ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3407/2021

Ședința publică din data de 04 iunie 2021

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a II-a contencios administrativ și fiscal, reclamanta Universitatea din București a chemat în judecată pârâtul Organismul Intermediar pentru Programul Operațional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane Ministerul Educației Naționale și Cercetării Științifice - OIPOSDRU MENCȘ, solicitând ca prin sentința ce se va pronunța să se dispună anularea Deciziei nr. OI/7506/SVPF din 26.08.2016 emisă în soluționarea contestației nr. 19133/17.08.2016 înregistrată la OIPOSDRU - MECT sub nr. x/18.08.2016 și obligarea pârâtului la validarea sumelor din Cererea de rambursare suplimentară nr. 6, aferente personalului implicat (costurile per expert), în implementarea proiectului "Programe doctorale și postdoctorale de excelență pentru formarea de resurse umane înalt calificate pentru cercetare în domeniile Științele Vieții, Mediului și Pământului" - contract de finanțare x din 08.04.2014.

Prin sentința civilă nr. 1940 din data de 24 aprilie 2018, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a respins excepția inadmisibilității, ca neîntemeiată și a respins cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta Universitatea din București, în contradictoriu cu pârâtul Organismul Intermediar Programul Operațional Capital Uman - Ministerul Educației Naționale (OI-POCU MEN), ca neîntemeiată.

Împotriva sentinței nr. 1940 din data de 24 aprilie 2018, pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a declarat recurs reclamanta Universitatea din București și în temeiul dispozițiilor art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârii recurate și, în rejudecare, admiterea acțiunii astfel cum a fost formulată.

Criticile de nelegalitate subsumate motivului de casare invocat de recurenta-reclamantă vizează încălcarea sau aplicarea greșită de către instanța de fond a normelor de drept material incidente speței sub următoarele aspecte:

- Instanța de fond a interpretat, în mod greșit, regulile conținute în Ghidul Solicitantului - Condițiile Generale 2013, din capitolul 3.1.4. "plafoanele maxime de referință ale cheltuielilor cu personalul", conchizând că din prevederile menționate "se prezumă că Plafoanele maxime de referință ale cheltuielilor cu personalul, stabilite la capitolul 3.1.4. din Ghidul Solicitantului - Condiții Generale 2013, corespund unei activități cu normă întreagă, evidența unei astfel de concluzii rezultând chiar din formularea pct. 1.3., unde sunt indicate elementele de referință (zile și ore de lucru)."

În combaterea acestei concluzii a instanței de fond, recurenta-reclamantă susține că, astfel cum rezultă din Ghidul Solicitantului - Condițiile Generale varianta 2013, la pct. 1.3. din capitolul 3.1.4. "(. . . . . . . . . .) în cazul în care activitatea zilnică este efectuată parțial, decontarea se va determina în baza retribuției echivalente pe oră, luând ca punct de referință ziua de lucru de opt ore și o medie de 21 de zile lucrătoare pe lună", fiind stabilite în continuare nivelurile maxime ale retribuției aferente experților de management și de implementare, în funcție de experiența acestora.

Pe de altă parte, potrivit variantei din anul 2014 a acestui Ghid al Solicitantului - Condițiile Generale, a fost adăugată la acest capitol anterior menționat și următoarea mențiune potrivit căreia "în situația în care în cadrul bugetului proiectului nu se menționează explicit norma de încadrare (de tipul număr de ore/zi sau numărul de ore/lună) a unui expert angajat în cadrul proiectului, se va considera că expertul în cauză este încadrat cu normă întreagă de lucru, respectiv 8 ore/zi, 21 zile lucrătoare/lună".

