ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5895/2021

Ședința publică din data de 24 noiembrie 2021

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data de 26.07.2019 pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, reclamanta A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Educației Naționale - Organismul Intermediar pentru Programul Operațional Capital Uman, anularea Deciziei de soluționare a contestației nr. x/23.01.2018, a Procesului-verbal din 28.07.2017, înregistrat la CNDIPT cu nr. x/31.07.2017, de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare pentru programele operaționale în cadrul obiectivului convergență aferent proiectului x, codul SMIS 51679, obligarea la repararea pagubelor survenite ca urmare a acțiunilor de executare silită, estimate provizoriu la suma de 300 RON, obligarea la plata de daune morale în valoare de 1 leu.

Prin sentința civilă nr. 1300 pronunțată la data de 3 aprilie 2019, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a respins ca neîntemeiate excepțiile autorității de lucru judecat și inadmisibilității acțiunii; a respins în totalitate contestația formulată de reclamanta A. în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Educației Naționale - Organismul Intermediar Pentru Programul Operațional Capital Uman, ca nefondată.

Împotriva sentinței civile nr. 1300 pronunțate la 3 aprilie 2019 de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a declarat recurs reclamanta A., care a invocat motivele de casare prevăzute de disp. art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ.

În motivarea cererii de recurs a arătat că hotărârea nu cuprinde motivele pe care se întemeiază sau cuprinde numai motive străine de natura cauzei. Astfel, instanța a respins motivul de nelegalitate privind compunerea comisiei de soluționare a contestației și nesemnarea deciziei de soluționare a contestației de către membrii comisiei, fără a explica motivele pe care se întemeiază. Recurenta a dezvoltat pe larg acest motiv de nelegalitate care se referă, în esență, la faptul că respectiva comisie a pus în executare legi și alte acte normative exercitând prerogative de putere publică, în condițiile în care membrii săi nu aveau acest drept, neavând statut de funcționari publici, sens în care a invocat disp. art. 2, art. 6 lit. a), art. 111 alin. (1), art. 107 alin. (2) din Legea nr. 188/1999, în vigoare la data respectivă, dar și conform Codului administrativ.

Instanța a respins motivul de nelegalitate privind nemotivarea deciziei de soluționare a contestației invocând motive contradictorii, nu a reținut că decizia ar cuprinde și motive sau argumente de respingere sau că ar fi motivată într-un fel, dar nu a primit nici critica privind nemotivarea acesteia. Sub acest aspect, recurenta a invocat disp. art. 50 alin. (1) din O.U.G. nr. 66/2011 precizând că decizia nu răspunde motivelor din contestație și reține, în privința expertului B., situații de fapt care nu sunt reale, fără a analiza sau a se referi la probe - rapoartele de activitate și livrabilele experților. Decizia reia, fără să verifice, reținerile din procesul-verbal care, la rândul său, reia fără să verifice, reținerile din suspiciunea de nereguli care, la rândul său, s-a fundamentat pe analiza a doar două luni de proiect - iunie și iulie 2014 (aferente CR 2), când expertul nu elaborase studiul final, ci era în perioada de culegere de date pentru elaborarea acestui studiu. Comisia de soluționare a contestației nu explică de ce nu a luat în considerare, în privința acestui expert, cele două documente indicate de reclamantă: Studiul "Tranziția de la școală la viața activă pentru studenții la psihologie" și Studiul "Bariere de integrare pe piața muncii a studenților la psihologie".

Recurenta a susținut că instanța a respins motivul de nelegalitate privind depășirea termenului maxim de efectuare a verificării și de emitere a procesului-verbal invocând motive contradictorii. Astfel, a invocat acte normative neaplicabile în speță, a reținut că este un termen de recomandare, fără ca legiuitorul să fi prevăzut în cazul nerespectării lui sancțiunea decăderii sau o altă sancțiune similară, pentru ca apoi să argumenteze că nerespectarea acestor termene poate atrage doar nulitatea virtuală, rezultând că instanța de fond face confuzii între actele normative, sens în care a făcute trimitere recurenta la disp. art. 21 alin. (23) din O.U.G. nr. 66/2011 și la jurisprudența privind interpretarea termenului ca fiind unul de decădere.

