ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție

Sursă originală

ÎCCJ 10.03.2020

ÎCCJ, Secția penală

HOTĂRÂRE

10.03.2020

CAMERĂ

penal

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție · 2020
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, Secția penală (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2020)

Deliberând asupra recursului în casație de față, în baza actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 275 din 25 octombrie 2019 pronunțată în Dosarul nr. x/2018 al Tribunalului Cluj, printre altele, în temeiul art. 396, alin. (6), C. proc. pen. raportat la art. 16, alin. (1), lit. f), C) proc. pen. s-a dispus încetarea procesului penal față inculpații A., B., C., D., E., F. și G. în ceea ce privește infracțiunea de fals privind identitatea prev de art. 293 alin. (2) din vechiul C. pen. (în prezent incriminat de art. 327 C. pen.) cu aplicarea art. 41 alin. (2) din vechiul C. pen., și art. 5, C. pen.

În temeiul art. 396, alin. (5), C. proc. pen. raportat la art. 16, alin. (1), lit. c), C) proc. pen. s-a dispus achitarea inculpatului H. pentru comiterea infracțiunii de fals privind identitatea prev de art. 293 alin. (2) din vechiul C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) din vechiul C. pen. și art. 5, C. pen.

În temeiul art. 396, alin. (5), C. proc. pen. raportat la art. 16, alin. (1), lit. c), C) proc. pen. s-a dispus achitarea inculpatului Blaj I. pentru comiterea infracțiunii de complicitate la fals privind identitatea prev de art. 26 raportat la art. 293 alin. (2) din vechiul C. pen. cu aplicarea art. 5, C. pen.

I. A fost condamnat inculpatul A., la următoarele pedepse:

- 2 ani și 6 luni închisoare, pentru comiterea infracțiunii trafic de migranți prev de art. 71 alin. (1) din O.U.G. nr. 105/2001 în forma organizării, îndrumării sau călăuzirii uneia sau mai multor persoane în scopul trecerii frauduloase a frontierei de stat, cu aplicarea art. 41 alin. (2) din vechiul C. pen., art. 5, C. pen. și art. 375, 377 și 396, alin. (10), C. proc. pen.

- 2 ani și 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de constituire, aderare, sprijinire a unui grup infracțional organizat, prev de art. 7 alin. (1) și (3) din Legea nr. 39/2003, cu aplicarea art. 5, C. pen. și art. 375, 377 și 396, alin. (10), C. proc. pen.

Au fost interzise inculpatului cu titlu de pedeapsă complementară, pe o durată de 3 ani, drepturile prevăzute de art. 64, alin. (1), lit. a) teza a II-a și b), din C. pen. din 1969.

Conform art. 33, alin. (1), lit. a), vechiul, C. pen. s-a constatat că cele două infracțiuni au fost comise în concurs real.

În temeiul art. 34, alin. (1), lit. b) din C. pen. din 1969 s-au contopit pedepsele enumerate la alineatul anterior prin aplicarea pedepsei celei mai grele de 2 ani și 6 luni închisoare, sporită cu 6 luni închisoare, în final 3 ani închisoare.

În temeiul art. 35, alin. (1), vechiul C. pen., s-a aplicat alături de pedeapsa rezultantă de 3 ani închisoare, pedeapsa complementară constând în interzicerea pe o durată de 3 ani, a drepturilor prevăzute de art. 64, alin. (1), lit. a) teza a II-a și b din C. pen. din 1969.

Au fost interzise inculpatului cu titlu de pedeapsă accesorie, pe durata executării pedepsei, drepturile prevăzute de art. 64, alin. (1), lit. a) teza a II-a și b) din C. pen. din 1969.

În temeiul art. 861, alin. (1) și (2), și 862, vechiul C. pen. s-a dispus suspendarea executării sub supraveghere a pedepsei de 3 ani închisoare, pe o durata unui termen de încercare de 5 ani.

În temeiul art. 863, vechiul C. pen., a fost obligat inculpatul să se supună pe perioada termenului de încercare la următoarele măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte, la datele fixate, la judecătorul desemnat cu supravegherea lui sau la Serviciul de probațiune;

b) să anunțe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea;

c) să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă;

d) să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existență.

S-a atras atenția inculpatului că în temeiul art. 864, vechiul C. pen., săvârșirea unei noi infracțiuni în cursul termenului de încercare precum și nerespectarea cu rea-credință măsurilor de supraveghere stabilite prin prezenta hotărâre, atrag revocarea măsurii suspendării executării pedepsei sub supraveghere, cu consecința executării pedepsei în întregime.

În temeiul art. 71, alin. (5), vechiul C. pen., s-a dispus suspendarea executării pedepselor accesorii, pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei.

II. A fost condamnată inculpata B., la următoarele pedepse:

- 2 ani și 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de constituire, aderare, sprijinire a unui grup infracțional organizat, prev de art. 7 alin. (1) și (3) din Legea 39/2003, cu aplicarea art. 5, C. pen. și art. 375, 377 și 396, alin. (10), C. proc. pen.

Au fost interzise inculpatei cu titlu de pedeapsă complementară, pe o durată de 3 ani, drepturile prevăzute de art. 64, alin. (1), lit. a) teza a II-a și b), din C. pen. din 1969

Conform art. 33, alin. (1), lit. a), vechiul, C. pen. s-a constatat că cele două infracțiuni au fost comise în concurs real.