Raportând aceste prevederi din Ghidul Solicitantului la motivele concrete care au stat la baza emiterii Scrisorii standard de informare contestată în prezenta cauză, precum și la mențiunile din bugetul proiectului și din contractele individuale de muncă, susține recurenta că pârâtul a respins, în mod nelegal, cheltuielile aferente retribuției cuvenită personalului implicat (costurile per expert) în implementarea proiectului, justificarea potrivit căreia, aceste cheltuieli ar fi depășit tariful orar din cadrul bugetului detaliat al proiectului, nefiind corespunzătoare mențiunilor care rezultă atât din analiza conținutului acestui din urmă document, dar și din interpretarea prevederilor din Ghidul Solicitantului - Condiții Generale, varianta 2013, evocate anterior.

Afirmă recurenta-reclamantă că trebuia reținut faptul că, deși reclamanta nu a menționat tariful orar aferent retribuțiilor cuvenite experților din echipa de management și/sau de implementare, totuși a solicitat acordarea finanțării prin prezentarea activității zilnice care urma a fi desfășurată de către acești experți, prin indicarea expresă a duratei acestei activități zilnice, situație din care rezultă că pârâtul a avut cunoștință de modul în care atât beneficiarul finanțării, cât și partenerii acestuia urmau a retribui experții de implementare, potrivit modalității expusă anterior, iar nu prin raportare la 8 ore/zi.

O altă confirmare a lipsei vreunei cauze de neeligibilitate a cheltuielilor cu salariile, e dată tot de pârât care, până în luna noiembrie 2014, a validat în întregime cheltuielile aferente salariaților fără a se vedea CR 1 și CR 2), pe baza acelorași contracte individuale de muncă, ale aceluiași Ghid și contract de finanțare și aceluiași buget detaliat al proiectului, fără a considera că s-a depășit vreun tarif orar.

- În mod greșit, a reținut instanța de fond "(. . . . . . . . . .) că evaluatorii nu au considerat necesar, la momentul aprobării cererii de finanțare, a cere clarificări cu privire la numărul de ore cu care este implicat fiecare expert în proiect, cu atât mai mult cu cât contractele individuale de muncă sunt subsecvente acestei evaluări".

Solicită recurenta-reclamantă a se avea în vedere că această motivare este eronată conducând la adoptarea unei soluții greșite de către prima instanță, întrucât a omis faptul că modelul de buget detaliat - anexă a cererii de finanțare și care se constituie și ca anexă a contractului de finanțare, este un document (template) pus la dispoziția solicitantului/beneficiarului de către AMPOSDRU (a fost descărcat din sistemul Action template-ul în Excell în care s-au introdus detaliile bugetare, iar ulterior a fost uploadat documentul completat în același sistem electronic). Acest câmp (numărul de ore/lună), pretins la acest moment ca fiind obligatoriu și care generează consecințe privind eligibilitatea cheltuielilor, reprezentând norma de încadrare, nu a existat nici la data încheierii contractului de finanțare, nici ulterior, astfel că Beneficiarul nu putea considera că o astfel de mențiune prevăzută orientativ (numărul de ore corespunzător costului bugetat), timp cât aceasta nu fusese impusă și nu era obligatorie în niciun fel, poate fi în măsură să conducă la declararea neeligibilitătii unor sume importante cheltuite în proiect.

Prin urmare, trebuie să se rețină că pârâtul avea obligația de a aduce la cunoștința reclamantei, anterior încheierii contractului de finanțare și ulterior, în timpul derulării acestuia și realizării cheltuielilor aferente personalului implicat (costurile per expert) în implementare, că o astfel de cheltuială nu va fi aprobată în măsura în care nu este cuprins tariful orar în bugetul detaliat al proiectului, iar în caz contrar se va proceda la reducerea proporțională a acestor cheltuieli cu retribuția experților din echipa de implementare în cazul în care vor fi încheiate contracte individuale de muncă cu timp parțial, astfel cum rezultă din aplicarea variantei din 2014 a Ghidului Solicitantului - Condiții Generale.

