ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4632/2021

Cererea de chemare în judecată Prin cererea înregistrată la data de 10 noiembrie 2017 pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, reclamanta A. S.R.L. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Agenția de Plăți și Intervenție pentru Agricultură, anularea Deciziei nr. 52550/17.05.2017 și a Procesului-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare nr. x/03.11.2016, respectiv nr. DACIS 4537/01.11.2016, privind campania agricolă din 2009, precum și obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

Hotărârea instanței de fond Prin sentința civilă nr. 4063 din 12 octombrie 2018, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a respins, ca nefondată, acțiunea formulată de reclamanta A. S.R.L.

Cererea de recurs Împotriva sentinței civile indicate în punctul 2. de mai sus a declarat recurs reclamanta A. S.R.L., prin care, invocând dispozițiile art. 488 alin. (1), pct. 6 și 8 din C. proc. civ., a solicitat casarea hotărârii atacate, iar în rejudecare, admiterea acțiunii sale. În motivarea căii de atac, recurenta-reclamantă a arătat, în esență, următoarele: - în mod greșit instanța de fond a soluționat cauza pe bază de prezumții de legalitate a actelor administrative atacate și a legitimității procedurilor de supracontrol realizate de pârâta intimată. Intimata pârâtă Agenția de Plăți și Intervenție pentru Agricultură a fost obligată cu 6 luni înainte, într-un alt dosar soluționat de Curte de Apel București - Dosar nr. x/2017 - Sentința Civilă nr. 1861/18.04.2018, ce avea ca obiect și situația contractelor de arendă disputate cu privire la actele administrative de control pentru campania 2010, să ia în considerare contractele de arendă referite și în acest dosar. APIA nu a recurat sentința respectivă și în analiza realizată a dispus reconsiderarea poziției sale, emițând Decizia nr. 52551/11.06.2018 prin care a admis contestația formulată de societate, arătând în mod expres că "...contractele de arendare prezentate de fermier în fața instanței de judecată reprezintă documentele care dovedesc dreptul de folosință a terenului pentru campania 2010 … ". - odată asumată de către pârâtă existența contractelor de arendă prin executarea sentinței date cu privire la campania 2010 - rămasă definitivă anterior soluționării în primă instanță a acestui dosar, se impunea aplicarea prevederilor art. 431 alin. (2) C. proc. civ. prin mijlocul procedural pus la dispoziție de art. 432 C. proc. civ. - excepția autorității de lucru judecat, fiind admisibilă în raport de soluția instanței de fond în prezentul dosar, precum și față de orice apărare ce ar putea fi formulată de către intimata - pârâtă. - conform Registrului special al contractelor de arendă al comunei Necșești rezultă că societatea era înscrisă, până la data depunerii cererii unice de plată 2009 cu contracte de arendă, care însumează suprafața totală de 400,1159 ha. - la solicitarea echipei de verificare administratorul societății s-a prezentat la sediul APIA Centrul Județean Teleorman în data de 17.05.2016 unde a predat echipei de control contracte de arendă în original încheiate cu diferite persoane fizice din anii 2006 și până la acea dată și în format electronic - scanate -contractele încheiate în anul 2013, cu obligația de a transmite și contractele care nu se regăseau printre cele predate. - așa cum s-a arătat în contestație și în fața instanței de fond, în data de 24.05.2016 ora 14:53 societatea a transmis pe adresa de e-mail x@x.ro, scanate, contractele de arenda pe care nu le-a predat în data de 17.05.2016, însă, conform cererii unice plată depuse, suprafața de 393,84 ha este conformă cu tabelul nominal cu deținătorii de teren arendat care chiar dacă are nr. de înregistrare 994/03.08.20104 emitent Primăria Comunei Necșești, totalizează toate contracte de arendă valabile la momentul depunerii cererii de plată pentru campania 2009. Așa cum rezultă din cuprinsul coloanei 4 a respectivului tabel, toate cele 169 de contracte enumerate și descrise sunt încheiate în anii 2006-2008 și din totalizarea suprafețelor - rezultă fără echivoc faptul că suprafața arendată era de 393,85 HA. - urmare a celor prezentate se solicită instanței de recurs să constate că situația expusă este reală, iar prin verificarea întregii mase de înscrisuri în acest dosar, cu predilecție dovezile dreptului de folosință asupra suprafețelor pentru care s-a depus cererea de plată, să se constate temeinica solicitărilor exprimate. - în raport de prevederile art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ. se apreciază că instanța de fond a aplicat în mod greșit normelor de drept atâta timp cât scopul acordării subvențiilor prin programele cu fonduri UE desfășurate de intimata pârâtă este acela de a acorda subvenții celor care au în folosință și exploatare suprafețele de teren respective. - se susține și incidența în această cauză a ipotezei conținute în pct. (6) al alin. (1) art. 488 C. proc. civ., privind "motivele contradictorii" dată fiind concluzia instanței cu privire la legalitatea unor acte administrative de constatare și reformare raportate la o situație de fapt care nu este clarificată ci indicată ca neclară, fiind astfel încălcate prevederile art. 22 alin. (2) C. proc. civ., privind lipsa stăruinței de a preveni orice greșeală în aflarea adevărului în cauză.

