie 2018, în sensul că procedura de filtrare a recursurilor reglementată prin dispozițiile art. 493 din C. proc. civ. este incompatibilă cu specificul domeniului contenciosului administrativ și fiscal.

Prealabil analizării motivelor de recurs, se reține caracterul pur formal al excepției lipsei calității de reprezentant al semnatarului întâmpinării.

Întâmpinarea poartă ștampila instituției și semnătura reprezentantului autorității publice centrale. Deși dispozițiile invocate de intimat, respectiv ale art. 151 din C. proc. civ. nu se referă la persoanele juridice de drept public, la dosar s-a depus Decizia nr. 884/2016 a APIA care face această dovadă a calității de reprezentat.

Examinând sentința atacată prin prisma criticilor ce i-au fost aduse și raportat la prevederile legale incidente din materia supusă verificării, Înalta Curte constată că recursul este fondat în considerarea celor în continuare arătate.

6.1 Argumente relevante

În fapt, reclamanta S.C. A. S.R.L a solicitat instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța să dispună anularea Deciziei nr. 9667/02.06.2016, anularea în totalitate a Procesului-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare nr. x/28.01.2016, respectiv nr. DACIS 350/27.01.2016 privind campania din 2012, suspendarea executării actelor administrative atacate până la soluționarea definitivă a cererii de chemare în judecată.

Prima instanță a constatat, în temeiul art. 11 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004, cererea ca prescrisă, luând în considerare data înregistrării contestației, respectiv 04.03.2016 și data înregistrării acțiunii la instanță 16.12.2016.

Constată Înalta Curte că judecătorul fondului a pronunțat o soluție cu încălcarea normelor de drept material, caz de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.

Obiectul cauzei, astfel cum a reținut și prima instanță este reprezentat de contestația împotriva Deciziei nr. 9667/02.06.2016, emisă de pârâtă în soluționarea contestației formulate împotriva Procesului-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare nr. x/28.01.2016.

Decizia atacată a fost comunicată părții, astfel cum rezultă de pe copia plicului de expediere depusă la dosar, la data de 14 iunie 2016.

Potrivit dispozițiilor art. 51 alin. (2) Deciziile pronunțate în soluționarea contestațiilor pot fi atacate de către contestatar la instanța judecătorească de contencios administrativ competentă, în conformitate cu prevederile Legii nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare.

Astfel, cererea introductivă de instanță depusă la data de 14.12.2016 apare ca fiind introdusă în termenul legal de 6 luni de la data comunicării.

Momentul prevăzut de art. 11 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004 reținut de instanța de fond nu se aplică în ipoteza dedusă judecății.

Având în vedere toate considerentele expuse și ținând seama de împrejurarea că prima instanță nu a intrat în cercetarea fondului cauza va fi trimisă spre reluarea judecății.

In ceea ce privește cererea de acordare a cheltuielilor de judecată, in raport de soluția prefigurată și de dispozițiile art. 453 alin. (1) din C. proc. civ. va fi respinsă ca nefondată.

6.2 Temeiul legal al soluției adoptate

Constatând că sentința recurată este nelegală, în conformitate cu prevederile art. 496 C. proc. civ. și art. 20 din Legea nr. 554/2004, Înalta Curte va admite recursul, va casa sentința atacată și va trimite cauza spre rejudecarea aceleiași instanțe.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de recurenta-reclamantă S.C. A. S.R.L. împotriva sentinței civile nr. 1829 din 19 mai 2017 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Casează sentința atacată și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 18 februarie 2020.