ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1434/2021

Ședința publică din data de 10 martie 2021

Deliberând asupra prezentului recurs, din examinarea actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal la data de 02.03.2017, sub nr. x/2017, reclamanta Agenția Națională pentru Ocuparea Forței de Muncă (ANOFM) in calitate de Beneficiar și Lider de Parteneriat, conform Contractului de finanțare nr. x, cu modificările si completările ulterioare, si Acordului de parteneriat nr. 790/16.01.2015, în contradictoriu cu pârâții Ministerul Muncii, Familiei, Protecției Sociale și Persoanelor Vârstnice - Organismul Intermediar pentru Programul Operațional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane - OIPOSDRU MMFPSPV și Ministerul Dezvoltării regionale, Administrației Publice și Fondurilor Europene - Direcția Generală Programe Capital Uman (MDRAPFE-DGPCU), a solicitat anularea actului administrativ reprezentat de Scrisoarea Standard de Informare a Beneficiarului nr. 1208/RI/10.08.2016, emisa de Ministerul Muncii, Familiei, Protecției Sociale si Persoanelor Vârstnice - Organismul Intermediar pentru Programul Operațional Sectorial pentru Dezvoltarea Resurselor Umane (MMFPSPV-OIPOSDRU, respectiv, in prezent, MMJS-OIPOSDRU), înregistrata la ANOFM sub nr. x/11.08.2016, aferenta Cererii de rambursare a cheltuielilor nr. 6 suplimentara, depusa de ANOFM la MMFPSPV-OIPOSDRU la data de 05.08.2016; anularea Adresei MMFPSPV-OIPOSDRU nr. x/31.08.2016 privind soluționarea contestației nr. 10414/17.08.2016, înregistrata la MMFPSPV-OIPOSDRU sub nr. x/17.08.2016, formulata de ANOFM împotriva Scrisorii Standard de Informare a Beneficiarului nr. 1208/RI/10.08.2016, aferenta Cererii de rambursare a cheltuielilor nr. 6 suplimentara; anularea Procesului-verbal de soluționare a contestației nr. x/31.08.2016 emis de Grupul de soluționare a contestației nr. 10414/17.08.2016, constituit la nivelul MMFPSPV-OIPOSDRU; obligarea paraților la rambursarea si plata către ANOFM, in calitate de Beneficiar, conform Contractului de finanțare nr. x, cu modificările si completările ulterioare, a sumei de 193.650,57 RON, reprezentând cheltuieli eligibile efectuate in cadrul Proiectului nr. x - "CHANCE4NEET - Registrul Electronic al Tinerilor NEET"; obligarea pârâților la plata dobânzii legale aferente sumei de 193.650,57 RON, calculata de la data emiterii Scrisorii Standard de Informare a Beneficiarului nr. 1208/RI/10.08.2016 și pana la data plății efective a sumei menționate, reprezentând cheltuieli eligibile refuzate în mod nelegal la rambursare.

Pârâtul Ministerul Muncii și Justiției Sociale, anterior Ministerul Muncii, Familiei, Protecției Sociale și Persoanelor Vârstnice, în reprezentarea Organismului Intermediar a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția tardivității acțiunii si excepția nulității.

În susținerea acestor excepții a arătat că prin depunerea cererii de chemare în judecată peste termenul legal prevăzut atrage tardivitatea introducerii acțiunii, astfel cum rezultă din reglementarea dispozițiilor imperative ale art. 11 alin. (1) lit. a) din Legea contenciosului administrativ. Cererea de chemare în judecată, introdusă cu depășirea termenului legal prevăzut, de șase luni de la comunicare, este, în accepțiunea art. 185 alin. (1) teza a II - a din Noul C. proc. civ., lovită de nulitate.

La rândul său, pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale, Administrației Publice și Fondurilor Europene, pe cale de excepție, a invocat excepția inadmisibilității cererii de chemare în judecată, ca excepție de fond, absoluta si peremptorie, sub aspectul înțelesului dat de legiuitor, noțiunii de "act administrativ", cu privire la anularea în parte a procesului-verbal de soluționare a contestației, înregistrat sub nr. x/31.08.2016.

