ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4009/2020

Ședința publică din data de 29 iulie 2020

Asupra recursurilor de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, reclamantele Agenția Națională pentru Ocuparea Forței de Muncă - Lider de Parteneriat și A. S.R.L. - Partener 1 (denumiți în continuare, împreună sau separat, Beneficiar) în cadrul Contractului de finanțare x aferent Proiectului "Cardul Profesional European -2- instrument inovativ de monitorizare și eficientizare a activității SPO", în contradictoriu cu pârâții Ministerul Muncii, Familiei, Protecției Sociale și Persoanelor Vârstnice - Organismul Intermediar Pentru Programul Operațional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane (OIPOSDRU-MMFPSPV) și Ministerul Fondurilor Europene - Direcția Generală Autoritatea de Management pentru Programul Operațional Sectorial Pentru Dezvoltarea Resurselor Umane (AMPOSDRU), actualmente DG POCU (Direcția Generală - Programul Operațional Capital Uman) au solicitat anularea în parte a Scrisorii Standard de Informare a Beneficiarului nr. 2849/RI/01.03.2016 (SSIB) emisă de OIPOSDRU MMFPSPV, înregistrată la Beneficiar sub nr. x/01.03.2016, aferentă Cererii de Rambursare a Cheltuielilor nr. 9 Finală, înregistrată la OIPOSDRU MMFPSPV la 05.11.2015, în ceea ce privește nevalidarea la rambursare a cheltuielilor în valoare de 149.996,00 RON, reprezentând cheltuieli cu personalul implicat în implementarea proiectului efectuate de Partenerul 1; anularea în tot a adresei nr. x/04.04.2016 înregistrate la Beneficiar sub 1430/05.04.2016 cuprinzând Decizia privind soluționarea contestației 276/07.03.2016 înregistrate la OIPOSDRU MMFPSPV sub nr. x/07.03.2016, formulate de Beneficiar împotriva SSIB, precum și anularea procesului-verbal de soluționare a contestației înregistrat sub nr. x/04.04.2016, întocmit de grupul de rezolvare a contestației constituit la nivelul OIPOSDRU MMFPSPV, constatarea caracterului eligibil al cheltuielilor în valoare de 149.996 RON solicitate prin Cererea de Rambursare nr. x Finală și a nelegalității refuzului de rambursare a acestei sume și, în consecință, obligarea pârâtelor la plata către reclamante a sumei de 149.996 RON reprezentând valoarea cheltuielilor eligibile cu personalul implicat în implementarea Proiectului, efectuate de Partenerul 1 și refuzate la plată în mod nelegal, obligarea pârâtelor la plata dobânzii legale aferente acestor cheltuieli calculată de la data comunicării SSIB până la data plății efective a sumei de 149.996,00 RON.

Prin sentința civilă nr. 212 din 30 ianuarie 2017 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal au fost respinse excepțiile lipsei calității procesuale active a reclamantei S.C. A. S.R.L. și a lipsei procedurii prealabile, ca neîntemeiate.

A fost admisă în parte acțiunea, a fost anulată în parte SSIB nr. 2849/RI/01.03.2016 emisă de pârâta OIPOSDRU-MMFPSPV aferentă cererii de rambursare a cheltuielilor nr. 9 finală, în ceea ce privește nevalidarea la rambursare a cheltuielilor în valoare de 148.803,33 RON reprezentând cheltuieli cu personalul implicat în implementarea proiectului efectuate de Partenerul 1.

A fost anulată în parte adresa nr. x/04.04.2016 cuprinzând decizia privind soluționarea contestației nr. 276/07.03.2016 împotriva SSIB nr. 2849/RI/01.03.2016 și în parte procesul-verbal de soluționare a contestației nr. x/04.04.2016. A fost constatat caracterul eligibil al cheltuielilor în valoare de 148.803,33 RON solicitate de reclamante prin CR finală nr. 9 și au fost obligate pârâtele la plata către reclamante a sumei de 148.803,33 RON reprezentând valoarea cheltuielilor eligibile efectuate în cadrul proiectului x "Cardul Profesional European 2 instrument inovativ de monitorizare și eficientizare a activității SPO", respectiv cheltuieli cu personalul implicat în implementarea proiectului, efectuate de partenerul nr. 1.

Au fost obligate pârâtele la plata către reclamante a dobânzii legale fiscale aferente cheltuielilor nevalidate și nerambursate (aferente sumei de 148.803,33 RON), calculată de la data comunicării SSIB nr. 2849/01.03.2016 și până la data plății efective a sumei reprezentând cheltuielile eligibile refuzate la rambursare. A fost respinsă în rest acțiunea, ca neîntemeiată.

Împotriva hotărârii pronunțate de instanța de fond au formulat recurs pârâții Ministerul Muncii și Justiției Sociale și Ministerul Finanțelor Publice, în numele și pentru Ministerul Dezvoltării Regionale, Administrației Publice și Fondurilor Europene.

3.1. În motivarea cererii de recurs întemeiate pe disp. art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 din C. proc. civ., Ministerul Muncii și Justiției Sociale a arătat, cu privire la excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei S.C. A. S.R.L., că instanța nu a ținut cont de prevederile legale invocate de Organismul Intermediar prin întâmpinare, respectiv: Contractul de finanțare care stabilește că nu există raporturi juridice directe între parteneri și AMPOSDRU - art. 5 lit. A) alin. (5), alin. (7); art. 5 lit. B) alin. (2), alin. (4); art. 5 lit. D) alin. (3), alin. (15); art. 16 alin. (6).

Curtea a considerat greșit că parcurgerea procedurii prealabile numai de către reclamanta A.N.O.F.M., în calitatea sa de Beneficiar, acoperă și obligația parcurgerii procedurii prealabile de către reclamanta S.C. A. S.R.L., în calitatea sa de partener care are, potrivit sentinței, calitate procesuală activă. Astfel, instanța se contrazice oferind o motivare netemeinică și nelegală în raport cu prevederile Contractului de finanțare.

Pe fondul cauzei a menționat că aspectele verificate, la care face referire instanța, sunt de natură: tehnică, referitoare valoarea indicatorilor și valoarea grupului țintă asumate în cadrul proiectului; financiară, cu privire la procentele ce trebuie respectate și care sunt prevăzute în contractul de finanțare, respectiv art. 3 alin. (3) și alin. (4); art. 5 lit. B); în Ghidul Solicitantului, Condiții Generale 2013, subcapitolul 3.4, subcapitolul 4.4.6 și nu privesc eligibilitatea cheltuielilor - art. 4.

Recurentul precizează că în urma verificărilor efectuate de OIPOSDRU s-a constatat că au fost solicitate și validate cheltuieli cu personalul angajat din partea Partenerului A. S.R.L., fără a fi respectate: prevederile din bugetul detaliat al proiectului, anexă la contractul de finanțare unde s-a prevăzut pentru fiecare expert norma de încadrare (2, 3, 4, 6 ore) pentru activitățile în care a fost implicat în activitățile proiectului; art. 2 alin. (1) lit. c) din H.G. nr. 759/2007; art. 4 din contractul de finanțare. Prin urmare, deoarece cheltuielile solicitate la rambursare nu au respectat costul orar prevăzut în bugetul detaliat al proiectului, nu sunt conforme cu prevederile contractului de finanțare.

Organismul Intermediar a luat în considerare norma de încadrare prevăzută în bugetul detaliat al proiectului pentru fiecare expert în parte la stabilirea costului orar, deoarece beneficiarul a prevăzut încă de la început în acest buget inițial, evaluat și contractat, norma de încadrare pentru fiecare poziție de expert. Astfel, Organismul Intermediar a procedat la recalcularea drepturilor salariale după cum urmează: stabilirea costului orar conform bugetului detaliat al proiectului, anexă la contractul de finanțare: deoarece în bugetul detaliat este prevăzut numărul de ore/expert, s-a calculat costul orar prin împărțirea costului lunar prevăzut în buget, fără contribuțiile angajatorului, la numărul de ore/lună prevăzute a se presta pentru poziția respectivă; stabilirea costului orar conform contractului individual de muncă al expertului: costul orar obținut din bugetul detaliat al proiectului a fost confruntat cu costul orar rezultat din contractul individual de muncă al expertului; deoarece din calcul a rezultat un cost pe oră mai mare în contractul individual de muncă, față de costul pe oră prevăzut în bugetul detaliat al proiectului, OIPOSDRU a luat în calcul costul orar obținut din bugetul detaliat al proiectului.

În plus, OIPOSDRU consideră că prin completarea Fișei de pontaj lunare pentru fiecare expert implicat în activitățile proiectului, beneficiarul este familiarizat cu necesitatea de a raporta și respecta un cost orar, în conformitate cu prevederile art. 1 din Instrucțiunea nr. 62/30.08.2012.

Recurentul a invocat art. 4 din Instrucțiunea nr. 103/18.03.2015 și a menționat că pentru suma de 143,629.00 RON, resolicitată în CR 9 Finală, nu se puteau aplica prevederile referitoare la depunerea unei cereri de rambursare suplimentare, întrucât reprezintă cheltuieli care au mai fost solicitate și declarate neeligibile în urma soluționării contestațiilor împotriva Scrisorilor de informare a beneficiarilor aferente CR 4 și CR 5. Doar în cazul în care contestațiile împotriva acestor scrisori de informare ar fi fost admise de OIPOSDRU, cheltuielile respective puteau să facă obiectul unei cereri de rambursare suplimentare și nu ar fi fost solicitate în cadrul CR 9 Finală.

Potrivit Raportului privind constatările factuale cu privire la verificarea cheltuielilor aferente CR 5, auditorul financiar al proiectului, angajat în conformitate cu prevederile alin. (9), lit. D) art. 5 din contractul de finanțare, a procedat la verificarea respectării prevederilor din bugetul detaliat al proiectului cu privire la norma de lucru și costul orar prevăzut, iar în urma verificărilor a constatat "depășiri ale prevederilor din bugetul detaliat al proiectului, în sumă totală de 131.387,00 RON".

Referitor la procedura de conciliere, a susținut că sunt obligatorii pentru OI MMFPSPV și beneficiarul ANOFM concluziile consemnate în Nota DG-PCU nr. 7534/11.08.2016 în care se menține punctul de vedere al OI MMFPSPV referitor la nerespectarea prevederilor din bugetul detaliat al proiectului cu privire la norma de lucru și costul unitar prevăzut.

A precizat că instanța de fond nu a arătat temeiul de drept în baza căruia a acordat dobânda legală fiscală, iar în lipsa unei motivări corespunzătoare rezultă că instanța nu a ținut cont de prevederile Contractului de finanțare x, de disp. O.U.G. nr. 64/2009 care fac referire numai la dobânda datorată pentru neachitarea la termen a obligațiilor stabilite prin titlul de creanță, vizând doar ipoteza în care statul este creditor, arătând că sumele percepute cu titlul de dobânzi se vor utiliza pentru continuarea finanțării programului operațional - art. 17 alin. (1) - art. 17 alin. (4). Se referă deci la dobânda legală remuneratorie, conform art. 3 alin. (1) din O.G. nr. 13/2011.

Așa cum au observat și alte instanțe, în cazuri similare, pentru situația inversă, în care debitor este bugetul de stat, actul normativ nu are dispoziții, situație în care se aplică dreptul comun în materie, reprezentat de Codul de procedură fiscală vechi (O.G. nr. 92/2003) - art. 124 alin. (1) și (2). În acest sens a invocat și Decizia Î.C.C.J. nr. 14/2015 a completului competent să judece recursul în interesul legii.

Se mai arată în cererea de recurs că motivarea sentinței nu aduce lămuriri cu privire la așa - zisele prevederi legale încălcate, dimpotrivă instanța se lansează în acuze neverosimile și nu oferă argumente juridice pentru afirmațiile pe care le face. Astfel, contrar precizărilor instanței, în întâmpinare, Organismul Intermediar contestă tocmai împrejurarea că în cadrul bugetului detaliat al proiectului reclamantele nu au menționat tariful orar aferent retribuțiilor cuvenite experților din echipa de management/implementare, dar instanța de fond nu a parcurs cu atenție sau nu a analizat această apărare, pronunțând o soluție nelegală.

Totodată, instanța a neglijat analizarea următoarelor documente: a) Raport de auditor B. P prin care s-a constatat nerespectarea de către reclamante a cheltuielilor din bugetul detaliat privind tariful orar, astfel cum se arată în raportul de audit, care reprezintă o dovadă indubitabilă pentru organismele menționate: Comisia Europeană, Oficiul European de Luptă Antifraudă, Curtea Europeană a Auditorilor, dar și pentru organismele în drept; b) Instrucțiunea nr. 62/30.08.2012; c) Instrucțiunea nr. 103/18.03.2015; d) fișe de pontaj din care rezultă cunoașterea de către beneficiarii proiectelor, încă de la nivelul anului 2012, a mecanismului de evidențiere a cheltuielilor cu resursa umană, unde rata orară este evidențiată distinct, fără a reprezenta o noutate la momentul încheierii contractului de finanțare, în raport cu prevederile Ghidului solicitantului 2013 punctul 1.3, care reglementează retribuția echivalentă/oră sau tariful orar ce trebuie respectată/respectat în cadrul bugetului detaliat (tarif ce nu trebuie să depășească tariful orar rezultat din contractul individual de muncă).

3.2. În motivarea cererii de recurs întemeiate pe disp. art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 din C. proc. civ., pârâtul Ministerul Finanțelor Publice, în numele și pentru Ministerul Dezvoltării Regionale Administrației Publice și Fondurilor Europene a arătat, în legătură cu excepția inadmisibilității pentru lipsa procedurii prealabile, că soluția instanței evidențiază nesocotirea disp. art. 7 din Legea nr. 554/2004, care sunt de strictă interpretare. Contrar celor reținute de instanță, prezintă relevanță și trebuie făcută distincția între persoana care a formulat plângere prealabilă și cealaltă persoană, care nu a formulat plângerea prealabilă. În egală măsură, textul de lege nu distinge cu privire la faptul că, deși ar putea exista două persoane care se consideră vătămate prin emitere aceluiași act administrativ, doar una formulează plângere prealabilă, dar s-ar putea acredita ideea că aceasta a acționat și în numele celei de-a doua persoane. Din conținutul plângerii prealabile formulate de ANOFM nu rezultă că aceasta a acționat și în numele partenerului 1, în baza unui mandat acordat de aceasta.

A criticat și soluția dată cu privire la excepția lipsei calității procesuale active a S.C A. S.R.L., care este în contradicție cu considerentele reținute în motivarea soluției de respingere a excepției inadmisibilității. Astfel, instanța a admis faptul că ANOFM are calitatea de beneficiar al finanțării în raport cu pârâtul din cauză, cel de-al doilea reclamant având calitatea de partener al beneficiarului.

Actul administrativ a cărui anulare se solicită în cauză este un act administrativ cu caracter individual care creează și modifică drepturi și obligații în beneficiul sau în sarcina unei persoane determinate, respectiv ANOFM, produce efecte față de o persoană nominalizată expres în conținutul actului, respectiv ANOFM. Întrucât nu ne aflăm în prezența unui act administrativ opozabil erga omnes, acest act nu poate atribui reclamantei S.C. A. S.R.L vocația de a beneficia de dreptul de contestare pe calea contenciosului administrativ a SSIB adresate ANOFM, atât timp cât respectiva decizie nu este îi este adresată.

Trebuie avut în vedere și faptul că părțile contractului de finanțare sunt Organismul Intermediar pentru Programul Operațional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane Agenția Națională pentru Ocuparea Forței de Muncă, delegat de către Autoritatea de Management pentru Programul Operațional Sectorial "Dezvoltarea Resurselor Umane" și ANOFM. Față de terți, contractul nu va produce, în principiu, niciun efect obligatoriu în sensul că dintr-un contract nu vor putea rezulta obligații pentru alte persoane decât cele implicate în contract în calitate de părți.

Recurentul a invocat disp. art. 1280 C. civ., principiul relativității efectelor contractului, precizând că excepțiile la aplicarea acestui principiu, fie că este vorba de extensia sa în sensul nașterii de drepturi, fie în sensul nașterii de obligații, nu sunt permise decât condițiile admise de lege.

În cazul răspunderii delictuale obligația încălcată este o obligație legală, generală, ce revine tuturor subiectelor de drept, de a nu vătăma drepturile altuia prin fapte ilicite, pe când, în cazul răspunderii contractuale obligația încălcată este o obligație stabilită printr-un contract preexistent valabil încheiat, deci o obligație concretă. Între OI și ANOFM există o relație contractuală argumentată de contractul de finanțare, care exclude reclamanta S.C A. S.R.L.

Pe fondul cauzei a susținut că actul administrativ contestat respectă Contractul de finanțare, Ordinul nr. 1069/2013 prin care este aprobat Ghidul Solicitantului Condiții Generale 2013 și legislația națională specifică - art. 6 alin. (1) din O.U.G. nr. 66/2011.

Organismul Intermediar a avut în vedere, în verificările efectuate asupra Cererii de rambursare nr. x finală, următoarele demersuri: stabilirea tarifului orar conform bugetului cost-unitar, anexă la contractul de finanțare; stabilirea tarifului orar conform contractului individual de muncă al expertului. Tariful orar din bugetul astfel obținut a fost confruntat cu prețul stabilit în contractul individual de muncă al expertului. În situația în care în contractul individual de muncă a fost stabilit un preț pe oră mai mic decât tariful orar obținut din bugetul detaliat, s-a luat în calcul tariful orar din contractul individual de muncă pentru care au fost plătite și contribuțiile aferente. Dacă în contractul individual de muncă a fost stabilit un preț pe oră mai mare decât tariful orar obținut din buget, s-a luat în calcul tariful orar obținut din buget pentru care s-a fundamentat bugetul proiectului anexă la contractul de finanțare.

Se urmărește încadrarea în plafoanele de decontare prevăzute de Ghidul solicitantului - Condiții generale 2013 a tarifului orar ce a stat la baza calculului drepturilor salariale lunare aferente fiecărui expert; simultan, se verifică să nu fie depășit atât plafonul remunerării maxime zilnice, cât și cel al remunerării lunare aferente experienței profesionale corespunzătoare fiecărui tip de expert, conform Ghidului solicitantului - Condiții generale 2013. Contribuțiile angajatorului reprezintă cheltuieli eligibile, nefiind inclus tariful orar luat în calcul la stabilirea salariului de bază lunar al expertului.

Prin urmare, s-a avut în vedere că pentru experții din echipa de implementare, pentru care s-a prevăzut în bugetul detaliat al proiectului norma de lucru, trebuie corelate prevederile din bugetul detaliat al proiectului cu cele din contractul individual de muncă (durata muncii) și cu cele din Ghidul Solicitantului, Condiții Generale 2013 (niveluri maximale ale remunerării). Pentru experții care fac parte din echipa de implementare, pentru care nu a fost precizată norma de lucru în bugetul detaliat al proiectului, trebuie corelate prevederile din cererea de finanțare (respectiv se ține cont de norma indicată de 2h-4h-6h-8h/zi/21 zile), cu cele din contractul individual de muncă (durata muncii) și cu cele din Ghidul Solicitantului - Condiții Generale 2013 (niveluri maximale ale remunerării).