Totodată, afirmă recurenta că modul de aplicare a prevederilor contractului de finanțare coroborat cu prevederile Ghidului Solicitantului - Condiții Generale, varianta 2013, nu corespunde voinței inițiale a părților contractante, iar interpretarea impusă prin Scrisoarea standard de informare de către pârât în situația reclamantei nu putea sta la baza respingerii cheltuielilor în vederea rambursării în contextul în care, experții retribuiți în această modalitate au finalizat activitățile pentru care au fost retribuiți, nefiind constatate nereguli sub acest aspect, iar sumele aferente acestor cheltuieli nu au depășit nivelul maxim inițial prevăzut pentru această activitate astfel cum a fost aprobată prin bugetul detaliat al proiectului finanțat de către pârât.

Pe de altă parte, refuzul concretizat prin respingerea la rambursare a acestor cheltuieli aferente retribuției cuvenită experților din echipa de implementare este motivat pe considerente străine documentelor care au fost analizate inițial în vederea aprobării acordării finanțării în favoarea reclamantei, iar în plus nu rezultă că, potrivit Ghidului Solicitantului - Condiții Generale aferent anului 2013, prevederea potrivit căreia " în cazul în care activitatea zilnică este efectuată parțial"(al cărei înțeles nu rezultă în mod expres din acest Ghid) nu putea fi interpretată în cazul reclamantei în sensul că experții din echipa de implementare ar fi prestat, în limita intervalului orar prevăzut în contractele individuale de muncă și anexele aferente cererii de finanțare, parțial această activitate, nefiind indicate și dovedite astfel de nereguli, pârâtul prezumând fără justificare contractuală și legală, că prin menționarea unui interval orar parțial în CIM-urile acestor experți de implementare a proiectului finanțat se prezumă, în temeiul prevederilor din Ghidul Solicitantului - Condiții Generale varianta 2013, că activitatea zilnică a acestora ar fi parțială prin raportare la o activitate zilnică de 8 sau chiar 12 ore/zi, pârâtul nefacând dovada că experții în raport de propria experiență, nu ar fi fost în măsură să desfășoare și să finalizeze în mod corespunzător activitățile finanțate astfel.

Pe lângă faptul că prima instanță reține greșit atunci când afirmă că "(. . . . . . . . . . .) la stabilirea venitului lunar brut s-a avut în mod corect în vedere faptul că, dacă nu este prevăzută în buget norma de încadrare, se va considera că suma prevăzută în buget (costul/salariul lunar) corespunde unei norme întregi, astfel încât tariful orar cuvenit expertului se va obține prin împărțirea costului lunar din buget la 168 (21 zile/8 ore), iar rata orară astfel obținută se va înmulți cu numărul de ore prestate în proiect", rezultă dincolo de orice îndoială că sentința primei instanțe este dată cu interpretarea și aplicarea greșită a legii.

Pornind de la aceste precizări din Ghidul Solicitantului - Condiții Generale, varianta 2013, pârâtul a recalculat rata orară a fiecărui expert și membru al personalului administrativ/auxiliar angajat cu contract de muncă, fără a ține seama de conținutul contractului de muncă (CIM), împărțind, costul lunar prevăzut în bugetul Proiectului la 21 zile și 8h/zi, respectiv 168 de ore, chiar dacă costul din bugetul aprobat fusese prevăzut un salariat încadrat cu o fracție de normă. Apoi OIPOSDRU a calculat rata orară conform contractului de muncă acceptând la rambursare diferența dintre rata orară determinată conform CIM și rata orară determinată prin calculul de mai sus. Și aceasta în condițiile în care toți experții (toate pozițiile de expert) și personalul administrativ și auxiliar figurau în Cererea de finanțare și în Bugetul detaliat al Proiectil evaluat cu ocazia aprobării Cererii de finanțare, toate salariile lunare brute prevăzute Contractele individuale de muncă respectau Bugetul detaliat, anexă a Contractului finanțare, toate ratele orare determinate în baza Contractelor individuale de muncă respectau plafoanele maxime de decontare prevăzute în Ghidul Solicitantului 2013. Interpretarea dată de AM/OI și confirmată de către instanță prevederilor cap. 3.1.4 pct. 1.3 din Ghidul Solicitantului - Condiții Generale, varianta 2013, este eronată și arbitrară, fără legătură cu situația concretă raporturilor de muncă încheiate cu experții din Proiect.