În acest sens, pârâtul a arătat că, plecând de la dispozițiile instituite de legiuitor în cuprinsul Legii nr. 554/2004 actualizată, în înțelesul legii, actul administrativ este actul unilateral cu caracter individual sau normativ emis de o autoritate publică, în vederea organizării executării sau a executării, în concret, a legii, care dă naștere, modifică sau stinge raporturi juridice.

Or, faptul că natura juridică a actului criticat de reclamantă este una de informare, care nu da naștere, modifică sau stinge raporturi juridice, iar scopul emiterii acestuia nu este de a executa sau a organiza executarea legii, motiv pentru care consideră că nu sunt îndeplinite condițiile de admisibilitate prevăzute de art. 1 alin. (1) raportat la art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 544/2004.

1.2. Hotărârea instanței de fond

Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 4633 din 28 noiembrie 2017, a respins excepția tardivității și excepția nulității cererii de chemare în judecată, invocate de pârâtul Ministerul Muncii și Justiției Sociale, ca neîntemeiate.

A respins excepția inadmisibilității invocată de pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale, Administrației Publice și Fondurilor Europene, ca neîntemeiată.

Totodată, a respins cererea de chemare în judecată formulată de către reclamanta Agenția Națională pentru Ocuparea Forței de Muncă, în contradictoriu cu pârâții Ministerul Dezvoltării Regionale, Administrației Publice și Fondurilor Europene-Direcția Generală Programe Capital Uman, Ministerul Muncii și Justiției Sociale-Organismul Intermediar pentru Programul Operațional Sectorial Pentru Dezvoltarea Resurselor Umane, ca neîntemeiată

1.3. Calea de atac a recursului exercitată în cauză și motivele înfățișate

Împotriva hotărârii pronunțate de Curțea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a promovat recurs reclamanta Agenția Națională pentru Ocuparea Forței de Muncă, în condițiile art. 493 C. proc. civ.

Criticând-o pentru nelegalitate pe temeiul art. 488 alin. (1) pct. 6 teza I și pct. 8 C. proc. civ., recurenta a solicitat admiterea recursului, casarea în parte a sentinței atacate și, în rejudecare admiterea acțiunii astfel cum fost formulată.

Circumscriindu-se motivelor de nelegalitate a hotărârii atacate, înțelege să critice soluția instanței de fond din prisma următoarelor motive:

Recurenta-reclamantă a punctat faptul că hotărârea instanței de fond nu cuprinde motivele pe care se întemeiază, hotărârea fiind arbitrală și nu permite un control judiciar.

În acest sens a arătat că prima instanță a încălcat dreptul la un proces echitabil precizând că sentința este nemotivată având în vedere că judecătorul fondului a preluat ad literam toate argumentele pârâtei, fără să acorde vreo atenție argumentelor expuse în cererea de chemare în judecată.

S-a susținut că sentința este nemotivată, instanța încălcând în acest mod prevederile imperative ale art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ.

Recurenta a mai susținut că, prin nemotivarea sentinței cu privire la aspectele indicate, instanța de fond a privat-o de dreptul la un proces echitabil, încălcând dispozițiile art. 6 par. 1 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.

A considerat astfel că sentința este lovită de nulitate în conformitate cu art. 174 C. proc. civ., nemotivarea acesteia echivalând cu necercetarea fondului, motiv de casare cu trimitere spre rejudecare conform art. 488 pct. 6 din cod.

În continuare, recurenta a apreciat sentința atacată ca fiind "nelegală și netemeinică" fiind incident motivul de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Recurenta arată că, deși concluzia concilierii a fost în sensul ca sunt considerate eligibile acele cheltuieli de informare si publicitate în valoare de 193.650,57 RON, iar beneficiarul va putea depune în cererea de rambursare suplimentara toate documentele justificative necesare, intimatul-parat MMFPSPV-OIPOSDRU a soluționat CR6 într-un mod total opus respectivei concluzii, excluzând de la rambursare cheltuielile solicitate spre rambursare, in suma de 193,650,57 RON.

