ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1858/2023

Obiectul cererii de chemare în judecată Prin cererea înregistrară pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, reclamanta A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Agenția de Plăți și Intervenție pentru Agricultură, anularea Deciziei nr. 354/2015, precum și a Procesului-verbal de constatare a neregulilor nr. x/2015.

Hotărârea instanței de fond Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, prin sentința nr. 3480 din 04 octombrie 2017, a respins ca nefondate excepțiile tardivității și prescripției dreptului la acțiune, invocate de pârâtă; a admis acțiunea formulată de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâta Agenția de Plăți și Intervenție pentru Agricultură și, pe cale de consecință, a anulat actele administrative contestate. În procedura derulată în fața instanței de fond, pârâta, prin întâmpinare, a înțeles să invoce excepția prescrierii dreptului la acțiune, iar reclamanta a invocat excepția privind tardivitatea emiterii Procesului-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare încheiat la data de 03.09.2015.

Hotărârea instanței de recurs Prin Decizia nr. 3212 din 7 iulie 2020, Înalta Curte de Casație și Justiție – secția de contencios administrativ și fiscal a dispus următoarele: - a admis recursul formulat de pârâta Agenția de Plăți și Intervenție în Agricultură - Aparat Central împotriva sentinței nr. 3480 din 04 octombrie 2017 a Curții de Apel București – secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal; - a casat în parte sentința atacată; - a respins acțiunea formulată de reclamanta A., ca neîntemeiată; - a menținut soluția dată excepțiilor prin sentința recurată.

Contestația în anulare Prin cererea înregistrată la data de 25 octombrie 2022 pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, sub nr. x/2022, A. a formulat contestație în anulare împotriva Deciziei nr. 3212 din 7 iulie 2020, pronunțată de aceeași instanță în dosarul nr. x/2017. Contestația în anulare a fost întemeiată pe dispozițiile art. 503 alin. (2) pct. 1, 2 și 3 C. proc. civ., contestatoarea solicitând anularea în totalitate a hotărârii contestate.

Apărările formulate în cauză Prin întâmpinare, intimata Agenția de Plăți și Intervenție pentru Agricultură a invocat excepția tardivității formulării contestației în anulare și excepția inadmisibilității contestației, iar, în subsidiar, a solicitat respingerea contestației ca nefondată. II. Soluția Înaltei Curți de Casație și Justiție – secția de contencios administrativ și fiscal Examinând, cu prioritate, excepția tardivității formulării contestației în anulare, în raport de dispozițiile art. 248 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte constată că excepția este întemeiată, pentru următoarele considerente: Potrivit art. 506 C. proc. civ.: "(1) Contestația în anulare poate fi introdusă în termen de 15 zile de la data comunicării hotărârii, dar nu mai târziu de un an de la data când hotărârea a rămas definitivă. (2) Contestația se motivează în termenul de 15 zile prevăzut la alin. (1), sub sancțiunea nulității acesteia." În cauză, decizia instanței de recurs a fost comunicată contestatoarei la data de 20 ianuarie 2022 (conform procesului-verbal de înmânare aflat la dosar de recurs), iar contestatoarea a formulat contestația în anulare la data de 24 octombrie 2022 (conform ștampilei poștei aplicate pe plicul prin care a fost expediată contestația – dosar Înalta Curte de Casație și Justiție). Termenul pentru introducerea contestației în anulare, de 15 zile de la data comunicării deciziei, s-a împlinit la data de 05 februarie 2022. Prin urmare, calea de atac a fost formulată peste termenul de 15 zile prevăzut de art. 506 C. proc. civ., calculat potrivit art. 181 C. proc. civ.. De asemenea, contestația în anulare trebuia motivată în termenul de 15 zile prevăzut la alin. (1), sub sancțiunea nulității acesteia. Termenul de 1 an prevăzut de art. 506 C. proc. civ. este un termen limită, calculat de la data rămânerii definitive a hotărârii, acesta neconferind părții posibilitatea de a formula contestația în anulare fie în termen de 15 zile de la comunicare, fie în termen de 1 an de la data rămânerii definitive. Înalta Curte reține că termenul de 15 zile, respectiv termenul de un an, prevăzute de textul de lege anterior citat, deși curg de la momente diferite, nu se aplică alternativ, la alegerea părții care formulează contestația în anulare. De asemenea, potrivit art. 185 alin. (1) C. proc. civ.: "Când un drept procesual trebuie exercitat într-un anumit termen, nerespectarea acestuia atrage decăderea din exercitarea dreptului, în afară de cazul în care legea dispune altfel. Actul de procedură făcut peste termen este lovit de nulitate." Pentru considerentele arătate, Înalta Curte constată că excepția tardivității este întemeiată și, pe cale de consecință, în raport de dispozițiile art. 506 și art. 185 C. proc. civ., va respinge contestația în anulare, ca tardiv formulată.