Or, chiar dacă s-ar presupune că prevederile pct. -ului 1.3 din Ghidul Solicitantului - Condiții Generale, varianta 2013, ar fi putut avea semnificația dată de pârât, la această concluzie s-a ajuns în luna noiembrie 2014, atunci pârâtul avea cel puțin obligațiile, nerespectate altfel, prevăzute de art. 6 lit. B) alin. (1) și alin. (3) din Contractul de finanțare, acelea de:

- "a informa Beneficiarul, în termen de 5 zile de la emiterea unei decizii care poate afecta implementarea proiectului;

(. - "informa beneficiarul cu privire la rapoartele, concluziile si recomandările care au impact asupra proiectului acestuia, formulate de către Comisia Europeana și orice altă autoritate competentă."

Pe de altă parte, susține recurenta-reclamantă, adresa DG AMPOSDRU nr. 23442/04.11.2014 este o adăugare la Ghidul Solicitantului - Condiții Generale, varianta 2013, nefiind însușită de către ambele părți contractante, fiind impusă odată cu publicarea Ghidului Solicitantului - Condiții Generale, varianta 2014, neaplicabil în cazul reclamantei.

Prin întâmpinarea formulată în cauză, intimata-pârâtă a invocat, în principal, excepția inadmisibilității recursului, excepția nulității recursului pentru nemotivare, respinse în ședința publică de la 4 iunie 2021 pentru motivele arătate în practicaua prezentei decizii, iar, în subsidiar, a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

II. Soluția și considerentele instanței de recurs

Analizând cererea de recurs, prin prisma criticilor formulate, a ansamblului probatoriu administrat în cauză, precum și prin raportare la dispozițiile legale incidente în cauză, Înalta Curte constată că recursul declarat de reclamanta Universitatea din București este nefondat, pentru considerentele expuse în cele ce urmează:

Din perspectiva argumentelor ce au fost subsumate cazului de casare reglementat de art. 488 alin. (1), pct. 8 C. proc. civ., Înalta Curte reține că problema litigioasă din speță, asupra căreia a fost chemată să se pronunțe instanța de contencios administrativ, este, în principal, aceea a verificării manierei în care recurenta a implementat, în perioada 1.11.2014 - 31.05.2015, din perspectiva cheltuielilor cu personalul implicat (resurse umane și personal administrativ), Proiectul x, intitulat "Programe doctorale și postdoctorale de excelență pentru formarea de resurse umane înalt calificate pentru cercetare în domeniile Științele Vieții, Mediului și Pământului." ("Proiectul"), respectiv, dacă suma solicitată prin Cererea de rambursare nr. x suplimentară, în cuantum de 195.427,34 RON, înregistrată la OIPOSDRU MECT cu nr. x/06.06.2015, îndeplinește condițiile reglementate de capitolului 3.1.4 din Ghidului solicitantului - Condiții generale 2013, coroborate cu prevederile contractului de finanțare x din 08.04.2021, spre a fi considerate drept cheltuieli eligibile.

Însușindu-și raționamentul juridic expus de instanța de fond în hotărârea pronunțată, pe care îl apreciază legal și temeinic, Înalta Curte reține că din interpretarea sistematică a prevederilor capitolului 3.1.4, pct. 1.3, pct. 3 și pct. 4 din Ghidului solicitantului - Condiții generale 2013 rezultă că mecanismele de decontare a cheltuielilor cu personalul sunt structurate în funcție de două principale repere: (a) cel al unei remunerări determinate în considerarea unei activități efectuate integral - echivalentul unui contract de muncă cu normă întreagă și (b) cel al unei remunerări determinate în considerarea unei activități zilnice efectuate parțial - echivalentul unui contract de muncă cu timp parțial.