Apărările formulate în cauză Prin întâmpinarea formulată la data de 9 mai 2019, intimata - pârâtă Agenția de Plăți și Intervenție pentru Agricultură a solicitat respingerea recursului promovat de recurenta - reclamantă, ca nefondat și menținerea sentinței civile nr. 4063 din 12 octombrie 2018 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, dat fiind caracterul temeinic și legal al acesteia.

Considerentele Înaltei Curți asupra recursului Analizând sentința recurată prin prisma motivelor de casare invocate, a actelor dosarului și a dispozițiilor legale incidente, Înalta Curte constată următoarele: Recurenta-reclamantă A. S.R.L. a investit instanța de contencios administrativ și fiscal pe calea prevăzută de art. 51 alin. (2) din O.U.G. nr. 66/2011 privind prevenirea, constatarea și sancționarea neregulilor apărute în obținerea și utilizarea fondurilor europene și/sau a fondurilor publice naționale aferente acestora, cu o acțiune îndreptată împotriva Deciziei de soluționare a contestației nr. 52550/17.05.2017 și a Procesului-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare nr. x/03.11.2016, respectiv nr. DACIS 4537/01.11.2016, privind campania agricolă din 2009, solicitând anularea acestora. Prima instanță, prin sentința civilă nr. 4063 din 12 octombrie 2018 a respins, ca nefondată, acțiunea formulată de reclamanta A. S.R.L. Reclamanta A. S.R.L. a declarat recurs, invocând în drept dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 din C. proc. civ. Motivul de recurs prevăzut de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ. se referă la situația în care hotărârea nu cuprinde motivele pe care se întemeiază sau când cuprinde motive contradictorii ori numai motive străine de natura cauzei. Motivarea unei hotărâri este necesară pentru ca părțile să cunoască temeiurile, fundamentele soluției adoptate de judecător, iar instanța de control judiciar să poată aprecia asupra legalității și temeiniciei acesteia. Potrivit art. 425 alin. (1) lit. b), hotărârea va cuprinde considerentele, în care se vor arăta obiectul cererii și susținerile pe scurt ale părților, expunerea situației de fapt reținute de instanță pe baza probelor administrate, motivele de fapt și de drept pe care se întemeiază soluția, arătându-se atât motivele pentru care s-au admis, cât și cele pentru care s-au înlăturat cererile părților. S-a susținut, în doctrină, că hotărârea ar putea fi casată pentru acest motiv dacă există contradicție între considerente și dispozitiv, sau între considerente, lipsește total motivarea dezlegării date de instanță unei anumite chestiuni de fapt sau de drept sau motivarea este superficială, precum și atunci când judecătorul a motivat confuz, sumar situația de fapt astfel încât instanța de recurs nu poate să determine în ce măsură o anumită normă juridică a fost sau nu corect aplicată. Este însă de reținut că judecătorul este obligat să motiveze soluția dată fiecărui capăt de cerere, iar nu să răspundă tuturor argumentelor invocate de părți în susținerea acestor capete de cerere, pentru a se considera că hotărârea este motivată. Analizând hotărârea pronunțată de prima instanță, Înalta Curte constată că soluția adoptată a fost amplu motivată și nu există o contradicție între considerente sau între considerente și dispozitiv, prima instanță motivând în sensul respingerii acțiunii, considerentele reținute în fundamentarea soluției pronunțate fiind dezvoltate, clar explicate, nelăsând loc de confuzii cu privire la silogismul logico-juridic reținut. Recurenta susține existența unor "motive contradictorii" dată fiind concluzia instanței cu privire la legalitatea unor acte administrative de constatare și reformare raportate la o situație de fapt care nu este clarificată, ci indicată ca neclară, fiind astfel încălcate prevederile art. 22 alin. (2) C. proc. civ., privind lipsa stăruinței de a preveni orice greșeală în aflarea adevărului în cauză. Susținerea este nefondată de vreme ce considerentele primei instanțe argumentează soluția respingerii acțiunii și nu se poate reține o contradicție cu faptul că, în opinia recurentei, instanța de fond nu a stăruit suficient pentru aflarea adevărului. Cel de al doilea motiv de casare invocat este prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.. Potrivit