ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2562/2019

Circumstanțele cauzei. Cererea de chemare în judecată. Prin cererea înregistrată la data de 23 noiembrie 2015, pe rolul Curții de Apel Suceava, secția contencios administrativ și fiscal, sub nr. x/2015, reclamanta A. - prin reprezentant B. a solicitat în contradictoriu cu pârâta Agenția de Plăți și Intervenție pentru Agricultură București, anularea Deciziei nr. 285/21.09.2015 a Comisiei de soluționare APIA Central și pe cale de consecință, anularea Procesului-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare încheiat la data de 06.07.2015 privind cererea de plată nr. x/15.05.2013 înregistrat sub nr. x/07.07.2015 la DACIS - APIA și sub nr. x/06.07.2015 la APIA, cu obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

Hotărârea primei instanțe. Prin sentința civilă nr. 166 din data de 22.06.2016 Curtea de Apel Suceava, secția de contencios administrativ și fiscal a respins, ca nefondată, acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamanta A. - prin reprezentant B., în contradictoriu cu pârâta Agenția de Plăți și Intervenție pentru Agricultură București.

Cererea de recurs. Împotriva sentinței civile nr. 166 din data de 22.06.2016 pronunțată de Curtea de Apel Suceava, secția de contencios administrativ și fiscal a declarat recurs reclamanta A. - prin reprezentant B., invocând dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. În dezvoltarea motivelor de recurs se arată că în cauză sunt incidente dispozițiile art. 488 pct. 8 C. proc. civ., sentinta recurată fiind dată cu încălcarea normelor de drept material, respectiv art. 9 și art. 397 C. proc. civ. referitoare la obligația instanței de a se pronunța asupra tuturor cererilor deduse judecații, limitele și obiectul procesului fiind stabilite prin cererile și apărările părților. Astfel, dispozițiile art. 9 alin. (2) C. proc. civ. reglementează principiul disponibilității referitor la stabilirea cadrului procesual de către părți, în sensul că obiectul și limitele procesului sunt stabilite prin cererile și apărările părților judecătorul trebuind să se pronunțe asupra a tot ceea ce s-a cerut, fără a depăși limitele investirii, în afară de cazurile în care legea ar dispune altfel. Dispozițiile art. 397 alin. (1) C. proc. civ. reflectă același principiu fundamental al procesului civil sus enunțat și prevăd că "Instanța este obligată să se pronunțe asupra tuturor cererilor deduse judecații. Ea nu poate acorda mai mult sau altceva decât s-a cerut, dacă legea nu prevede altfel." În mod greșit a reținut instanța de fond că recurenta-reclamantă A. ar fi încălcat dispozițiile art. 5 alin. (4) din Ordinul MADR nr. 246/2008 și că această condiție reprezintă o condiție de eligibilitate care, nefiind îndeplinită ar atrage sancțiunea restituirii plăților necuvenite, ca urmare a acordării în mod nelegal al sprijinului financiar în Campania 2013. Totodată, instanța de fond a aplicat greșit dispozițiile art. 5 alin. (4) din OMADR 246/2008, în sensul că a adăugat la lege, a ridicat aceste dispoziții la rang imperativ, deși actele prevăzute în acest text de lege erau facultative și prin interpretarea dată a adăugat la lege. Chiar în ipoteza în care s-ar putea reține lipsa semnăturii unui membru al Asocierii, acest aspect nu este prevăzut în nici o dispoziție legală ca fiind o neregulă și mai mult decât atât, ca fiind vreo condiție de eligibilitate, intrucât nu există nici un astfel de text de lege. Nici legiuitorul nu a instituit nici o sancțiune pentru lipsa acestei semnaturi din cadrul Tabelului anexat Cererii de plată pentru anul 2013. Greșit a reținut instanța de fond că înscrisurile depuse la dosarul cauzei demonstrează lipsa acceptului unor persoane (C., D., E.) la mandatarea reprezentantului legal al Asocierii în formularea cererii de plată pentru Campania 2013 întrucât: - inscrisurile depuse fac dovada membrilor Asocierii în Campania 2013. respectiv Registrul Exploatatiei ARVM Pastorala, în care fiecare membru este trecut în evidență cu numele, prenumele, CNP-ul și cu Cardul de exploatație identificat nominal, fîind trecute inclusiv persoanele cu privire la care s-a reținut ca aceștia nu ar fi semnat în Tabelul anexat cererii pentru Campania 2013 de acordare a sprijinului financiar depus la APIA CJ Suceava; - fiecare card aparținând persoanei ce este membru al Asocierii împreună cu fiecare pașaport al bovinelor este depus de către fiecare membru al Asocierii, ceea ce dovedește clar nu numai faptul că toți membrii Asociației și-au dat acordul la depunerea cererii de acordare a sprijinului financiar pentru Campania 2013, dar au și predat reprezentantului legal al Asocierii B. toate documentele obligatorii în baza cărora s-a făcut solicitarea de plată aferentă, aceste documente fiind nominale și doar în posesia proprietarilor animalelor.