De asemenea, a arătat că instanța a respins motivul de nelegalitate privind necompetența structurii de control care a emis procesul-verbal, fără a explica motivele pe care se întemeiază. Recurenta a dezvoltat pe larg acest motiv de nelegalitate, reluând susținerile din cererea de chemare în judecată.

Instanța a respins motivul de nelegalitate referitor la extinderea nelegală a controlului ce face obiectul procesului-verbal invocând motive contradictorii, pe fondul încălcării regulilor de procedură din C. proc. civ.. Instanța a reținut că echipa de control și-a exercitat atribuțiile stabilite prin Mandatul nr. x/4.08.2016, însă acest mandat nu se regăsește la dosar, deși copia lui a fost solicitată expres de recurentă prin punctul de vedere exprimat în cadrul procesului-verbal și prin cererea de chemare în judecată. Pârâtul nu a comunicat acest mandat, iar instanța nu i-a pus în vedere această obligație, în raport cu disp. art. 264 alin. (1) din C. proc. civ.. Conform disp. art. 21 alin. (5) lit. c) din O.U.G. nr. 66/2011, extinderea trebuie expres menționată în mandatul primit de la conducerea instituției publice.

De asemenea, instanța a respins motivul de nelegalitate privind reținerea prin procesul-verbal a unor fapte nereale cu privire la expertul coordonare implementare, fără a explica motivele pe care se întemeiază. Recurenta a prezentat situația acestui expert, care a fost detaliată prin acțiune.

A mai susținut că instanța a respins motivul de nelegalitate vizând reținerea prin procesul-verbal a unor fapte nereale cu privire la expertul monitorizare calitate activități, fără a explica motivele pe care se întemeiază. Recurenta a prezentat situația acestui expert precizând că instanța nu a făcut propria cercetare a probelor, nu a făcut trimitere la două documente importante, respectiv cele două studii anterior menționate.

Instanța a respins, totodată, motivul de nelegalitate privind reținerea în mod nelegal a răspunderii individuale a asociației reclamante pentru presupusele nereguli invocând motive contradictorii. Instanța face diferența în motivare între responsabilitatea pentru implementarea proiectului și răspunderea pentru implementarea proiectului, asociind însă contradictoriu acțiunea în regres cu responsabilitatea și nu cu răspunderea, așa cum prevede textul legal.

A mai invocat recurenta motivul de casare constând în pronunțarea sentinței cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material, sub următoarele aspecte:

Reținerea instanței că art. 21 alin. (18) din O.U.G. nr. 66/2011 este aplicabil în speță este greșită, întrucât aceste dispoziții nu se referă la erorile materiale din titlurile de creanță, ci la erorile materiale în implementarea proiectelor, care nu pot fi considerate nereguli. Din citirea în ordine a disp. art. 21 alin. (1)-(16), art. 21 alin. (18), art. 58, art. 59 din O.U.G. nr. 66/2011 rezultă că erorile de calcul/scriere nu reprezintă nereguli, neaplicându-se procedura de organizare a activității de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare, conform art. 21 alin. (1)-(16) din O.U.G. nr. 66/2011, și nici procedura de raportare a neregulilor, conform art. 58, art. 59 din aceeași ordonanță. Titlurile executorii se modifică doar potrivit procedurii stabilite de art. 50 alin. (4) din amintita ordonanță.

Motivarea respingerii motivului de nelegalitate referitor la nerespectarea termenelor procedurale, prin apelul la Codul de procedură fiscală, reprezintă o aplicare greșită a normelor de drept material, întrucât acest cod nu este aplicabil în speță. Procesul-verbal de nereguli nu este un act administrativ fiscal, astfel cum este definit de art. 1 din acest cod.