Susține că, așa cum a precizat pe larg în cererea dedusă jjudecații, ceea ce a condus la o atare concluzie este interpretarea nereala a validării cheltuielilor efectuate de intimatul-parat MMFPSPV-OIPOSDRU, care a adăugat, în mod eronat, la cheltuielile de informare si publicitate propiu-zise și cele aferente altor activități care aveau alte obiective decât cel de informare si publicitate, cum este si "conferința națională de diseminare a datelor în urma analizelor statistice", considerata in mod nejustificat de intimatul-parat ca fiind una ce se înscrie în cadrul activității de Informare si publicitate (Activitatea A2),

Or, în ceea ce privește acțiunea menționată, aceasta se înscrie în rândul celor din cadrul Activității A6, astfel cum se menționează expres în Cererea de finanțare (Anexa nr. 14- extras).

De asemenea, recurenta mai arată că, prin Actul adițional nr. x la Contractul de finanțare, aceasta acțiune a fost menținută ca fiind încadrata in cadrul Activității A6 (Anexa nr. 1 - Cererea de finanțare, Secțiunea "Graficul activităților proiectului", modificat prin Actul adițional nr. 1).

În fine, se mai susține că, așa cum a arătat pe larg prin cererea dedusa judecații, motivul pentru care a fost introdusa in mod special Activitatea A6 este acela de a asigura posibilitatea de diseminare a informației in rândul personalului Serviciului Public de Ocupare (SPO), tinând cont de importanta Proiectului, aceasta constituind un eveniment la care participa personalul din cadrul celor 42 de agenții pentru ocuparea forței de munca județene precum si a municipiului București din subordinea ANOFM, si pentru care au fost alocate resurse umane, transport, cazare, tipărituri etc.

În concluzie, reținerile instanței de fond potrivit cărora ANOFM nu a respectat dispozițiile art. 3 alin. (6) din Contractul de finanțare "ceea ce a condus la diminuare cheltuielilor solicitate în cererea de rambursare nr. x suplimentară" sunt nelegale și neîntemeiate.

1.4. Apărările formulate în cauză

Legal citați, intimații-pârâți Ministerul Muncii și Protecției Sociale - Organismul Intermediar pentru Programul Operațional Sectorial pentru Dezvoltarea Resurselor Umane și Ministerul Investițiilor și Proiectelor Europene - Direcția Generală Programe Capital Uman au formulat întâmpinare, prin care au solicitat, pe cale de excepție, nulitatea recursului având în vedere că recurentul -reclamant nu aduce nicio critică, în concret, în susținerea motivului de casare în discuție, argumentele expuse vizând în exclusivitate situația expusă la fondul cauzei.

În aceste condiții, au apreciat că recursul întemeiat pe motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ. este nul, neîncadrându-se în cazurile de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.

Pe fondul cauzei au solicitat respingerea recursului ca nefondat.

Recurenta- reclamanta a formulat răspuns la întâmpinare.

De asemenea, intimatul-pârât Ministerul Muncii și Protecției Sociale a depus o cerere prin care a solicitat scoaterea acestuia din cauză ca urmare a transmiterii calității procesuale către intimatul-pârât Ministerul Investițiilor și Proiectelor Europene în ceea ce privește dosarele care ca obiect acte emise de către Organismul Intermediar pentru Programul Operațional Sectorial pentru Dezvoltarea Resurselor Umane.