Fiecare dintre aceste repere implică un mecanism distinct de calcul al cheltuielii realizate cu personalul, în sensul că, în ipoteza încadrării expertului cu normă întreagă remunerarea maximă prevăzută de ghid este calculată prin raportare la retribuția zilnică/lunară, în timp ce în cazul încadrării expertului cu timp parțial, decontarea se va realiza pe baza retribuției echivalente pe oră, luând ca punct de referință ziua de lucru de opt ore și o medie de 21 de zile lucrătoare pe lună (respectiv o împărțire a bugetului detaliat la 168 ore/lună).

Pe de altă parte, identificarea mecanismului aplicabil procedurii de calcul a cuantumului cheltuielilor eligibile, în cadrul fiecărui proiect în parte, este determinată de individualizarea dată de solicitant duratei muncii pe care echipa de implementare urmează să o desfășoare în cadrul proiectului, în cuprinsul cererii de finanțare și a bugetului detaliat al proiectului. Relevante din această perspectivă sunt și prevederile art. 105 alin. (2) din Codul muncii care reglementează o prezumție legală, potrivit căreia în condițiile în care nu este specificată durata muncii și repartizarea programului de lucru, condițiile în care se poate modifica programul de lucru și interdicția de a efectua ore suplimentare, cu excepția cazurilor de forță majoră sau pentru alte lucrări urgente destinate prevenirii producerii unor accidente ori înlăturării consecințelor acestora, se prezumă existența unui raport de muncă încheiate pentru o normă întreagă.

Or, întrucât în cuprinsul cererii de finanțare nr. x din 10.08.2013, recurenta nu a specificat faptul că încadrarea resursei umane și a personalului administrativ implicat în implementarea proiectului era una cu timp parțial (neexistând astfel de mențiuni nici în rubrica Managementul proiectului, nici în rubrica Justificarea bugetului cererii de finanțare și nici în altă rubrică a cererii de finanțare, raționamentul judecătorului fondului ce a fost construit în jurul prezumției unei încadrări a personalului într-o activitate cu normă întreagă este unul în conformitate cu spiritul și litera Ghidului solicitantului - Condiții generale 2013, dar și cu prevederile Contractului de finanțare nr. x/08.04.2021

Raportul juridic existent între finanțator și reclamanta - recurentă este unul contractual, născut prin încheierea contractului de finanțare cu privire la proiectul x, cu titlul "Programe doctorale si post-doctorale de excelenta pentru formarea de resurse umane înalt calificate pentru cercetare în domeniile Științele Vieții, Mediului și Pământului".

Conform prevederilor art. 1270 C. civ., prin care se prevede faptul că acordul de voință al părților, liber exprimat în condiții de legalitate și concretizat prin contractul semnat de acestea, are putere de lege între părțile contractante, art. 4 contract de finanțare, art. 2 alin. (1) lit. a) din O.U.G. nr. 66/2011, cu modificările și completările ulterioare care definește noțiunea de neregulă, coroborat cu prevederile art. 31 și art. 21 alin. (13) din O.U.G. nr. 66/2011, apare ca legitimă și legală măsura sancționatorie de invalidare de sume dispusă de autoritatea pârâtă prin actul administrativ a cărui anulare se solicită.

Înalta Curte constată în acest sens, că potrivit art. 4 din contractul de finanțare semnat de reclamantă, eligibilitatea cheltuielilor angajate pe perioada de implementare a proiectului se stabilește conform: H.G. nr. 759/2007, Ordinul comun 1117/2170/2010, Ghidului Solicitantului Condiții Generale și Specifice, contractul de finanțare, legislația comunitară și națională în vigoare, instrucțiunile și deciziile AMPOSDRU, alte dispoziții legale aplicabile.

Conform art. 11 din același contract "orice modificare a contractului se face cu acordul părților prin încheierea unui act adițional sau aprobarea unei notificări, cu excepția modificărilor determinate de schimbări în cadrul legislativ care vor intra în vigoare la data menționată în actul normativ respectiv ".