acestui motiv de recurs, casarea unei hotărâri se poate cere când hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material. Prin intermediul acestui motiv de recurs poate fi invocată numai încălcarea sau aplicarea greșită a legii materiale, nu și a legii procesuale. Hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii atunci când instanța a recurs la textele de lege aplicabile speței dar, fie le-a încălcat, în litera sau spiritul lor, adăugând sau omițând unele condiții pe care textele nu le prevăd, fie le-a aplicat greșit. În cauza de față aceste motive sunt incidente, după cum vom arăta în continuare. Astfel, în campania 2009, A. S.R.L. prin reprezentant B., a depus la A.P.I.A. Centrul Județean Teleorman, cererea unică de plată pe suprafață, înregistrată sub nr. x din data de 30.04.2009, pentru suprafața de 393.84 ha teren arabil pe raza comunei Necșești, solicitând sprijin pentru schema de plată unică pe suprafața - SAPS, plată națională directă complementară PNDC - culturi în teren arabil, Plăți de agro - mediu Pachetul 4 - culturi verzi. În urma unor verificări ulterioare, s-a apreciat că în campania 2009, A. S.R.L. a primit sprijin financiar necuvenit pentru suprafața de 42,1031 ha (393,85 ha - 351,7469 ha = 42,1031 ha), suprafață pentru care nu s-au regăsit documente doveditoare ale dreptului de folosință, astfel cum este reglementat de O.U.G. nr. 125/21.12.2006, fiind încheiat Procesul-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare nr. x/03.11.2016. Potrivit dispozițiilor art. 6 din O.U.G. nr. 125/2006 pentru aprobarea schemelor de plăți directe și plăți naționale directe complementare, care se acordă în agricultură începând cu anul 2007, și pentru modificarea art. 2 din Legea nr. 36/1991 privind societățile agricole și alte forme de asociere în agricultură, forma în vigoare la momentul emiterii actelor administrative: "(1) Beneficiarii plăților directe în cadrul Schemei de plată unică pe suprafață pot fi persoanele fizice și/sau persoanele juridice care exploatează terenul agricol pentru care solicită plata, în calitate de proprietari, arendași, concesionari, asociați administratori în cadrul asociațiilor în participațiune, locatari sau altele asemenea. (2) Arendatorul, concedentul și/sau locatorul nu beneficiază de plăți directe pentru terenul arendat, concesionat și/sau închiriat." Conform art. 7 alin. (1) din același act normativ: "Pentru a beneficia de acordarea de plăți în cadrul schemelor de plată unică pe suprafață, solicitanții trebuie să fie înscriși în Registrul fermierilor, administrat de Agenția de Plăți și Intervenție pentru Agricultură, să depună cerere de solicitare a plăților la termen și să îndeplinească următoarele condiții generale: a) să exploateze un teren agricol cu o suprafață de cel puțin 1 ha, iar suprafața parcelei agricole să fie de cel puțin 0,3 ha, iar în cazul viilor, livezilor, culturilor de hamei, pepinierelor pomicole, pepinierelor viticole, arbuștilor fructiferi, suprafața minimă a parcelei trebuie să fie de cel puțin 0,1 ha. b) să declare toate parcelele agricole; c) să înscrie, sub sancțiunea legii penale, date reale, complete și perfect valabile în formularul de cerere de plată directă pe suprafață și în documentele anexate, inclusiv lista suprafețelor; d) să fie de acord ca datele din formularul de cerere de plată să fie introduse în baza de date C., procesate și verificate în vederea calculării plății și transmise autorităților responsabile în vederea elaborării de studii statistice și de evaluări economice, în condițiile Legii nr. 677/2001 pentru protecția persoanelor cu privire la prelucrarea datelor cu caracter personal și libera circulație a acestor date, cu modificările și completările ulterioare; e) să respecte normele de ecocondiționalitate: bunele condiții agricole și de mediu (D.) și cerințele legale în materie de gestionare (SMR) privind mediul, sănătatea publică, sănătatea animalelor și sănătatea plantelor, reglementate prin legislația națională, pe toată suprafața agricolă a exploatației și pentru activitatea agricolă pe care o desfășoară; f) să prezinte documentele care fac dovada utilizării legale a terenului pentru care s-a depus cererea; g) să furnizeze toate