1.5. Procedura de soluționare a recursului

Prin rezoluția completului învestit cu soluționarea dosarului din data de 9 aprilie 2019, a fost fixat termen de judecată pe fond a recursului la data de 10 martie 2021, constatându-se că nu mai subzistă motivele care au determinat fixarea termenului de judecată pentru examinarea recursului, prin prisma exigențelor dispozițiilor art. 493 alin. (5) - (7) din C. proc. civ., față de Hotărârea Colegiului de Conducere al Înaltei Curți de Casație și Justiție nr. 106 din 20 septembrie 2018, prin care s-a luat act de Hotărârea Plenului Judecătorilor secției de contencios administrativ și fiscal a Înaltei Curți de Casație și Justiție, adoptată la data de 13 septembrie 2018, în sensul că procedura de filtrare a recursurilor reglementată prin dispozițiile art. 493 din C. proc. civ. este incompatibilă cu specificul domeniului contenciosului administrativ și fiscal.

În faza procesuală a recursului nu au fost administrate probe noi.

II. Considerentele Înaltei Curți asupra recursului declarat în cauză

Cu titlul prealabil, referitor la cererea formulată de către intimatul-pârât Ministerul Muncii și Protecției Sociale cu privire la scoaterea din cauză cu prilejul soluționării recursului, Înalta Curte reține că acesta a figurat ca în calitate de parte pârâtă la judecata în fond, astfel că cererea va fi respinsă ca atare.

Analizând sentința atacată prin prisma criticilor ce i-au fost aduse, raportat la prevederile legale incidente dar și față de contextul factual al cauzei, Înalta Curte reține că este nefondat recursul de față, astfel că urmează a fi respins, în temeiul art. 496 C. proc. civ., pentru considerentele ce succed:

Înalta Curte constată că cele reclamate de către recurenta-reclamantă sunt elemente care țin de temeinicia respingerii acțiunii de către instanța de fond, interpretarea probelor, a chestiunilor de fapt, ținând de aprecierea suverană a instanțelor de fond.

Atributul esențial al instanței de recurs îl constituie interpretarea legii, iar, în speță, nu există critici de nelegalitate în sensul exigențelor art. 488 C. proc. civ.

În referire la motivul de nelegalitate întemeiat de recurent pe prevederile art. 488 pct. 6 din C. proc. civ.

Recursul reclamantei supune judecății critici referitoare la motivarea sentinței, susținându-se că prima instanță a preluat uneori ad literam toate argumentele pârâtei fiindu -i încălcat dreptul la un proces echitabil, prevăzut de de art. 6 par. 1 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.

Susținerea recurentei-reclamante este nefondată. Conform art. 488 pct. 6 C. proc. civ., "Casarea unor hotărâri se poate cere numai pentru următoarele motive de nelegalitate:... când hotărârea nu cuprinde motivele pe care se întemeiază sau când cuprinde motive contradictorii ori numai motive străine de natura cauzei".

Curtea constată însă din lecturarea considerentelor sentinței recurate că, contrar susținerilor recurentei reclamante, există o motivare argumentată a soluției primei instanțe de respingere a acțiunii, cu arătarea în concret a temeiurilor de fapt și de drept care au stat la baza adoptării soluției recurate.

Curtea amintește că motivul de recurs prevăzut de pct. 6 al art. 488 C. proc. civ. nu devine incident când partea este nemulțumită de argumentele expuse de prima instanță, ci doar atunci când hotărârea primei instanțe nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția sau cuprinde motive contradictorii sau chiar străine de cauză, ceea ce nu este cazul în speță, hotărârea primei instanțe, sub aspectele criticate, fiind motivată prin raportare la argumentele expuse.

Pe calea unei cereri de recurs întemeiată pe dispozițiile art. 488 pct. 6 C. proc. civ. nu se poate obține o rejudecare a fondului cauzei pentru simple observații privind netemeinicia sentinței pronunțate la fond, cât timp cel care formulează o cerere de recurs nu dovedește în mod indubitabil incidența motivului de casare, în concepția noului C. proc. civ., recursul fiind o cale extraordinară de atac.

Argumentul concret invocat în dezvoltarea acestui motiv de recurs vizează practic lipsa unui răspuns la motivele de fapt și de drept invocate de reclamată prin cererea de chemare în judecată, în contextul în care întreaga motivare constituie o preluare a susținerilor pârâtului, ceea ce a condus, în opinia recurentei la necercetarea cauzei și încălcarea dreptului la apărare.