Au fost interzise inculpatei cu titlu de pedeapsă accesorie, pe durata executării pedepsei, drepturile prevăzute de art. 64, alin. (1), lit. a) teza a II-a și b) din C. pen. din 1969.

În temeiul art. 861, alin. (1) și (2), și 862, vechiul C. pen., s-a dispus suspendarea executării sub supraveghere a pedepsei de 3 ani închisoare, pe o durata unui termen de încercare de 5 ani.

În temeiul art. 863, vechiul C. pen., a fost obligată inculpata să se supună pe perioada termenului de încercare la următoarele măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte, la datele fixate, la judecătorul desemnat cu supravegherea lui sau la Serviciul de probațiune;

b) să anunțe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea;

c) să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă;

d) să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existență.

S-a atras atenția inculpatei că în temeiul art. 864, vechiul C. pen., săvârșirea unei noi infracțiuni în cursul termenului de încercare precum și nerespectarea cu rea-credință măsurilor de supraveghere stabilite prin prezenta hotărâre, atrag revocarea măsurii suspendării executării pedepsei sub supraveghere, cu consecința executării pedepsei în întregime.

În temeiul art. 71, alin. (5), vechiul C. pen., s-a dispus suspendarea executării pedepselor accesorii, pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei.

III. A fost condamnat inculpatul C., la următoarele pedepse:

- 2 ani închisoare, pentru comiterea infracțiunii trafic de migranți prev de art. 71 alin. (1) din O.U.G. nr. 105/2001 în forma organizării, îndrumării sau călăuzirii uneia sau mai multor persoane în scopul trecerii frauduloase a frontierei de stat, cu aplicarea art. 41 alin. (2) din vechiul C. pen., art. 5, C. pen. și art. 375, 377 și 396, alin. (10), C. proc. pen.

- 2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de constituire, aderare, sprijinire a unui grup infracțional organizat, prev de art. 7 alin. (1) și (3) din Legea nr. 39/2003, cu aplicarea art. 5, C. pen. și art. 375, 377 și 396, alin. (10), C. proc. pen.

Au fost interzise inculpatului cu titlu de pedeapsă complementară, pe o durată de 3 ani, drepturile prevăzute de art. 64, alin. (1), lit. a) teza a II-a și b), din C. pen. din 1969

Conform art. 33, alin. (1), lit. a), vechiul, C. pen. s-a constatat că cele două infracțiuni au fost comise în concurs real.

În temeiul art. 34, alin. (1), lit. b) din C. pen. din 1969 s-au contopit pedepsele enumerate la alineatul anterior prin aplicarea pedepsei celei mai grele de 2 ani închisoare, sporită cu 4 luni închisoare, în final 2 ani și 4 luni închisoare.

În temeiul art. 35, alin. (1), vechiul C. pen., s-a aplicat alături de pedeapsa rezultantă de 2 ani și 4 luni închisoare, pedeapsa complementară constând în interzicerea pe o durată de 3 ani, a drepturilor prevăzute de art. 64, alin. (1), lit. a) teza a II-a și b din C. pen. din 1969

Au fost interzise inculpatului cu titlu de pedeapsă accesorie, pe durata executării pedepsei, drepturile prevăzute de art. 64, alin. (1), lit. a) teza a II-a și b din C. pen. din 1969.

În temeiul art. 861, alin. (1) și (2), și 862, vechiul C. pen., s-a dispus suspendarea executării sub supraveghere a pedepsei de 2 ani și 4 luni închisoare, pe o durata unui termen de încercare de 5 ani.

În temeiul art. 863, vechiul C. pen., a fost obligat inculpatul să se supună pe perioada termenului de încercare la următoarele măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte, la datele fixate, la judecătorul desemnat cu supravegherea lui sau la Serviciul de probațiune;

b) să anunțe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea;

c) să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă;

d) să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existență.

În temeiul art. 71, alin. (5), vechiul C. pen., s-a dispus suspendarea executării pedepselor accesorii, pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei.

IV. A fost condamnat inculpatul D., la următoarele pedepse:

- 2 ani și 3 luni închisoare, pentru comiterea infracțiunii trafic de migranți prev de art. 71 alin. (1) din O.U.G. nr. 105/2001 în forma organizării, îndrumării sau călăuzirii uneia sau mai multor persoane în scopul trecerii frauduloase a frontierei de stat, cu aplicarea art. 41 alin. (2) din vechiul C. pen., art. 5, C. pen. și art. 375, 377 și 396, alin. (10), C. proc. pen.

- 2 ani și 3 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de constituire, aderare, sprijinire a unui grup infracțional organizat, prev de art. 7 alin. (1) și (3) din Legea nr. 39/2003, cu aplicarea art. 5, C. pen. și art. 375, 377 și 396, alin. (10), C. proc. pen.

Au fost interzise inculpatului cu titlu de pedeapsă complementară, pe o durată de 3 ani, drepturile prevăzute de art. 64, alin. (1), lit. a) teza a II-a și b), din C. pen. din 1969

Conform art. 38, alin. (1), C. pen., raportat la art. 10 din Legea nr. 187/2012, pen. s-a constatat că cele două infracțiuni careu au făcut obiectul prezentei cauze precum și infracțiunea prevăzută de art. 335, alin. (2), C. pen. care au făcut obiectul Sentinței penale nr. 741/2015 a Judecătoriei Cluj-Napoca, pronunțată în Dosarul penal nr. x/2015, definitivă prin neapelare la data de 29 iunie 2015 au fost comise în concurs real.

