ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1536/2021

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal la data de 28.08.2014, la nr. x/2014, reclamanta Agenția Română de Asigurare a Calității în Învățământul Superior a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Muncii Familiei Protecției Sociale și Persoanelor Vârstnice - Direcția Generală Autoritatea de Management pentru Programul Operațional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane, Organismul Intermediar Programul Operațional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane - Ministerul Educației Naționale (OIPOSDRU - MEN), anularea Deciziei nr. x/11.03.2014, anularea procesului-verbal de constatare și de stabilire a creanțelor bugetare pentru programele operaționale în cadrul obiectivului de convergență nr. x/25.02.2013, obligarea pârâtului să îi restituie suma de 21.168 RON reprezentând servicii audit financiar, plătită prin ordinul de plată nr. x din 20.03.2013, obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.

Prin sentința nr. 1052 din data de 14.04.2015, Curtea de Apel București, secția a VIII - a de contencios administrativ și fiscal a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Ministerul Fondurilor Europene - Direcția Generală Autoritatea de Management pentru Programul Operațional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane și a respins cererea față de acest pârât, a respins cererea în contradictoriu cu pârâtul Organismul Intermediar Programul Operațional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane - Ministerul Educației Naționale, ca neîntemeiată.

Împotriva sentinței a declarat recurs reclamanta. Prin Decizia nr. 1475/16.04.2018, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal a admis recursul formulat de reclamanta Agenția Română de Asigurare a Calității în Învățământul Superior, a casat sentința recurată și a trimis cauza spre rejudecare la aceeași instanță. Sentința a fost recurată exclusiv în ceea ce privește respingerea ca neîntemeiată a cererii de chemare în judecată.

Dosarul a fost reînregistrat la data de 25.06.2018 pe rolul Curții de Apel București, sub nr. x/2014*.

Prin sentința nr. 5483 din 19 decembrie 2018, Curtea de Apel București, secția a VIII - a de contencios administrativ și fiscal a admis acțiunea formulată de reclamanta Agenția Română de Asigurare a Calității în Învățământul Superior, în contradictoriu cu pârâtul Organismul Intermediar Programul Operațional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane - Ministerul Educației Naționale, a anulat Decizia nr. x/11.03.2014 și Procesul-verbal de constatare și stabilire a creanțelor bugetare nr. x/25.02.2013, a obligat pârâta la restituirea către reclamantă a sumei de 21168 RON.

Împotriva acestei sentințe a formulat recurs pârâta Direcția Organismul Intermediar pentru Programul Capital Urban - Ministerul Educației Naționale (OI - POCU - MEN), cu invocarea motivelor de casare prevăzute de art. 488 pct. 5), 6) și 8) din C. proc. civ., a solicitat casarea sentinței, menținerea ca temeinice și legale a actelor emise, Procesul-verbal de constatare nr. Ol/4232/SJCSN/25.02.20I3 și Decizia nr. x/11.03.2014 privind soluționarea contestației,

În motivarea recursului, cu privire la art. 488 pct. 5) din C. proc. civ., a invocat dispozițiile art. 21 alin. (19), art. 46, art. 51 alin. (1) și (2) din O.U.G. nr. 66/2011 și a arătat că art. 51 alin. (2) din O.U.G. nr. 66/2011 este textul de lege ce stabilește obiectul acțiunii în contencios administrativ și prevede în mod expres, clar și fără dubiu, că ceea ce se atacă la instanța de contencios administrativ competentă este tocmai decizia de soluționare a contestației. Or, în cazul de față, Curtea de Apel București nu a avut în vedere efectiv la judecarea cauzei actul administrativ reprezentat de Decizia nr. Ol/523/ES/11.03.2014 de soluționare a contestației și nu l-a analizat cu prioritate, nu a procedat la o analiză efectivă a Deciziei.