Intimatul pârât a depus întâmpinare prin care a invocat excepția nulității recursului apreciind că în cuprinsul acestuia nu se regăsesc critici propriu-zise la adresa sentinței recurate, ce ar fi presupus indicarea punctuală a motivelor de nelegalitate prin raportare la soluția pronunțată și la argumentele folosite de instanță în fundamentarea acesteia. Or, recurenta a reluat susținerile din cererea de chemare în judecată și nu a formulat critici de nelegalitate. Pe fondul cauzei a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

Recurenta reclamantă a formulat răspuns la întâmpinare prin care a solicitat respingerea excepției nulității recursului, precum și admiterea recursului pentru motivele arătate în cererea de recurs.

II. Considerentele Înaltei Curți asupra recursului

În ceea ce privește excepția nulității recursului constată că este nefondată, întrucât criticile invocate de recurentă pot fi încadrate în motivele de casare menționate în mod expres în cererea de recurs. Contrar opiniei intimatului pârât, cererea de recurs cuprinde critici concrete referitoare la legalitatea sentinței recurate, atât sub aspectul motivării acesteia (lipsă motive, existența unor motive contradictorii), cât și sub aspectul interpretării sau aplicării greșite a unor norme de drept material, norme care au fost indicate în mod expres în cererea de recurs, fiind prezentate și argumentele pentru care recurenta consideră că respectivele norme au fost interpretate sau aplicate în mod greșit de către prima instanță.

Pe fondul cauzei, analizând sentința recurată prin prisma motivelor de recurs invocate, a apărărilor din întâmpinare și a dispozițiilor legale incidente, Înalta Curte constată că recursul este fondat, în raport cu următoarele considerente.

2.1. Argumente de fapt și de drept relevante

Pârâtul a avut pe perioada de finanțare POSDRU 2007-2013 calitatea de Organism Intermediar cu competențe delegate în gestionarea fondurilor europene pentru Domeniile Majore de Investiții: 2.1. - Tranziția de la școală la o viață activă și 2.3. - Acces și participare la FPC din cadrul Axei Prioritare nr. 2 - Corelarea învățării pe tot parcursul vieții cu piața muncii din cadrul Programului Operațional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane (POSDRU) 2007-2013.

La data de 01.08.2017 a fost încheiat între Autoritatea de Management pentru POSDRU 2007-2013 și Organismul Intermediar pentru POSDRU 2007-2013 - Centrul Național de Dezvoltare a Învățământului Profesional și Tehnic, Acordul nr. DGPECU 43572/01.08.2017, respectiv nr. VET/191/01.08.2017 privind încetarea Acordului de delegare funcții POSDRU 2007-2013.

CNDIPT OIPOSDRU a emis procesul-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare pentru programele operaționale în cadrul obiectivului convergență - nr. CNDIPT - 0/1830/31.07.2017, în calitate de organism intermediar cu competențe delegate în gestionarea fondurilor europene, în temeiul O.U.G. nr. 66/2011. Verificările au avut la bază aspectele cu implicații financiare cuprinse în suspiciunea de neregulă nr. CNDIPT OI/13639/20.07.2015, în urma acestor verificări constatându-se următoarele:

- pentru aspectele cu implicații financiare cuprinse la punctul 1.3 din suspiciunea de neregulă privind:

"7.3 Decontarea unor cheltuieli neeligibile, reprezentând cheltuieli cu activități specifice managementului de proiect realizate de un expert din echipa de implementare", echipa de control, în urma analizării documentației existente la dosarul suspiciunii, a constatat neeligibilitatea sumei de 18.523 RON reprezentând contravaloare costuri salariale solicitate la rambursare de reclamantă și validate de organismul intermediar pentru Expertul coordonare implementare C. "deoarece a desfășurat activități de management de proiect, contrar prevederilor Ghidului Solicitantului - Condiții Generale 2013, potrivit cărora experții din echipa de implementare nu desfășoară activități de management de proiect și nu au atribuții în acest sens."