În temeiul art. 89, C. pen. s-a anulat amânarea aplicării pedepsei amenzii penale de 1350 RON, aplicate prin Sentința penală nr. 741/2015 a Judecătoriei Cluj-Napoca, pronunțată în Dosarul penal nr. x/2015, definitivă prin neapelare la data de 29 iunie 2015.

În temeiul art. 39, alin. (1), lit. e) din C. pen. s-au contopit pedepsele de 2 ani și 3 luni închisoare, 2 ani și 3 luni închisoare și 1.350 RON amendă penală prin aplicarea pedepsei celei mai grele de 2 ani și 3 luni închisoare, sporită cu 9 luni închisoare, în final 3 ani închisoare, la care s-a adăugat în întregime pedeapsa amenzii penale de 1.350 RON (135 zile amendă, a câte 10 RON).

În temeiul art. 45, alin. (1), C. pen., s-a aplicat alături de pedeapsa rezultantă de 3 ani închisoare, pedeapsa complementară constând în interzicerea pe o durată de 3 ani, a drepturilor prevăzute de art. 64, alin. (1), lit. a) teza a II-a și b) din C. pen. din 1969.

Au fost interzise inculpatului cu titlu de pedeapsă accesorie, pe durata executării pedepsei închisorii, drepturile prevăzute de art. 64, alin. (1), lit. a) teza a II-a și b) din C. pen. din 1969.

În temeiul art. 861, alin. (1) și (2), și 862, vechiul C. pen., s-a dispus suspendarea executării sub supraveghere a pedepsei rezultante de 3 ani închisoare, la care s-a adăugat pedeapsa amenzii penale de 1.350 RON (135 zile amendă, a câte 10 RON), pe o durata unui termen de încercare de 5 ani.

În temeiul art. 863, vechiul C. pen., a fost obligat inculpatul să se supună pe perioada termenului de încercare la următoarele măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte, la datele fixate, la judecătorul desemnat cu supravegherea lui sau la Serviciul de probațiune;

b) să anunțe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea;

c) să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă;

d) să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existență.

În temeiul art. 71, alin. (5), vechiul C. pen., s-a dispus suspendarea executării pedepselor accesorii, pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei.

V. A fost condamnat inculpatul E., la următoarele pedepse:

- 2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de constituire, aderare, sprijinire a unui grup infracțional organizat, prev de art. 7 alin. (1) și (3) din Legea 39/2003, cu aplicarea art. 5, C. pen. și art. 375, 377 și 396, alin. (10), C. proc. pen.

Au fost interzise inculpatului cu titlu de pedeapsă complementară, pe o durată de 3 ani, drepturile prevăzute de art. 64, alin. (1), lit. a) teza a II-a și b), din C. pen. din 1969

Conform art. 33, alin. (1), lit. a), vechiul, C. pen. s-a constatat că cele două infracțiuni au fost comise în concurs real.

Au fost interzise inculpatului cu titlu de pedeapsă accesorie, pe durata executării pedepsei, drepturile prevăzute de art. 64, alin. (1), lit. a) teza a II-a și b) din C. pen. din 1969.

În temeiul art. 863, vechiul C. pen., a fost obligat inculpatul să se supună pe perioada termenului de încercare la următoarele măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte, la datele fixate, la judecătorul desemnat cu supravegherea lui sau la Serviciul de probațiune;

b) să anunțe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea;

c) să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă;

d) să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existență.

Atrage atenția inculpatului că în temeiul art. 864, vechiul C. pen., săvârșirea unei noi infracțiuni în cursul termenului de încercare precum și nerespectarea cu rea-credință măsurilor de supraveghere stabilite prin prezenta hotărâre, atrag revocarea măsurii suspendării executării pedepsei sub supraveghere, cu consecința executării pedepsei în întregime.

În temeiul art. 71, alin. (5), vechiul C. pen. s-a dispus suspendarea executării pedepselor accesorii, pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei.

VI. A fost condamnat inculpatul F., la următoarele pedepse:

- 2 ani și 2 luni închisoare, pentru comiterea infracțiunii trafic de migranți prev de art. 71 alin. (1) din O.U.G. nr. 105/2001 în forma organizării, îndrumării sau călăuzirii uneia sau mai multor persoane în scopul trecerii frauduloase a frontierei de stat, cu aplicarea art. 41 alin. (2) din vechiul C. pen., art. 5, C. pen. și art. 375, 377 și 396, alin. (10), C. proc. pen.

- 2 ani și 2 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de constituire, aderare, sprijinire a unui grup infracțional organizat, prev de art. 7 alin. (1) și (3) din Legea nr. 39/2003, cu aplicarea art. 5, C. pen. și art. 375, 377 și 396, alin. (10), C. proc. pen.

Au fost interzise inculpatului cu titlu de pedeapsă complementară, pe o durată de 3 ani, drepturile prevăzute de art. 64, alin. (1), lit. a) teza a II-a și b), din C. pen. din 1969

Conform art. 33, alin. (1), lit. a), vechiul, C. pen. s-a constatat că cele două infracțiuni au fost comise în concurs real.