Potrivit mecanismelor de control sub prerogativele judecătorești prevăzute de art. 8 din Legea nr. 554/2004, poate fi supusă analizei instanței de contencios administrativ numai decizia care cuprinde soluția dală în procedura administrativă și doar în măsura în care instanța ar constata nelegalitatea și netemeinicia acesteia ar putea trece la analizarea actului administrativ reprezentat de procesul-verbal de constatare. Or, în situația de față, instanța de fond a admis acțiunea reclamantei, dar fără a efectua o analiză temeinică a actului administrativ reprezentat de Decizia nr. x/11.03.2014 și fără a se pronunța în mod concret asupra sa, astfel încât este neclar modul în care decizia a fost avută în vedere la judecarea cauzei. Instanța nu s-a raportat în mod corect la obiectul cererii de chemare în judecată, reprezentat de anularea Deciziei nr. x/11.03.2014 de soluționare a contestației, astfel încât obiectul cauzei nu a fost analizat în mod corespunzător.

Cu privire la art. 488 pct. 6) din C. proc. civ., a arătat că motivarea hotărârilor judecătorești se impune din perspectiva dreptului la un proces echitabil, întrucât numai pe această cale se poate verifica maniera în care, în circumstanțele concrete ale cauzei, a fost soluționat procesul, motivarea este de esența hotărârilor, reprezentând o garanție pentru părți că cererile lor au fost analizate cu atenție, înlătură arbitrariul și face posibil controlul judiciar.

Instanța nu a luat în considerare argumentele pe care le-a indicat în cuprinsul întâmpinării, nefiind deloc analizate susținerile invocate. Instanța de fond s-a limitat la a prelua apărările reclamantei intimate, dând o aparență de motivare a hotărârii astfel pronunțate. Chiar dacă instanța de fond și-a însușit apărările intimatei reclamante, aceasta trebuia să indice propriile motivele de fapt și de drept pe care se întemeiază soluția, arătându-se atât motivele pentru care s-au admis, cât și cele pentru care s-au înlăturat cererile părților. Instanța de fond nu a reținut și nici nu a înlăturat susținerile părților și nu a explicat de o manieră convingătoare raționamentul juridic pe care 1-a adoptat, astfel că hotărârea pronunțată nu creează transparență asupra silogismului judiciar care trebuie să explice și să justifice dispozitivul și să permită realizarea controlului judiciar.

Referitor Ia anularea Deciziei nr. x/11.03.2014 de soluționare a contestației, Curtea de Apel nu a dezvoltat motivele pentru care a decis aceasta, ci s-a limitat să se pună "in acord cu reclamanta" și să afirme doar că decizia nu ar fi "motivată". Or, anularea Deciziei nr. x/11.03.2014 fără a se efectua o analiză efectivă a sa, conduce la concluzia că motivarea lipsește, nefiind astfel respectate dispozițiile art. 425 alin. (1) lit. b) din C. proc. civ., în dispozitivul Sentinței se regăsesc copiate efectiv afirmații ale reclamantei din cererea de chemare în judecată, iar o astfel de "analiză" a situației deduse judecății, care se bazează în exclusivitate pe susținerile reclamantei și nu pe probele administrate în cauză, nu poate fi considerată o motivare legală.

Cu privire la art. 488 pct. 8) din C. proc. civ., referitor la decizia de soluționare a contestației, a detaliat aspectele de fond menite a pune în evidență caracterul de neregulă a celor constatate prin titlul de creanță atacat, în urma cărora comisia de soluționare a sintetizat hotărârea de respingere la care a ajuns prin analiza situației. De asemenea, din analiza deciziei de soluționare rezultă în mod evident asumarea concluziilor formulate de echipa de control care a întocmit titlul de creanță contestat.

Contrar celor reținute de instanță, OIPOCU-MEN a îndeplinit cerința de motivare a deciziei în cauză, așa cum este prevăzută de art. 50 alin. (1) din O.U.G. nr. 66/2011. Din Decizia nr. Ol/523/ES/11.03.2014 reies în mod clar rațiunile pentru care a ales soluția adoptată, astfel încât motivarea să fie legală și adecvată, conferind actului administrativ transparență și claritate.