Afirmația recurentei-reclamante în sensul că nu a avut cunoștință despre obligativitatea evidențierii normei de încadrare, nu are susținere probatorie, atât timp cât, așa cum afirmă recurenta a descărcat din sistemul ActionWeb modelul de buget detaliat- anexă la cererea de finanțare și la contractul de finanțare, iar în Ghidul Solicitantului - Condiții Generale, capitolul 3.1.4. "Plafoanele maximale de referință ale cheltuielilor cu personalul', respectiv punctul 1.3. se stipulează că "(...) în cazul în care activitatea zilnică este efectuată parțial, decontarea se va determina în baza retribuției echivalente pe oră, luând ca punct de referință ziua de lucru de opt ore și o medie de 21 de zile lucrătoare pe lună" și punctul 1.4. "Niveluri maximale ale remunerării personalului administrativ și auxiliar " cu privire la tariful orar.

Înalta Curte amintește că Ghidul Solicitantului reprezintă documentul pilon în ceea ce privește procesul de obținere a fondurilor nerambursabile prin Programul Operațional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane și acesta conține regulile pentru pregătirea, întocmirea și depunerea proiectului, precum și modalitatea de selecție, aprobare și derulare a proiectului.

Tot în acest act este prevăzut și Principiul managementului financiar riguros, în sensul că "Pentru a fi eligibilă, o cheltuială trebuie să îndeplinească în mod cumulativ următoarele condiții: (..) să fie în conformitate cu principiile unui management financiar riguros, având în vedere utilizarea eficientă a fondurilor și un raport optim cost-rezultate".

Astfel, în mod corect, instanța de fond a apreciat faptul că "în tabelele din cadrul acestei secțiuni a Ghidului, este indicată valoarea maximă a remunerației, în raport de experiența profesională, iar din coroborarea acestora cu regula de la pct. 1.3., conform căreia, "în cazul în care activitatea zilnică este efectuată parțial, decontarea se va determina în baza retribuției echivalente pe oră, luând ca punct de referință ziua de lucru de opt ore și o medie de 21 de zile lucrătoare pe lună", rezultă că nivelul maxim al remunerației este aplicabil în cazul în care și activitatea este prestată integral, cu un contract individual de muncă încheiat pentru 21 de zile lucrătoare pe lună și o zi de lucru de 8 ore.

O interpretare contrară contravine regulii generale de eligibilitate a cheltuielilor (prevăzute la pct. 3.1.3. din același Ghid), aceea de a fi în conformitate cu principiile unui management financiar riguros, având în vedere utilizarea eficientă a fondurilor și un raport optim cost-eficientă".

În acord cu instanța de fond, Înalta Curte reține că, așa cum rezultă din dispozițiile Codului Muncii, regula este încheierea unui contract individual de muncă cu normă întreagă.

Din interpretarea coroborată a dispozițiilor art. 101, art. 108 și art. 109 alin. (1) din Codul muncii care diferențiază și definește noțiunile de angajat cu normă întreagă și salariatul cu fracțiune de normă rezultă că Plafoanele maxime de referință ale cheltuielilor cu personalul, stabilite la capitolul 3.1.4. din Ghidul Solicitantului - Condiții Generale 2013, corespund unei activități cu normă întreagă, evidența unei astfel de concluzii rezultând chiar din formularea pct. 1.3., unde sunt indicate elementele de referință (zile și ore de lucru).

În mod corespunzător, și cheltuielile efectuate în timpul implementării proiectului se prezumă a respecta aceleași condiții, fiind firesc că evaluatorii nu au considerat necesar, la momentul aprobării cererii de finanțare, a cere clarificări cu privire la numărul de ore cu care este implicat fiecare expert în proiect, cu atât mai mult cu cât contractele individuale de muncă sunt subsecvente acestei evaluări.