În temeiul art. 34, alin. (1), lit. b) din C. pen. din 1969 s-au contopit pedepsele enumerate la alineatul anterior prin aplicarea pedepsei celei mai grele de 2 ani și 2 luni închisoare, sporită cu 4 luni închisoare, în final 2 ani și 6 luni închisoare.

În temeiul art. 35, alin. (1), vechiul C. pen., s-a aplicat alături de pedeapsa rezultantă de 2 ani și 6 luni închisoare, pedeapsa complementară constând în interzicerea pe o durată de 3 ani, a drepturilor prevăzute de art. 64, alin. (1), lit. a) teza a II-a și b) din C. pen. din 1969

Au fost interzise inculpatului cu titlu de pedeapsă accesorie, pe durata executării pedepsei, drepturile prevăzute de art. 64, alin. (1), lit. a) teza a II-a și b) din C. pen. din 1969.

În temeiul art. 861, alin. (1) și (2), și 862, vechiul C. pen., s-a dispus suspendarea executării sub supraveghere a pedepsei de 2 ani și 6 luni închisoare, pe o durata unui termen de încercare de 5 ani.

În temeiul art. 863, vechiul C. pen., a fost obligat inculpatul să se supună pe perioada termenului de încercare la următoarele măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte, la datele fixate, la judecătorul desemnat cu supravegherea lui sau la Serviciul de probațiune;

b) să anunțe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea;

c) să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă;

d) să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existență.

În temeiul art. 71, alin. (5), vechiul C. pen., s-a dispus suspendarea executării pedepselor accesorii, pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei.

VII. S-a respins ca nefondată cererea inculpatului H. de judecare a cauzei conform procedurii în cazul recunoașterii învinuirii prevăzute de art. 375 și 377 C. proc. pen.

A fost condamnat inculpatul H., la următoarele pedepse:

Au fost interzise inculpatului cu titlu de pedeapsă complementară, pe o durată de 3 ani, drepturile prevăzute de art. 64, alin. (1), lit. a) teza a II-a și b), din C. pen. din 1969

Conform art. 33, alin. (1), lit. a), vechiul, C. pen. s-a constatat că cele două infracțiuni au fost comise în concurs real.

În temeiul art. 34, alin. (1), lit. b) din C. pen. din 1969 s-au contopit pedepsele enumerate la alineatul anterior prin aplicarea pedepsei celei mai grele de 2 ani și 3 luni închisoare, sporită cu 5 luni închisoare, în final 2 ani și 8 luni închisoare.

În temeiul art. 35, alin. (1), vechiul C. pen., s-a aplicat alături de pedeapsa rezultantă de 2 ani și 8 luni închisoare, pedeapsa complementară constând în interzicerea pe o durată de 3 ani, a drepturilor prevăzute de art. 64, alin. (1), lit. a) teza a II-a și b) din C. pen. din 1969

Au fost interzise inculpatului cu titlu de pedeapsă accesorie, pe durata executării pedepsei, drepturile prevăzute de art. 64, alin. (1), lit. a) teza a II-a și b) din C. pen. din 1969.

În temeiul art. 861, alin. (1) și (2), și 862, vechiul C. pen., s-a dispus suspendarea executării sub supraveghere a pedepsei de 2 ani și 8 luni închisoare, pe o durata unui termen de încercare de 5 ani.

În temeiul art. 863, vechiul C. pen., a fost obligat inculpatul să se supună pe perioada termenului de încercare la următoarele măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte, la datele fixate, la judecătorul desemnat cu supravegherea lui sau la Serviciul de probațiune;

b) să anunțe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea;

c) să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă;

d) să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existență.

În temeiul art. 71, alin. (5), vechiul C. pen. s-a dispus suspendarea executării pedepselor accesorii, pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei.

Prin Decizia penală nr. 325/A din data de 10 martie 2020 pronunțată de către Curtea de Apel Cluj, secția penală și de minori au fost respinse, ca nefondate, apelurile declarate de Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, DIICOT - Serviciul Teritorial Cluj și de inculpații G. și H. împotriva Sentinței penale nr. 275 din 25 octombrie 2019 a Tribunalului Cluj.

Au fost obligați inculpații la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat în sumă de câte 500 RON, restul cheltuielilor judiciare rămânând în sarcina statului.

*****

Împotriva Deciziei penale nr. 325/A din 10 martie 2020 pronunțată de către Curtea de Apel Cluj, secția penală și de minori, la data de 16 martie 2020, a declarant recurs în casație Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - DIICOT - S.T. Cluj.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală la data de 24 iunie 2020, când s-a stabilit termen la data de 17 iulie 2020, pentru examinarea în cameră de consiliu a admisibilității în principiu a cererii de recurs în casație, conform art. 440 alin. (1) C. proc. pen.

Prin Încheierea din camera de consiliu din data de 17 iulie 2020 pronunțată în cauză, reținându-se că prezenta cerere de recurs în casație formulată de către Ministerul Public îndeplinește condițiile prevăzute la art. 434 - 438 C. proc. pen., s-a dispus admiterea în principiu a cererii de recurs în casație formulată de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - DIICOT - S.T. Cluj împotriva deciziei penale nr. 325/A pronunțată la data de 10 martie 2020 de către Curtea de Apel Cluj, secția penală și de minori și s-a trimis cauza în vederea judecării recursului în casație la completul C5, în compunere de 3 judecători, fiind stabilit termen pentru soluționare la data de 11 septembrie 2020.