Referitor la neeligibilitatea cheltuielilor aferente serviciilor de auditare financiară, a arătat că, în calitate de beneficiar al proiectului, reclamanta ARACIS avea obligația de a solicita la rambursare cheltuieli doar cu respectarea legislației naționale și comunitare, așa cum și-a asumat prin semnarea Contractului de finanțare înregistrat la AMPOSDRU cu nr. x/24.09.2008, conform art. 1270 din C. civ.

În acest sens, conform Ghidului Solicitantului 2008 "Universitate pentru viitor", o cheltuială, pentru a fi eligibilă, trebuie să fie identificabilă, verificabilă, și să fie dovedită, prin documente originale, în conformitate cu prevederile contractului de finanțare și ale legislației naționale și comunitare, după cum este prevăzut în secțiunea 14.1. Reguli generale de eligibilitate a cheltuielilor

Or, în baza verificărilor efectuate, ca urmare a aspectelor semnalate de Autoritatea de Audit în Raportul nr. x/09.01.2013, a rezultat neeligibilitatea cheltuielilor solicitate la cererile de rambursare nr. x și 3 aferente serviciilor prestate de S.C. A.. deoarece, deși erau însoțite de facturi, nu erau probate totodată cu documente pe baza cărora cheltuielile să poată fi verificate și justificate, aspect pe care instanța de judecată nu 1-a luat în considerare, au fost prezentate documente suport incomplete și care nu susțin perioadele efectiv lucrate de către auditorii S.C. A.., există neconcordanțe între informațiile cuprinse în documente, situație care confirmă existența unei nereguli, așa cum este ea definită de art. 2 din O.U.G. nr. 66/2011.

Potrivit jurisprudenței constante a C.J.U.E., producerea unor nereguli, abateri, fraude, corespunde automat unui prejudiciu bugetului U.E., iar statele membre au obligația de a solicita de la beneficiari restituirea fondurilor utilizate în mod necorespunzător, regula generală fiind ca orice abatere să conducă Ia retragerea avantajului obținut nejustificat (Hotărârea C.J.U.E. pronunțată în cauza C-199/03 și Concluziile avocatului general pronunțate în cauza C-465/10).

Susținerile instanței conform cărora "Rapoartele privind constatările făcute cu privire la verificarea cheltuielilor efectuate in cadrul proiectului" ar reprezenta "livrabilul cel mai important dintre cele prevăzute la ari. 9.5 din contractele subsecvent de servicii nr. x și 2 iar acestea au însoțit cererile de rambursare" nu este un argument suficient în favoarea realității sumelor cerute la rambursare în cazul activității de audit, prezentarea Rapoartelor privind constatările factuale nu este suficientă dacă nu se poate justifica modul în care aceste livrabile au fost întocmite de către auditori. Din acest punct de vedere, cheltuiala cu serviciile de audit nu este nici identificabilă, nici verificabilă și dovedită prin documente originale, fiind astfel încălcate prevederile Ghidului Solicitantului 2008 "Universitate pentru viitor", în contradicție cu cele reținute de Curtea de Apel în cadrul hotărârii recurate.

Intimata reclamantă nu a depus întâmpinare.

Ministerul Investițiilor și Proiectelor Europene a depus note scrise prin care a arătat prin art. 6 alin. (3) din O.U.G. nr. 212/2020 se prevede că Ministerul Fondurilor Europene își schimbă denumirea în Ministerul Investițiilor și Proiectelor Europene. A arătat că prin sentința recurată s-a reținut că prin sentința civilă nr. 1052 din data de 14.04.2015 pronunțată de Curtea de Apei București s-a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Ministerul Fondurilor Europene-Direcției Generate Autoritatea de Management pentru Programul Operațional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane (DG AMPOSDRU), împotriva sentinței menționate a declarat recurs reclamanta Agenția Română de Asigurare a Calității și Învățământului Superior-ARACIS, sentința a fost recurată exclusiv în ceea ce privește respingerea ca neîntemeiată a cererii de chemare în judecată, soluția asupra excepției lipsei calității procesuale pasive dobândind autoritate de lucru judecat.