informațiile solicitate de Agenția de Plăți și Intervenție pentru Agricultură, în termenele stabilite; h) să permită efectuarea controalelor de către Agenția de Plăți și Intervenție pentru Agricultură sau de către alte organisme abilitate în acest sens; i) să marcheze limitele parcelei utilizate, atunci când este cultivată cu aceeași cultură cu a parcelelor învecinate; j) să comunice în termen de 10 zile, în scris, Agenției de Plăți și Intervenție pentru Agricultură orice modificare a datelor declarate în cererea de plată survenită în perioada cuprinsă între data depunerii și data acordării plății. Aceste modificări se referă la suprafața agricolă utilizată a exploatației, transferarea proprietății fermei către un alt utilizator agricol, aprobarea unei rente agricole viagere, alte schimbări ale informațiilor din formularul de cerere." Potrivit art. 4 din Ordinul nr. 246/2008 privind stabilirea modului de implementare, a condițiilor specifice și a criteriilor de eligibilitate pentru aplicarea schemelor de plăți directe și ajutoare naționale tranzitorii în sectorul vegetal și pentru acordarea sprijinului aferent măsurilor de agromediu și zone defavorizate, forma în vigoare la momentul formulării cererii de plată: "Documentele doveditoare solicitate producătorului agricol, conform art. 7 alin. (1) lit. f) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 125/2006, privind dreptul de folosință a terenului agricol sunt, după caz, titlul de proprietate sau alte acte doveditoare ale dreptului de proprietate asupra terenului, contractul de arendare, contractul de concesiune, contractul de asociere în participațiune, contractul de închiriere, contractul de comodat, alte acte care fac dovada folosinței terenului, precum: adeverință eliberată de primărie conform înscrierilor din registrul agricol, înscrisuri sub semnătură privată etc." Se impune a menționa că pentru suprafața exploatată pe raza comunei Necșești recurenta reclamantă deținea contracte de arendă încheiate în perioada 15.02.2006 - 30.04.2009. În prezenta cauză, prima instanță a reținut că: "Deși reclamanta s-a prevalat în susținerea nelegalității actelor administrative emise de Tabelul nominal cu deținătorii de teren arendat către reclamantă (a se vedea dosar fond - vol. 1) în raport de care s-a susținut că face dovada deținerii dreptului de folosință asupra unei suprafețe totale de 393.85 Ha, tabel eliberat de Primăria Necsești, la data de 03.08.2010, Curtea reține că acest înscris nu poate conduce la o concluzie contrară celei reținute de către pârâtă motivat de faptul că acesta nu se coroborează cu cel depus în fața instanței, la data de 13.06.2018 (dosar), cel din urmă conținând 172 de deținători și 399,59 ha față de cel inițial ce însumează 169 de deținători și 393.85 ha, și nici cele rezultate din Registrul Special al contractelor de arendă al comunei Necșești din care reieșea că S.C. A. S.R.L. figura înscrisă, până la data depunerii cererii unice de plată 2009, respectiv în perioada 15.02.2006 - 30.04.2009, el este emis de către Primăria Comunei ulterior campaniei aferente anului 2009, fiind contestat de către pârâtă și sub aspectul corectitudinii adiționării întinderii suprafețelor de teren indicate, (din însumarea suprafețelor de teren din coloana 5 de la pagina 1 din tabel rezultând o suprafață de 85,82, în loc de 93,29 ha.), ceea ce modifică totalul suprafeței arendate la S.C. A. S.R.L. cu 7.47 ha." Pe de altă parte, față de cererea unică de plată pe suprafață din 2010, cu privire la aceeași societate și aceeași suprafață de teren de 393,85 ha, prin sentința nr. 1861/18.04.2018 pronunțată de Curtea de Apel București în dosarul nr. x/2017, definitivă prin nerecurare, prima instanță a reținut: "Făcând aplicarea în cauză a celor mai sus statuate, Curtea reține că reclamanta în susținerea criticii invocate prin contestația administrativă privind deținerea documentele necesare care dovedesc dreptul de folosință, în sensul art. 7 alin. 1lit. f) O.U.G. nr. 125/2006, asupra întregii suprafețe de 393,85 ha indicate în cererea unică de plată 2010, a atașat contractele de arendă nr. x/17.11.2008, nr. y/17.11.2008, nr. z/17.11.2008, nr. w/17.11.2008, nr. 54/17.11/2008, nr. 47/17.11.2008, nr. 56/17.11.2008, nr. 44/17.11.2008, nr. 