În esență, în motivarea cererii de recurs în casație, Ministerul Public a arătat că pedepsele aplicate inculpaților A., B., C., D., E., F. și H. sunt în alte limite decât cele prevăzute de lege, respectiv sub minimul special (de 5 ani închisoare) prevăzut de norma de incriminare pentru infracțiunea de constituire, aderare, sprijinire a unui grup infracțional organizat, prev. de art. 7 alin. (1) și (3) din Legea nr. 39/2003. Astfel, s-a arătat că această nelegalitate a pedepsei aplicate pentru una dintre infracțiunile concurente a afectat și legalitatea pedepsei rezultante aplicate pentru pluralitatea infracțională, precum și modalitatea de executare a acesteia.

S-a susținut că pentru stabilirea limitelor de pedeapsă aplicabile pentru infracțiunea de constituire, aderare, sprijinire a unui grup infracțional organizat, prev. de art. 7 alin. (1) și (3) din Legea nr. 39/2003 (în prezent incriminată de art. 367 C. pen.), prima instanță și instanța de apel au avut în vedere prevederile art. 7 alin. (2) din aceeași lege, potrivit cărora pedeapsa pentru faptele prevăzute la alin. (1) nu poate fi mai mare decât sancțiunea prevăzută de lege pentru infracțiunea cea mai gravă ce intră în scopul grupului infracțional organizat.

În opinia parchetului, sintagma "nu poate fi mai mare" a fost interpretată eronat ca instituind o dublă limitare, atât în privința minimului special, cât și în privința maximului special al pedepsei. În realitate, limitarea instituită de legiuitor în cuprinsul textului de lege amintit privește doar maximul special al pedepsei pentru infracțiunea de constituire, aderare, sprijinire a unui grup infracțional organizat, prev. de art. 7 alin. (1) și (3) din Legea nr. 39/2003, care nu-l poate depăși pe cel al pedepsei pentru infracțiunea cea mai gravă ce intră în scopul grupului infracțional organizat, fără ca minimul special al infracțiunii obstacol să fie influențat de minimul special al infracțiunii scop.

În acest sens, au fost invocate considerentele Deciziei nr. 7/2009, pronunțată de ÎCCJ într-un recurs în interesul legii, subliniindu-se că în concepția instanței supreme minimul special al pedepsei pentru infracțiunea de constituire, aderare, sprijinire a unui grup infracțional organizat, prev. de art. 7 alin. (1) și (3) din Legea nr. 39/2003 este fix (5 ani) neinfluențat de minimul special al infracțiunii scop, doar maximul special fiind variabil, acesta determinându-se prin raportare la maximul special al infracțiunii scop.

De altfel, s-a menționat că în legislația penală există ipoteze similare de limitare a sancțiunii în cazul unor infracțiuni. Cu titlu de exemplu, recurentul a adus în discuție infracțiunile de favorizare a făptuitorului (art. 269 C. pen., art. 264 C. pen. 1969) și tăinuire (art. 270 C. pen., art. 221 C. pen. 1969), pentru care dispozițiile sancționatorii instituie limitări similare celei în discuție, formularea fiind aceeași, respectiv pedeapsa "nu poate fi mai mare". În doctrină, această formulare a fost interpretată ca referindu-se exclusiv la maximul special al pedepsei, nu și la minimul special.

S-a mai arătat că deși este adevărat că, într-o decizie de speță invocată, de altfel, de către Curtea de Apel Cluj în motivarea deciziei atacate, instanța supremă a arătat că limitarea instituită în art. 7 alin. (2) din Legea nr. 39/2003 are în vedere atât minimul, cât și maximul special al pedepsei, cu toate acestea, argumentul folosit în motivarea Deciziei nr. 1327 din 26 aprilie 2012, a ÎCCJ nu este convingător. Astfel, s-a arătat că termenul folosit de legiuitor în art. 7 alin. (2) din Legea nr. 39/2003 este "sancțiunea" prevăzută de lege, iar nu "maximul special" al pedepsei prevăzute de lege pentru infracțiunea cea mai gravă, ceea ce înseamnă că raportarea trebuie făcută la ambele limite ale sancțiunii, iar nu doar la cea superioară.

În legislația penală și procesual penală legiuitorul se referă adesea la pedeapsa prevăzută de lege, care în unele cazuri trebuie să fie mai mare sau mai mică de o anumită durată, interpretarea fiind întotdeauna în sensul că se are în vedere exclusiv maximul special. De exemplu, art. 9 alin. (1) C. pen., art. 41 C. pen., art. 80 alin. (2) lit. d) C. pen., art. 83 alin. (2) C. pen., art. 114 alin. (2) lit. b) C. pen., art. 154 C. pen., art. 90 lit. c) C. proc. pen. etc.

De altfel, când legiuitorul a dorit să impună limite de pedeapsă identice (adică a avut în vedere atât minimul special, cât și maximul special al pedepsei), a folosit o exprimare esențialmente diferită. Spre exemplu, în art. 49 C. pen., se arată că participanții la o infracțiune se sancționează cu pedeapsa prevăzută de lege pentru autor.

