ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5841/2021

Ședința publică din data de 24 noiembrie 2021

Asupra contestației în anulare de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data de 12.04.2018, pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII a de contencios administrativ și fiscal, sub nr. x/2018, reclamanta A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâtele Agenția de Plați și Intervenție în Agricultură - Direcția Fraudă, Control Intern - Serviciul Antifraudă și Agenția de Plați și Intervenție în Agricultură - Comisia de Soluționare a Contestațiilor - APIA Aparat Central, a solicitat admiterea contestației și anularea ca netemeinic și nelegal a Procesului-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare nr x/20.022017, precum și anularea ca netemeinică a Decizie de soluționare a contestației nr. 8526/04.10.2017.

Prin sentința civilă nr. 1222 din data de 28.03.2019, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a admis cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâta Agenția de Plăți și Intervenție pentru Agricultură și a anulat Procesul-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare nr. x/20.02.2017 și Decizia de soluționare a contestației nr. 8526/4.10.2017.

Prin decizia nr. 605 din data de 3 februarie 2021, pronunțată în dosarul nr. x/2018, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal a admis recursul declarat de recurenta-pârâtă Agenția de Plăți și Intervenție pentru Agricultură împotriva sentinței nr. 1222 din 28 martie 2019, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a casat, în tot, sentința recurată și rejudecând a respins cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâta Agenția de Plăți și Intervenție pentru Agricultură, ca neîntemeiată.

Împotriva deciziei nr. 605 din data de 3 februarie 2021 pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal în dosarul nr. x/2018, a formulat contestație în anulare reclamanta A. S.R.L, înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal sub nr. x/2021, și prin care contestatoarea a solicitat admiterea căii extraordinare de atac, anularea deciziei criticate și în rejudecare, respingerea recursului promovat de intimată ca nefondat.

Susținând incidența dispozițiilor art. 503 alin. (2) pct. 2 C. proc. civ., a apreciat contestatoarea că decizia atacată este rezultatul unei erori materiale, instanța de recurs întemeindu-și argumentația pe o premisă eronată, generată de neobservarea unor date materiale și împrejurări ce rezultă din înscrisurile depuse în dosarul cauzei.

Arată contestatoarea că, la data de 16.12.2013, a depus la Centrul Județean APIA Giurgiu, cererea de sprijin pentru restructurarea/reconversia plantațiilor viticole, înregistrată sub nr. x/16.12.2013, pentru suprafața de 46,24 ha, în susținerea căreia a depus un proiect ("Plan Individual") ce prevedea, în mod explicit, că înființarea culturii de viță de vie se va face, după modificările aprobate de APIA județean, numai începând cu anul 2015. Ulterior, la aproximativ 2 ani de la aprobare, în luna septembrie 2015, în urma verificării, de către autoritățile relevante, a îndeplinirii tuturor condițiilor necesare pentru a putea beneficia de sprijinul solicitat, s-a constat că proiectul îndeplinește toate cerințele prevăzute de legislația în vigoare, inclusiv înființarea plantației și a fost emis Certificatul de plată nr. x/09.09.2015 în sumă de 1.857.542,92 RON, aferent Măsurii I "proiectare, pregătire teren, plantare și instalare tutori".

Arată, în esență, contestatoarea că, în reținerea legalității Procesului Verbal de Constatare a Neregulilor și de Stabilire a Creanțelor Bugetare nr. x/20.02.2017, prin care s-a dispus returnarea sumei sus indicate, Înalta Curte a trecut cu vederea înscrisurile constând în Declarație de finalizare, înregistrată la APIA sub nr. x/22.05 20125, Procesul Verbal de recepție cantitativă și calitativă finală nr. 479/11.06.2015 și Scrisoarea APIA nr. 33054/19.10.2015, dându-le o altă semnificație, în sensul denaturării concluziilor stabilite prin acestea, potrivit cărora, pe de o parte, la data formulării cererii de plată, cultura de viță de vie era înființată, și, pe de altă parte, contestatoarea nu a solicitat și, în consecință, nici nu a primit, subvenții pentru suprafață.

Susține contestatoarea că, din analiza acestora, rezultă că a realizat, în conformitate cu prevederile cap. II din Anexa la OMADR nr. 247/2008, Planul Individual înregistrat sub nr. x/27.11.2013, așa cum a fost modificat prin cererile aprobate de DAJ Giurgiu, prin care se angaja să înființeze plantații de viță de vie - soiuri Sauvignon, Riesling varietal, Muscat Ottonel, Pinot Noir Syrah și Cabernet Sauvignon - pe o suprafață de 46,24 ha, în regiunea viticolă Terasele Dunării, din Județul Giurgiu, în campaniile agricole 2013 - 2014 (partea pregătitoare) și 2014 - 2015 (partea de instalare tutori și sistem de susținere). Arată contestatoarea că graficul de execuție a respectat termenul de finalizare prevăzut la art. 2.3 din Anexa la OMADR 247/2008, ambele măsuri fiind finalizate, motiv pentru care concluziile instanței de recurs, ce au stat la baza soluției de admitere a recursului promovat de intimată, nu pot fi decât rezultatul unei neobservări a înscrisurilor menționate de contestatoare. Totodată, arată că instanța de recurs a dat relevanță unui aspect care nu era de natură a conduce la admiterea recursului intimatei, respectiv faptul că B. S.R.L. a obținut subvenții pe suprafața de teren în anii 2013 și 2014, fără să observe că Planul Individual a început și a fost finalizat în anul 2015, an pentru care intimata nu a făcut dovada că ar fi achitat subvenții pe suprafața de teren către B. S.R.L..

