ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 6540/2020

Ședința publică din data de 3 decembrie 2020

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată la data de 3 aprilie 2017, reclamanta A. a solicitat instanței, în contradictoriu cu pârâta Agenția de Plați și Intervenție pentru Agricultură, anularea Deciziei nr. 352/21.12.2015 ca nelegală și netemeinică și anularea Procesului-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare nr. x/10.09.2015, ca tardiv încheiat.

Prin sentința civilă nr. 5081 din 20 decembrie 2017, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a fost admisă acțiunea în contencios administrativ și fiscal formulată de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâta Agenția de Plăți și Intervenție pentru Agricultură (aparat central).

Au fost anulate Decizia nr. 352/21.12.2015 și procesul-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare nr. x/10.09.2015, emise de către APIA.

Împotriva hotărârii pronunțate de instanța de fond a formulat recurs pârâta Agenția de Plăți și Intervenție pentru Agricultură, întemeiat pe motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 din C. proc. civ., prin care a solicitat admiterea recursului, casarea sentinței atacate și, în rejudecare, admiterea excepției invocate, iar pe fond, respingerea acțiunii ca neîntemeiată.

În motivarea recursului, a arătat că instanța de fond a pronunțat sentința cu încălcarea dispozițiilor legale cuprinse în Legea nr. 554/2004, art. 11 alin. (1) lit. c), în) Ordinul MADR nr. 246/2008 art. 5 alin. (1) și (4), în O.U.G. nr. 125/2006, art. 7 alin. (1) lit. c) și f), în Regulamentul (CE) nr. 1122/30.11.2009, art. 80 alin. (1), O.U.G. nr. 66/2011.

Totodată, sentința cuprinde atât motive contradictorii, cât și motive străine de natura cauzei.

În ceea ce privește modul de soluționare a excepției prescripției dreptului la acțiune prin încheierea din 11.10.2017, recurenta a arătat că instanța de fond nu a avut în vedere dovezile depuse la dosar din care reiese faptul că decizia de soluționare a contestației a fost comunicată intimatei-reclamante. Astfel, titlul de creanță a cărui anulare se solicită a fost comunicat intimatei-reclamante la adresa menționată în cererea de plată și a fost primită de aceasta, iar la aceeași adresă a fost trimisă și decizia de soluționare a contestației, în termen legal.

În ceea ce privește fondul cauzei, a arătat recurenta că cererea unică de plată pe suprafață este o declarație pe proprie răspundere, sub semnătura privată a fermierului, iar conform art. 7 alin. (1) lit. c) din O.U.G. nr. 125/2006 coroborat cu art. 3 lit. b) și c) din Legea nr. 1/2004, fermierii au obligația de a depune cereri de sprijin corect întocmite, datele să fie exacte, complet valabile, APIA având numai rolul de a verifica aceste date raportat la celelalte cereri de sprijin gestionate de instituție, prin metode specifice și cu instrumentele gestionate de aceasta.

Pentru a beneficia de acordarea de plăți în cadrul schemelor de plată unică pe suprafață, solicitanții trebuie să fie înscriși în Registrul fermierilor, să depună cerere de solicitare a plăților la termen și să îndeplinească anumite condiții, printre care și să înscrie, sub sancțiunea legii penale, date reale, complete și perfect valabile în formularul de cerere de plată directă pe suprafață și în documentele anexate, inclusiv lista suprafețelor, să prezinte documentele necesare care dovedesc dreptul de folosință și să poată face dovada că utilizează terenul pentru care s-a depus cererea.

A menționat recurenta că instanța de fond a constatat în mod greșit că singurele probe avute în vedere de către pârâtă la emiterea actelor contestate sunt susținerile persoanelor, fără ca realitatea acestora să fi fost confirmată prin alte probe, în măsură a înlătura neechivoc semnificația semnăturilor inițiale contestate la nivel verbal ulterior. Au fost încălcate prevederile art. 5 alin. (4) din OMADR nr. 246/2008 și instanța de fond a admis acțiunea neținând cont că în speța de față nu există o singură persoană care nu și-a dat acceptul, ci șase persoane au declarat că nu l-au împuternicit pe dl B. să depună cererea în numele lor la APIA.

