ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1021/2021

Ședința publică din data de 18 februarie 2021

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, la data de 28 august 2017, reclamantul Ministerul Educației Naționale, în contradictoriu cu pârâtul Organismul Intermediar Programul Operațional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane - MEN (Centrul Național de Dezvoltare a Învățământului Profesional și Tehnic), a solicitat anularea Deciziei nr. x/03.04.2017 privind soluționarea contestației depusă de către Ministerul Educației Naționale, înregistrată la Organismul Intermediar Programul Operațional Capital Uman - Ministerul Educației Naționale cu nr. x/14.03.2017 privind proiectul x, cu titlul "îmbunătățirea calității sistemului național de învățământ superior în conformitate cu schimbările societății bazate pe cunoaștere și dinamica pieței muncii" cod SMIS-52868, și exonerarea de la plata sumei de 26.533,56 RON, reprezentând cuantumul creanței stabilită prin procesul-verbal de constatare nr. x/09.02.2017.

Prin sentința civilă nr. 1865 din 18 aprilie 2018, Curtea de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal a respins cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul Ministerul Educației Naționale, în contradictoriu cu pârâtul Organismul Intermediar Programul Operațional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane - MEN (Centrul Național de Dezvoltare a Învățământului Profesional și Tehnic), ca fiind neîntemeiată.

Împotriva sentinței civile nr. 1865 din 18 aprilie 2018, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, a declarat recurs reclamantul Ministerul Educației și Cercetării, întemeiat în drept pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, casarea sentinței recurate și, în rejudecare, admiterea cererii de chemare în judecată.

Printr-un prim set de critici, recurentul-reclamant a apreciat că instanța de fond a interpretat în mod greșit dispozițiile art. 287 alin. (10) lit. a) din Legea nr. 1/2011, din care rezultă că unui profesor universitar îi revin în cadrul normei didactice săptămânale 7 ore convenționale/săptămână, conform statelor de funcții aprobate de senatul universității, dintre care 5 ore fizice de activități de predare, două ore de curs și trei ore de lucrări practice.

Totodată, arată că potrivit prevederilor art. 18 din Legea nr. 284/2010 pentru persoanele salarizate prin plata cu ora sau prin cumul de funcții nu se aplică prevederile legale privind munca suplimentară.

Recurentul-reclamant a învederat că, în cazul domnului profesor universitar A., art. 17 alin. (2) din cap. III al contractului colectiv de muncă nr. 1482/13.11.2014 prevede că norma didactică a personalului didactic din învățământul superior cuprinde activități menționate în art. 287 din Legea nr. 1/2011, adică doar 5 ore fizice de predare efectivă pe săptămână.

Printr-un ultim set de critici, recurentul-reclamant a susținut că instanța de fond a interpretat în mod eronat probele depuse la dosarul cauzei referitoare la modul de calcul al orelor și că, în fapt, domnul A. nu a depășit limita maximă admisă de 12 ore/zi, 60 ore/săptămână, conform Ghidului solicitantului - Condiții generale 2013, cap. 3.1.3, reprezentând ore lucrate în proiecte finanțate din Fondul Social European - Programul Operațional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane, inclusiv norma de bază, stabilite prin contractele încheiate în perioada 01 iulie 2014 - 01 iulie 2015.

4.1. Prin întâmpinarea înregistrată la dosarul cauzei la data de 17 octombrie 2018, intimata - pârâtă Direcția Organismul Intermediar pentru Programul Operațional Capital Uman a solicitat respingerea recursului, ca nefondat, apreciind că în mod corect a reținut instanța de fond modul de calcul al orelor neeligibile, având în vedere informațiile transmise oficial de către recurenta-reclamantă.

II. Soluția instanței de recurs

Analizând actele și lucrările dosarului, precum și sentința recurată, în raport de motivul de casare invocat, Înalta Curte constată că recursul declarat de reclamantul Ministerul Educației și Cercetării este nefondat, pentru următoarele considerente:

Recurentul-reclamant a invocat motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., potrivit căruia casarea unor hotărâri se poate cere când hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material. Prin intermediul acestui motiv de recurs poate fi invocată numai încălcarea sau aplicarea greșită a legii materiale, nu și a legii procesuale. Hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii atunci când instanța a recurs la textele de lege aplicabile speței dar, fie le-a încălcat, în litera sau spiritul lor, adăugând sau omițând unele condiții pe care textele nu le prevăd, fie le-a aplicat greșit.

În cauza de față acest motiv de casare nu este incident, soluția primei instanțe fiind rezultatul interpretării și aplicării corecte a prevederilor legale, în raport cu starea de fapt rezultată din probele administrate în procedura administrativă și în cea judiciară.

Prin procesul-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare pentru programele operaționale în cadrul obiectivului convergență, s-a constatat că suma de 34.459,16 RON, reprezentând cheltuieli salariale pentru profesorul universitar doctor A., nu este eligibilă. Pentru a se stabili astfel, s-a constatat că profesorul universitar doctor A. a desfășurat un număr de ore lucrate în proiectele finanțate din Fondul Social European - Programul Operațional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane, inclusiv norma de bază, mai mare decât limita maximă admisă de 12 ore/zi, acesta totalizând un număr de 40 de ore neeligibile aferente proiectului x.

Prin Decizia nr. x/03.04.2017, emisă de pârâtă, a fost respinsă ca nefondată contestația formulată de Ministerul Educației Naționale înregistrată sub nr. x/14.03.2017, împotriva titlului de creanță nr. x/09.02.2017.