Examinând sentința recurată prin prisma motivelor de casare invocate prin cererea de recurs, prevăzute de dispozițiile art. 488 pct. 5), 6) și 8) din C. proc. civ., prin care se instituie exclusiv un control de legalitate asupra hotărârii, Înalta Curte constată următoarele

În cadrul Proiectului x (ID 3933) "Asigurarea calității în învățământul superior din România, în context european. Dezvoltarea managementului calității academice la nivel de sistem și instituțional", reclamanta a derulat o procedură de achiziție publică, în baza prevederilor O.U.G. nr. 34/2006 privind atribuirea contractelor de achiziție publică, a contractelor de concesiune de lucrări publice și a contractelor de concesiune de servicii, cu modificările și completările ulterioare, și a Instrucțiunii nr. 3 emisă de AM POSDRU în ceea ce privește achiziția serviciului de audit financiar, în urma căreia a încheiat cu S.C. A.. Acordul cadru nr. x/25.03.2009 privind prestarea serviciului de audit financiar, pentru perioada 25 martie 2009 - 31 octombrie 2011, cu o valoare totală a serviciilor de 86.400 RON fară TVA. În baza Acordului cadru pentru servicii de audit financiar, au fost încheiate 3 contracte subsecvente.

În urma verificărilor efectuate legate de neeligibilitatea cheltuielilor aferente serviciilor de auditare financiară, ca urmare a aspectelor semnalate de Autoritatea de Audit în Raportul nr. x/09.01.2013, a fost întocmit Procesul-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare nr. x/25.02.2013, prin care s-a constatat neeligibilitatea cheltuielilor solicitate la cererile de rambursare nr. x și 3 aferente serviciilor prestate de S.C. A.. deoarece, deși erau însoțite de facturi, nu erau probate, totodată, cu documente pe baza cărora cheltuielile să poată fi verificate și justificate.

Echipa de control care a întocmit Procesul-verbal nr. x/25.02.2013 a constatat că au fost prezentate documente suport incomplete care nu susțin perioadele efectiv lucrate de către auditorii S.C. A.., precum și existența de neconcordanțe între informațiile cuprinse în documente, și a stabilit o creanță bugetară în cuantum de 21.168,00 RON rezultată dintr-o neregulă, așa cum este definită de art. 2 din O.U.G. nr. 66/2011.

Creanța bugetară în valoare de 21.168,00 RON este compusă din următoarele sume considerate neeligibile: suma de 7200 RON (16 zile x 450 RON tarif/zi) solicitată și plătită la Cererea de rambursare nr. x cu factura y/19.06.2009 pentru servicii audit; suma de 7200 RON (16 zile x 450 RON tarif/zi) solicitată și plătită la Cererea de rambursare nr. x cu factura w/10.12.2009 pentru servicii audit; suma de 7200 RON (16 zile x 450 RON tarif/zi) solicitată și plătită la Cererea de rambursare nr. x cu factura z/29.04.2010 pentru servicii audit.

Împotriva Procesului-verbal nr. x/25.02.2013 reclamanta a formulat contestație administrativă, înregistrată sub nr. x/07.03.2013, respinsă ca neîntemeiată prin Decizia nr. x/11.03.2014.

Prin sentința recurată, în rejudecare după casare, instanța de fond a admis acțiunea și a anulat Decizia nr. x/11.03.2014 de soluționare a contestației administrative și, pe cale de consecință, Procesul-verbal de constatare și stabilire a creanțelor bugetare nr. x/25.02.2013, obligând pârâta la restituirea către reclamantă a sumei de 21.168 RON.

Motivul de casare prevăzut de dispozițiile art. 488 pct. 5) C. proc. civ., "când, prin hotărârea dată, instanța a încălcat regulile de procedură a căror nerespectare atrage sancțiunea nulității", care vizează neregularități de ordin procedural sancționate cu nulitatea de art. 174 C. proc. civ., care definește nulitatea ca fiind sancțiunea care lipsește total sau parțial de efecte actul de procedură efectuat cu nerespectarea cerințelor legale, de fond sau de formă, este nefondat.

