ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 884/2016

Decizia nr. 884/2016

Asupra cererii de revizuire constată următoarele:

Prin Decizia nr. 145/A din 23 aprilie 2015, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, admițând apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Generală Anticorupție, de partea civilă Statul Român prin A. - B. Cluj și de inculpații C., D. și E. împotriva sentinței nr. 554 din 22 octombrie 2013 a Curții de Apel București, secția I penală, pe care a desființat-o în parte, a decis, printre alte măsuri, rejudecând, modificarea dispozițiilor de obligare a inculpaților în solidar cu partea responsabilă civilmente SC F. SPRL la plata despăgubirilor către partea civilă A. prin B Cluj Napoca, în sensul că a obligat pe inculpați, în solidar, cu partea responsabilă civilmente la plata despăgubirilor către partea civilă în sumă de 5.736.193,01 lei, plus majorări de întârziere și penalități la data scadenței, plus dobânda legală de la data rămânerii definitive a hotărârii și până la achitarea debitului.

S-a reținut de către Înalta Curte, referitor la plata despăgubirilor către partea civilă A. prin B Cluj, că aceasta s-a constituit parte civilă cu suma de 5.736.193,01 lei și că instanța de fond a dispus obligarea inculpaților, în solidar, cu partea responsabilă civilmente la plata sumei 5.219.988 lei, plus majorări de întârziere și penalități la data scadenței, plus dobânda legală de la data rămânerii definitive a hotărârii și până la achitarea debitului.

Înlăturând criticile inculpaților referitoare la modul în care reprezentanții Gărzii Financiare Cluj au efectuat calculul prejudiciului, instanța supremă a modificat dispoziția de obligare a inculpaților în solidar cu partea responsabilă civilmente SC F. IPURL, în sensul obligării acestora la plata despăgubirilor în sumă de 5.736.193,01 lei, plus majorări de întârziere și penalități la data scadenței, plus dobânda legală de data rămânerii definitive a hotărârii și până la achitarea debitului.

Împotriva acestei decizii a formulat cerere de revizuire SC F. IPURL, motivele fiind întemeiate pe art. 509 pct. 1 din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ.

S-a criticat hotărârea prin prisma faptului că instanța s-a pronunțat asupra unor lucruri care nu s-au cerut, arătându-se că partea civilă nu s-a îndreptat niciodată împotriva revizuentei pentru a răspunde civilmente în solidar cu inculpații.

S-a arătat că declanșarea procedurii judiciare a lichidării nu constituie un impediment pentru a se stabili răspunderea solidară a inculpaților cu SC G. SRL, deoarece temeiul acestei răspunderi îl reprezintă săvârșirea unor infracțiuni și, prin urmare, orice alte proceduri judiciare, chiar dacă au efect asupra patrimoniului, nu pot împiedica sau înlătura respectiva răspundere a inculpaților cu societatea comercială pe care au administrat-o și/sau la care au fost angajați.

S-a mai precizat că revizuenta nu este parte responsabilă civilmente, ci reprezentant al părții responsabile civilmente SC G. SRL. Partea civilă nu a solicitat niciodată introducerea în cauză a revizuentei și nici obligarea lichidatorului judiciar la plata despăgubirilor civile, conștient fiind că faptele condamnaților nu au nicio legătură cu activitatea de lichidare efectuată în cauză, fiind de altfel săvârșite anterior deschiderii procedurii de faliment a societății.

Cererea de revizuire este nefondată, în considerarea argumentelor ce succed.

Se observă că dispozițiile art. 453 C. proc. pen. la alin. (2)

stipulează că r

evizuirea hotărârilor judecătorești penale definitive, exclusiv cu privire la latura civilă, poate fi cerută numai în fața instanței civile, potrivit C. proc. civ.

În cauză, temeiul de drept al cererii de revizuire formulate îl reprezintă prevederile art. 509 alin. (1) pct. 1 din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ. potrivit cărora „revizuirea unei hotărâri pronunțate asupra fondului sau care evocă fondul poate fi cerută dacă s-a pronunțat asupra unor lucruri care nu s-au cerut sau nu s-a pronunțat asupra unui lucru cerut ori s-a dat mai mult decât s-a cerut”.

Prin urmare, primul motiv de revizuire, preluat din art. 322 pct. 2 C. proc. civ. de la 1865 dă expresie principiului disponibilității în procesul civil și are în vedere ipotezele extra petita/minus petita/plus petita, vizând inadvertențele dintre ceea ce s-a cerut și ceea ce instanța a acordat.

Conform art. 9 alin. (2) C. proc. civ., obiectul și limitele procesului sunt stabilite prin cererile și apărările părților, iar în condițiile art. 22 alin. (6) din cod, judecătorul trebuie să se pronunțe asupra a tot ceea ce s-a cerut, fără însă a depăși limitele învestirii.

Ca atare, în sensul art. 509 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., prin noțiunea de lucru cerut se înțeleg pretențiile formulate de părți, solicitările concrete formulate prin intermediul cererii de chemare în judecată, cererii reconvenționale sau al cererilor de intervenție, respectiv numai cererile care au fixat cadrul litigiului, au determinat limitele acestuia și au stabilit obiectul pricinii deduse judecății.

În speță, prin motivele de revizuire s-a susținut că instanța s-a pronunțat asupra unor lucruri care nu s-au cerut, argumentându-se cu faptul că partea civilă nu s-a îndreptat niciodată împotriva SC F. SPRL pentru a răspunde în solidar cu inculpații.

Or, aceste aspecte au făcut obiect de critică în apelul declarat de SC F. IPURL, iar prin decizia penală atacată, s-au modificat dispozițiile de obligare a inculpaților în solidar cu partea responsabilă civilmente SC F. SPRL la plata despăgubirilor către partea civilă A. prin B Cluj Napoca, în sensul că au fost obligați inculpații, în solidar, cu partea responsabilă civilmente la plata despăgubirilor către partea civilă într-o sumă mai mare decât cea stabilită de instanța de fond.

Astfel, se reține că modalitatea în care instanța de control judiciar a analizat criticile formulate și s-a pronunțat asupra legalității sau nelegalității hotărârii atacate nu poate fi asimilată unei cereri deduse judecății asupra căreia instanța să nu se fi pronunțat în limitele învestirii în sensul dispozițiilor art. 509 pct. 1 C. proc. civ. și să deschidă astfel, calea revizuirii.

În consecință, nu poate fi primit motivul de revizuire formulat în temeiul pct. 1 al art. 509 C. proc. civ., în condițiile în care acesta trebuie să privească cererea introductivă de instanță și nu criticile formulate în apel, cum este cazul în speță.

În ceea ce privește celelalte critici referitoare la greșita obligare a lichidatorului, având în vedere că acesta este reprezentant al părții responsabile civilmente SC G. SRL, se constată că exced cadrului procesual al soluționării cererii de revizuire.

Pentru toate aceste considerente, se va respinge, ca nefondată, cererea de revizuire.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondată, cererea de revizuire formulată de SC F. IPURL împotriva Deciziei nr. 145/A din 23 aprilie 2015 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 13 aprilie 2016.