Instanța de fond nu a ținut seama de faptul că sunt obligatorii concluziile Notei DG-PCU nr. 7534/11.08.2016 pentru Ministerul Fondurilor Europene, OI MMFPSPV și beneficiarul ANOFM, nu a avut în vedere că semnarea contractului de finanțare echivalează cu însușirea de către reclamanta ANOFM, a prevederilor art. 1 alin. (2).

Aspectele invocate de reclamantă și reținute de instanță nu reprezintă chestiuni de natură să conducă la eliminarea oricărei îndoieli rezonabile față de cele consemnate de OI prin SSIB nr. 2849/RI/01.03.2016, câtă vreme acele chestiuni nu sunt de natură a dovedi, în concret, prin ele însele, că respectivele cheltuieli cu personalul implicat în implementarea proiectului sunt conforme cu prevederile legislației naționale și ale contractului de finanțare, în ceea ce privește condițiile de eligibilitate.

Recurentul precizează că cheltuielile solicitate de reclamantă au mai fost solicitate la rambursare, dovadă fiind SSIB nr. 971/BD/15.12.2014 aferentă CR nr. 4 și SSIB nr. 304/RI/19.06.2015 aferentă CR nr. 5.

Faptul că reclamanta a solicitat încă o dată anumite cheltuieli nu modifică situația de fapt și de drept și nici documentele justificative aferente, respectiv nu reprezintă un motiv care să dovedească eligibilitatea cheltuielilor.

Instanța de fond nu a ținut seama de faptul că aspectele invocate de reclamantă tind la nerespectarea art. 4 din contractul de finanțare și nu a avut în vedere că pct. 1.3 din Ghidul Solicitantului Condiții Generale 2013 trebuie analizat prin prisma principiului potrivit căruia "unde legea nu distinge, nici interpretul nu trebuie să distingă".

Astfel, în cuprinsul acestui punct, legiuitorul a avut în vedere: o activitate zilnică efectuată parțial, fără a face distincție între un contract individual de muncă cu timp parțial și un contract individual de muncă cu normă întreagă; că decontarea acestei activități parțiale de pe parcursul unei zile presupune calcularea unei retribuții echivalente pe oră, respectiv un tarif orar. În cuprinsul unui contract individual de muncă, fie el cu timp parțial sau cu normă întreagă, nu este indicat un tarif orar; că acest tarif orar trebuie calculat luând ca punct de referință ziua de lucru de opt ore și o medie de 21 de zile lucrătoare pe lună. Important este câte ore pe zi un membru al echipei de implementare lucrează pentru proiect, în funcție de care se realizează decontarea cheltuielilor.

Punctul 1.3 din Ghidul Solicitantului Condiții Generale 2013 este cel care menționează expres că, în cazul unei activități ca fracție de normă, decontarea să fie stabilită prin raportare la o normă întreagă de lucru. Astfel, sensul punctului 1.3 este cel referitor la o decontare ce presupune aceleași cerințe atât pentru un timp de lucru cu normă parțială, dar și pentru un timp de lucru cu normă întreagă, respectiv: un tarif orar calculat luând punct de referință ziua de lucru de opt ore și o medie de 21 de zile lucrătoare pe lună. Este aplicabil în cauză câtă vreme și reclamanta a admis că pentru experți au fost încheiate contracte de muncă cu timp parțial.

Ordinul nr. 1069/2013 reprezentând Ghidul Solicitantului Condiții Generale 2013 a fost cunoscut de reclamantă încă de momentul depunerii proiectului și acceptat prin semnarea contractului de finanțare. El guvernează pe deplin relațiile dintre reclamantă și Organismul Intermediar, în prezent acesta nefiind abrogat și stă la baza decontării cheltuielilor efectuate pe parcursul implementării proiectelor.

Întrucât cheltuielile efectuate de reclamantă nu au respectat tarifele orare din bugetul detaliat al proiectului, rezultă că nu sunt conforme cu prevederile contractului de finanțare și cu cele ale Ordinului nr. 1069/2013 și nu pot fi apreciate ca fiind eligibile.

Ghidul Solicitantului - Condiții Generale, punctul 4.1, din ediția 2014 nu se aplică proiectului în discuție, iar Organismul Intermediar nu a făcut referire în niciunul dintre actele administrative a căror anulare se solicită la Ghidul Solicitantului - Condiții Generale 2014.

4.1. Recurentul Ministerul Muncii și Justiției Sociale, anterior Ministerul Muncii, Familiei, Protecției Sociale și Persoanelor Vârstnice, a formulat întâmpinare la recursul declarat de Ministerul Finanțelor Publice precizând că este de acord cu aspectele menționate în acest recurs. A adus o serie de precizări și adăugări în legătură cu fondul cauzei susținând, în esență, că, deși în bugetul detaliat al proiectului s-a prevăzut o normă de lucru (de ex., de 2, 4, 6 ore) aceasta nu a fost respectată la încheierea contractelor individuale de muncă. În acest sens a prezentat un exemplu privind cheltuielile cu drepturile salariale aferente lunii aprilie 2014 pentru unul dintre experți.

Menționează că în cadrul proiectului nu au fost stabilite intervale orare care să permită încheierea unor contracte de muncă cu o durată a muncii care să se încadreze în aceste intervale orare, ci au fost stabilite norme de lucru fixe pentru fiecare expert în parte încă din bugetul inițial al proiectului, iar activitățile prestate de experții partenerului 1 nu au respectat aceste norme de lucru. Măsura diminuării cheltuielilor salariale nu are la bază motive legate de progresul tehnic al proiectului, ci este o măsură de ordin financiar - nerespectarea tarifului orar prevăzut în bugetul detaliat inițial al proiectului, evaluat și contractat.

4.2. Intimata reclamantă Agenția Națională pentru Ocuparea Forței de Muncă a formulat întâmpinări prin care a solicitat respingerea recursurilor precizând că procedura plângerii prealabile a fost îndeplinită de ANOFM, în calitate de Lider de parteneriat în Acordul de Parteneriat nr. 10206/08.07.2013, încheiat cu reclamanta S.C. A. S.R.L..

Există identitate între această intimată-reclamantă și subiectul activ în raportul juridic dedus judecății, respectiv Partenerul 1 din acordul de parteneriat invocat, ale cărui cheltuieli efectuate în implementarea Proiectului au fost considerate neeligibile.

Pe fondul cauzei a susținut că Ghidul Solicitantului - Condiții Generale 2013 și Ghidurile solicitantului - Condiții specifice pentru cererile de propuneri de proiecte de tip strategic și Grant nr. 123-125, 127-152 pentru implementare Programului operațional sectorial "Dezvoltarea resurselor umane 2007-2013" nu instituie necesitatea/obligativitatea/recomandarea ca în cererea de finanțare sau în bugetul detaliat al proiectului să se precizeze norma de muncă a expertului sau a personalului administrativ/auxiliar. Nici în modelul de buget detaliat ce constituie anexă a Cererii de finanțare nu există câmpul "numărul de ore/lună" reprezentând norma de încadrare.

Motivele și temeiurile de drept care au stat la baza declarării ca neeligibile a cheltuielilor aferente salariilor pentru experții angajați de Partenerul 1 pentru implementarea activităților Proiectului au la bază interpretarea eronată și arbitrară efectuată de recurent cu privire la prevederile punctului 1.3. din Ghidul Solicitantului - Condiții Generale 2013.

Nota DG-PCU nr. 7534/11.08.2016 nu reprezintă o minută de conciliere din care să rezulte în mod expres faptul că ANOFM și-a însușit caracterul neeligibil al cheltuielilor. Criticile referitoare la reținerile și interpretările pretins greșite efectuate de instanța de fond constituie simple alegații și nu pot fi luate în considerare în absența prezentării unor minime argumente.

Susținerile referitoare la interpretarea punctului 1.3 din Ghidul Solicitantului - Condiții Generale 2013 și a Ghidului Solicitantului 2014 se impun a fi respinse ca nelegale și neîntemeiate. Interpretarea recurenților ignoră faptul că salariații Partenerului nr. 1 au prestat, în implementarea Proiectului, activitate în baza unor contracte individuale de muncă cu timp parțial, astfel că în cauză nu se putea efectua comparația cu un salariat care a prestat, în implementarea aceluiași Proiect, activitate în baza unui contract individual de muncă cu durata normală a timpului de muncă astfel încât să se recalculeze salariul considerat eligibil, prin raportare la salariul respectivului salariat.

Această interpretare ignoră un aspect esențial al relațiilor de muncă, respectiv faptul că durata muncii este stabilită de comun acord între angajator și angajat în cuprinsul contractului individual de muncă, în speță, între Partenerul 1 și experții angajați pentru implementarea Proiectului.

4.3. Intimata reclamantă A. S.R.L. a formulat întâmpinare prin care a invocat nulitatea recursurilor dat fiind că motivele invocate, deși formal se regăsesc între motivele de casare prevăzute de art. 488 C. proc. civ., în dezvoltarea lor sunt indicate, în concret, o serie de argumente și alegații ce nu pot fi încadrate în motivele de casare prevăzute de art. 488 C. proc. civ.

Cu privire la calitatea sa procesuală activă a precizat că Partenerul din Proiect este parte a raportului juridic reglementat de Contractul de finanțare, sens în care a invocat disp. art. 5 lit. D). alin. (4), art. 6 lit. A) alin. (1), alin. (3), alin. (4), alin. (5), alin. (8), alin. (10), art. 15 alin. (1), art. 11 alin. (5) lit. e) și lit. f), din contract, art. 7.2 din Acordul de Parteneriat.

Obligația pârâtelor de rambursare și plată a cheltuielilor eligibile efectuate în cadrul Proiectului reprezintă o obligație corelativă dreptului de a obține rambursarea acestor cheltuieli, drept ai cărui titulari sunt toți membrii Parteneriatului, deci și partenerii din Proiect. Atât timp cât AMPOSDRU are obligația de a plăti cheltuielile eligibile efectuate de Parteneri, nu o face decât pentru că există un raport juridic între aceștia, reglementat de contractul de finanțare din care Acordul de parteneriat face parte integrantă.

Cheltuielile diminuate la rambursare și care fac obiectul prezentului dosar reprezintă cheltuieli plătite angajaților direct de către Partener, astfel încât nerambursarea acestor sume a cauzat un prejudiciu direct în patrimoniul Partenerului reclamant.

În subsidiar, a invocat și disp. Legii nr. 554/2004 care dau în mod expres legitimare procesuală activă titularilor drepturilor vătămate prin actele administrative, precum și celor care au un interes legitim.

Referitor la excepția inadmisibilității a arătat că a intervenit decăderea pârâtelor din dreptul de a mai invoca lipsa procedurii prealabile, întrucât excepția nu a fost invocată prin întâmpinare ci mult peste termenul legal, prin adresa nr. x/13.12.2016 intitulată Note scrise. Astfel, sunt incidente disp. art. 193 alin. (2) C. proc. civ.

Pe fondul cauzei a arătat că între aserțiunile recurentei nu se regăsește niciun argument concret prin care să se încerce măcar să se demonstreze ce anume este greșit în cele reținute de instanța de fond, care anume normă de drept material a fost încălcată, care sunt acele considerente contradictorii sau străine de natura cauzei. Recurenta se străduiește să convingă asupra obligativității prevederilor Ghidului solicitantului 2013 care, aprobat fiind prin Ordinul 1069/2013, se impune cu putere de lege. Or, acest efort este inutil din moment ce reclamantele nu au contestat niciun moment aplicabilitatea și obligativitatea Ghidului solicitantului 2013, ci faptul că în Ghidul solicitantului 2013 nu este prevăzut nimic din ceea ce susțin pârâtele. Acest Ghid nu poate constitui temei legal al diminuărilor pentru că, deși s-a invocat ca temei pct. 1.3 din acest Ghid, în fapt, cu toată opoziția recurentelor, OI/AM a aplicat conținutul unor prevederi inexistente în acest document.

Recurentul Ministerul Muncii și Justiției Sociale a formulat răspuns la întâmpinările depuse de intimatele reclamante prin care a solicitat admiterea ambelor recursuri.

II. Decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție

În ceea ce privește excepția nulității recursurilor se constată că este nefondată, criticile formulate de cei doi recurenți încadrându-se în motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ., indicate expres în cererile de recurs.

Analizând sentința atacată în raport cu motivele de recurs invocate, apărările din întâmpinări și dispozițiile legale incidente, Înalta Curte constată că recursurile sunt fondate pentru considerentele ce urmează.

Prin Scrisoarea Standard de Informare a Beneficiarului nr. 2849/RI/01.03.2016 emisă de pârâta OIPOSDRU-MMFPSPV, aferentă cererii de rambursare a cheltuielilor nr. 9 finală, s-a comunicat reclamantelor diminuarea cheltuielilor solicitate la rambursare cu suma de 151.805,07 RON din care, în privința Partenerului 1, reclamanta A. S.R.L., s-a constatat că nu este eligibilă suma de 149.996 RON, reprezentând cheltuieli cu veniturile aferente experților de implementare ai acestei reclamante, cu motivarea că ar fi fost depășit tariful orar prevăzut în bugetul detaliat al proiectului pentru perioadele martie- iunie 2014 și iulie- august- septembrie 2015, inclusiv suma de 143.629 RON ce reprezintă cheltuieli care au fost mai fost solicitate și declarate neeligibile prin CR 4 și CR 5, pentru aceleași motive, precum și suma de 1.192,67 RON constând în cheltuieli cu TVA, care nu se regăsesc în certificatul eliberat de ANAF privind nedeductibilitatea TVA eligibil solicitat la rambursare.

Împotriva acestei scrisori de informare reclamantele au formulat contestație cu privire la suma de 149.996 RON, iar prin adresa nr. x/04.04.2016 cuprinzând decizia de soluționare a contestației a fost respinsă având în vedere în plus, față de considerentele menționate în cadrul scrisorii de informare pentru CR 9 și faptul că în privința cheltuielilor aferente CR 4 și CR 5, respinse prin aceeași scrisoare de informare, a fost formulată anterior contestație de către reclamantă, contestație respinsă.

Primul motiv de casare invocat de recurente este cel prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ. vizând situația în care hotărârea nu cuprinde motivele pe care se întemeiază sau cuprinde motive contradictorii ori numai motive străine de natura cauzei.

Înalta Curte constată că acest motiv nu poate fi reținut, instanța de fond prezentând motivele de fapt și de drept avute în vedere la pronunțarea soluției de respingere a excepțiilor invocate, de anulare în parte a actelor administrative contestate și de obligare a pârâților la plata către reclamante a sumei de 149.996 RON reprezentând valoarea cheltuielilor eligibile cu personalul implicat în implementarea Proiectului, efectuate de Partenerul 1. Motivarea reflectă raționamentul instanței și dispozițiile legale aplicabile situației de fapt, susține soluția pronunțată și respectă exigențele instituite de art. 425 C. proc. civ.

Cel de-al doilea motiv de casare invocat este cel reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. în privința căruia Înalta Curte reține că sunt nefondate criticile care vizează soluția de respingere a excepțiilor lipsei calității procesuale active a reclamantei A. S.R.L. și a inadmisibilității acțiunii acestei reclamante pentru lipsa procedurii prealabile.

În mod corect a reținut prima instanță că există identitate între această reclamantă și persoana care a dobândit prin acordarea finanțării calitatea de partener 1 al beneficiarului direct al finanțării, în privința căreia pârâtul a refuzat recunoașterea caracterului eligibil al cheltuielilor efectuate cu retribuirea experților angajați de această reclamantă, astfel încât justifică legitimarea procesuală activă, neavând relevanță că părți în contractul de finanțare sunt exclusiv reclamanta ANOFM și pârâtul, în calitate de autoritate finanțatoare. Prezintă relevanță complexitatea raportului juridic litigios care a determinat și demararea prezentului demers procesual ce privește modul în care partenerul 1 a procedat la efectuarea cheltuielilor cu experții de implementare a proiectului, în derularea contractului de finanțare respectiv.

În acest sens, instanța de control judiciar reține incidența disp. art. 1, art. 2 alin. (1) lit. a) din Legea 554/2004, împrejurarea că Acordul de parteneriat încheiat între cele două reclamante este parte integrantă din contractul de finanțare, art. 6 lit. A) alin. (1) din contract stabilind că "Parteneriatul constituit pentru implementarea proiectului consemnat în Acordul de parteneriat prevăzut în anexa 3 care face parte integrantă din prezentul contract, va răspunde în mod solidar sau individual pentru implementarea proiectului, pentru acțiunile sau inacțiunile Beneficiarului sau ale fiecăruia dintre parteneri."

Este adevărat că liderul de parteneriat formulează cererile de rambursare, inclusiv pentru cheltuielile efectuate de parteneri, dar acestea privesc în mod direct cheltuieli cu personalul nevalidate la plată efectuate de către acești parteneri.

Art. 7.2 din Acordul de parteneriat prevede că "Cheltuielile eligibile efectuate de către Parteneri vor fi rambursate de către AM/OI pe baza documentelor justificative prezentate, în condițiile stabilite în contractul de finanțare", iar potrivit art. 9.1 și 9.3, "În vederea rambursării de către AMPOSDRU a cheltuielilor efectuate în cadrul proiectului, fiecare partener, pe baza activităților desfășurate și conform timpului alocat, va emite cerere de rambursare (conform prevederilor legale) către liderul de parteneriat în termen de maxim de 3 luni (fiecare), sumele aferente prefinanțării solicitate și rambursării cheltuielilor efectuate în cadrul proiectului de către parteneriat fiind primite în contul/conturile indicate, deschise pe numele liderului de parteneriat, în conformitate cu prevederile legale în vigoare, iar liderul de parteneriat are obligația de a transfera partenerilor, în termen de 3 zile lucrătoare de la data încasării, sumele ce se cuvin fiecărei entități din cadrul parteneriatului".

În raport cu toate aceste considerente, soluția de respingere a excepției lipsei calității procesuale active a reclamantei este legală.

Referitor la excepția inadmisibilității acțiunii reclamantei A. S.R.L., instanța de control judiciar reține incidența disp. art. 193 (2) C. proc. civ. conform cărora "Neîndeplinirea procedurii prealabile nu poate fi invocată decât de către pârât prin întâmpinare, sub sancțiunea decăderii".

În condițiile în care prin întâmpinarea depusă în dosarul de fond nu a fost invocată această excepție cu motivarea că nu a fost îndeplinită procedura prealabilă prevăzută de art. 7 din Legea 554/2004, soluția de respingere a excepției este legală, astfel că nu se mai impune analizarea susținerilor recurenților potrivit cărora era necesară îndeplinirea procedurii prealabile nu doar de către liderul de parteneriat, ci și de către partenerul 1 - reclamanta A. S.R.L..

Pe fondul cauzei, Curtea a reținut, printre alte argumente, că deși o parte a cheltuielilor din scrisoarea de informare aferentă soluționării CR 9 au fost respinse pentru aceleași motive prin scrisorile de informare aferente CR 4 și CR 5, refuzuri față de care reclamanta a formulat contestație, respinsă anterior de către pârât, totuși o astfel de împrejurare nu poate conduce în sine la respingerea acțiunii în privința acestor cheltuieli în contextul în care însăși autoritatea a motivat prin actul atacat în prezenta cauză că "nu a fost respectat tariful orar prevăzut în bugetul detaliat al proiectului", prin urmare, procedând la o reanalizare a caracterului eligibil al acestor cheltuieli, solicitarea CR 4 și CR5 fiind intermediară celei finale, nefiind indicată o prevedere contractuală potrivit căreia respingerea inițială a unei cereri de rambursare nu ar fi îndreptățit reclamanta să o reformuleze odată cu depunerea cererii de rambursare finală, nefiind reținut caracterul definitiv al refuzului recunoașterii caracterului eligibil al acestor cheltuieli, în același sens fiind și Instrucțiunea nr. 103/18.03.2015 emisă de către pârât, existând posibilitatea reintroducerii unor cereri suplimentare de rambursare în cazul în care inițial s-a constatat caracterul neeligibil al acestora.

Aceste considerente ale instanței au fost criticate susținându-se că pentru suma de 143,629.00 RON, resolicitată în CR 9 Finală, nu se puteau aplica prevederile referitoare la depunerea unei cereri de rambursare suplimentare, deoarece reprezintă cheltuieli care au mai fost solicitate și declarate neeligibile în urma soluționării contestațiilor împotriva Scrisorilor de informare a beneficiarilor aferente CR 4 și CR 5. Doar în cazul în care contestațiile împotriva acestor scrisori de informare ar fi fost admise de OIPOSDRU, cheltuielile respective puteau să facă obiectul unei cereri de rambursare suplimentare.

Înalta Curte constată că este fondată această critică prin prisma prevederilor Instrucțiunii nr. 103/18.03.2015 privind procedura ce trebuie urmată de către beneficiarii proiectelor finanțate prin POSDRU, proiecte de tip grant, strategic și ajutor de minimis în vederea solicitării prefinanțării, rambursării cheltuielilor și implementării activităților propuse prin proiecte.

Art. 4 din această Instrucțiune reglementează regulile și modul de procesare al unor cereri de rambursare suplimentare aferente proiectelor finanțate prin POSDRU 2007-2013.

Art. 4.1 definește cererea de rambursare suplimentară ca fiind cererea de rambursare care (...) conține cheltuielile ce se declară eligibile urmare a soluționării contestațiilor/concilierilor în cadrul AM/OI/OIR POSDRU sau în urma anulării unei suspiciuni de neregulă (materializată printr-un proces-verbal de constatare din care reiese că acele cheltuieli, nevalidate inițial în C., cu ocazia verificării unei/unor cereri de rambursare și care au fost suspectate de neregulă erau, de fapt, eligibile). În cazul soluționării unei contestații parțial sau în totalitate în favoarea beneficiarului, acesta va fi înștiințat să solicite cheltuielile aprobate în cadrul următoarei cereri de rambursare pe care o va depune, fie să o includă într-o cerere suplimentară dedicată, așa cum a fost definită mai sus.

Art. 4.2 lit. a) stabilește că pentru a li se putea plăti sumele cuvenite ca urmare a soluționării contestațiilor/concilierilor în cadrul AM/OIR/OI POSDRU, aferente cheltuielilor declarate inițial neeligibile și nevalidate în C. (cu ocazia verificării administrative a uneia sau mai multor cereri de rambursare intermediare/cerere finală), beneficiarii POSDRU vor putea să solicite cheltuielile respective reintroducându-le și în C., în vederea validării, fie prin includerea lor într-o cerere de rambursare suplimentară dedicată, fie în următoarea cerere de rambursare depusă la AM/OI POSDRU responsabil, în funcție de opțiunea fiecăruia.

Art. 4.2 lit. b) stabilește că pentru a li se putea plăti sumele cuvenite ca urmare a anulării unei suspiciuni de neregulă privind cheltuieli "suspendate la plată" ca urmare a unei suspiciuni de neregulă formulate de către ofițerul de verificare și nevalidate în C. (cu ocazia verificării administrative a uneia sau mai multor cereri de rambursare intermediare/cerere finală), beneficiarii POSDRU vor trebui să solicite cheltuielile respective reintroducându-le și în C., în vederea validării, fie prin includerea lor într-o cerere de rambursare suplimentară dedicată, fie în următoarea cerere de rambursare depusă la AM/OI POSDRU responsabil, în funcție de opțiunea fiecăruia.

Rezultă că sunt două situații expres și limitativ prevăzute în care beneficiarul finanțării poate formula o cerere de rambursare suplimentară și anume: atunci când cheltuielile au fost declarate eligibile urmare a soluționării contestațiilor/concilierilor în cadrul AM/OI/OIR POSDRU și atunci când a fost anulată o suspiciune de neregulă, materializată printr-un proces-verbal de constatare din care reiese că acele cheltuieli, nevalidate inițial în C., cu ocazia verificării unei/unor cereri de rambursare și care au fost suspectate de neregulă erau, de fapt, eligibile.

În litigiul de față nu se regăsește niciuna dintre aceste situații având în vedere că s-a constatat caracterul neeligibil al acelorași cheltuieli care au mai fost solicitate la rambursare prin cererile de rambursare CR 4 și CR 5. În soluționarea acestor cereri au fost emise SSIB nr. 971/BD/15.12.2014 aferentă CR nr. 4 și SSIB nr. 304/RI/19.06.2015 aferentă CR nr. 5. Aceste acte administrative au fost contestate, dar contestațiile au fost respinse de autoritatea publică pârâtă.

În condițiile în care aceste contestații nu au fost soluționate favorabil, respectivele cheltuieli nu ar putea fi solicitate din nou la rambursare printr-o cerere suplimentară la care face trimitere prima instanță.

De asemenea, atunci când se referă la includerea unor cheltuieli în următoarea cerere de rambursare depusă la AM/OI POSDRU responsabil, Instrucțiunile sus amintite au în vedere tot cheltuielile declarate eligibile urmare a soluționării contestațiilor/concilierilor, precum și pe cele care au fost suspectate de neregulă, dar a fost anulată suspiciunea de neregulă.

Instanța de fond a solicitat reclamantelor să precizeze dacă deciziile de soluționare a contestațiilor formulate împotriva scrisorilor standard de informare a beneficiarului emise în soluționarea CR 4 și CR 5 au fost contestate în instanță, iar reclamantele au precizat că aceste acte administrative nu au fost supuse cenzurii instanței de contencios administrativ.

Se constată așadar, că reclamantele nu au atacat în instanță deciziile de soluționare a contestațiilor având ca obiect cele două scrisori standard de informare a beneficiarilor și, implicit, cele două scrisori, ci au ales să reitereze solicitarea de rambursare a respectivelor cheltuieli în cererea de rambursare finală.

Nu poate fi reținută aprecierea instanței de fond conform căreia nu este indicată o prevedere contractuală potrivit căreia respingerea inițială a unei cereri de rambursare nu ar fi îndreptățit reclamanta să o reformuleze odată cu depunerea cererii de rambursare finală, nefiind reținut caracterul definitiv al refuzului recunoașterii caracterului eligibil al acestor cheltuieli.

Instanța de control judiciar apreciază că acest refuz are un caracter definitiv prin raportare la împrejurarea că reclamantele nu au contestat în instanță actele adminstrative prin care au fost respinse inițial la rambursare aceste cheltuieli declarate neeligibile.

Reclamantele nu au fost în măsură să indice un temei de drept pentru includerea în cererea de rambursare finală a solicitării de rambursare a unor cheltuieli care inițial au fost declarate neeligibile prin scrisoarea de informare a beneficiarului și prin decizia de respingere a contestației formulate împotriva acesteia.

Dacă s-ar accepta opinia că nu este necesară contestarea deciziei de soluționare a contestației, prin care autoritatea publică pârâtă a stabilit caracterul neeligibil al cheltuielii solicitate la rambursare printr-o cerere de rambursare intermediară și că beneficiarul finanțării poate să solicite la rambursare aceeași cheltuială prin cererea finală de rambursare, ar fi golite de conținut prevederile Instrucțiunii nr. 103/18.03.2015 care reglementează contestarea de către beneficiari a deciziilor OI/OIR care privesc aspecte ale procesului de implementare a proiectelor POSDRU în termen de 5 zile lucrătoare de la data transmiterii de către OI/OIR a Scrisorii de informare.

Nu ar mai prezenta nicio justificare și utilitate procedura de contestare a scrisorii de informare a beneficiarului emise în soluționarea unei cereri de rambursare intermediare, din moment ce beneficiarul ar putea să solicite din nou rambursarea aceleiași cheltuieli prin cererea de rambursare finală.

Instanța de control judiciar apreciază că în condițiile în care OI/OIR se pronunță asupra contestației în sensul menținerii caracterului neeligibil al cheltuielii, stabilirea caracterului eligibil al acesteia nu se poate face decât prin contestarea în instanța de contencios administrativ a deciziei de soluționare a contestației și a scrisorii de informare a beneficiarului, nu prin reluarea solicitării prin cererea de rambursare finală și nici prin formularea unei cereri de rambursare suplimentare care, așa cum s-a argumentat deja, nu ar putea fi formulată de reclamante.

În consecință, soluția de anulare a SSIB nr. 2849/RI/01.03.2016 emisă de OIPOSDRU-MMFPSPV, aferentă CR nr. 9 finală, pentru suma de 143.629 RON, solicitată anterior la rambursare prin CR 4 și CR 5 și respinsă, este nelegală.

În ceea ce privește diferența dintre cheltuielile cu veniturile aferente experților de implementare ai societății A. S.R.L. declarate neeligibile prin actul administrativ contestat în prezentul litigiu și cheltuielile sus menționate, declarate și anterior neeligibile, cu ocazia soluționării CR 4 și CR 5, instanța de control judiciar reține legalitatea actului administrativ contestat prin prisma următoarelor considerente:

Din moment ce în bugetul detaliat al proiectului, anexă la contractul de finanțare, a fost menționată norma de încadrare (nr. ore) pentru fiecare expert, pentru activitatea desfășurată în cadrul proiectului, respectiva normă trebuie respectată și trebuie avută în vedere la stabilirea caracterului eligibil sau neeligibil al cheltuielilor cu veniturile aferente experților de implementare ai partenerului.

Astfel, în bugetul detaliat al proiectului, s-au prevăzut la cap. Resurse umane cheltuielile salariale, respectiv nr. ore/zi și costul lunar. De ex: asistent manager - 6 oreX21 zile; cost lunar - 8.700 RON; expert financiar - 4 oreX21 zile; cost lunar - 6.500 RON; expert implementare mpm - 4 oreX21 zile; cost lunar - 11.500 RON; expert comunicare - 4 oreX21 zile; cost lunar - 11.500 RON; expert dezvoltare soluții tehnice - 6 oreX21 zile; cost lunar - 15.000 RON; expert TS grup țintă - 4 oreX21 zile; cost lunar - 7.000 RON.

Prin urmare, se impunea ca acestea să fie respectate la momentul stabilirii cuantumului cheltuielilor solicitate la rambursare.

Instanța de fond a reținut că pârâta a prezumat, fără justificare contractuală și legală, că prin menționarea unui interval orar parțial în CIM-urile acestor experți de implementare a proiectului finanțat se prezumă în temeiul prevederilor din Ghidul solicitantului varianta 2013 că activitatea zilnică a acestora ar fi parțială, prin raportare la o activitate zilnică de 8 sau chiar 12 ore/zi, pârâta nefăcând dovada că experții desemnați de către partenerul 1 în raport de propria experiență, nu ar fi fost în măsură să desfășoare și să finalizeze în mod corespunzător activitățile.

Aceste considerente ale instanței de fond sunt eronate prin prisma faptului că autoritatea pârâtă nu s-a raportat la o activitate zilnică de 8 ore, ci a avut în vedere norma de încadrare prevăzută în bugetul detaliat al proiectului pentru fiecare expert în parte la stabilirea costului orar, întrucât, așa cum s-a menționat mai sus, această normă a fost prevăzută de la început în bugetul detaliat al proiectului. În consecință, a fost calculat costul orar conform acestui buget, a fost calculat costul orar conform contractului individual de muncă al fiecărui expert, iar în cazul în care acest din urmă cost a depășit costul orar stabilit c