ÎCCJ, Secția penală

Deliberând asupra contestației formulate, constată următoarele:

Prin Decizia penală nr. 145/A din data de 23 aprilie 2015 a Înaltei Curți de Casație și Justiție pronunțată în Dosarul nr. 8505/2/2008* s-au admis apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - D.N.A. - de partea civilă Statul Român prin A.N.A.F. - D.G.R.F.P. Cluj și de inculpații D.G.D., D.G. și C.B.N. împotriva sentinței penale nr. 554 din 22 octombrie 2013 a Curții de Apel București, secția I penală.

S-a desființat, în parte, sentința penală atacată și rejudecând: A descontopit pedeapsa rezultantă de 6 ani închisoare aplicată inculpatului C.B.N. și 3 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) și lit. c) C. pen. anterior în pedepsele componente pe care le-a repus în individualitatea lor, astfel:

- pedeapsa de 6 ani închisoare aplicată inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. anterior și 3 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. art. 64 alin. (1), lit. a) teza a II-a, lit. b) și lit. c) C. pen. anterior.

- 5 ani închisoare aplicată inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 7 alin. (2) din Legea nr. 241/2005 și 3 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1), lit. a) teza a II-a, lit. b) și lit. c) C. pen. anterior;

- 5 ani închisoare aplicată inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 26 rap. la art. 7 alin. (2) din Legea nr. 241/2005 și 3 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) și lit. c) C. pen. anterior.

- 5 ani închisoare aplicată inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 26 rap. la art. 2961 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 571/2003, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. anterior și 3 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1), lit. a) teza a II-a, lit. b) și lit. c) C. pen. anterior:

- 4 ani închisoare aplicată inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 26 rap. la art. 2961 alin. (1) lit. h) din Legea nr. 571/2003 și 3 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1), lit. a) teza a II-a, lit. b) și lit. c) C. pen. anterior.

A înlăturat din sentința penală atacată dispoziția de condamnare a inculpatului C.B.N. pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 7 alin. (2) din Legea nr. 241/2005.

În baza art. 9 alin. (1) lit. b) și (3) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. anterior cu aplicarea art. 5 C. pen. a condamnat pe inculpatul C.B.N. la o pedeapsă de 6 ani închisoare prin schimbarea încadrării juridice din infracțiunea prev. de art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. anterior în art. 9 alin. (1) lit. b) și (3) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. anterior.

A interzis inculpatului exercițiul drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) și g) C. pen. pe o durată de 3 ani ca pedeapsă complementară după executarea pedepsei principale de 6 ani închisoare aplicată inculpatului C.B.N. pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 9 alin. (1) lit. b) și (3) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. anterior în condițiile art. 68 C. pen.

A făcut aplicarea dispozițiilor art. 65 C. pen. rap. la art. 66 alin. (1) lit. a), b) și g) C. pen. ca pedeapsă accesorie pedepsei principale de 6 ani închisoare aplicată inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 9 alin. (1) lit. b) și alin. (3) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. anterior.

A interzis inculpatului exercițiul drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) și g) C. pen. pe o durată de 3 ani ca pedeapsă complementară după executarea pedepsei principale de 5 ani închisoare aplicată inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 26 rap. la art. 7 alin. (2) din Legea nr. 241/2005 în condițiile art. 68 C. pen.

A făcut aplicarea dispozițiilor art. 65 C. pen. rap. la art. 66 alin. (1) lit. a), b) și g) C. pen. ca pedeapsă accesorie pedepsei principale de 5 ani închisoare aplicată inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 26 rap. la art. 7 alin. (2) din Legea nr. 241/2005.

A interzis inculpatului exercițiul drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) și g) C. pen. pe o durată de 3 ani ca pedeapsă complementară după executarea pedepsei principale de 5 ani închisoare aplicată inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 26 rap. la art. 2961 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 571/2003 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. anterior în condițiile art. 68 C. pen.

A făcut aplicarea dispozițiilor art. 65 C. pen. rap. la art. 66 alin. (1) lit. a), b) și g) C. pen. ca pedeapsă accesorie pedepsei principale 5 ani închisoare aplicată inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 26 rap. la art. 2961 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 571/2003 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. anterior.

A interzis inculpatului exercițiul drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) și g) C. pen. pe o durată de 3 ani ca pedeapsă complementară după executarea pedepsei principale de 4 ani închisoare aplicată inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 26 rap. la art. 2961 alin. (1) lit. h) din Legea nr. 571/2003 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. anterior în condițiile art. 68 C. pen.

A făcut aplicarea dispozițiilor art. 65 C. pen. rap. la art. 66 alin. (1) lit. a), b) și g) C. pen. ca pedeapsă accesorie pedepsei principale 4 ani închisoare aplicată inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute art. 26 rap. la art. 2961 alin. (1) lit. h) din Legea nr. 571/2003 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. anterior.

În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) și art. 35 lit. b) cu aplicarea art. 5 C. pen. anterior a contopit pedepsele principale aplicate inculpatului C.B.N. de 6 ani închisoare, 5 ani închisoare, 5 ani închisoare și 4 ani închisoare și pedepsele complementare de câte 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) și g) C. pen. și a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 6 ani închisoare și 3 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b) și g) C. pen. pe durata prev. de art. 68 C. pen.

A făcut aplicarea dispozițiilor art. 65 C. pen. rap. la art. 66 alin. (1) lit. a), b) și g) C. pen. ca pedeapsă accesorie.

A modificat dispozițiile de obligare a inculpaților în solidar cu partea responsabilă civilmente SC J. Ipurl la plata despăgubirilor către partea civilă A.N.A.F. prin D.G.F.P. Cluj Napoca, în sensul că obligă inculpații în solidar cu partea responsabilă civilmente SC J. Ipurl la plata despăgubirilor către partea civilă A.N.A.F. prin D.G.F.P. Cluj Napoca în sumă de 5.736.193,01 ron, plus majorări de întârziere și penalități la data scadenței, plus dobânda legală de la data rămânerii definitive a hotărârii și până la achitarea debitului.

A menținut celelalte dispoziții ale sentinței atacate care nu sunt contrare prezentei decizii.

Împotriva Deciziei penale nr. 145/A din data de 23 aprilie 2015 a Înaltei Curți de Casație și Justiție a formulat contestație condamnatul C.B.N.

Contestatorul a prezentat în cuprinsul contestației la executare formulate, două motive care stau la baza acesteia:

Primul motiv, se întemeiază pe dispozițiile art. 598 alin. (1) lit. c) N.C.P.P. raportat la at. 281 alin. (1) lit. a) N.C.P.P. și vizează faptul că la instanța de fond, respectiv la Curtea de Apel București, completul de judecată a fost compus cu doamna judecător B.L., care la data judecării cauzei era cercetată penal de D.N.A.. A precizat, în acest sens, că magistratul a încălcat dispozițiile legale care impuneau abținerea de la judecarea cauzei, fiind într-o situație de vădită de incompatibilitate.

Al doilea motiv învederat, se întemeiază pe dispozițiile art. 598 alin. (1) lit. c) N.C.P.P. raportat la art. 281 alin. (1) N.C.P.P., critica sa, referindu-se la faptul că instanța a aplicat pedepsele accesorii și cele complementare în conținutul și limitele prevăzute de N.C.P. iar tratamentul sancționator pentru concursul de infracțiuni a fost aplicat conform C. pen. anterior. A precizat că prin hibridizarea dispozițiilor legale făcute cu ocazia stabilirii pedepsei se încalcă principiile aplicării în timp a legii penale.

Analizând contestația declarată, în raport de actele și lucrările dosarului, Înalta Curte constată că aceasta este nefondată.

În conformitate cu dispozițiile art. 598 alin. (1) C. proc. pen., contestația împotriva executării hotărârii penale se poate face în următoarele cazuri:

a) când s-a pus în executare o hotărâre care nu era definitivă;

b) când executarea este îndreptată împotriva altei persoane decât cea prevăzută în hotărârea de condamnare;

c) când se ivește vreo nelămurire cu privire la hotărârea care se execută sau vreo împiedicare la executare;

d) când se invocă amnistia, prescripția, grațierea sau orice altă cauză de stingere ori de micșorare a pedepsei.

Contestația la executare este o procedură jurisdicțională de rezolvare a situațiilor relative la executarea hotărârii, după rămânerea definitivă a acesteia.

Pe această cale nu se pot pune în discuție legalitatea și temeinicia hotărârilor în baza cărora se face executarea și nu se poate ajunge la modificarea hotărârii rămasă definitivă, instanța fiind abilitată să verifice doar aspectele indicate de textul legal și nu modul de soluționare a cauzei.

Practic, prin intermediul acestei instituții de drept procesual penal, legea prevede mijloacele prin care se asigură aplicarea legii în executarea condamnării și totodată exclude posibilitatea ca pe această cale să fie afectată autoritatea de lucru judecat.

Normele procedurale mai sus amintite prevăd expres cazurile în care poate fi folosită contestația la executare, iar prin limitarea acestora, legiuitorul a urmărit să nu transforme acest mijloc procesual într-o cale prin care să se împiedice procedura normală de punere în executare a hotărârilor definitive.

Înalta Curte constată că, potrivit dispozițiilor art. 598 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., invocate de condamnat în susținerea prezentei cereri, contestația împotriva executării hotărârii penale se poate face, printre altele, în cazul în care se ivește vreo nelămurire cu privire la hotărârea care se execută sau vreo împiedicare la executare.

În ceea ce privește primul motiv invocat, respectiv că la instanța de fond, respectiv la Curtea de Apel București, completul de judecată a fost compus cu doamna judecător B.L., care la data judecării cauzei era cercetată penal de D.N.A., Înalta Curte constată că nu se poate încadra în cazul de contestație la executare prevăzut la art. 598 alin. (1) lit. c), situație în care acesta nu va fi examinat.

Din cuprinsul motivelor invocate de condamnat, rezultă că acesta critică, în principal faptul că instanța a aplicat pedepsele accesorii și cele complementare în conținutul și limitele prevăzute de N.C.P. iar tratamentul sancționator pentru concursul de infracțiuni a fost aplicat conform C. pen. anterior.

Însă, prin Decizia penală nr. 145/A din data de 23 aprilie 2015 a Înaltei Curți de Casație și Justiție pronunțată în Dosarul nr. 8505/2/2008* se menționează clar pedeapsa pe care trebuie să o execute condamnatul, de 6 ani închisoare și 3 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b) și g) C. pen. pe durata prev. de art. 68 C. pen., prin urmare Înalta Curte apreciază că nu există nicio nelămurire cu privire la hotărârea care se execută și nici vreo împiedicare la executare.

În concluzie, având în vedere faptul că o contestație la executare reprezintă un mijloc procesual de rezolvare a incidentelor ivite în cursul executării unei hotărâri definitive, pe această cale se pot invoca numai aspecte ce privesc exclusiv executarea hotărârilor, neputând fi pusă în discuție legalitatea și temeinicia hotărârii în baza căreia se face executarea și neputându-se, astfel, ajunge la modificarea hotărârii rămase definitive.

Astfel, Înalta Curte va respinge, ca nefondată, contestația la executare formulată de contestatorul C.B.N. împotriva Deciziei penale nr. 145/A din data de 23 aprilie 2015 a Înaltei Curți de Casație și Justiție pronunțată în Dosarul nr. 8505/2/2008*.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondată, contestația la executare formulată de contestatorul C.B.N. împotriva Deciziei penale nr. 145/A din data de 23 aprilie 2015 a Înaltei Curți de Casație și Justiție pronunțată în Dosarul nr. 8505/2/2008*.

Obligă contestatorul la plata sumei de 150 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat din care suma de câte 50 lei, reprezentând onorariul parțial al apărătorului desemnat din oficiu până la prezentarea apărătorului ales, se va avansa din fondul M.J.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 08 octombrie 2015.