Contrar acestor susțineri, Înalta Curte apreciază că hotărârea primei instanțe respectă cerințele prevăzute de art. 425 alin. (1) pct. b) C. proc. civ., arătând motivele de fapt și de drept care întemeiază soluția și cuprinzând argumente concludente care au stat la baza respingerii apărărilor.

Totodată, Curtea apreciază că prima teză a textului de lege are în vedere omisiunea efectivă de a examina temeiurile invocate de către parte în susținerea acțiunii, iar nu lipsa cercetării în mod distinct a fiecăruia dintre argumentele de fapt sau de drept invocate de aceasta, care, oricât de larg ar fi dezvoltate de parte, sunt subsumate motivului principal pe care îl sprijină.

Prin urmare, instanța de fond este cea în drept să grupeze argumentele expuse de reclamantă în susținerea acțiunii, având posibilitatea de a răspunde printr-un considerent comun.

Înalta Curte apreciază asupra caracterului nefondat și a motivelor de recurs reglementate de art. 488 pct. 8 C. proc. civ., pentru considerentele ce vor urma:

Recurenta- reclamantă a supus controlului de legalitate al instanței de contencios administrativ actele administrative reprezentate de Scrisoarea Standard de Informare a Beneficiarului nr. 1208/RI/10.08.2016, emisă de Ministerul Muncii, Familiei, Protecției Sociale si Persoanelor Vârstnice - Organismul Intermediar pentru Programul Operațional Sectorial pentru Dezvoltarea Resurselor Umane (MMFPSPV-OIPOSDRU, în prezent, MMJS-OIPOSDRU), aferentă Cererii de rambursare a cheltuielilor nr. 6 suplimentara, anularea Adresei MMFPSPV-OIPOSDRU nr. x/31.08.2016 privind soluționarea contestației nr. 10414/17.08.2016, împotriva Scrisorii Standard de Informare a Beneficiarului nr. 1208/RI/10.08.2016, aferenta Cererii de rambursare a cheltuielilor nr. 6 suplimentara și Procesul-verbal de soluționare a contestației nr. x/31.08.2016 emis de Grupul de soluționare a contestației nr. 10414/17.08.2016.

Neregulile constatate prin actele administrative vizează conduita recurentului-reclamant în derularea proiectului Proiectului nr. x - "CHANCE4NEET - Registrul Electronic al Tinerilor NEET".

Acțiunea reclamantei a fost respinsă, prima instanță apreciind ca fiind temeinice și legale actele administrative contestate.

Astfel, în urma verificărilor efectuate s-a constatat faptul că valoarea cheltuielilor de informare și publicitate a depășit procentul prevăzut în contractul de finanțare. Beneficiarul nu a respectat prevederile art. 3 alin. (6) din contractul de finațare, conform cărora "Valoarea cheltuielilor aferente activităților de informare și publicitate va fi acordată în procent de maxim 10% din valoarea cheltuielilor directe", art. 3 alin. (7): în cazul în care, la finalizarea perioadei de implementare a Proiectului, valoarea totală eligibilă validată de AMPOSDRU/OI POSDRU delegat este mai mică decât valoarea totală eligibilă prevăzută la alin. (1), procentul de decontare a tipurilor de cheltuieli menționate la alin. (3) - (7) de mai sus va fi raportat la valoarea totală validată de AMPOSDRU/OI POSDRU."

La analiza Cererii de rambursare Finală nr. 5/02.02.2016, a rezultat ca valoarea cheltuielilor de informare si publicitate nu respectă procentul prevăzut în contractul de finanțare, raportat la execuția bugetara, respectiv valoarea de 369.999,75 RON. Prin urmare cheltuielile de informare si publicitate solicitate au fost diminuate cu valoarea de 193.650,57 RON.