Criticile recurentului-reclamant vizează, în esență, greșita aplicare de către instanța de fond a normelor de drept stabilite de Legea nr. 1/2011 care reglementează norma didactică universitară, cu consecința reținerii eronate a neregulii constând în depășirea limitei maxime de 12 ore/zi, 60 ore/săptămână prevăzute la cap. 3.1.3 din Ghidul Solicitantului - condiții generale 2013.

Înalta Curte reține că potrivit contractului individual de muncă nr. x/30.06.2014, profesorul universitar dr. A. a deținut funcția de expert centre de perfecționare/coordonator activități P 1 curricula - rețea - studiu, în cadrul proiectului x, în perioada iulie 2014 - mai 2015.

Prin Ordinul Ministrului nr. 195/18.04.2014, profesorul universitar dr. A. a fost numit în funcția de manager proiect în cadrul proiectului x, în perioada iulie 2014 - iulie 2015, desfășurând activitatea în cadrul programului normal de muncă.

Conform cap. 3.1.3 din Ghidul Solicitantului - condiții generale 2013, "următoarele tipuri de cheltuieli nu sunt eligibile: cheltuielile cu personalul implicat în implementarea proiectului, care depășesc plafoanele maxime de referință precizate în Ghid, sau cele reglementate de legislația națională pentru personalul încadrat în structuri/entități finanțate din bugetul de stat".

Cap. 3.1.4 prevede că "limita maximă care poate fi decontată per expert trebuie să se încadreze în limita maximă de 12 ore/zi, 60 ore/săptămână, reprezentând ore lucrate în proiectele finanțate din Fondul Social European - Programul Operațional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane inclusiv norma de bază, stabilite prin contractele încheiate. Tot ce depășește această limită nu se va deconta din POS DRU".

Având în vedere calitatea managerului de proiect de profesor universitar, norma de bază la care fac referire prevederile Cap. 3.1.4 din Ghidul Solicitantului - condiții generale 2013 este cea reglementată de dispozițiile art. 287 alin. (1) din Legea nr. 1/2011, "Norma universitară cuprinde: a) norma didactică; b) norma de cercetare".

În ceea ce privește numărul de ore cuprins în norma universitară, potrivit art. 287 alin. (22) din Legea nr. 1/2011, "Suma totală a orelor de muncă dintr-o normă didactică sau de cercetare, realizată prin cumularea ponderilor activităților prevăzute la alin. (1), este de 40 ore pe săptămână".

Referitor la numărul de ore prestate de domnul profesor universitar dr. A. în calitate de manager de proiect în cadrul proiectului x, potrivit fișei colective de prezență, acesta a prestat un număr de 52 ore/lună, pentru luna iulie 2014.

Conform fișei de pontaj și a foii colective de prezență aferentă lunii iulie 2014, au fost pontate 40 de ore/lună, iar în perioada 01 iulie 2014 - 25 iulie 2014 au fost pontate un număr de 8 ore/zi.

Din analiza fișelor individuale de prezență aferente perioadei octombrie 2014 - iulie 2015, a rezultat că acesta a prestat activități în cadrul celor două proiecte, la care se adaugă cele 8 ore/zi aferente normei de bază, rezultând un număr total de ore care depășesc 12 ore/zi.

Având în vedere că, indiferent care este modalitatea în care persoana respectivă și-a desfășurat activitatea în cadrul normei didactice, prevederile legale antemenționate nu permit depășirea unui număr de 12 ore/zi, cumulând norma de bază cu activitatea desfășurată în cadrul celor două proiecte, Înalta Curte va respinge criticile recurentului-reclamant privind greșita aplicare a dispozițiilor Legii nr. 1/2011 care reglementează norma didactică universitară, ca nefondate, reținând, totodată, că în mod corect s-a constatat în cauză depășirea limitei maxime de 12 ore/zi, 60 ore/săptămână prevăzute la cap. 3.1.3 și 3.1.4 din Ghidul Solicitantului - condiții generale 2013.

Criticile recurentului-reclamant privind greșita interpretare de către instanța de fond a probelor depuse la dosarul cauzei referitoare la modul de calcul al orelor sunt, de asemenea, nefondate.

Înalta Curte reține că, în fapt, recurentul-reclamant este nemulțumit că instanța de fond nu a dat curs modului de calcul al orelor propus de acesta, pe care îl reiterează și prin cererea de recurs, dar nu indică în mod concret care sunt probele interpretate greșit de către judecătorul fondului și care fundamentează modul de calcul propus.

Contrar susținerilor recurentului-reclamant, instanța de control judiciar apreciază că în mod corect instanța de fond, în soluționarea cauzei, a avut în vedere atât înscrisurile depuse în cadrul documentației administrative, cât și cele depuse în dovedire de reclamant, din cuprinsul acestora nerezultând o situație contrară celei reținute în actul administrativ contestat în cauză.

Pentru aceste considerente, constatând că nu este incident motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., în temeiul dispozițiilor art. 20 din Legea nr. 554/2004, raportat la prevederile art. 496 alin. (1) C. proc. civ., republicat, Înalta Curte va respinge recursul declarat de reclamantul Ministerul Educației și Cercetării, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de reclamantul Ministerul Educației și Cercetării împotriva sentinței civile nr. 1865 din 18 aprilie 2018 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 18 februarie 2021.