Potrivit dispozițiilor art. 21 alin. (19) din O.U.G. nr. 66/2011 privind prevenirea, constatarea și sancționarea neregulilor apărute în obținerea și utilizarea fondurilor europene și/sau a fondurilor publice naționale aferente acestora, "19) Procesul-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanței bugetare este act administrativ în sensul Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare", iar conform art. 46 din O.U.G. nr. 66/2011, "(1) Împotriva titlului de creanță se poate formula contestație în condițiile prezentei ordonanțe de urgență".

Potrivit art. 50, "(1) Autoritatea publică emitentă a titlului de creanță în aplicarea prevederilor art. 21 se va pronunța prin decizie motivată cu privire la admiterea, în tot sau în parte, a contestației sau la respingerea ei, în termen de 30 de zile de la data înregistrării contestației sau a completării acesteia conform art. 48 alin. (1), după caz", iar conform art. 51, "(1) Decizia de soluționare a contestației este definitivă în sistemul căilor administrative de atac. (2) Deciziile pronunțate în soluționarea contestațiilor pot fi atacate de către contestatar la instanța judecătorească de contencios administrativ competentă, în conformitate cu prevederile Legii nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare".

Obiectul cererii de chemare în judecată constă, cu respectarea acestor dispoziții, în anularea Deciziei nr. x/11.03.2014 de soluționare a contestației, și, pe cale de consecință, anularea Procesului-verbal de constatare și de stabilire a creanțelor bugetare pentru programele operaționale nr. x/25.02.2013. Contrar susținerilor recurentei, instanța a analizat, în primul rând, motivele de nelegalitate a Deciziei nr. OI POCU-MEN nr. x/11.03.2014 privind soluționarea contestației, a constatat că nu este motivată, în conformitate cu dispozițiile art. 50 alin. (1) din O.U.G. nr. 66/2011, iar ulterior a analizat Procesul-verbal nr. x/25.02.2013, împotriva căruia a fost formulată contestația administrativă.

Motivul de casare prevăzut de art. 488 pct. 6) C. proc. civ., "hotărârea nu cuprinde motivele pe care se întemeiază sau când cuprinde motive contradictorii ori numai motive străine de natura cauzei", este nefondat.

Raportat la dispozițiile art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ., potrivit cărora hotărârea va arăta motivele de fapt și de drept pe care se întemeiază soluția, arătându-se atât motivele pentru care s-au admis, cât și cele pentru care s-au înlăturat cererile părților, din examinarea sentinței recurate rezultă că hotărârea cuprinde motivele de fapt și de drept pe care instanța le-a avut în vedere pentru respingerea admiterea acțiunii, nu cuprinde motive contradictorii ori motive străine de natura cauzei. Obligația de motivare nu impune și o anumită întindere a motivării sau un răspuns la fiecare susținere a părților, ci expunerea raționamentului juridic care a determinat aprecierea asupra acestora și convingerea judecătorului pentru soluția pronunțată.

Obligația instanței de a-și motiva hotărârea adoptată are în vedere stabilirea în considerentele hotărârii, în mod clar și precis, a situației de fapt, pe baza probelor administrate, a dispozițiilor legale, prezentarea motivelor pentru care a instanța a admis sau a respins cererile părților, analiza argumentelor relevante invocate de părți și expunerea concretă a motivelor de fapt și de drept.

Contrar susținerilor recurentei, aceasta nu a formulat întâmpinare la instanța de fond, în prima fază procesuală, iar după casarea cu trimitere spre rejudecare a depus concluzii scrise, astfel cum s-a reținut prin sentința recurată.