În urma desfășurării procedurii de conciliere, a fost încheiată Nota nr. x/02.08.2016, prin care s-a concluzionat în sensul că sunt considerate eligibile acele cheltuieli de informare și publicitate în valoare de 193.650,57 RON, iar beneficiarul va putea depune în cererea de rambursare suplimentara toate documentele justificative necesare, urmând ca organismul intermediar sa analizeze cu celeritate întreaga documentație.

Ca atare, în data de 05.08.2016, ANOFM a depus Cererea de rambursare a cheltuielilor nr. 6 suplimentara (CR6), prin care a solicitat validarea sumei de 193.650,57 RON.

Prin adresa MMFPSPV-OIPOSDRU nr. x/10.08.2016, înregistrată la ANOFM sub nr. x/11.08.2016 MMFPSPV-OIPOSDRU a adus la cunoștința instituției recurente faptul ca "cheltuielile de informare si publicitate nu respecta procentul prevăzut in contractul de finanțare, respectiv 10% din valoarea cheltuielilor directe, înregistrându-se o depășire cu suma de 193.650,57 RON, suma ce a fost dedusa din cererea curenta".

S-a sublimat și că reclamanta a încălcat și Ghidul solicitantului - Condiții generale, august 2014, care la pagina 32, Capitolul 4 Cererea de finanțare, subcapitolul 4.4.6 Date financiare - bugetul, lit. A). Cheltuieli de informare și publicitate prevede: "Cheltuielile de informare și publicitate se vor încadra în plafonul de 10% din totalul cheltuielilor directe care reprezintă documentul pilon ce "stabilește condițiile în care se poate cere finanțarea unui proiect în cadrul Programului Operațional Sectorial pentru Dezvoltarea Resurselor Umane și implicit limitele în care se poate perfecta contractul de finanțare.."

Așa cum s-a menționat în cheltuielile de informare și publicitate intră, cel puțin, următoarele tipuri de cheltuieli: cheltuieli cu experții de responsabili pentru activitățile de informare și publicitate; cheltuieli pentru organizarea conferințelor {de lansare și de final) și a altor evenimente care vizează promovarea proiectului (caravane, mese rotunde, etc); spot TV, radio; materiale promoționale, site web.

Susținerea recurentei cu privire la o pretinsă interpretare nereală asupra validăriii cheltuielilor efectuate, potrivit căreia conferința națională de diseminare a datatelor în urma analizelor statistice a fost considerată în mod nejustificat ca fiind una ce se înscrie în cadrul activității de informare și publicitate (Activitatea 2) cu toate că acestea se înscrie în rândul celor din cadrul Activității 6, nu poate fi reținută, în condițiile în care Activitatea 6 nu a fost o activitate de instruire ci una de promovare.

Înalta Curte reține că organizarea unor astfel de evenimente, inclusiv stabilirea datelor de desfășurare a ținut de voința și puterea de decizie a recurentei-reclamante, întrucât la momentul stabilirii graficului inițial de implementare a activităților se cunoșteau datele în funcție de graficul de implementare a activităților.

Or, potrivit Ghidului solicitantului, Activitatea 6 denumita Campanie de promovare a facilităților oferite de sistemul informatic integrat, în scopul eficientizării SPO" are următoarele subactivități: Subactivitatea A6.1 "Realizare de materiale de promovare - tipărituri, CD, Inscripționat prezentare video", Subactivitatea A6.2 "Realizarea unei Strategii de comunicare și promovare a SPO in cadrul campaniei", Subactivitatea A6.3" Recepția și distribuirea materialelor de prezentare - broșura si CD", Subactivitatea A6.4 "Publicarea anunț în presa scrisă", aceste subactivități contribuind la realizarea indicatorilor asumați prin proiect "Număr de evenimente de comunicare și promovare la nivel național".

