ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4381/2019

Ședința publică din data de 2 octombrie 2019

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curții de Apel Suceava, secția de contencios administrativ și fiscal, la data de 23 noiembrie 2015, reclamanta A. prin reprezentant B., în contradictoriu cu pârâta Agenția de Plăți și Intervenție pentru Agricultură București, a solicitat anularea Deciziei nr. 283/17.09.2015 a Comisiei de soluționare APIA Central și pe cale de consecință, anularea Procesului-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare încheiat la data de 06.07.2015 privind cererea de plată nr. x/15.05.2011 înregistrat sub nr. x/03.07.2015 la C. și sub nr. x/03.07.2015 la APIA, cu obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

Prin sentința civilă nr. 167 din 22 iunie 2016, Curtea de Apel Suceava, secția de contencios administrativ și fiscal a respins cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta A. prin reprezentant B., în contradictoriu cu pârâta Agenția de Plăți și Intervenție pentru Agricultură București, ca nefondată.

Împotriva sentinței menționate la pct. 2 reclamanta A. a declarat recurs, întemeiat pe art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, casarea sentinței atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare primei instanțe.

Prin întâmpinarea depusă în cauză, intimata-pârâtă Agenția de Plăți și Intervenție pentru Agricultură a solicitat admiterea excepției nulității recursului pentru nemotivare și pe fond, respingerea recursului, ca nefondat.

II. Soluția instanței de recurs

Examinând excepția nulității recursului pentru insuficientă timbrare, asupra căreia trebuie să se pronunțe cu prioritate, potrivit dispozițiilor art. 248 C. proc. civ., Înalta Curte constată că este întemeiată.

Dispozițiile art. 486 alin. (2) C. proc. civ. stabilesc faptul că la cererea de recurs se va atașa dovada achitării taxei judiciare de timbru, iar potrivit alin. (3) această cerință este prevăzută sub sancțiunea nulității.

Cu referire la motivul de casare invocat, prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., s-a constatat că recursul este supus obligației achitării unei taxe judiciare de timbru în cuantum de 100 RON, potrivit dispozițiilor art. 24 alin. (2) din O.U.G. nr. 80/2013.

Prin adresa emisă la 7 octombrie 2016 și comunicată părții recurente la 12 octombrie 2016, conform dovezii aflate la dosarul de recurs, a fost adusă la cunoștința acesteia obligația de a achita taxa judiciară de timbru aferentă căii de atac promovate, în cuantum de 100 RON, stabilită conform art. 24 alin. (2) din O.U.G. nr. 80/2013. Recurenta-reclamantă a complinit această obligație statuată în sarcina sa, în sensul că a depus la dosar o taxă judiciară de timbru în sumă de 100 RON, potrivit dovezii aflate la dosarul de recurs.

Ulterior, prin rezoluția din 23 octombrie 2018, a fost fixat termen de judecată pentru soluționarea recursului în ședință publică, la data de 15 mai 2019, cu citarea părților, fără a se mai parcurge procedura de filtrare a recursului, având în vedere Hotărârea Colegiului de Conducere nr. 106 din 20 septembrie 2018, prin care s-a luat act de hotărârea Plenului judecătorilor secției de contencios administrativ și fiscal a Înaltei Curți de Casație și Justiție, adoptată la data de 13 septembrie 2018, în sensul că procedura de filtrare a recursurilor, reglementată prin dispozițiile art. 493 C. proc. civ., este incompatibilă cu specificul domeniului contenciosului administrativ și fiscal, precum și Hotărârea Colegiului de Conducere nr. 109 din data de 20 septembrie 2018.

La primul termen de judecată fixat în cauză la 15 mai 2019, Înalta Curte a respins excepția nulității recursului, invocată de intimata-pârâtă Agenția de Plăți și Intervenție pentru Agricultură, constatând caracterul său neîntemeiat, motivele de recurs invocate putând fi încadrate în cazurile de casare prevăzute de art. 488 din C. proc. civ.

Prin încheierea pronunțată la același termen de judecată, s-a constatat că, prin aceleași motive de recurs, au fost invocate aspecte care, cel puțin formal, se încadrează în cazul prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., care vizează neregularități de ordin procedural, motiv pentru care Înalta Curte a pus în vedere recurentei-reclamante ca, până la termenul din 2 octombrie 2019, să completeze taxa judiciară de timbru cu suma de 100 RON, aferentă cazului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ.

Înalta Curte constată că, deși recurenta-reclamantă a fost încunoștințată cu privire la obligația de achitare a taxei judiciare de timbru în completare, în cuantum de 100 RON, prin intermediul citației emise pentru termenul de judecată din 2 octombrie 2019, comunicată acesteia la data de 11 iunie 2019, potrivit dovezii de înmânare aflată la dosarul instanței de recurs, aceasta nu și-a îndeplinit obligația legală ce i-a fost adusă la cunoștință.

Potrivit dispozițiilor art. 33 din O.U.G. nr. 80/2013, taxele de timbru se plătesc anticipat, cu excepțiile prevăzute de lege. Totodată, art. 197 C. proc. civ. statuează că, în cazul în care cererea este supusă timbrării, dovada achitării taxelor datorate se atașează acesteia, iar netimbrarea sau timbrarea insuficientă atrag anularea cererii de chemare în judecată sau, după caz, a căii de atac în condițiile legii.

Conform art. 39 din O.U.G. nr. 80/2013, împotriva modului de stabilire a taxei judiciare de timbru, partea obligată poate face cerere de reexaminare, la aceeași instanță, în termen de 3 zile de la data comunicării taxei datorate, însă recurenta nu a folosit acest mijloc procesual reglementat de norma specială menționată.

Consecința neachitării taxei judiciare de timbru aferentă căii de atac a recursului este prevăzută de dispozițiile art. 486 alin. (3) din C. proc. civ., sancțiunea fiind nulitatea recursului netimbrat.

Pentru considerentele expuse, constatând că recurenta nu a îndeplinit obligația achitării taxei judiciare de timbru datorată pentru soluționarea recursului, în temeiul prevederilor art. 486 alin. (3) cu referire la art. 486 alin. (2) din C. proc. civ., Înalta Curte va anula recursul reclamantei, ca insuficient timbrat.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite excepția nulității recursului.

Anulează recursul formulat de reclamanta A. împotriva sentinței civile nr. 167 din 22 iunie 2016, pronunțată de Curtea de Apel Suceava, secția de contencios administrativ și fiscal.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 2 octombrie 2019.