Pe de altă parte, intervenția Instrucțiunii nr. 99 din 16.09.2014, care a prevăzut obligativitatea detalierii numărului de ore și tarifului/oră pentru fiecare sublinie bugetară din cadrul capitolului Resurse Umane, a fost emisă în vederea aplicării unitare, la nivelul tuturor Organismelor Intermediare, a Ordinului nr. 1069/2013 - Ghidul Solicitantului Condiții Generale 2013, nefiind vorba despre un act modificator, ci despre un act de interpretare a unei norme preexistente. Aceeași interpretare a fost confirmată și de instanța de judecată în prezenta cauză, autoritatea pârâtă aplicând în mod corect dispozițiile legale situației de fapt constatate.

În mod judicios, a sesizat instanța de fond că "într-o interpretare contrară, s-ar ajunge la situația în care activitatea normală de 8 ore/zi ar fi împărțită între 2 salariați cu fracțiune de normă de 4 ore/zi, ambii putând beneficia de plafonul maxim, ceea ce nu poate fi acceptat".

De asemenea, plafonul maxim prevăzut de Ghidul Solicitantului - Condiții Generale 2013 privește costurile per activitate, adică un cost generic al resursei umane pentru implementarea proiectului, astfel că atunci când activitatea presupune un volum de muncă de 1 oră/zi, ar fi excesiv și vădit contrar principiului raportului optim cost-eficiență - a se considera că bugetul alocat activității beneficiarului poate rămâne același ca în cazul în care activitatea ar fi presupus un volum de muncă de 8 ore/zi.

Opțiunea reclamantei de a-și desfășura activitatea cu angajați part-time nu poate determina o altă abordare a modului de calcul al costurilor eligibile.

Pe cale de consecință, chiar dacă recurenta a prezentat înscrisuri pentru fiecare cheltuială de personal, nu se poate susține teza unui caracter eligibil al celor ce au fost calculate prin aplicarea unui mecanism străin de prevederile contractului de finanțare, în vigoare la momentul emiterii cererii de rambursare nr. x suplimentară lipsa, la data emiterii acestora, a mențiunilor privind retribuția echivalentă pe oră, generând o imposibilitate a verificării încadrării în plafoanele maxime decontate, conform Ghidului Solicitantului - Condiții Generale 2013, capitolului 3.1.4.

Nu poate fi ignorat nici faptul că potrivit art. 6, lit. A) alin. (1) din Contractul de finanțare: Beneficiarul, în calitate de semnatar al contractului, are responsabilitatea pentru implementarea proiectului, iar analiza realizată de echipa de verificare și aprobarea la plată a cererilor de rambursare nu pot nici exonera beneficiarul de o astfel de răspundere și nici consolida documentele implementării.

Pe cale de consecință, întrucât calculul cheltuielilor cu personalul implicat în implementarea proiectului x, cu titlul "Programe doctorale si post-doctorale de excelenta pentru formarea de resurse umane înalt calificate pentru cercetare în domeniile Științele Vieții, Mediului și Pământului (resurse umane și personal administrativ) a fost realizat de recurentă prin aplicarea unui mecanism eronat, extrinsec prevederilor contractului de finanțare, ce a generat o imposibilitate a decontării integrale a sumei solicitate prin cererea de rambursare nr. x suplimentară, în plafoanele maximale decontate conform prevederilor Ghidului Solicitantului - Condiții Generale 2013, Înalta Curte constată că, în mod legal, prima instanță a statuat că nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de Ghidul solicitantului și Contractul de finanțare pentru a constata eligibilă suma aferentă cheltuielilor aferente personalului administrativ și auxiliar.

În concluzie, aspectele invocate de recurenta-reclamantă prin cererea de recurs nu sunt de natură să conducă la reformarea hotărârii recurate, aceasta fiind apărată de orice critică de nelegalitate ce s-ar putea subsuma motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) punctul 8 din C. proc. civ., legalitatea soluției pronunțate de judecătorul fondului fiind confirmată de către instanța de control judiciar, întrucât reflectă interpretarea și aplicarea corectă a prevederilor legale incidente cauzei.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul declarat de reclamanta Universitatea din București, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de recurenta-reclamantă Universitatea din București împotriva sentinței civile nr. 1940 din 24 aprilie 2018, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 04 iunie 2021.