Cu referire strictă la Activitatea 6 a proiectului denumită "Campanie de promovarea a facilităților oferite de sistemul informatic integrat, în scopul eficientizării SPO", s-a reținut că în conformitate cu bugetul detaliat al proiectului au fost bugetate doar cheltuieli cu experții implicați în implementarea proiectului; la calcularea sumelor s-a ținut cont doar de expertul de comunicare implicat în implementarea proiectului; pentru lunile octombrie 2015 și noiembrie 2015, potrivit rapoartelor de activitate, acesta are următoarele responsabilități: "Răspunde de mediatizarea stadiului privind implementarea proiectului, Organizează evenimente de informare și promovare, Coordonează distribuirea materialelor de promovare"; aceste responsabilități se înscriu în sfera activității de informare și publicitate.

În concluzie instanța de fond a considerat în mod corect faptul ca la analiza cererii de rambursare Suplimentara nr. 6/06.08.201, s-a constatat că diminuarea sumelor validate cu valoarea de 193.650,57 RON s-a făcut de la cheltuielile de informare si publicitate, întrucât acest capitol a înregistrat depășirea.

În aceste condiții, este evident că reclamanta ANOFM a nesocotit dispozițiile art. 3 alin. (6) din Contractul de finanțare, conform cărora "cheltuielilor aferente activităților de informare și publicitate va fi acordată în procent de maxim 10% din valoarea cheltuielilor directe", fapt care a condus la diminuarea cheltuielilor solicitate în cererea de rambursare nr. x suplimentară, cu suma de 193.650,57 RON, reprezentând diferența dintre valoarea validată de 563.650,32 RON și valoarea de 369.999,75 RON ce rezultă din aplicarea procentului de 10% prevăzut în contractul de finanțare.

Analiza cererii de rambursare Suplimentară nr. 6/05.08.2016, a constatat că beneficiarul a solicitat validarea unor cheltuieli care nu au fost considerate neeligibile în conținutul scrisorii standard de informare a beneficiarului elaborată de Ol MMFPSPV și înregistrată sub nr. x/10.08.2016 aferentă Cererii de rambursare nr. x Suplimentară/05.08.2016, însă suma de 193.650,57 RON reprezintă valoarea diminuării cheltuielilor efectuată de la capitolul care a înregistrat depășirea.

Această diminuare se putea face de la oricare alt capitol, astfel încât valoarea cererii de rambursare, să atingă nivelul aprobat pentru întreaga valoare a contractului de finanțare urmare a validării cererii finale, neafectând alte linii, întrucât verificarea respectării prevederilor contractuale se face o singura dată.

Verificările efectuate de către OI AAMFPSPV au evidențiat faptul că valoarea totală eligibilă costuri directe prevăzută în contractul de finanțare este de 8.231.186,00 RON, valoarea totală eligibilă costuri directe validată a proiectului a fost în sumă de doar 3.699.997,50 RON, cheltuielile de informare și publicitate reprezintă 10% din valoarea totală eligibilă costuri directe validată a proiectului în sumă de doar 369,999,75 RON, iar valoarea cheltuielilor validate în cererile de rambursare 1 - 5 Finală este în sumă de 563.650,32 RON, astfel că valoarea de 193.650,57 RON reprezintă diferența dintre valoarea validată de 563.650,32 RON și valoarea de 369.999,75 RON ce rezultă din aplicarea procentului de 10% prevăzut în contractul de finanțare.

Așadar, în mod corect a reținut instanța de fondului faptul ca modalitatea in care s-a realizat diminuarea cheltuielilor de informare și publicitate cu suma de 193.650,57 RON este una corectă.

III. Soluția instanței de recurs și temeiul juridic al acesteia

Pentru considerentele expuse, nefiind identificate motive de casare a sentinței civile recurate prin prisma dispozițiilor art. 488 alin. (1) pct. 6 și pct. 8 C. proc. civ., Înalta Curte, în temeiul dispozițiilor art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, coroborat cu art. 496 alin. (1) și art. 453 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursul declarat, ca nefondat.

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de reclamanta Agenția Națională pentru Ocuparea Forței de Muncă împotriva sentinței civile nr. 4633 din 28 noiembrie 2017 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 10 martie 2021.