- pentru aspectele cu implicații financiare cuprinse la punctul 1.4 din suspiciunea de neregulă privind:

"1.4 Efectuarea unor cheltuieli în cadrul proiectului cu nerespectarea principiului unui management financiar riguros", echipa de control, în urma analizării documentației existente la dosarul suspiciunii de neregulă, a constatat neeligibilitatea sumei de 800 RON reprezentând contravaloare costuri salariale solicitate la rambursare de către reclamantă și validate de către organismul intermediar pentru Expertul realizare site D. "deoarece a depășit limita zilnică maximă care poate fi decontată per expert de 12 ore/zi, 60 ore/săptămână reprezentând ore lucrate în proiecte finanțate din Fondul Social European - Programul Operațional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane, inclusiv norma de bază, stabilite prin contractele încheiate", neeligibilitatea sumei de 69.917 RON reprezentând contravaloare costuri salariale solicitate la rambursare de către reclamantă și validate de către organismul intermediar pentru Expertul monitorizare calitate activități B. "deoarece acțiunile și responsabilitățile sale se suprapun cu cele ale managerului de proiect și ale coordonatorului de implementare, nerespectându-se astfel principiul cost-eficiență".

- pentru aspectele cu implicații financiare cuprinse la punctul 1.5 din suspiciunea de neregulă privind:

"7.5 Încadrarea unei persoane din categoria personalului administrativ la un tarif orar peste plafonul maxim prevăzut în Ghidul Solicitantului - Condiții generale 2013 la categoria specifică corespondentă", echipa de control, în urma analizării documentației existente la dosarul suspiciunii de neregulă, a constatat neeligibilitatea sumei de 5.442 RON reprezentând contravaloare costuri salariale solicitate la rambursare de către reclamantă și validate de către organismul intermediar pentru Expert - personal administrativ E. "deoarece a depășit tariful orar de 30 RON/oră (5.040 RON/21zile/8 ore = 30 RON oră) prin raportare la cerințele Ghidului Solicitantului - Condiții Generale 2013".

Împotriva acestui proces-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare reclamanta a formulat contestație care a fost respinsă prin Decizia OIPOCU MEN nr. x/23.01.2018.

Prin cererea de chemare în judecată reclamanta a invocat, ca motiv de anulare a deciziei de soluționare a contestației, faptul că nu este motivată, respectiv, nu s-au analizat susținerile din contestația administrativă referitoare la: lipsa analizei în cadrul procesului-verbal a punctului de vedere exprimat, neanalizarea criticilor privind depășirea termenului maxim de efectuare a verificării și de emitere a procesului-verbal, necompetența structurii de control, extinderea nejustificată a controlului, precum și neanalizarea criticilor vizând aspectele de fond reținute în procesul-verbal.

Tot cu privire la decizia de soluționare a contestației, reclamanta a arătat în cererea de chemare în judecată că aceasta a fost elaborată de persoane care nu dețin calitatea de funcționari publici, în dezacord cu prevederile legale. Membrii comisiei de soluționare a contestației sunt personal contractual, iar decizia nu a fost semnată de membrii comisiei.

Referitor la anularea procesului-verbal, reclamanta a invocat prin cererea de chemare în judecată următoarele motive de nulitate: depășirea termenului maxim de efectuare a verificării și de emitere a procesului-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare, identificarea incorectă a asociației reclamante, necompetența structurii de control, extinderea nejustificată a controlului, precum și reținerea pe fond a unor fapte nereale.

Primul motiv de casare invocat este cel prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ., vizând situația în care hotărârea nu cuprinde motivele pe care se întemeiază sau cuprinde motive contradictorii ori numai motive străine de natura cauzei.

Acest motiv de casare este fondat, din moment ce instanța de fond nu a analizat toate motivele de nelegalitate invocate prin cererea de chemare în judecată atât cu privire la decizia de soluționare a contestației, cât și cu privire la procesul-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare .

Astfel, în ceea ce privește decizia de soluționare a contestației formulate împotriva procesului-verbal, reclamanta a invocat prin cererea de chemare în judecată, așa cum s-a precizat anterior, faptul că a fost elaborată de persoane care nu dețin calitatea de funcționari publici, în dezacord cu prevederile legale, precum și faptul că membrii comisiei de soluționare a contestației sunt personal contractual, iar decizia nu a fost semnată de membrii comisiei.

În întâmpinarea depusă în dosarul de recurs, intimatul pârât a susținut că reclamanta nu a invocat prin cererea de chemare în judecată nelegalitatea compunerii comisiei de soluționare a contestației, ci, ulterior, prin răspunsul la întâmpinare. Această susținere este în mod evident nefondată, întrucît, așa cum s-a arătat, prin cererea de chemare în judecată (pagina 3) reclamanta a susținut că decizia de soluționare a contestației a fost elaborată de persoane care nu dețin calitatea de funcționari publici, în dezacord cu prevederile legale. Membrii comisiei de soluționare a contestației sunt personal contractual, iar decizia nu a fost semnată de membrii comisiei.

În considerentele sentinței nu este examinat acest motiv de nelegalitate, nefiind făcută nicio referire la susținerile reclamantei referitoare la componența comisiei de soluționare a contestației și la nesemnarea deciziei de către membrii comisiei.

Tot în privința deciziei de soluționare a contestației s-a invocat nemotivarea, critică în privința căreia instanța de fond a arătat că în corpul acesteia se regăsesc motivele formulate cu titlu de contestație administrativă împotriva titlului de creanță, dar și argumentele exprimate de către echipa de control ce a întocmit titlul de creanță. În soluționarea contestației au fost analizate motivele de fapt și de drept care au stat la baza emiterii titlului de creanță, prin raportare la cele precizate de contestator, fiind invocate dispoziții legale cu trimitere la documentele existente la dosarul cauzei, cât și cu cele transmise de beneficiar odată cu contestația formulată.

Modul în care instanța de fond răspunde acestui motiv de nelegalitate este unul necorespunzător, limitat la considerente cu caracter general preluate din decizia de soluționare a contestației (pagina 20 a deciziei), reiterate în întâmpinarea depusă în dosarul de fond, din care nu rezultă dacă organul de soluționare a contestației s-a pronunțat asupra tuturor criticilor menționate în contestația administrativă s-au a analizat doar o parte a acestor critici.

Astfel, reclamanta a invocat în contestația administrativă lipsa analizei în cadrul procesului-verbal a punctului de vedere exprimat, neanalizarea criticilor privind depășirea termenului maxim de efectuare a verificării și de emitere a procesului-verbal, necompetența structurii de control, extinderea nejustificată a controlului, precum și neanalizarea criticilor vizând aspectele de fond reținute în procesul-verbal.

Din considerentele cu caracter general ale instanței de fond nu se poate stabili în ce măsură instanța a analizat dacă respectiva comisie de soluționare a contestației a examinat toate aceste motive sau numai pe cele referitoare la existența neregulilor în raport cu care a fost încheiat procesul-verbal, cu atât mai mult cu cât se susține în întâmpinarea aflată în dosarul de fond că fundamentările din acțiune sunt identice cu susținerile transmise prin punctul de vedere nr. 5/19.07.2017, solicitat reclamantei ca răspuns la aspectele semnalate, cu implicații financiare, cuprinse în proiectul de proces-verbal înaintat de OI - CNDIPT conform disp. art. 21 pct. 14 și 15 din O.U.G. nr. 66/2011 și la care s-a răspuns punctual în titlul de creanță emis.

Astfel, prin raportare la această susținere a pârâtului, instanța de fond trebuia să se pronunțe, în urma analizării conținutului celor două acte administrative contestate, dacă un eventual răspuns dat de emitentul procesului-verbal unora dintre argumentele menționate în punctul de vedere exprimat cu privire la proiectul procesului-verbal exonerează comisia de soluționare a contestației de obligația de a emite o decizie motivată, prin care să ofere răspuns tuturor motivelor de nelegalitate a procesului-verbal invocate prin contestația administrativă.

În ceea ce privește nelegalitatea procesului-verbal, două dintre motivele de nelegalitate invocate de reclamantă vizează necompetența structurii de control și extinderea nejustificată a controlului.

Referitor la necompetența structurii de control, reclamanta a susținut că, în condițiile încălcării sistematice de către CNDIPT POSDRU a contractului de finanțare și în condițiile în care CNDIPT a validat de patru ori în verificările proprii o greșeală a evaluatorilor proprii, structura de control care desfășoară activitatea de constatare a neregulilor este chiar cea a CNDIPT, încălcându-se prevederile legale, contractuale și principiul imparțialității și al conflictului de interese, definite de art. 10 alin. (5) din Contractul de finanțare. În privința acestei situații este vorba despre o neregulă a CNDIPT care a autorizat cheltuieli ce proveneau dintr-o greșeală a evaluatorilor cererii de finanțare.

De asemenea, reclamanta a invocat disp. art. 20 alin. (5) din O.U.G. nr. 66/2011 apreciind că, în speță, strucura de control s-a aflat în situație de incompetență, iar membrii echipei de control s-au aflat în situație de conflict de interese, așa cum este definit de art. 79 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 161/2003. Cu toate că au constatat că au existat cheltuieli care au fost validate în mod greșit de CNDIPT, membrii echipei de control nu au procedat la identificarea autorului neregulii, conform art. 10 alin. (5) din Contractul de finanțare. Dacă ar fi procedat altfel, ar fi observat că CNDIPT este responsabil de neregulă sau există cel puțin o culpă comună, s-ar fi abținut de la participarea la luarea deciziei și ar fi transmis dosarul unei structuri de control competente, conform O.U.G. nr. 66/2011.

Aceste susțineri subsumate motivului de nelegalitate vizând necompetența structurii de control nu au fost analizate de prima instanță.

Este adevărat că instanța menționează în sentință următoarele aspecte:

"Critica reclamantei referitoare la existența culpei exclusive a pârâtei în gestionarea proiectului, în condițiile în care proiectul său a fost implementat conform bugetului aprobat de pârâtă, nu poate conduce la concluzia potrivit cu care ea este exonerată de răspunderea ce derivă din constatarea caracterului de neregulă și pe cale de consecință constatarea neeligibilității cheltuielilor ca urmare a reîncadrării plafoanele maxime prevăzute în Ghid, întrucât în situația în care reclamanta a constatat o serie de deficiențe în sistemul de gestiune și control, în baza prevederilor contractului de finanțare avea obligația ca la depunerea unei Cereri de rambursare sumele solicitate la plată să respecte plafoanele/tarifele maxime prevăzute prin Ghidul Solicitantului Condiții Generale 2013, dar și notificarea CNDIPT OIPOSDRU pentru îndreptarea erorilor materiale sesizate."

Aceste considerente raportate la susținerea vizând existența culpei pârâtei în gestionarea proiectului nu sunt însă exprimate în legătură cu analizarea motivului de nelegalitate a procesului-verbal privind necompetența structurii de control, astfel că nu se poate aprecia că instanța de fond a procedat la examinarea acestui motiv invocat în mod expres prin cererea de chemare în judecată.

În ce privește extinderea nejustificată a controlului, instanța de fond a apreciat că această critică adusă procesului-verbal nu poate fi primită, întrucât echipa de control și-a exercitat atribuțiile stabilite prin Mandatul nr. x/04.08.2016, cu scopul analizării aspectelor cu implicații financiare cuprinse în suspiciunea de neregulă 13639/20.07.2015, suspiciune ce a vizat coordonatorul implementare la Partenerul 1 - Colegiul Psihologilor din România, la nivelul Cererii de rambursare nr. x, dar și al Cererilor de rambursare nr. x, nr. 3 și nr. 4, aspecte în baza cărora a fost derulată activitatea de control, cu respectarea prevederilor art. 2 alin. (1) lit. i).

În cererea de chemare în judecată reclamanta precizează că echipa de control a refuzat să explice motivele extinderii controlului, dar și să comunice mandatul nr. x/4.08.2016, completat cu nota nr. x/13.09.2016, cu motivarea că acestea sunt doar documente procedurale interne și reprezintă nominalizarea echipei care urmează să efectueze controlul.

Este corectă susținerea din cererea de recurs potrivit căreia acest mandat nu se regăsește la dosar, deși copia lui a fost solicitată expres de recurentă prin punctul de vedere exprimat în cadrul procesului-verbal și prin cererea de chemare în judecată. Pârâtul nu a comunicat acest mandat, iar instanța nu i-a pus în vedere această obligație.

Pornind de la acestă susținere, Înalta Curte constată că instanța de fond nu a respectat obligația prevăzută de art. 13 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 potrivit căruia "(1) La primirea cererii, instanța dispune citarea părților. Autoritatea publică emitentă va comunica împreună cu întâmpinarea actul atacat împreună cu întreaga documentație care a stat la baza emiterii lui, precum și orice alte lucrări necesare pentru soluționarea cauzei. Instanța poate solicita emitentului orice alte lucrări necesare pentru soluționarea cauzei."

Analizând actele dosarului de fond se constată că instanța nu a solicitat autorității publice pârâte documentația care a stat la baza emiterii actelor administrative contestate. Astfel, în procedura de regularizare a cererii de chemare în judecată instanța nu a solicitat pârâtului ca, odată cu întâmpinarea să transmită și această documentație, iar ulterior finalizării procedurii de regularizare, în cauză au fost acordate două termene de judecată pentru care, de asemenea, nu s-a solicitat documentația în discuție. La primul termen, instanța s-a pronunțat asupra excepției autorității de lucru judecat invocată de către pârât, iar la cel de-al doilea termen de judecată a rămas în pronunțare asupra cererii de chemare în judecată, nerezultând că pentru vreunul dintre aceste termene instanța a făcut aplicarea prevederilor legii contenciosului administrativ, anterior menționate.

Prin urmare, argumentul pe care instanța de fond și-a întemeiat respingerea motivului de nelegalitate vizând extinderea nejustificată a controlului s-a raportat la un înscris care nu a fost depus la dosar, al cărui conținut nu a fost cunoscut de către instanță, dar nici de către reclamantă care a precizat că, deși a solicitat în mod expres autorității comunicarea lui, autoritatea nu a dat curs acestei solicitări. În consecință, nu se poate considera că instanța a procedat la analiza efectivă a acestui motiv de nelegalitate a procesului-verbal, aceasta limitându-se la preluarea punctului de vedere exprimat de pârât în combaterea acestui motiv, fără o examinare proprie, trecută prin propriul raționament juridic.

În ceea ce privește susținerile din cererea de chemare în judecată vizând reținerea unor fapte nereale și, pe baza acestora, reconsiderarea cheltuielilor ca neeligibile, instanța de control judiciar constată că nu au fost examinate în integralitate, cu referire la toate argumentele invocate de reclamantă, astfel că și sub acest aspect sentința nu este corespunzător motivată.

Potrivit disp. art. 425 alin. (1) lit. b) din C. proc. civ., hotărârea judecătorească va cuprinde, printre altele, motivele de fapt și de drept pe care se întemeiază soluția, arătându-se atât motivele pentru care s-au admis, cât și cele pentru care s-au înlăturat cererile părților.

În mod necesar, o hotărâre judecătorească trebuie să cuprindă în motivarea sa argumentele pro și contra care au format, în fapt și în drept, convingerea instanței cu privire la soluția pronunțată, argumente care trebuie să se raporteze, pe de o parte, la susținerile și apărările părților și la probatoriul administrat în litigiu, iar, pe de altă parte, la dispozițiile legale aplicabile raportului juridic dedus judecății, în caz contrar fiind lipsită de suport probator și legal și pronunțată cu nerespectarea prevederilor art. 425 alin. (1) lit. b) din C. proc. civ.

Motivarea reprezintă un element esențial al unei hotărâri judecătorești, o puternică garanție a imparțialității judecătorului și a calității actului de justiție, precum și o premisă a exercitării corespunzătoare de către instanța superioară a atribuțiilor de control judiciar (în speță, de legalitate a hotărârii). De altfel, obligativitatea motivării hotărârilor judecătorești constituie o condiție a procesului echitabil, exigență a art. 21 alin. (3) din Constituția României și art. 6 alin. (1) din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.

Orice parte în cadrul unei proceduri are dreptul, în mod evident, să prezinte judecătorului observațiile și argumentele sale și să pretindă organului judiciar să le examineze pe acestea în mod efectiv. Dreptul la un proces echitabil nu poate fi considerat efectiv decât dacă observațiile părților sunt corect examinate de către instanță care are, în mod necesar, obligația de a proceda la un examen efectiv al mijloacelor de probă și al argumentelor invocate de părți, cel puțin pentru a le aprecia pertinența, astfel că nemotivarea unei hotărâri judecătorești, total sau parțial, echivalează practic cu soluționarea procesului fără a intra în fondul acțiunii, de natură, prin urmare, să justifice casarea cu trimitere spre rejudecare.

În mod evident, prin omisiunea instanței de fond de a examina și cerceta, în mod efectiv, prin considerentele hotărârii recurate, în integralitate, motivele de fapt și de drept invocate de reclamantă, care necesitau un răspuns specific și explicit, au fost nesocotite dispozițiile art. 425 alin. (1) lit. b) din C. proc. civ. și a fost încălcat dreptul la un proces echitabil, Înalta Curte fiind astfel în imposibilitatea de a exercita în mod corespunzător atribuțiile de control judiciar.

În aceste condiții, s-a cauzat reclamantei o vătămare procesuală ce nu poate fi înlăturată altfel decât prin casarea sentinței atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeași instanță de fond, pentru a se asigura părților accesul la dublul grad de jurisdicție, ca garanție a legalității și temeiniciei hotărârii judecătorești ce va fi dată în cauză.

În consecință, se constată incidența motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., care vizează situația în care prin hotărârea dată, instanța a încălcat regulile de procedură a căror nerespectare atrage sancțiunea nulității. Acest motiv de casare are în vedere neregularități procedurale, precum și nerespectarea unor principii fundamentale care guvernează desfășurarea procesului, în speță, principiul dreptului la un proces echitabil și principiul dreptului la apărare. De asemenea, este incident și motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., invocat în mod expres de către recurenta reclamantă.

Cu ocazia rejudecării, instanța de fond va solicita depunerea la dosar, în integralitate, a documentației care a stat la baza emiterii actelor administrative contestate și va analiza toate motivele de fapt și de drept menționate în cererea de chemare în judecată și, implicit, criticile din cererea de recurs, subsumate motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., precum și celelalte critici subsumate motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., care nu au mai fost examinate de instanța de recurs având în vedere argumentele care au determinat reținerea motivelor de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 5 și 6 C. proc. civ.

2.2. Temeiul soluției pronunțate în recurs

Având în vedere aceste considerente, constatând incidența motivelor de casare reglementate de disp. art. 488 alin. (1) pct. 5 și 6 C. proc. civ., Înalta Curte, în temeiul art. 496 C. proc. civ., va admite recursul, va casa sentința și va trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge excepția nulității recursului.

Admite recursul formulat de A. împotriva sentinței civile nr. 1300 din 3 aprilie 2019 pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Casează sentința și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.

Definitivă.

Soluția va fi pusă la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.

Pronunțată astăzi, 24 noiembrie 2021.