ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2916/2021

Ședința publică din data de 18 mai 2021

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Potrivit art. 499 C. proc. civ., "prin derogare de la prevederile art. 425 alin. (1) lit. b), hotărârea instanței de recurs va cuprinde în considerente numai motivele de casare invocate și analiza acestora, arătându-se de ce s-au admis ori, după caz, s-au respins. În cazul în care recursul se respinge fără a fi cercetat în fond ori se anulează sau se constată perimarea lui, hotărârea de recurs va cuprinde numai motivarea soluției fără a se evoca și analiza motivelor de casare".

I. Circumstanțele cauzei

I. Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București la data de 7.12.2015, reclamanta A., în contradictoriu cu pârâții Ministerul Fondurilor Europene și Organismul Intermediar pentru Programul Operațional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane - OIPOSDRU - MECS, a solicitat:

- anularea adresei nr. x/06.08.2015 reprezentând Notificare de reziliere a contractului de finanțare identificat cu nr. x, emisa de OIPOSDRU-MECS;

- obligarea OIPOSDRU-MECS la analiza pe fond a tuturor cererilor de rambursare si cererilor de plata respinse in cadrul proiectului nr. x;

și, pe cale de consecința:

- obligarea OIPOSDRU-MECS la validarea cheltuielilor eligibile din cererile de rambursare/si cererile de plata respinse in cadrul proiectului nr. x si transmiterea acestora la plata;

- obligarea paratelor, in temeiul ort. 451 si următoarele din C. proc. civ., la plata cheltuielilor de judecata, constând in taxa judiciara de timbru, onorariu experți, onorariu avocațial, precum si orice alte cheltuieli ocazionate de soluționarea prezentului litigiu.

Prin sentința civilă nr. 2941 din 14 iulie 2016, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a respins acțiunea formulată de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâta DIRECȚIA ORGANISMUL INTERMEDIAR PENTRU PROGRAMUL OPERAȚIONAL SECTORIAL DEZVOLTAREA RESURSELOR UMANE, ca nefondată.

Împotriva sentinței civile nr. 2941 din 14 iulie 2016, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a declarat recurs reclamanta A., întemeiat pe prevederile art. 488 alin. (1) pct. 4, 5, 6 și 8 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, casarea hotărârii atacate, reținerea cauzei spre judecare și admiterea acțiunii astfel cum a fost formulată.

Împotriva recursului, intimatul-pârât Ministerul Educației Naționale - Direcția Organismul Intermediar pentru Programul Capital Uman a formulat întâmpinare în cuprinsul căreia, în principal, a invocat, excepția tardivității recursului promovat de recurenta - reclamantă, solicitând, în subsidiar, respingerea acestuia și menținerea ca temeinică și legală a hotărârii de fond.

În susținerea excepției tardivității recursului, a arătat intimatul - pârât că a fost depășit cu mult termenul de 15 zile de la comunicarea Sentinlei civile nr. x.07.2017 în care putea fi declarat in mod legal recursul. Comunicarea hotărârii judecătorești de către prima instanță s-a făcut către intimatul-pârât la data de 23.08.2018 și, raportat la această dată, fără a avea posibilitatea verificării, a considerat că această hotărâre a fost comunicată reprezentatului conventional al reclamantei tot în jurul acestei date, cu atât mai mult cu cât sediul reprezentatului convențional al reclamantei din judecata în fond este în aceeași localitate cu sediul instantei.

Având în vedere că recursul a fost declarat la data de 16. 11.2018, intimatul-pârât apreciază că termenul de 15 zile de declarare legală a căii de atac a fost încălcat de reclamantă, acest aspect urmând a fi clarificat de instanța de recurs.

Referitor la afirmațiile recurentei conform cărora "sentința nu a fost comunicată subscrisei la sediul său, iar pretinsul sediu ales nu a existat în realilate, deoarece în contractul de asistență juridică și reprezentare nu am inserat împuternicirea doamnei avocat (...) si procedeze la desemnarea unui sediu ales" intimatul - pârât consideră că acestea nu sunt de natură a justifica depunerea recursului peste termen, ci denotă o neglijență din partea reclamantei.

Susține astfel că, A. nu poate invoca propria culpă (nemo auditur propriam turpitudinem allegans) pentru nedepunerea în temen a recursului.

Mai evocă intimatul - pârât că, prin încheierea din 15.10.2018, pronunțată în ședința din Camera de Consiliu, Curtea de Apel Bucuresti, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a respins cererea de recomunicare a Sentintei civile nr. 2941/14.07.2017, formulată de reclamanta A., ca neîntemeiată.