Prin întâmpinare, intimata Agenția de Plăți și Intervenție pentru Agricultură a solicitat respingerea contestației în anulare, ca inadmisibilă.

În cauză a fost parcursă procedura de regularizare a contestației în anulare și de efectuare a comunicării actelor de procedură între părțile litigante, prevăzută de art. 503-508 C. proc. civ., coroborat cu art. 194-200

și art. 201 C. proc. civ., iar prin rezoluția din data de 16 iunie 2021 s-a fixat termen de judecată la data de 24 noiembrie 2021, în ședință publică, cu citarea părților.

II. Soluția Înaltei Curți asupra contestației în anulare

Examinând cerințele de admisibilitate a contestației în anulare, Înalta Curte constată că cererea formulată de contestatoarea A. S.R.L. este inadmisibilă, pentru următoarele considerente:

Cazul de contestație în anulare invocat de contestatoare, ce este reglementat de art. 503 alin. (2) pct. 2 C. proc. civ., privește ipostaza în care hotărârea dată în recurs este rezultatul unei erori materiale. Astfel, pentru a fi incident un astfel de caz, este necesar ca hotărârea contestată să fi fost pronunțată în soluționarea căii de atac a recursului și să fi fost rezultatul unei erori materiale, săvârșite de instanța de control judiciar, de natură a influența soluția astfel pronunțată. În definirea cazului de contestație în anulare privitor la existența unor erori materiale, textul de lege are în vedere greșelile materiale evidente, în legătură cu aspectele formale ale judecării recursului, ce conduc la retractarea hotărârii pronunțate și pentru verificarea cărora nu este necesară reexaminarea fondului sau reaprecierea probelor.

Totodată, reține Înalta Curte, aspectul potrivit căruia contestația în anulare nu are menirea de a crea o cale de atac suplimentară, un "recurs la recurs" în favoarea părții care o exercită, ci reprezintă un remediu procedural utilizat în cazuri specifice, limitativ prevăzute de C. proc. civ.. Legiuitorul nu a intenționat ca, pe calea contestației în anulare, să deschidă părților posibilitatea formulării unei noi căi de atac, prin care să fie analizate ori reanalizate aspecte de temeinicie și/sau legalitate ale hotărârii judecătorești, ci acest mijloc procedural a fost destinat exclusiv îndreptării unor nereguli procedurale, expres și limitativ prevăzute de C. proc. civ.

Din această perspectivă, Înalta Curte constată că nu se invocă de către contestatoare, în prezenta cauză, o greșeală materială a instanței de recurs, în sensul textului de lege invocat. Motivele expuse în contestația în anulare se referă la însăși legalitatea deciziei atacate, contestatoarea formulând critici cu privire la neluarea în considerare, de către instanța de recurs, a conținutului unora dintre înscrisurile depuse în dosarul cauzei (declarația de finalizare, înregistrată la APIA sub nr. x/22.05.2015, Procesul Verbal de recepție cantitativă și calitativă finală nr. 4799/11.06.2015, Scrisoarea APIA nr. 33054/19.10.2015).

Contestatoarea invocă, deci, teza unei greșeli de judecată în analiza, pretins incompletă și eronată, a probatoriului administrat în cauză, care a condus la pronunțarea altei soluții decât cea pe care contestatoarea o apreciază a fi corectă, susțineri în raport de care Înalta Curte constată că motivele contestației în anulare invocate de contestatoare nu se circumscriu noțiunii de "eroare materială", astfel cum este reglementată de prevederile art. 503 alin. (2) pct. 2 C. proc. civ.. Contrar celor învederate de contestatoare, analiza criticilor formulate presupune, în mod evident, o reexaminare a înscrisurilor cu privire la care se arată că ar conduce la reținerea unei alte situații de fapt decât cea avută în vedere de instanța de recurs, antamând, astfel, fondul raporturilor juridice dintre părți, ceea ce depășește limitele unei simple greșeli materiale.

Prin promovarea contestației în anulare, titulara căii de atac urmărește să obțină rejudecarea cauzei pentru motive de pretinsă nelegalitate și netemeinicie a deciziei atacate, demers inadmisibil în raport de condițiile de exercitare a contestației în anulare, care vizează, astfel cum s-a arătat anterior, doar greșeli materiale în legătură cu aspectele formale ale judecării recursului, iar nu presupuse greșeli de judecată.

Pentru aceste considerente, constatând că nu sunt întrunite cerințele prevăzute de art. 503 alin. (2) pct. 2 din C. proc. civ., Înalta Curte, în temeiul art. 513 C. proc. civ., va respinge contestația în anulare formulată de A. S.R.L., ca inadmisibilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge contestația în anulare formulată de A. S.R.L. împotriva deciziei nr. 605 din data de 3 februarie 2021 pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal în dosarul nr. x/2018, ca inadmisibilă.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 24 noiembrie 2021.