Instanța de fond, în rejudecare după casare, a reținut situația de fapt, dispozițiile legale, a examinat cu prioritate decizia privind soluționarea contestației și a constatat că nu este motivată, în conformitate cu art. 50 alin. (1) din O.U.G. nr. 66/2011, întrucât comisia de soluționare nu a efectuat propria analiză a situației de fapt și a argumentelor învederate de contestatoare, iar ulterior a examinat procesul-verbal de constatare și de stabilire a creanțelor bugetare. Instanța de fond a reținut Cererile de rambursare nr. x și nr. 3, documentele atașate acestora, motivele pentru care cheltuielile aferente cererilor de rambursare nr. x și 3 au fost considerate neeligibile, motivele pentru care a constatat că acestea sunt eligibile, întrucât reprezintă cheltuieli identificabile, verificabile, dovedite prin documente originale, în conformitate cu prevederile contractului finanțatre și al legislației naționale și comunitare.

Din examinarea sentinței recurate rezultă că instanța de fond a expus concret argumentele de fapt și de drept pentru care a constatat nelegalitatea deciziei de soluționare a contestației și a procesului-verbal de constatare și de stabilire a creanțelor bugetare, în baza dispozițiile legale incidente, pe care le-a interpretat și aplicat raportat la situația de fapt. Împrejurarea că, în considerentele hotărârii, argumentele de fapt și de drept nu sunt prezentate în modalitatea dorită de către reclamantă, nu reprezintă un motiv de nelegalitate și nu înseamnă că hotărârea nu a fost motivată. Raportat la obiectul cererii de chemare în judecată, apărările formulate, probele administrate, hotărârea cuprinde motivele de fapt și de drept pe care instanța le-a avut în vedere pentru admiterea acțiunii.

Motivul de casare prevăzut de art. 488 pct. 8) din C. proc. civ. este, de asemenea, nefondat.

În mod greșit susține recurenta că este îndeplinită cerința de motivare a Deciziei nr. OI POCU-MEN nr. x/11.03.2014 de soluționare a contestației administrative. Instanța de fond a reținut corect că Decizia nr. OI POCU-MEN nr. x/11.03.2014 nu este motivată, în conformitate cu art. 50 alin. (1) din O.U.G. nr. 66/2011, nefiind efectuată, de comisia de soluționare a contestației, propria analiză a situației de fapt și a argumentelor învederate de contestatoare.

Motivarea, în fapt și în drept, reprezintă o condiție de legalitate a actului administrativ, o garanție împotriva arbitrariului, o dovadă de transparență, pentru a da posibilitatea cunoașterii motivelor pentru care a fost emis, persoanei interesate să aprecieze asupra legalității și temeiniciei acestuia, și instanței de judecată învestită de persoana care se pretinde vătămată să efectueze controlul jurisdicțional, iar cerințele pe care trebuie să le îndeplinească motivarea depind de circumstanțele fiecărui caz. Motivarea trebuie să fie adecvată actului emis, în raport de natura acestuia, iar cerințele pe care trebuie să le îndeplinească motivarea depind de circumstanțele fiecărei situații care a determinat emiterea actului administrativ.

În cadrul Deciziei nr. x/11.03.2014 au fost expuse contestația administrativă formulată, concluziile verificărilor, obligațiile asumate prin Acordul-cadru de servicii nr. x/25.03.2009 și prin contractele subsecvente și s-a concluzionat că din datele redate reiese că procesul-verbal este întemeiat. Deși rezultă că emitentul deciziei confirmă cele constatate prin procesul-verbal, recurenta nu arată în concret care au fost argumentele prezentate în decizie în raport de motivele invocate prin contestația administrativă

Dispozițiile art. 50 din O.U.G. nr. 66/2011 prevăd faptul că autoritatea publică emitentă a titlului de creanță se va pronunța prin "decizie motivată" cu privire la admiterea, în tot sau în parte, a contestației sau la respingerea ei, astfel că decizia trebuie motivată atât în fapt, cât și în drept, mai ales în condițiile în care art. 47 alin. (1) lit. c) din O.U.G. nr. 66/2011 prevede în mod expres că printre elementele pe care contestația administrativă trebuie să le conțină se numără și motivele de fapt și de drept. Obligației contestatorului de a motiva în drept contestația îi corespunde obligația autorității de a motiva decizia emisă în contestație.