Pe fondul recursului, solicită a se constata că acesta este nefondat iar criticile aduse de recurentă sentinței de fond, sunt în mod clar nejustificate.

Împotriva întâmpinării, recurenta - reclamantă a formulat Răspuns, în cadrul căruia a solicitat a se respinge excepția tardivității recursului și a se admite recursul, astfel cum a fost formulat.

În ceea ce privește tardivitatea recursului, solicită a se constata că a luat la cunoștință de conținutul sentinței recurate abia în data de 08.11.2018, când o copie a sentinței a fost ridicată de la Curtea de Apel București de către domnul avocat B., iar sentința fusese comunicată reclamantei la sediul Cabinetului de avocat C., în condițiile în care titularul acestui cabinet nu a fost mandatat că comunice instanței o adresă la care să fie efectuate actele de procedură, adresă diferită de cea a sediului A..

Pe de altă parte, mai susține recurenta - reclamantă, nici asociația nu a indicat o altă adresă la care să îi fie comunicate actele de procedură, iar alegerea unei alte adrese decât sediul persoanei juridice nu se poate realiza decât de către reprezentantul legal, iar nu de către avocatul său.

Invocă neîndeplinirea condiției prevăzute imperativ de art. 158 C. proc. civ., susținând că, chiar și în cazul în care avocatul ar fi fost împuternicit să transmită instanței un sediu ales al persoanei juridice pe care o reprezintă, acesta avea obligația de a indica și persoana desemnată pentru primire actelor de procedură.

Consideră astfel recurenta că, în speța de față, comunicarea hotărârii judecătorești s-a efectuat cu încălcarea dispozițiilor art. 158 C. proc. civ. și cu depășirea mandatului avocatului - art. 2017 alin. (1) din C. proc. civ., fiind lovită de nulitate relativă, ce a generat vătămarea părții, prin aceea că s-ar fi depășit termenul de declarare a recursului.

II. Procedura de soluționare a recursului

Având în vedere Hotărârea Colegiului de Conducere nr. 106 din data de 20 septembrie 2018 prin care s-a luat act de hotărârea Plenului judecătorilor secției de contencios administrativ și fiscal a Înaltei Curți de Casație și Justiție adoptată la data de 13 septembrie 2018 în sensul că, procedura de filtrare a recursurilor reglementată prin dispozițiile art. 493 C. proc. civ., este incompatibilă cu specificul domeniului contenciosului administrativ și fiscal, în temeiul art. 490 alin. (2), coroborat cu art. 471

1

și art. 201 alin. (5) și (6) C. proc. civ., prin Rezoluția completului învestit cu soluționarea cauzei, atașată la dosar, a fost fixat primul termen pentru soluționarea recursului ce face obiectul prezentei judecăți, la data de 18 mai 2021, cu citarea părților.

III. Soluția instanței de recurs

Înalta Curte, raportat la dispozițiile art. 248 C. proc. civ., având de analizat "mai întâi" excepția tardivității recursului, invocată de intimatul - pârât Ministerul Educației Naționale - Direcția Organismul Intermediar pentru Programul Capital Uman în cadrul întâmpinării formulate împotriva recursului promovat de recurenta - reclamantă A., va verifica în acest sens dacă a fost respectat termenul de declarare a căii de atac a recursului, prevăzut de art. 20 din Legea nr. 554/2004.

În acest sens, instanța de control judiciar reține că, potrivit art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004:

"Hotărârea pronunțată în primă instanță poate fi atacată cu recurs, în termen de 15 zile de la comunicare", iar potrivit art. 489 alin. (1) din C. proc. civ., republicat:

"Recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepția cazului prevăzut la alin. (3)."

Potrivit art. 182 alin. (1) din C. proc. civ., "Termenul care se socotește pe zile, săptămâni, luni sau ani se împlinește la ora 24:00 a ultimei zile în care se poate îndeplini actul de procedură".

Prin dispozițiile din C. proc. civ., legiuitorul a impus în sarcina persoanelor interesate exercitarea drepturilor procesuale în condițiile, ordinea și termenele stabilite de lege, legalitatea căilor de atac fiind un principiu a cărui respectare este impusă și de exigențele art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, concretizând una dintre garanțiile unui proces echitabil.

Căile de atac și termenele în care acestea pot fi exercitate sunt reglementate prin norme de ordine publică, deoarece, se întemeiază pe interesul general de a înlătura orice împrejurări ce ar putea tergiversa, în mod nejustificat, judecata unei cauze.