În ceea ce privește motivarea instanței de fond în sensul că pârâta trebuie să se asigure dincolo de orice dubiu că persoanele respective au fost semnate în fals în tabele, a arătat recurenta că APIA nu ar fi putut face alt fel de cercetări mai mult decât declarațiile depuse de persoanele în cauză.

A susținut recurenta că, pentru documentarea modului în care a fost obținută, respectiv acordată plata către intimata-reclamantă în cadrul schemelor de sprijin pe suprafață - campania 2010, echipa de control a analizat documentele puse la dispoziție de către APIA - Centrul județean Teleorman și de Primăria Comunei Plosca. În perioada 23-24.06.2015, echipa de verificare s-a deplasat în comuna Plosca și s-au solicitat și obținut note de relații de la un număr de 19 persoane ce figurau înscrise în declarațiile depuse de reprezentantul asociației, emițându-se ulterior Procesul-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare din 10.09.2015.

A mai arătat recurenta că sentința instanței de fond a fost pronunțată cu încălcarea dispozițiilor art. 80 alin. (1) din Regulamentul (CE) nr. 1122/30.11.2009 și că instanța de fond nici nu a făcut referire la normele legale care reglementează sprijinul financiar obținut în mod necuvenit de asociație.

Intimata-reclamantă a formulat concluzii scrise, solicitând respingerea recursului.

II. Soluția instanței de recurs

Analizând actele și lucrările dosarului, sentința recurată în raport cu motivele de casare invocate, Înalta Curte constată că recursul este nefondat.

2.1. Argumentele de fapt și de drept relevante.

Reclamanta a învestit instanța de contencios administrativ cu o acțiune prin care a solicitat anularea Deciziei nr. 352/21.12.2015 și a Procesului-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare nr. x/10.09.2015, ca tardiv încheiat.

Soluția primei instanțe de admitere a acțiunii și de anulare a actelor contestate este legală, fiind împărtășită și de instanța de control judiciar pentru că reflectă interpretarea și aplicarea corectă a prevederilor legale pertinente, în raport cu situația de fapt rezultată din probele administrate în cauză.

Cu titlu preliminar, Înalta Curte constată că, deși recurenta invocă și motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ., nu formulează critici concrete și nu aduce argumente în susținerea acestuia, criticile fiind formulate exclusiv în susținerea cazului de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.

În ceea ce privește motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., Înalta Curte constată că nu este întemeiat și că instanța de fond a făcut, prin sentința pronunțată, prin raportare la circumstanțele de fapt ale litigiului, o corectă interpretare și aplicare a normelor de drept material aplicabile.

Prin cererea unică de plată pe suprafață 2010 nr. 25823/16.05.2010, depusă pentru suprafața de 538 ha pășune și teren necultivat (din care teren necultivat de 112,38 ha), situată pe arealul comunelor Plosca și Peretu, jud. Teleorman, reclamanta a solicitat sprijin pentru SAPS și PNDC1.

Prin Decizia de plată nr. x/14.03.2011, emisă după analizarea cererii și efectuarea controalelor de către consilierii APIA Centrul Județean Teleorman, s-a aprobat acordarea plăților în cadrul schemelor de sprijin pe suprafață - campania 2010 pentru suprafața de 519,13 ha, în sumă de 155.733,77 RON.

În urma verificărilor efectuate de pârâtă și a notelor de relații întocmite, s-a constatat că în campania 2010 un număr de 6 persoane nu l-au împuternicit pe B. să depună cererea în numele lor la APIA Teleorman și că semnătură nu le aparține în tabelele atașate de fermier la dosarul de plată, iar o persoană declară că nu a fost membru al asociației reclamante, aceasta din urmă primind sprijin financiar necuvenit pentru întreaga suprafață determinată pentru plată.

În aceste condiții, a fost încheiat Procesul-verbal de constatare a neregulilor si de stabilire a creanțelor bugetare nr. x/10.09.2015, stabilindu-se în sarcina reclamantei o creanță bugetară de 155.733,77 RON, reprezentând contribuție UE încasată necuvenit.

Reclamanta a formulat contestație administrativă împotriva procesului-verbal menționat, aceasta fiind respinsă prin Decizia nr. 352/21.12.2015.

În ceea ce privește criticile recurentei referitoare la greșita soluționare a excepției prescripției dreptului la acțiune, Înalta Curte constată că instanța de fond a soluționat această excepție la termenul de judecată din11.10.2017, încheierea respectivă nefiind atacată în recurs, astfel că aceste susțineri nu mai pot fi supuse analizei în prezenta cale de atac. După cum rezultă din prevederile art. 466 și 494 din C. proc. civ., calea de atac îndreptată împotriva sentinței nu se prezumă a fi promovată și împotriva încheierilor premergătoare, fiind necesar ca acestea să fie atacate în mod distinct, expres.

Recurenta a mai formulat o serie de critici arătând că instanța de fond a constatat în mod greșit că singurele probe avute în vedere de către pârâtă la emiterea actelor contestate sunt susținerile persoanelor, fără ca realitatea acestora să fi fost confirmată prin alte probe, în măsură a înlătura neechivoc semnificația semnăturilor inițiale contestate la nivel verbal ulterior. A mai susținut că au fost încălcate prevederile art. 5 alin. (4) din OMADR nr. 246/2008 și că instanța de fond a admis acțiunea neținând cont că în speța de față nu există o singură persoană care nu și-a dat acceptul, ci șase persoane au declarat că nu l-au împuternicit pe dl B. să depună cererea în numele lor la APIA.

Înalta Curte constată, astfel cum rezultă din conținutul sentinței atacate, că instanța de fond a avut în vedere că în notele de relații s-a făcut referire la șase membri care nu și-ar fi dat acceptul pentru solicitarea plăților, dar a reținut insuficiența probatorie a acestor note, în condițiile în care acestea sunt singurele probe pe care s-a bazat pârâta, respectiv fără ca realitatea acestora să fi fost confirmată prin alte probe, în măsura a înlătura neechivoc semnificația semnăturilor inițiale.

A mai susținut recurenta că nu ar fi putut face alt fel de cercetări mai mult decât declarațiile depuse de persoanele în cauză și că sentința instanței de fond a fost pronunțată cu încălcarea dispozițiilor art. 80 alin. (1) din Regulamentul (CE) nr. 1122/30.11.2009. Totodată, a menționat că instanța de fond nici nu a făcut referire la normele legale care reglementează sprijinul financiar obținut în mod necuvenit de asociație.

Înalta Curte este de acord cu opinia instanței de fond în sensul că pârâta trebuie să se asigure, dincolo de orice dubiu, de faptul că persoanele au fost semnate în fals în tabelele respective, nefiind suficiente simplele note de relații întocmite.

Potrivit cuprinsului procesului-verbal de constatare contestat, presupusa neregulă constatată de pârâtă referitoare la cererea reclamantului de plată ar consta în faptul că în campania 2010 un număr de șase persoane nu au împuternicit pe B. să depună cerere în numele lor la APIA - CJ Teleorman și că semnătura nu le aparține în tabelele atașate de fermier la dosarul de plată, iar o persoană declară că nu a fost membru A., în acest context apreciind pârâta că în campania 2010 fermierul a primit sprijin financiar necuvenit pentru întreaga suprafață de pășune.

Înalta Curte reține că prezumtivele false semnături nu sunt constatate de pârâtă în cadrul unei proceduri contradictorii la care să participe și reclamanta direct vizată sau printr-o hotărâre judecătorească definitivă.

În cazul cererii reclamantei, în lipsa unei hotărâri judecătorești definitive și irevocabile care să constate falsul semnăturii pe o astfel de cerere de plată, funcționează prezumția legalității și corectitudinii acestei cereri, pârâtă având doar suspiciuni cu privire la unele infracțiuni penale.

De altfel, Înalta Curte constată că în dosarul penal nr. x/2015, în ceea ce privește lucrarea nr. 385/VIII-1/2015privind nereguli în obținerea de subvenții pe suprafață din fondurile Uniunii Europene de către A., jud. Teleorman, în campaniile agricole 2010-2014, s-a dispus clasarea cauzei pentru săvârșirea a cinci infracțiuni de folosirea sau prezentarea cu rea-credință de documente sau declarații inexacte, false sau incomplete, dacă fapta a avut ca rezultat obținerea pe nedrept de fonduri din bugetul Uniunii Europene sau din bugetele administrate de aceasta ori în numele ei prevăzute de art. 181 alin. (1) din Legea nr. 78/2000.

În ordonanța pronunțată în dosarul penal s-a reținut că cerințele executării lucrărilor de întreținere a pășunii și a pășunării cu un număr de animale sunt îndeplinite, verificările făcute de către funcționarii APIA relevând că cererile erau complete, iar pentru întreținerea pășunilor existând procese-verbale de executare a lucrărilor. Totodată, s-a constatat că din probele administrate în cauză reiese că cerințele esențiale impuse de normele internaționale și naționale pentru obținerea subvenției pe suprafață au fost îndeplinite, respectiv menținerea terenului în bune condiții agricole și de mediu și asigurarea bunăstării animalelor prin pășunatul pe suprafețele respective, lipsa împuternicirii exprese a unora dintre cei câteva sute de membri ai asociației din care făceau parte oameni în vârstă, majoritatea neobișnuiți cu rigorile impuse nu doar pentru obținerea plăților pe suprafață, nu poate conduce la concluzia că depunerea unei documentații incomplete de această manieră a fost făcută cu intenția de a frauda fondurile Uniunii Europene.

Totodată, pornind de la definirea noțiunii de neregulă, regăsite în dispozițiile art. 2 alin. (1) lit. a) din O.U.G. nr. 66/2011, Înalta Curte apreciază că nu este suficientă simpla existență a unei abateri formale, ci identificarea consecinței produsă de abaterea respectivă, fiind necesar, așadar obligatoriu, ca abaterea să producă, prin ea însăși, un prejudiciu determinabil, iar măsura administrativă aplicată să fie o adecvată, necesară și corespunzătoare scopului urmărit, context în care este esențială verificarea principiului proporționalității, așa cum este acesta reglementat de dispozițiile art. 2 alin. (1) lit. n) din O.U.G. nr. 66/2011.

Ca atare, caracterul real al semnăturii de pe cererea de acordare a subvenției, ori absența procurii de reprezentare nu sunt apte a produce prin ele însele consecințe patrimoniale, întrucât determinantă pentru acordarea plăților este îndeplinirea condițiilor de eligibilitate, așadar al celor ce țin de fondul dreptului subiectiv și care legitimează acordarea subvenției, legătura de cauzalitate fiind așadar dată de existența condițiilor extrinseci de eligibilitate, iar nu a celor formale intrinseci cererii. Cererea de sprijin nu are altă consecință juridică decât cea de investire a autorității cu voința exteriorizată a beneficiarului de a i se acorda respectivul ajutor, nefiind producătoare prin ea însăși de consecințe juridice materiale.

Condiția semnăturii este una care privește regularitatea, conformitatea cererii de plată, iar nu eligibilitatea plății. Prejudiciul nu a putut fi determinat de caracterul inform al cererii beneficiarului, nefiind incidentă situația neregulii.

Concluzionând, instanța de control judiciar apreciază că nu este fondat motivul de casare prevăzut de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., instanța de fond realizând o corectă aplicare și interpretare a dispozițiilor legale incidente cauzei.

2.2. Temeiul legal al soluției adoptate în recurs.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul declarat de Agenția de Plăți și Intervenție pentru Agricultură împotriva sentinței civile nr. 5081 din 20 decembrie 2017 pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de Agenția de Plăți și Intervenție pentru Agricultură împotriva sentinței civile nr. 5081 din 20 decembrie 2017 pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Soluția va fi pusă la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.

Pronunțată astăzi, 3 decembrie 2020.