Motivele de recurs referitoare la neeligibilitatea cheltuielilor aferente serviciilor de auditare financiară sunt, de asemenea, nefondate. Susținerile recurentei privind faptul că suma solicitată cu titlu de cheltuiali cu serviciile de audit nu este identificabilă, verificabilă și dovedită prin documente originale, fiind astfel încălcate prevederile Ghidului Solicitantului 2008 "Universitate pentru viitor", sunt nefondate.

Conform contractului de finanțare înregistrat la AMPOSDRU cu nr. x/24.09.2008, în calitate de beneficiar al proiectului POSDRU72/1.2/S/I (ID 3933), reclamanta avea obligația de a solicita la rambursare cheltuieli cu respectarea legislației naționale și europene, în conformitate cu dispozițiile art. 1270 din C. civ., care prevăd că acordul de voință al părților, liber exprimat în condiții de legalitate și concretizat prin contractul semnat de acestea, are putere de lege între părțile contractante.

Instanța de fond a constatat că la Cererea de rambursare nr. x, înregistrată la Ol POSDRU cu nr. x/03.12.2009, cu perioada de referință 08.05.2009-31.10.2009, au fost atașate ca documente suport următoarele: Acordul cadru nr. x/25.03.2009 servicii de audit financiar încheiat cu S.C. A.; Contractul subsecvent de servicii nr. x din data de 01.04.2009; Raportul privind constatările făcute cu privire la verificarea cheltuielilor efectuate în cadrul proiectului de către societatea de audit; Procesul-verbal de recepție nr. x din data 06.07.2009 a serviciilor de audit; Raportul de activitate auditori semnat de către managerul de proiect desemnat și aprobat de managerul proiectului; pontajele auditorilor semnate de către managerul de proiect desemnat; factura fiscală nr. s/19.06.2009, în valoare de 7200 RON fară TVA; anexa factură prestări servicii tabel activități zilnice proiect ARACIS x; ordinul de plată nr. x/01.07.2009, reprezentând plata facturii s/19.06.2009, în valoare de 8568 RON, inclusiv TVA; extrasul de cont din data de 01.07.2009.

În ceea ce privește cererea de rambursare nr. x, a constatat că au fost atașate ca documente suport următoarele: Acordul cadru nr. x/25.03.2009; Contractul subsecvent de servicii nr. x din data de 01.04.2009; Raportul privind constatările făcute cu privire la verificarea cheltuielilor efectuate în cadrul proiectului de către societatea de audit din 09.12.2009; Raportul privind constatările făcute cu privire la verificarea cheltuielilor efectuate în cadrul proiectului de către societatea de audit din 26.04.2010; Procesul-verbal de recepție nr. x din 09.12.2009 și Procesul-verbal de recepție nr. x din 28.04.2010 a serviciilor de audit; Raportul de activitate auditori semnat de către managerul de proiect desemnat și aprobat de managerul proiectului; pontajele auditorilor semnate de către managerul de proiect desemnat; factura fiscală nr. t/10.12.2009, în valoare de 7200 RON fără TVA, și factura fiscală nr. u/29.04.2010, în valoare de 7200 RON fără TVA; anexa factură prestări servicii tabel activități zilnice proiect ARACIS x; ordinul de plată nr. x/14.12.2009, reprezentând plata facturii t/10.12.2009, în valoare de 8568 RON, inclusiv TVA, respectiv ordinul de plată nr. x/11.05.2010, reprezentând plata facturii u/29.04.2010, în valoare de 8568 RON, inclusiv TVA; extrasul de cont din data de 11.05.2010.