46/17.11.2008, nr. 60/17.11.2008, nr. 51/17.11.2008, 59/17.11/2008, nr. 58/17.11/2008, nr. 53/17.11.2008, nr. 43/17.11.2008, nr. 45/17.11.2008, nr. 57/17.11.2008, 61/17.11.2008, 49/17.11.2008, contracte care nu au fost analizate cu ocazia soluționării contestației administrative. Procedând la analiza contractelor de arendă atașate în cursul judecății, rezultă că acestea sunt menționate în Tabelul nominal cu deținătorii de teren arendat atașat adeverinței eliberate de Primăria Comunei Necșești nr. 4200/05.08.2010 și depus de reclamantă în susținerea cererii unice de plată 2010, ori în aceste condiții, Curtea reținând că aceste contracte existau la momentul formulării cererii unice de plată 2010 apreciază că se impune analizarea contestației administrative și prin raportare la aceste contracte, chiar dacă au fost depuse în fața instanței, având în vedere că susțin criticile formulate în cuprinsul contestație. Astfel, Curtea constată că lipsa analizării acestor contracte a determinat o insuficientă lămurire a stării de fapt premisă a determinării existenței și a valorii sprijinul financiar acordat în mod necuvenit astfel încât se impune anularea deciziei de soluționare a contestației nr. 499/23.05.2017 și soluționarea contestației administrative și prin raportare la contractele de arendă atașate în fața instanței, contract care susțin însă criticile formulate în cadrul contestației administrative." Urmare a sentinței menționate mai sus, Agenția de Plăți și Intervenție pentru Agricultură a reanalizat contestația societății și a emis Decizia nr. 52551/11.06.2018 prin care a admis contestația formulată, arătând în mod expres că "(...)contractele de arendare prezentate de fermier în fața instanței de judecată reprezintă documentele care dovedesc dreptul de folosință a terenului pentru campania 2010(...)" . Or, prezumția de lucru judecat, impune consecvența în judecată, astfel că ceea ce s-a constatat și statuat printr-o hotărâre nu trebuie să fie contrazis printr-o altă hotărâre. Altfel spus, puterea de lucru judecat, în forma prezumției, vine să asigure, din nevoia de ordine și stabilitate juridică, evitarea contrazicerilor între considerentele hotărârilor judecătorești. Prezumția nu oprește judecata celui de-al doilea proces, ci doar ușurează sarcina probațiunii, aducând în fața instanței constatări ale unor raporturi juridice făcute cu ocazia judecății anterioare și care nu pot fi ignorate. În considerarea celor menționate mai sus, Înalta Curte constată că la acest moment, în lipsa unei analize complete a contractelor de arendare încheiate în perioada de referință, nu pot fi lămurite aspectele legate de existența și eventual cuantumul sprijinului financiar acordat în mod necuvenit societății reclamante în cadrul campaniei 2009, impunându-se anularea Deciziei de soluționare a contestației nr. 52550/17.05.2017 și obligarea pârâtei la soluționarea contestației formulate împotriva Procesului-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare nr. x/03.11.2016, respectiv nr. DACIS 4537/01.11.2016 și prin raportare la contractele de arendă nr. x/17.11.2008, nr. y/17.11.2008, nr. z/17.11.2008, nr. w/17.11.2008, nr. 54/17.11/2008, nr. 47/17.11.2008, nr. 56/17.11.2008, nr. 44/17.11.2008, nr. 46/17.11.2008, nr. 60/17.11.2008, nr. 51/17.11.2008, 59/17.11/2008, nr. 58/17.11/2008, nr. 53/17.11.2008, nr. 43/17.11.2008, nr. 45/17.11.2008, nr. 57/17.11.2008, 61/17.11.2008, 49/17.11.2008.

Soluția instanței de recurs și temeiul juridic al acesteia Pentru aceste considerente și în temeiul art. 20 din Legea contenciosului administrativ nr. 544/2004 și art. 496 din C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul declarat de reclamanta A. S.R.L. împotriva sentinței civile nr. 4063 din 12 octombrie 2018 a Curții de Apel București, secția a VIII - a contencios administrativ și fiscal, va casa sentința recurată și, rejudecând, va admite în parte acțiunea reclamantei A. S.R.L., va anula Decizia nr. 52550/17.05.2017 emisă de pârâta Agenția pentru Plăți și Intervenție pentru Agricultură și va obliga pârâta la soluționarea contestației formulate împotriva Procesului-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare nr. x/03.11.2016, în lumina considerentelor prezentei decizii.