Așadar, nici părțile și nici instanța de judecată nu pot deroga de la termenele prevăzute de lege pentru exercițiul unei căi de atac și de la modalitatea în care acestea se calculează.

Înalta Curte reține că sentința civilă nr. 2941 din 14 iulie 2016, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a fost comunicată recurentei-reclamante la data de 23 august 2018, conform Procesului-verbal de înmânare aflat la dosarul instanței de fond. Termenul de 15 zile, prevăzut de art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, înăuntrul căruia trebuia declarată calea de atac a recursului, începea să curgă de la acest moment și se împlinea la data de 10 septembrie 2019, aceasta fiind ultima zi de declarare a căii de atac, potrivit dispozițiilor art. 181, raportat la art. 184 din C. proc. civ.

În cauză, cererea de recurs a fost depusă la data de 16.11.2018 de apărătorul ales al părții, conform ștampilei aplicate pe cererea de recurs, atașată la dosar, așadar, cu depășirea termenului legal, absolut și imperativ prevăzut de art. 20 din Legea nr. 554/2004 coroborat cu art. 182 alin. (2) din C. proc. civ. .

Prin urmare, recurenta a exercitat calea de atac după împlinirea termenului legal și nu a dovedit că întârzierea s-ar datora unor motive temeinic justificate.

Cât privește afirmațiile recurentei în sensul că " sentința nu a fost comunicată subscrisei la sediul său, iar pretinsul sediu ales nu a existat în realitate, deoarece în contractul de asistență juridică și reprezentare nu am inserat împuternicirea doamnei avocat C. să procedeze la desemnarea unui sediu ales", apreciază Înalta Curte că acestea reprezintă în fapt critici de nelegalitate aduse procedurii de comunicare a hotărârii recurate.

De altfel, reține Înalta Curte că procedura de comunicare a hotărârii recurate a și fost analizată de instanța de fond, la momentul soluționării cererii recurentei - reclamante, de "recomunicare a sentinței", prin încheierea din Camera de Consiliu din data de 15.10.2018 (dosar de fond), această instanță constatând că " potrivit Procesului-verbal de înmânare de la fila x, aceasta a fost comunicată la sediul procesual ales", motiv pentru care a și respins cererea de recomunicare, împotriva acestei soluții reclamanta având dreptul de a exercita, de asemenea, calea de atac a recursului, de care însă nu a uzat.

Nici criticile ce vizează neîndeplinirea cerinței imperative prevăzută la art. 158 alin. (1) C. proc. civ., ce constă în obligația de a indica " și persoana însărcinată cu primirea actelor de procedură", nu pot fi reținute, în condițiile în care, în cadrul Precizărilor atașate la fila x din Volumul II al dosarului de fond, reclamanta, prin doamna avocat C. a indicat atât sediul procesual ales " la Cabinet de Avocat " C. situat în București", cât și " persoana desemnată pentru primirea corespondenței av. C.", astfel cum impun dispozițiile anterior menționate.

Deopotrivă, nici susținerile recurentei referitoare la o eventuală depășire a limitelor mandatului dat de reclamantă doamnei avocat C., nu pot fi reținute de această instanță, ce nu este chemată a tranșa raporturile juridice contractuale dintre client și avocat, astfel cum au fost acestea stabilite în cadrul contractului de asistență juridică, ce are natura unui contract de mandat, instanța fiind terț de acesta.

Față de toate acestea, reține Înalta Curte că neexercitarea dreptului procesual - în speță, a recursului - în cadrul termenului imperativ stabilit de lege, atrage sancțiunea prevăzută de art. 185 alin. (1) din C. proc. civ., care este decăderea, iar consecința este rămânerea definitivă a hotărârii la data expirării termenului, astfel încât aceasta nu mai poate fi analizată.

IV. Temeiul legal al soluției adoptate în recurs.

Pentru considerentele expuse, neidentificând existența vreunui motiv de ordine publică, care ar putea atrage nulitatea hotărârii recurate, în temeiul art. 489 alin. (1) C. proc. civ. Înalta Curte va respinge recursul formulat de reclamanta A., ca tardiv declarat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de reclamanta A. împotriva sentinței civile nr. 2941 din 14 iulie 2016 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca tardiv declarat.

Definitivă.

Pronunțată prin punerea soluției la dispoziția părților de către grefa instanței, conform art. 402 din C. proc. civ., astăzi, 18 mai 2021.