În consecință, pentru argumentele prezentate în cererea de recurs în casație, s-a solicitat admiterea recursului în casație privind pe inculpații A., B., C., D., E., F. și H., casarea deciziei atacate și modificarea pedepselor aplicate inculpaților pentru infracțiunea de constituire, aderare, sprijinire a unui grup infracțional organizat, prev. de art. 7 alin. (1) și (3) din Legea nr. 39/2003, modificarea corespunzătoare a pedepselor rezultante și, respectiv, a modalității de executare a acestora.

Cu prilejul dezbaterilor de la acest termen, reprezentantul Ministerului Public a solicitat, în temeiul art. 448 alin. (1) pct. 2 lit. b) C. proc. pen., admiterea recursului în casație și trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de apel în vederea individualizării pedepselor, cu consecința aplicării inculpaților a unor pedepse în limite legale.

Analizând recursul în casație formulat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - DIICOT - S.T. Cluj împotriva Deciziei penale nr. 325/A pronunțată la data de 10 martie 2020 de către Curtea de Apel Cluj, în limitele prevăzute de art. 442 alin. (1) și (2) C. proc. pen., Înalta Curte apreciază că aceasta este întemeiat, pentru următoarele considerente:

Potrivit dispozițiilor art. 433 C. proc. pen., scopul recursului în casație este acela de a supune Înaltei Curți de Casație și Justiție judecarea, în condițiile legii, a conformității hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile.

Conform dispozițiilor art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen., hotărârile sunt supuse casării în cazul în care s-au aplicat pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege".

Acest caz de recurs în casație devine incident ori de câte ori se constată că pedeapsa aplicată de instanță nu se încadrează în limitele stabilite în norma de incriminare pentru infracțiunea consumată, pentru tentativă sau prin reținerea unor cauze de agravare, de atenuare a pedepsei ori reținerea circumstanțelor atenuante judiciare.

În cauză, critica Ministerului Public invocată în motivarea cererii prin prisma cazului de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen., vizează împrejurarea că instanța de apel a menținut hotărârea primei instanțe prin care inculpaților A., B., C., D., E., F. și H. le-au fost aplicate pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege, respectiv sub minimul special prevăzut de norma de incriminare pentru infracțiunea de constituire, aderare, sprijinire a unui grup infracțional organizat, prev. de art. 7 alin. (1) și (3) din Legea nr. 39/2003.

Deopotrivă, s-a susținut că această nelegalitate a pedepsei aplicate pentru una dintre infracțiunile concurente a afectat și legalitatea pedepsei rezultante aplicate inculpaților pentru pluralitatea infracțională, precum și modalitatea de executare a acesteia.

În concret, se reține că în susținerea motivului vizând nelegalitatea pedepselor aplicate inculpaților în raport de comiterea infracțiunii de constituire, aderare, sprijinire a unui grup infracțional organizat prev. de art. 7 alin. (1) și (3) din Legea nr. 39/2003, Ministerul Public a arătat că pentru comiterea acestei infracțiuni inculpaților ce au uzat de procedura simplificată nu li se putea aplica o pedeapsă mai mică de 3 ani și 4 luni închisoare (minimul special de 5 ani redus cu 1/3, conform art. 396 alin. (10) C. proc. civ.), iar inculpatul H. nu i se putea aplica o pedeapsă mai mică de 5 ani închisoare (inculpatului fiindu-i respinsă privind judecarea în procedura simplificată).

Criticile formulate de recurent în temeiul cazului de recurs în casație menționat sunt întemeiate.

Înalta Curte constată că intimaților inculpaților din prezenta cauză li s-au aplicat pedepse pentru săvârșirea infracțiunii în discuție, astfel:

- inculpatului A. - 2 ani și 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de constituire, aderare, sprijinire a unui grup infracțional organizat, prev. de art. 7 alin. (1) și (3) din Legea nr. 39/2003, cu aplicarea art. 5, C. pen. și art. 375, 377 și 396, alin. (10), C. proc. pen.

- inculpatei B., - 2 ani și 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de constituire, aderare, sprijinire a unui grup infracțional organizat, prev. de art. 7 alin. (1) și (3) din Legea nr. 39/2003, cu aplicarea art. 5, C. pen. și art. 375, 377 și 396, alin. (10), C. proc. pen.

- inculpatului C. - 2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de constituire, aderare, sprijinire a unui grup infracțional organizat, prev. de art. 7 alin. (1) și (3) din Legea nr. 39/2003, cu aplicarea art. 5, C. pen. și art. 375, 377 și 396, alin. (10), C. proc. pen.

- inculpatului D. - 2 ani și 3 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de constituire, aderare, sprijinire a unui grup infracțional organizat, prev. de art. 7 alin. (1) și (3) din Legea nr. 39/2003, cu aplicarea art. 5, C. pen. și art. 375, 377 și 396, alin. (10), C. proc. pen.

- inculpatului E. - 2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de constituire, aderare, sprijinire a unui grup infracțional organizat, prev. de art. 7 alin. (1) și (3) din Legea nr. 39/2003, cu aplicarea art. 5, C. pen. și art. 375, 377 și 396, alin. (10), C. proc. pen.

- inculpatului F. - 2 ani și 2 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de constituire, aderare, sprijinire a unui grup infracțional organizat, prev. de art. 7 alin. (1) și (3) din Legea nr. 39/2003, cu aplicarea art. 5, C. pen. și art. 375, 377 și 396, alin. (10), C. proc. pen.

- inculpatului H. - 2 ani și 3 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de constituire, aderare, sprijinire a unui grup infracțional organizat, prev. de art. 7 alin. (1) și (3) din Legea nr. 39/2003, cu aplicarea art. 5 C. pen. Totodată, în cazul inculpatului H., instanța de fond a respins ca nefondată cererea de judecare a cauzei conform procedurii în cazul recunoașterii învinuirii prevăzute de art. 375 și 377 C. proc. pen.

De asemenea, se reține că inculpații intimați din prezenta cauză au fost condamnați pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de migranți prev. de art. 71 alin. (1) din O.U.G. nr. 105/2001 ce este sancționată cu închisoarea de la 2 ani la 7 ani, stabilindu-se că cele două infracțiuni reținute au fost comise în concurs real.

În conformitate cu dispozițiile art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, inițierea sau constituirea unui grup infracțional organizat ori aderarea sau sprijinirea sub orice formă a unui astfel de grup, se pedepsește cu închisoare de la 5 la 20 de ani.

Dispozițiile alin. (2) ale art. 7 din Legea nr. 39/2003 stabilesc că "pedeapsa pentru faptele prevăzute la alin. (1) nu poate fi mai mare decât sancțiunea prevăzută de lege pentru infracțiunea cea mai gravă care intră în scopul grupului infracțional organizat."

Rezultă că din conținutul textului de incriminare că în art. 7 alin. (2) din Legea nr. 39/2003 se stabilește un nou maxim special, fără a face însă referire la un nou minim special.

Ori de câte ori legiuitorul folosește sintagma "nu poate fi mai mare decât sancțiunea prevăzută de lege" raportarea se va face la maximul special prevăzut de lege iar nu la minimul acesteia.

Din formularea art. 7 alin. (2) din Legea nr. 39/2003 reiese faptul că, în măsura în care infracțiunea scop se pedepsește cu o pedeapsă mai mică decât cea prevăzută la alin. (1), (20 de ani), noul maxim special va fi cel prevăzut de lege pentru infracțiunea scop cea mai gravă.

Totodată, se reține că interpretarea dispozițiilor legale menționate a făcut obiectul examinării de către instanța supremă prin Decizia nr. 7 din 9 februarie 2009 pronunțată în interesul legii referitoare la admisibilitatea cererilor de liberare provizorie sub control judiciar sau pe cauțiune în cazul săvârșirii infracțiunilor privind inițierea sau constituirea unui grup infracțional organizat ori aderarea sau sprijinirea sub orice formă a unui asemenea grup.

În considerentele deciziei enunțate se precizează că sancțiunea pentru infracțiunea reglementată de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 este cea fixată în însuși cuprinsul alineatului ce conține dispoziția de incriminare, numai în măsura în care pedeapsa pentru infracțiunea cea mai gravă, care intră în scopul grupului infracțional organizat, nu este mai ușoară decât aceea prevăzută în primul alineat și că pedeapsa prevăzută de lege în cazul infracțiunii incriminate în cuprinsul art. 7 din Legea nr. 39/2003 se determină prin coroborarea dispozițiilor de sancționare din primele două alineate ale acestui text de lege.

Totodată se vorbește despre "cuantum variabil al maximului pedepsei, prevăzut de art. 7 alin. (2) din Legea nr. 39/2003, cu referire la alin. (1) din același articol", minimul special nefiind, deci, afectat de discuții.

În concluzie, limitarea instituită de legiuitor în cuprinsul dispozițiilor art. 7 alin. (2) din Legea nr. 39/2003 privește doar maximul special al pedepsei pentru infracțiunea de constituire, aderare, sprijinire a unui grup infracțional organizat, prev. de art. 7 alin. (1) și (3) din Legea nr. 39/2003, care nu-l poate depăși pe cel al pedepsei pentru infracțiunea cea mai gravă ce intră în scopul grupului infracțional organizat.

Prin urmare, rezultă că minimul special al pedepsei pentru infracțiunea de constituire, aderare, sprijinire a unui grup infracțional organizat, prev. de art. 7 alin. (1) și (3) din Legea nr. 39/2003 este de 5 ani, neinfluențat de minimul special al infracțiunii scop, iar această concluzie răspunde atât cerinței legalității, dar și interpretării constante date sintagmei supusă discuției în literatură și jurisprudență.

Așadar, în speța de față, în condițiile în care infracțiunea de trafic de migranți prev. de art. 71 alin. (1) din O.U.G. nr. 105/2001 reținută în sarcina inculpaților (infracțiunea scop) este sancționată cu închisoarea de la 2 la 7 ani, limitele de pedeapsă pentru infracțiunea de constituire, aderare, sprijinire a unui grup infracțional organizat prev. de art. 7 alin. (1) și (3) din Legea nr. 39/2003 ar fi fost de la 5 la 7 ani închisoare.

Rezultă astfel că opinia adoptată de instanțe în cauză a condus la ignorarea minimului special prevăzut de alin. (1), inculpații fiind sancționați prin raportare la un minim special neprevăzut de lege pentru fapta de grup infracțional organizat, cu consecința încălcării principiului legalității pedepsei consacrat de art. 2 C. pen. care prevede expres faptul că legea este cea care prevede pedepsele aplicabile în cazul săvârșirii unor fapte penale.

Limitele de pedeapsă prevăzute de lege pentru infracțiunea de constituire a unui grup infracțional organizat prin raportare la infracțiunea de trafic de migranți fiind în speță cuprinse între 5 și 7 ani închisoare, în cazul inculpaților care au uzat de beneficiul procedurii simplificate minimul special al pedepsei pentru infracțiunea de constituire, aderare, sprijinire a unui grup infracțional organizat, prev. de art. 7 alin. (1) și (3) din Legea nr. 39/2003 devenea 3 ani și 4 luni închisoare obținut prin reducerea cu o treime a minimului special de 5 ani închisoare, conform art. 396 alin. (10) C. proc. pen.

În concluzie, se constată că instanțele au aplicat inculpaților pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege pentru săvârșirea infracțiunii de constituire, aderare, sprijinire a unui grup infracțional organizat prev. de art. 7 alin. (1) și (3) din Legea nr. 39/2003, respectiv sub 3 ani și 4 luni închisoare (minimul special de 5 ani redus cu 1/3, conform art. 396 alin. (10) C. proc. pen.) pentru inculpații E., C., B., D., F. și A., respectiv sub minimul special prevăzut de norma de incriminare în cazul inculpatului H..

Aceasta situație a generat implicit aplicarea unor pedepse rezultante nelegale.

Înlăturarea acestei nelegalități generate de greșita aplicarea a legii ar implica, în succesiunea etapelor de soluționare, parcurgerea unui proces de individualizare a pedepsei.

În aceste condiții, nelegalitatea constatată pe calea recursului în casație nu poate fi complinită de instanța de recurs, întrucât presupune o apreciere privind reindividualizarea pedepsei și a modalității de executare, față de toate instituțiile de drept substanțial incidente ce trebuie evaluate simultan pentru justa individualizare a pedepsei și modalității de executare, iar în procedura pendinte acest demers nu este posibil.

Prin urmare, în cauză sunt aplicabile dispozițiile art. 448 alin. (1) pct. 2 lit. b) C. proc. pen., impunându-se casarea deciziei penale recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța învestită cu soluționarea apelului, respectiv Curtea de Apel Cluj.

Pe cale de consecință, în temeiul art. 448 alin. (1) pct. 2 lit. b) C. proc. pen., Înalta Curte de Casație și Justiție va admite recursul în casație formulat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - DIICOT - S.T. Cluj împotriva Deciziei penale nr. 325/A pronunțată la data de 10 martie 2020 de Curtea de Apel Cluj, secția penală și de minori și va casa, în parte, decizia recurată, numai în ceea ce-i privește pe inculpații E., C., B., D., F., H. și A..

Va trimite cauza spre rejudecare la instanța de apel, respectiv la Curtea de Apel Cluj, secția penală și de minori, numai în ceea ce privește legalitatea pedepselor aplicate pentru infracțiunea de constituire, aderare, sprijinire a unui grup infracțional organizat, prev. de art. 7 alin. (1) și (3) din Legea nr. 39/2003, cu aplicarea art. 5 C. pen. și art. 375, 377 și 396 alin. (10) C. proc. pen. privind pe inculpații E., C., B., D., F. și A., respectiv pentru infracțiunea de constituire, aderare, sprijinire a unui grup infracțional organizat, prev. de art. 7 alin. (1) și (3) din Legea nr. 39/2003, cu aplicarea art. 5 C. pen. privind pe inculpatul H., precum și a pedepselor rezultante și modalității de executare.

În temeiul art. 275 alin. (3) din C. proc. pen., cheltuielile judiciare ocazionate cu soluționarea recursului în casație vor rămâne în sarcina statului.

Potrivit art. 275 alin. (6) din C. proc. pen., onorariile cuvenite apărătorilor desemnați din oficiu pentru intimații inculpați vor rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul în casație formulat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - DIICOT - S.T. Cluj împotriva Deciziei penale nr. 325/A pronunțată la data de 10 martie 2020 de Curtea de Apel Cluj, secția penală și de minori.

Casează, în parte, decizia recurată, numai în ceea ce-i privește pe inculpații E., C., B., D., F., H. și A..

Trimite cauza spre rejudecare la instanța de apel, respectiv la Curtea de Apel Cluj, secția penală și de minori, numai în ceea ce privește legalitatea pedepselor aplicate pentru infracțiunea de constituire, aderare, sprijinire a unui grup infracțional organizat, prev. de art. 7 alin. (1) și (3) din Legea nr. 39/2003, cu aplicarea art. 5 C. pen. și art. 375, 377 și 396 alin. (10) C. proc. pen. privind pe inculpații anterior menționați, respectiv pentru infracțiunea de constituire, aderare, sprijinire a unui grup infracțional organizat, prev. de art. 7 alin. (1) și (3) din Legea nr. 39/2003, cu aplicarea art. 5 C. pen. privind pe inculpatul H., precum și a pedepselor rezultante și modalității de executare.

Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.

Onorariile cuvenite apărătorilor desemnați din oficiu pentru intimații inculpați E., C., B., D., F., H. și A., în cuantum de câte 627 RON pentru fiecare, rămân în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 28 septembrie 2020.

Procesat de GGC - LM

§ Cauze similare