Instanța de fond a reținut în mod corect, având în vedere prevederile Ghidului beneficiarului 2008 și Instrucțiunii nr. 43 emisă de AM POSDRU, că, pentru serviciile de audit, reclamanta s-a aflat în raporturi contractuale cu societatea de audit S.C. A.., conform contractului cadru de servicii și contractelor subsecvente, nu cu auditorii angajați în cadrul acestei societăți, cererile de rambursare fiind însoțite, astfel cum s-a prezentat anterior, de rapoartele privind constatările factuale referitoare la verificarea cheltuielilor efectuate în cadrul proiectului, documentele care au stat la baza plății serviciilor de audit respectiv, facturi, ordine de plată și extrase de cont, iar fișele de pontaj invocate de pârâtă nu constituie documente care să însoțească cererea de rambursare și să poarte viza "solicitat spre rambursare FSE- POSDRU" sau alte elemente de identificare a proiectului,

Ghidul Solicitantului "Universitate pentru viitor", adoptat la data de 14.02.2008 în cadrul Programului Operațional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane 2007-2013, Axa Prioritară 1 "Educația și formarea profesională în sprijinul creșterii economice și dezvoltării societății bazate pe cunoaștere", Domeniul major de intervenție 1.2 "Calitate în învățământul superior", Secțiunea 14.1. Reguli generale de eligibilitate a cheltuielilor, prevede că "Pentru a fi eligibilă, o cheltuială trebuie să îndeplinească în mod cumulativ următoarele condiții: 1. să fie efectiv plătită de la data prevăzută în Notificarea de demarare a proiectului. 2. să fie necesară pentru realizarea activităților din cadrul proiectului; 3. să fie prevăzută în bugetul estimativ al proiectului; 4. să fie în conformitate cu principiile unui management financiar riguros, având în vedere utilizarea eficientă a fondurilor și un raport optim cost-rezultate; 5. să fie înregistrată în contabilitatea Beneficiarului, să fie identificabilă, verificabilă și să fie dovedită prin documente originale; 6. să nu fi făcut obiectul altor finanțări publice; 7. să fie în conformitate cu prevederile contractului de finanțare; 8. să fie conformă cu prevederile legislației naționale și comunitare; 9. să fie menționată în lista cheltuielilor eligibile prezentată la subcapitolul 14.2.".

Potrivit Instrucțiunii nr. 43 emisă de AMPOSDRU, în vederea justificării cheltuielilor efectuate în cadrul proiectului, beneficiarii anexează la cererile de rambursare documente justificative pentru cheltuielile aferente activităților subcontractate (externalizate), în situația de față servicii audit, acestea fiind contractul de prestări servicii, factura fiscală, raportul de activitate lunar pentru fiecare dintre activitățile externalizate, completat de către reprezentantul legal al contractului responsabil de acele activități, procesul-verbal de recepție servicii (dacă este cazul), iar ca documente care atestă efectuarea plății, ordine de plată și extrase de cont.

Raportat la aceste dispoziții și situația cererilor de rambursare nr. x și 3, la care au fost anexate documentele menționate, care constituie documente justificative în vederea justificării cheltuielilor efectuate în cadrul proiectului, în mod legal a constatat instanța de fond că sumele aferente celor trei facturi reprezintă cheltuieli identificabile, verificabile, dovedite prin documente originale, în conformitate cu prevederile contractului de finanțare și ale legislației naționale și comunitare, constituind, pentru aceste motive, cheltuieli eligibile, nefiind incidente, față de eligibilitatea cheltuielilor, dispozițiile art. 6 din O.U.G. nr. 66/2011 privind prevenirea, constatarea și sancționarea neregulilor apărute în obținerea și utilizarea fondurilor europene și/sau a fondurilor publice naționale aferente acestora, care obligă autoritățile cu competențe în gestionarea fondurilor europene să excludă integral sau parțial de la rambursare/plată cheltuielilor efectuate și declarate de beneficiari care nu respectă condițiile de legalitate, regularitate ori conformitate stabilite prin prevederile legislației naționale și comunitare în vigoare.

Pentru aceste motive, Înalta Curte constată că instanța de fond a aplicat în mod corect dispozițiile legale, fiind nefondat motivul de casare prevăzut de dispozițiile art. 488 pct. 8) din C. proc. civ.

Pentru aceste considerente, nefiind incidente motivele de casare invocate de către recurenta pârâtă, prevăzute de art. 488 pct. 5), 6) și 8) din C. proc. civ., în temeiul dispozițiilor art. 20 din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ și art. 496 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat.