ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1289/2015

Decizia nr. 1289/2015

Asupra contestației de față;

În baza lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 76 din data de 07 mai 2015 Curtea de Apel București, secția I penală, a admis cererea de contopire a pedepselor formulată de condamnatul A. și a repus în individualitatea lor pedepsele aplicate inculpatului prin sentințele penale nr. 452/2012 a Curții de Apel București, respectiv nr. 169/2013 a Curții de Apel București, modificate prin admiterea recursurilor, după cum urmează:

- 3 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 257 alin. (1) C. pen. anterior raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000;

- 4 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 290 C. pen. anterior, raportat la art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000;

- pedeapsa complementară a interzicerii, pentru 3 ani, a drepturilor prev. de art. 64 alin. (1), teza finală, b) și c) C. pen. anterior;

- 3 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 244 alin. (1) și (2) C. pen.;

- 4 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 291 C. pen. cu aplicarea art. 6 din Legea nr. 78/2000;

- pedeapsa complementară a interzicerii pentru 3 ani a drepturilor prev. de art. 66 lit. a), b), g) C. pen.

În baza art. 33 lit. a) C. pen. anterior raportat la art. 34 lit. b) C. pen. anterior, a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea de 4 ani închisoare, sporită cu 1 an închisoare, în final urmând a executa o pedeapsă rezultantă de 5 ani închisoare.

A făcut aplicarea art. 71-64 lit. a) teza finală, b) și c) C. pen. anterior.

A interzis inculpatului, pentru 3 ani, drepturile prev. de art. 64 alin. (1) teza finală, b) și c) C. pen. anterior.

A dedus din pedeapsă durata reținerii din 12 aprilie 2012, perioada arestării preventive de la 13 septembrie 2012 la 14 noiembrie 2012 și perioada executată de la 27 noiembrie 2013 la zi.

A dispus anularea M.E.P.I. nr. 509/2012 din 26 noiembrie 2013 și nr. 199/2013 din 15 aprilie 2014 emise de Curtea de Apel București, pe numele condamnatului și dispune emiterea unui nou M.E.P.I., conform prezentei hotărâri.

Onorariul parțial al avocatului din oficiu, în cuantum de 50 RON, a fost înaintat din fondurile Ministerului Justiției.

Pentru a dispune astfel, instanța a reținut că prin sentința penală nr. 452 din data de 14 noiembrie 2012, pronunțată de Curtea de Apel București, secția I penală, petentul a fost condamnat la 3 ani închisoare pentru infracțiunea de trafic de influență, executarea pedepsei fiind suspendată sub supraveghere. Prin aceeași sentință, s-a dispus achitarea inculpatului pentru infracțiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată.

Prin decizia penală nr. 3703 din data de 25 noiembrie 2013, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, a fost admis recursul parchetului și s-a dispus condamnarea petentului la 4 luni închisoare pentru infracțiunea prevăzută de art. 290 C. pen. anterior, pedeapsă pe care, în temeiul art. 33 lit. a) și 34 alin. (1) lit. b) C. pen., a contopit-o cu pedeapsa de 3 ani închisoare aplicată de prima instanță, stabilindu-se ca petentul din speță să execute, în regim de detenție, pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare și o pedeapsă complementară de 3 ani interzicerea unor drepturi.

Prin sentința penală nr. 169 din data de 11 aprilie 2013, pronunțată de Curtea de Apel București, secția I penală, petentul a fost condamnat la 5 ani închisoare pentru infracțiunea de trafic de influență prevăzută de art. 257 alin. (1) C. pen. anterior și 5 ani interzicerea unor drepturi ca pedeapsă complementară. Totodată, s-a dispus achitarea inculpatului, sub aspectul săvârșirii infracțiunii de înșelăciune prevăzută de art. 215 alin. (1), (2) și (3) C. pen. anterior.

Prin decizia penală nr. 91 din data de 14 aprilie 2014, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, au fost admise apelurile declarate de Parchet și inculpatul A. și, prin schimbarea încadrării juridice, a fost condamnat petentul la 3 ani închisoare pentru infracțiunea de înșelăciune prevăzută de art. 244 alin. (1) și (2) din noul C. pen.; a fost redusă pedeapsa de 5 ani închisoare și 5 ani pedeapsă complementară aplicată de prima instanță pentru infracțiunea de trafic de influență, la 4 ani închisoare și 3 ani pedeapsă complementară.

Au fost contopite cele două pedepse, astfel că, în final, s-a dispus executarea de către petentul din speță a pedepsei de 4 ani închisoare și 3 ani pedeapsă complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a), b) și g) C. pen.

Curtea de Apel București a constatat că infracțiunile pentru care petentul a fost condamnat prin sentințele penale mai sus arătate sunt concurente, fiind săvârșite înainte de rămânerea definitivă a acestor hotărâri de condamnare, astfel că deveneau incidente dispozițiile art. 36 alin. (2) C. pen. anterior.

Analizând prin comparare, instanța de fond a constatat, în acord cu apărarea că, potrivit art. 10 din Legea nr. 187/2012, legea penală mai favorabilă este cea anterioară, în ceea ce privește contopirea pedepselor, însă a apreciat că, față de gravitatea infracțiunilor pentru care inculpatul a fost condamnat, respectiv două infracțiuni de trafic de influență, înșelăciune și fals, toate săvârșite în calitate de avocat, se impune aplicarea unui spor la pedeapsa rezultantă.

A reținut că, în cazul succesiunii de legi penale în timp, cu privire la tratamentul sancționator al concursului de infracțiuni se aplică legea penală mai favorabilă, independent de legea determinată ca fiind mai favorabilă în raport cu fiecare dintre infracțiunile concurente, fără a se putea spune că astfel s-ar crea o „lex tertia" și în același mod se procedează și atunci când faptele au fost judecate separat și când, cu ocazia contopirii, instanța este ținută de autoritatea de lucru judecat a pedepselor aplicate pentru diferitele infracțiuni.

În ceea ce privește legea mai favorabilă, s-a apreciat că aceasta este în concret, legea veche, datorită multitudinii de infracțiuni ce fac obiectul prezentei contopiri.

Curtea a stabilit cuantumul sporului de pedeapsă, având în vedere ansamblul împrejurărilor, dar și pentru a nu crea un sentiment de neimputabilitate, constatând că petentul din speță a comis infracțiuni grave, de corupție, cu implicarea instituțiilor statului, care apără tocmai justiția, respectiv a Înaltei Curți de Casație și Justiție, a Tribunalului Brașov, a Curții de Apel București, dar și a Direcției Naționale Anticorupție.

S-a reținut că inculpatul a săvârșit infracțiuni, care cumulat, au fost pedepsite cu 14 ani de închisoare, astfel încât, pedeapsa de 4 ani, la care se adaugă un spor de 1 an, prin care să se reliefeze periculozitatea generată de celelalte fapte care intră în conținutul concursului, reprezintă o rezultantă rezonabilă.

Împotriva sentinței penale nr. 76 din data de 07 mai 2015 a Curții de Apel București, secția I penală, a formulat contestație condamnatul A..

Prin motivele contestației a apreciat că prima instanță a procedat la sporirea pedepsei de 4 ani închisoare fără o justificare temeinică, nefiind motivată soluția cu argumente de neînlăturat.

A mai arătat că în timpul executării pedepsei în Penitenciarul Giurgiu nu a săvârșit nicio abatere și nu a fost sancționat disciplinar, iar regimul de executare a fost schimbat de la închis la semideschis.

Examinând contestația formulată prin raportare la criticile condamnatului A. și dispozițiile legale aplicabile, Înalta Curte apreciază că este fondată din următoarele considerente:

Înalta Curte reține că, instanța care a soluționat cererea în fond, Curtea de Apel București, secția a I-a penală, prin sentința penală nr. 76 din data de 07 mai 2015, în raport cu data comiterii faptelor de către condamnat și momentul rămânerii definitive ale celor a celor două hotărâri de condamnare a constatat existența concursului de infracțiuni și a admis cererea de contopire a pedepselor formulată de condamnatul A.

Referitor la critica formulată de contestatorul condamnat A., prin care solicită să se constate nejustificată aplicarea sporului de un an la pedeapsa rezultantă de 4 ani, Înalta Curte consideră că este întemeiată.

Dispozițiile C. pen. prevăd că pedeapsa trebuie să corespundă, pe de o parte, pericolului social pe care îl prezintă pluralitatea de infracțiuni pentru care petentul a fost condamnat, iar pe de altă parte, periculozității infractorului care săvârșește repetate fapte antisociale.

Sub acest aspect se remarcă, totodată, faptul că, cu prilejul dezbaterilor contestatorul condamnat, prin apărător din oficiu a menționat că renunță la această critică, în concluzie, arătând că solicită doar reducerea sporului de 1 an închisoare stabilit prin sentința penală nr. 94/F din 10 februarie 2010 pronunțată de Tribunalul București, secția I penală și care a fost menținut prin sentința penala nr. 64/C din 15 aprilie 2015 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a I-a penală.

Înalta Curte reține că, Curtea de Apel București, secția a I-a penală, a constatat că infracțiunile pentru care contestatorul A. a fost condamnat prin sentințele penale mai sus arătate sunt săvârșite înainte de rămânerea definitivă a acestor hotărâri de condamnare, fiind incidente astfel dispozițiile art. 36 alin. (2) C. pen. din 1968.

De altfel, instanța sesizată cu judecarea cererii de contopire nu trebuie să încalce autoritatea de lucru judecat a hotărârilor penale a căror contopire s-a solicitat, cu privire la cuantumul condamnărilor ori al sporurilor de pedeapsă stabilite.

În acest context, Înalta Curte reține că aplicarea unui spor la pedeapsa rezultantă nu este obligatoriu pentru instanță, aceasta fiind singura în măsură să aprecieze împrejurările concrete ale speței deduse judecății.

În ceea ce îl privește pe condamnatul A. instanța reține că acesta a avut o conduită bună în cadrul penitenciarului, nu a avut abateri disciplinare, beneficiind de schimbarea regimului de executare.

Evaluând toate aspectele menționate mai sus, instanța apreciază că un spor de 6 luni este suficient pentru realizarea scopului pedepsei.

În consecință, Înalta Curte va admite contestația formulată de contestatorul condamnat A. împotriva sentinței penale nr. 76 din data de 07 mai 2015 a Curții de Apel București, secția I penală.

Va desființa, în parte, sentința penală atacată și rejudecând:

Va reduce sporul de la 1 an la 6 luni aplicat la pedeapsa rezultantă de 4 ani închisoare urmând ca în final condamnatul să execute pedeapsa de 4 ani și 6 luni închisoare.

Va deduce din pedeapsă durata reținerii din 12 aprilie 2012, perioada arestării preventive de la 13 septembrie 2012 la 14 noiembrie 2012 și perioada executată de la 27 noiembrie 2013 până la data de 24 septembrie 2015.

Va dispune anularea M.E.P.I. nr. 509/2012 din 26 noiembrie 2013 și nr. 199/2013 din 15 aprilie 2014 emise de Curtea de Apel București, pe numele condamnatului și va dispune emiterea unui nou M.E.P.I., pentru pedeapsa de 4 ani și 6 luni închisoare.

Se vor menține celelalte dispoziții ale sentinței atacate care nu sunt contrare prezentei decizii.

Onorariul parțial al avocatului din oficiu, în cuantum de 35 RON, se va înainta din fondurile Ministerului Justiției.

Cheltuielile judiciare vor rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite contestația formulată de contestatorul condamnat A. împotriva sentinței penale nr. 76 din data de 07 mai 2015 a Curții de Apel București, secția I penală.

Desființează, în parte, sentința penală atacată și rejudecând:

Reduce sporul de la 1 an la 6 luni aplicat la pedeapsa rezultantă de 4 ani închisoare urmând ca în final condamnatul să execute pedeapsa de 4 ani și 6 luni închisoare.

Deduce din pedeapsa durata reținerii din 12 aprilie 2012, perioada arestării preventive de la 13 septembrie 2012 la 14 noiembrie 2012 și perioada executată de la 27 noiembrie 2013 până la data de 24 septembrie 2015.

Dispune anularea M.E.P.I. nr. 509/2012 din 26 noiembrie 2013 și nr. 199/2013 din 15 aprilie 2014 emise de Curtea de Apel București, pe numele condamnatului și dispune emiterea unui nou M.E.P.I., pentru pedeapsa de 4 ani și 6 luni închisoare.

Menține celelalte dispoziții ale sentinței atacate care nu sunt contrare prezentei decizii.

Onorariul parțial al avocatului din oficiu, în cuantum de 35 RON, se va înainta din fondurile Ministerului Justiției.

Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunțată în ședința publică, azi 24 septembrie 2015.