Apărările formulate în cauză. Intimata-pârâtă a depus întâmpinare prin care, în principal, invocă excepția nulității recursului, în subsidiar a solicitat respingerea recursului, ca nefondat. Cu privire la excepția nulității recursului, Înalta Curte s-a pronunțat în ședința publică din data de 15 mai 2019 prin respingerea acesteia ca neîntemeiată, reținând că recurenta a invocat încălcarea unor norme de procedură, critici ce se încadrează la motivul de recurs prevăzut de art. 488 pct. 5 C. proc. civ., precum și greșita aplicare a dispozițiilor art. 5 alin. (4) din O.A.M.D.R. nr. 246/2008, critici care se circumscriu dispozițiilor art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Procedura de soluționare a recursului. Cu privire la examinarea recursului în completul filtru În cauză, au fost avute în vedere modificările aduse prin Legea nr. 212/2018 dispozițiilor art. 20 din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ în sensul că procedura de filtrare a recursurilor, reglementată prin dispozițiile art. 493 C. proc. civ., este incompatibilă cu specificul domeniului contenciosului administrativ și fiscal, precum și măsurile luate prin Hotărârea Colegiului de Conducere nr. 106 din data de 20 septembrie 2018 prin care s-a luat act de hotărârea Plenului judecătorilor secției de contencios administrativ și fiscal a Înaltei Curți de Casație și Justiție adoptată la data de 13 septembrie 2018 în sensul că procedura de filtrare a recursurilor, reglementată prin dispozițiile art. 493 C. proc. civ., este incompatibilă cu specificul domeniului contenciosului administrativ și fiscal. Față de aceste aspecte, în temeiul art. 494, raportat la art. 475 alin. (2) și art. 201 din C. proc. civ., astfel cum au fost completate prin dispozițiile XVII alin. (3), raportat la art. XV din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanțelor judecătorești, precum și pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ. și dispozițiile art. 109 din Regulamentul de ordine interioară al instanțelor judecătorești, prin rezoluția din 24 octombrie 2018 s-a fixat termen de judecată la data de 15 mai 2019.

Soluția instanței de recurs Examinând sentința atacată, prin prisma criticilor formulate de recurenta-reclamantă, a apărărilor intimatei-pârâte invocate prin întâmpinare, Înalta Curte apreciază că recursul este nefondat, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare. Recurenta-reclamantă a învestit instanța de contencios administrativ cu o cerere prin care a solicitat anularea Deciziei nr. 285/21.09.2015 a Comisiei de soluționare APIA Central și pe cale de consecință, anularea procesului-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare încheiat la data de 06.07.2015 privind cererea de plată nr. x/15.05.2013 înregistrat sub nr. x/07.07.2015 la DACIS - APIA și sub nr. x/06.07.2015 la APIA. Prima instanță a respins cererea dedusă judecății reținând că reclamanta A. a încălcat dispozițiile art. 5 alin. (4) din Ordinul MADR nr. 246/2008. Soluția primei instanțe este legală, fiind împărtășită și de instanța de control judiciar, pentru că reflectă interpretarea și aplicarea corectă a prevederilor normative pertinente prin raportare la circumstanțele de fapt ale litigiului. Cu privire la motivul de recurs întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., Înalta Curte constată că prima instanță nu a încălcat normele de procedură a căror nerespectare ar atrage sancțiunea nulității deoarece s-a pronunțat asupra tuturor cererilor formulate de părțile implicate în raportul juridic dedus judecății. Astfel, cu privire la situația de fapt, în mod corect a reținut prima instanță că, prin procesul-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare nr. x/2015 s-a reținut încălcarea de către recurenta-reclamantă a dispozițiilor art. 5 alin. (4) din Ordinul MADR nr. 246/2008, respectiv situația că un număr de 2 persoane - C. și D., din lista nominală anexată la cererea de plată formulată prin reprezentant legal B., au susținut că nu au împuternicit-o pe aceasta în sensul celor menționate, iar numitul E. a declarat că nu-i aparține semnătura din tabel. În legătură cu alte câteva persoane, au fost reținute, de asemenea, situații neclare care pun la îndoială acceptul acestora la mandatarea reprezentantului legal pentru formularea cererii de plată. F. și G. au declarat că nu au făcut parte din A.. Cu privire la motivul de recurs întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., recurenta-reclamantă arată că și în ipoteza în care s-ar putea reține lipsa semnăturii unui membru al Asocierii, acest aspect nu este prevăzut în nici o dispoziție legală ca fiind o neregulă și mai mult decât atât, ca fiind vreo condiție de eligibilitate, intrucât nu există nici un astfel de text de lege, iar legiuitorul nu a instituit vreo sancțiune pentru lipsa acestei semnaturi din cadrul Tabelului anexat Cererii de plată pentru anul 2013. Aceste critici nu pot fi primite având în vedere că, potrivit dispozițiilor art. 5 alin. (4) din Ordinul MADR nr. 246/2008 "Forma asociativă legal constituită trebuie să dețină acceptul fiecărui membru pentru a solicita aceste plăți și să își asume responsabilitatea atât asupra cerințelor care condiționează plățile, cât și asupra distribuirii plăților către membrii săi ". În speță, condiția vizând acceptul fiecărui fermier, fiind una de eligibilitate, este suficientă situația ca o singură persoană care nu a respectat prevederile art. 5 alin 4 din Ordinul MADR 246/2008, să conducă la neîndeplinirea condiției de acordare a sprijinului. Or, în această situație lipsa semnăturilor nu poate fi suplinită prin depunerea cardurilor membrilor Asocierii împreună cu pașapoartele bovinelor, deoarece acest demers nu dovedește faptul că toți membrii Asociației și-au dat acordul la depunerea cererii de acordare a sprijinului financiar pentru Campania 2013. Înalta Curte constată că lipsa acceptului unor persoane la mandatarea reprezentantului legal al recurentei-reclamante pentru formularea cererii de plată, nu a fost contracarată prin nici o probă de către reclamantă, iar tabelele nominale cu membrii asociației nu sunt edificatoare față de concluziile controlului DACIS - APIA, ce vizează lipsa acordului acestor persoane, la fel ca și celelalte documente: pașaportul bovinelor, cardurile eliberate de ANSVPSA - Registrul Național al Exploatațiilor, eliberate în mod evident conform acestor tabele. Astfel, A. a depus la CJ APIA Suceava, prin reprezentantul său B., cererea unică de plată pe suprafață pentru anul 2013, înregistrată cu nr. SV-65957/15.05.2013, pentru suprafața de 271,72 ha, solicitând sprijin pentru SAPS și Plăți de Agromediu, pachetul 1 și 2, pe raza localității Valea Moldovei, județul Suceava. A. a completat Declarația de eligibilitate înregistrată cu nr. SV - 93070/31.05.2013, însoțită de anexa "Declarație" prin care membrii asociației declară că sunt de acord ca doamna B. să depună la APIA cererea unică de plată pe suprafață în Campania 2013, declarație ce include și tabelul cu 84 membri ai asociației, CNP și semnătura acestora, mai puțin a doi membrii, iar această declarație nu este datată și nu poartă ștampila APIA. După finalizarea verificărilor administrative la data de 24.10.2013 a fost emisă Decizia de plată în avans nr. x de acordare a plăților în cadrul schemelor de sprijin pe suprafață - campania 2013 pentru suma de 73957,29 RON (SAPS) pentru suprafața determinată pentru plată de 271,72 ha. După reluarea și finalizarea verificărilor de către consilierii din cadrul CJ APIA Suceava s-a emis Deciia nr. x de acordare a plăților în cadrul schemelor de sprijin pe suprafață - campania 2013 pentru suma de 204716,89 RON, astfel: SAPS - 150677,46 RON pentru sprafața determinată pentru plată de 271,72 ha, Agromediu - pachetul 1 - 36417,88 RON pentru suprafața determinată pentru plată de 264,32 ha, Agromediu - pachetul 2 - 17621,55 RON pentru suprafața determinată pentru plată de 264,32 ha. Având în vedere lipsa semnăturilor celor 2 membrii, precum și declarațiile altor membrii din care rezultă că nu au împuternicit reprezentantul recurentei-reclamante să formuleze cererea unică de plată pe suprafață pentru anul 2013, în mod corect s-a reținut că în campania 2013 recurenta-reclamantă A. a primit sprijin necuvenit pentru întreaga suprafață de pășune. Pentru a beneficia de acordarea de plăți în cadrul schemelor de plată unică pe suprafață, conform art. 7 alin. (1) din O.U.G. nr. 125/2006, solicitanții trebuie să fie înscriși în Registrul fermierilor administrat de Agenția de Plăți și Intervenție pentru Agricultură, să depună cerere de solicitare a plăților la termen și să îndeplinească anumite condiții generale între care: să exploateze un teren agricol cu o suprafață de cel puțin 1 ha, iar suprafața parcelei agricole să fie de cel puțin 0,3 ha; să prezinte documentele necesare care dovedesc dreptul de folosință și să poată face dovada că utilizează terenul pentru care s-a depus cererea. Or, în speța de față, rezultă că doi membri (C. și D. au declarat în scris, sub semnătură, că nu au împuternicit pe B. să depună cerere în numele lor și să semnătura din tabele nu le aparține, E. a declarat că doar semnătura din campania 2012 îi aparține nu și cea din campania 2013, H. a declarat că a semnat dar nu a știut ce semnează, I. a declarat că nu a făcut parte din asociație dar a semnat soția, F. a declarat că e posibil ca semnătura să-i aparțină dar nu a făcut parte din asociație, iar G. a declarat că nu a fost membru al asociației, semnătura sa din campania 2013 fiind dată doar pentru a putea să-și organizeze stâna. Așa fiind, în mod corect prima instanță a constatat incidența dispozițiilor art. 73 alin. (1) din Regulamentul CE nr. 796/2004 de stabilire a normelor de aplicare a eco-condiționării, a modulării și a sistemului integrat de gestionare și control prevăzute de Regulamentul CE 1782/2003 potrivit cărora "în cazul în care a primit plăți necuvenite, agricultorul are obligația de a returna sumele respective, majorate cu dobânzi în conformitate cu art. 73 alin. (3) din același Regulament CE 796/2004 ". Prin urmare, Înalta Curte apreciază că soluția pronunțată de instanța de fond este corectă, criticile formulate de recurenta-reclamantă nefiind fondate.

Soluția instanței de recurs. Pentru aceste considerente, în temeiul dispozițiilor art. 20 din Legea nr. 554/2004, raportat la prevederile art. 496 alin. (1) C. proc. civ., republicat, Înalta Curte va respinge recursul, ca nefondat.