ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5659/2022

Ședința publică din data de 24 noiembrie 2022

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată inițial la Tribunalul București – secția a II-a contencios administrativ și fiscal și ulterior pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca urmare a declinării competenței de soluționare a cauzei în favoarea acestei din urmă instanțe, prin sentința nr. 1011/16.02.2017, pe reclamanta Universitatea din București, în contradictoriu cu pârâtul Organismul Intermediar pentru Programul Operațional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane - Ministerul Educației și Cercetării Științifice –OIPOSDRU, anularea în parte a Deciziei din 15.12.2015, respectiv a pct. 1 lit. b), privind diminuarea cheltuielilor cu personalul implicat în implementarea proiectului, ca urmare a nedetalierii normei de lucru și a tarifului orar/expert în bugetul detaliat al proiectului "Programe doctorale și postdoctorale de excelență pentru formarea de resurse umane înalt calificate pentru cercetare în domeniile Științele Vieții, Mediului și Pământului" și obligarea pârâtului la validarea sumelor din cererea de rambursare nr. x versiunea 2, aferente personalului implicat (costuri per expert), în implementarea proiectului"Programe doctorale și postdoctorale de excelență pentru formarea de resurse umane înalt calificate pentru cercetare în domeniile Științele Vieții, Mediului și Pământului" - contract de finanțare x din 08.04.2014.

Ulterior, prin cererea completatoare, reclamanta a solicitat și anularea în parte a Deciziei nr. x/20.05.2016, respectiv a pct. 1(invalidarea cheltuielilor cu personalul implicat în implementarea proiectului), a pct. 2 (invalidarea cheltuielilor cu personalul implicat în implementarea proiectului de la Universitatea de Vest din Timișoara) și obligarea pârâtului la validarea sumelor din cererea de rambursare nr. x versiunea 2, aferente personalului implicat (costuri per expert), în implementarea proiectului"Programe doctorale și postdoctorale de excelență pentru formarea de resurse umane înalt calificate pentru cercetare în domeniile Științele Vieții, Mediului și Pământului" - contract de finanțare x din 08.04.2014, respectiv la validarea sumelor aferente personalului implicat în implementarea proiectului mai sus menționat de la Universitatea de Vest din Timișoara.

Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, prin sentința nr. 2587 din 4 decembrie 2019, a respins cererea de chemare în judecată, astfel cum a fost modificată, formulată de reclamantă.

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamanta, invocând . motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.

În motivarea căii de atac recurenta a reluat pe larg situația fapt, susținând, în esență, că hotărârea atacată a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material.

Astfel, în mod greșit prima instanță a apreciat că argumentele referitoare la nelegalitatea deciziilor atacate, în raport cu prevederile art. 4 din Contractul de finanțare nu au relevanță în cauză, or, prevederile acestui contract primează în raport cu cele ale Ghidului solicitantului,

Totodată, în mod eronat a reținut că este nefondată critica de nelegalitate întemeiată pe aplicarea greșită de către pârâtă a prevederilor cuprinse la cap. 3.1.4. Ghidul Solicitantului - Condiții Generale - Platfoane maximale de referință ale cheltuielilor cu personalul, pct. 1.3, potrivit cărora: "în cazul în care activitatea zilnică este efectuată parțial, decontarea se va determinaîn baza retribuției echivalente pe ora, luând ca referință ziua de lucru de 8 ore și o medie de 21 de zile lucrătoare pe lună" și că modalitatea de interpretare și calcul propusă de reclamanta este contrară și regulilor generale de eligibilitate a cheltuielilor (prevăzute la pct. 3.1.3 din Ghidul Solicitantului) acelea de a fi făcute în conformitate cu principiile unui management financiar riguros și cu utilizarea eficientă a fondurilor, ignorând susținerile și dovezile referitoare la faptul că respectivele cheltuieli salariale nu au depășit bugetul proiectului.

De altfel,. chiar și pârâta, în cuprinsul deciziilor de soluționare a contestațiilor administrative, s-a limitat în a invoca dispozițiile pct. 1.3 din secțiunea 3.1.4. din Ghidul Solicitantului Condiții Generale 2013 fără să arate motivul pentru care se înlătură de la aplicare prevederile Contractului de finanțare nr. x din 08.04.2014.

Potrivit recurentei, în realitate clauzele Contractului de finanțare prevalează față de Ghidul Solicitantului, așa încât soluția de declarare a neeligibilității cheltuielilor fundamentată pe Secțiunea 3.1.4 pct. 1.3 din acest Ghid, cu ignorarea efectelor juridice produse de contract, este nelegală.

Prin urmare, se observă că datele necesare salarizării experților din proiect rezultă din prevederile contractelor individuale de muncă ale acestora corelate cu prevederile din Bugetul proiectului.

Or, faptul că în documentele proiectului nu s-a specificat că suma este bugetată pentru timp parțial nu este de natură să atragă neeligibilitatea parțială a acestor cheltuieli, câtă vreme reclamanta s-a încadrat în bugetul prevăzut pentru fiecare caz în parte și nu s-au semnalat neconformități cu înscrisurile justificative, respectiv rapoarte de activitate și pontaje întocmite conform prevederilor contractuale.

Cît privește pretinsa încălcare a prevederilor 3.1.4 din Ghidul Solicitantului, a arătat că acestea au doar o valoare orientativă pentru calculul retribuției echivalente/oră - ceea ce nu este cazul reclamantei care, prin contractele încheiate, a precizat un timp de lucru în ore/lună pentru fiecare expert, din care rezultă că, în toate cazurile, programul de lucru este unul partial.

Așa fiind, a apreciat recurenta că simpla invocare a prevederilor Ghidului Solicitantului ca temei de drept al constatării neeligibilității cheltuielilor de personal, devine irelevantă, în lipsa motivării de fapt efective a actelor administrative.

Oportunitatea cheltuielilor prevăzute în bugetul detaliat anexat cererii de finanțare se analizează la momentul depunerii acesteia, anterior semnării contractului de finanțare, iar nu ulterior, pe parcursul implementării proiectului. O revenire a deciziei autorității exclusiv pe considerente de oportunitate nu poate fi acceptată întrucât echivalează cu o încălcare a principiului proporționalității, consacrat de art. 2 alin. (1) lit. n) din O.U.G. nr. 66/2011,

Totodată, deși motivul invocat pentru refuzul rambursării îl constituie prevederile Ghidului Solicitantului - Condiții Generale 2013, cap 3.1.4., punctul 1.3, OIPOSDRU - nu face aplicarea acestui pct. -1.3 din Ghid, ci a prevederilor Ghidului Solicitantului - Condiții Generale 2014.

Raportând prevederile din Ghidul Solicitantului - Condiții Generale 2013 la motivele concrete care au stat la baza emiterii deciziilor contestate în cauză, precum și la mențiunile din bugetul proiectului și din contractele individuale de muncă, recurenta a susținut că pârâtul a respins în mod nelegal cheltuielile aferente retribuției cuvenită personalului implicat (costurile per expert) în implementarea proiectului, justificarea potrivit căreia aceste cheltuieli ar fi depășit tariful orar din cadrul bugetului detaliat al proiectului nefiind corespunzătoare mențiunilor care rezultă atât din analiza conținutului acestui din urmă document, dar și din interpretarea prevederilor din Ghidul Solicitantului - Condiții Generale, varianta 2013.

În opinia recurentei, pârâtul avea obligația de a aduce Ia cunoștința reclamantei, anterior încheierii contractului de finanțare și ulterior, în timpul derulării acestuia și a realizării cheltuielilor aferente personalului implicat (costurile per expert) în implementare, că o astfel de cheltuială nu va fi aprobată în măsura în care nu este cuprins tariful orar în bugetul detaliat al proiectului, iar în caz contrar se va proceda la reducerea proporțională a acestor cheltuieli cu retribuția - experților din echipa de implementare în cazul în care vor fi încheiate contracte individuale de muncă cu timp parțial, astfel cum rezultă din aplicarea variantei din 2014 a Ghidului Solicitantului-Condiții Generale.

Așa fiind, a apreciat că modul de aplicare a prevederilor Contractului de finanțare coroborat cu prevederile Ghidului Solicitantului - Condiții Generale, varianta 2013, nu corespunde voinței inițiale a părților contractante, iar interpretarea, impusă prin procesul-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare de către pârât nu putea sta la baza recalculării cheltuielilor, în contextul în care experții retribuiți în această modalitate au finalizat activitățile pentru care au fost retribuiți.

Pornind de la precizările din Ghidul Solicitantului - Condiții Generale, varianta 2013, pârâtul a recalculat rata orară a fiecărui expert și membru al personalului administrativ/auxiliar angajat cu contract de muncă, fără a ține seama de conținutul contractului de muncă.

Astfel, interpretarea dată de pârât și confirmată de către instanță a prevederilor cap. 3.1.4 pct. 1.3 din Ghidul Solicitantului - Condiții Generale, varianta 2013, este eronată și arbitrară, fără legătură cu situația concretă a raporturilor de muncă încheiate cu experții din proiect, așa încât punctul 1.3 este inaplicabil cauză, iar interpretarea în temeiul căreia s-au diminuat cheltuielile salariale a intervenit după semnarea contractului de finanțare, la mai multe luni de la începutul perioadei de implementare, odată cu încheierea Actului adițional nr. x la Contractul de finanțare, fiind, așadar, nelegală aplicarea unor prevederi din Ghidul Solicitantului - Condiții Generale 2014.

Așadar, de abia prin Actului adițional nr. x la Contractul de finanțare au fost introduse numărul de ore și tariful brut, inclusiv contribuțiile angajatorului, în bugetul detaliat al proiectului, prin urmare acest act care va produce efecte juridice ulterioar datei închierii lui, respectiv 18.06.2015 și nu pentru perioada anterioară de implementare a proiectului, respectiv 01.09.2014-31.10.2014.

În aceste condiții, a apreciat că prima instanță nu a analizat fondul cauzei, încălcând principiul disponibilității dar si dispozițiile legale care stabilesc ca judecătorul să stăruie, prin toate mijloacele legale, pentru a preveni orice greșeală privind aflarea adevărului.

Or, chiar dacă s-ar presupune că prevederile pct. -ului 1.3 din Ghidul Solicitantului - Condiții Generale, varianta 2013, ar fi putut avea semnificația dată de pârât, la această concluzie s-a ajuns prin modificările/completările aduse de Actul Adițional nr. 2, așstfel că până la acea dată pârâtul avea cel puțin obligațiile, nerespectate de altfel, prevăzute de art. 6 lit. B) alin. (1) și alin. (3) din Contractul de finanțare.

În concluzie, recurenta a solicitat admiterea recursului, casarea sentinței atacate și, pe fond, admiterea acțiunii.

Prin întâmpinare, intimatul-pârât Organismul Intermediar Programul Operațional Capital Uman - Ministerul Educației a solicitat respingerea recursului, ca nefondat, și menținerea sentinței atacate, fiind temeinică și legală.

II. Considerentele Înaltei Curți asupra recursului

Examinând sentința atacată prin prisma criticilor formulate de recurentă și în temeiul art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este nefondat.

Recurenta-reclamantă a învestit instanța de contencios administrativ cu o cerere vizând anularea în parte a Deciziei din 15.12.2015, respectiv a pct. 1 lit. b), privind diminuarea cheltuielilor cu personalul implicat în implementarea proiectului, ca urmare a nedetalierii normei de lucru și a tarifului orar/expert în bugetul detaliat al proiectului și obligarea pârâtului la validarea sumelor din cererea de rambursare nr. x versiunea 2, aferente personalului implicat (costuri per expert), în implementarea proiectului "Programe doctorale și postdoctorale de excelență pentru formarea de resurse umane înalt calificate pentru cercetare în domeniile Științele Vieții, Mediului și Pământului" - contract de finanțare x din 08.04.2014.

Ulterior, prin cererea completatoare, reclamanta a solicitat și anularea în parte a Deciziei nr. x/20.05.2016, respectiv a pct. 1(invalidarea cheltuielilor cu personalul implicat în implementarea proiectului), a pct. 2 (invalidarea cheltuielilor cu personalul implicat în implementarea proiectului de la Universitatea de Vest din Timișoara) și obligarea pârâtului la validarea sumelor din cererea de rambursare nr. x versiunea 2, aferente personalului implicat (costuri per expert), în implementarea proiectului, respectiv la validarea sumelor aferente personalului implicat în implementarea proiectului mai sus menționat de la Universitatea de Vest din Timișoara.

Curtea de Apel București a respins acțiunea formulată de reclamantă ca neîntemeiată.

Soluția Curții de apel este corectă, fiind adoptată și de instanța de control judiciar în urma propriului demers de aplicare a dispozițiilor legale la situația de fapt.

În cauză, se reține că la data 08.04.2014, a fost încheiat Contractul de finanțare nr. x între Organismul Intermediar pentru Programul Operațional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane Ministerul Educației Naționale - OIPOSDRU MEN, delegat de către Autoritatea de Management pentru Programul Operațional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane - AMPOSDRU, conform Ordinului Ministrului Fondurilor Europene nr. 146/26.03.2014, și reclamanta Universitatea din București, în calitate de Beneficiar.

Obiectul contractului, având ca durată 18 luni (prelungită cu încă 2 luni prin actul adițional nr. x/2015), l-a constituit acordarea finanțării nerambursabile de către AMPOSDRU pentru implementarea Proiectului intitulat "Programe doctorale și postdoctorale de excelență pentru formarea de resurse umane înalt calificate pentru cercetare în domeniile Științele Vieții, Mediului și Pământului", valoarea totală eligibilă a contractului fiind estimată la suma de 9.647.808 RON.

Astfel, la data de 30.06.2016 a fost înregistrată la OIRPOSDRU MECȘ, sub nr. 01/6156/SVFP, Cererea de rambursare nr. x Versiunea 2, pentru perioada de referință 01.09.2014-31.10.2014, în sumă totală de 906.330,63 RON.

Prin Scrisoarea standard de informare nr. x/10.09.2015, pârâtul a informat reclamanta că din suma totală de 906.330.63 RON, solicitată spre rambursare, a fost validată suma de 878.670,80 RON, cu motivarea că s-a procedat la diminuarea cheltuielilor cu personalul implicat în conformitate cu prevederile Ghidului Solicitantului Condiții Generale 2013 cap. 3.1.4 pct. 1.3. referitoare la plafoanele maximale potrivit cu care: "În cazul în care activitatea zilnică este efectuată parțial, decontarea se va determina în baza retribuției echivalente pe oră, luând ca punct de referință ziua de lucru de 8 ore și o medie de 21 zile lucrătoare pe lună".

Prin Decizia nr. x/21.09.2015, Comisia de soluționare a admis în parte a contestația reclamantei cu privire la solicitarea de rambursare a cheltuielilor cu personalul implicat în implementarea proiectului, în sensul că:

- a aprobat sumele aferente cheltuielilor cu personalul implicat în managementul proiectului, întrucât, în cererea de finanțare se menționează tariful pe oră pentru fiecare funcție în parte din echipa de management, iar contractele de muncă sunt în conformitate cu bugetul detaliat, cu excepția funcției de Coordonator proiect P2 și Asistent manager P2 – pct. 1.a, și

- a menținut diminuarea cheltuielilor cu personalul implicat în implementarea proiectului ca urmare a nedetalierii normei de lucru și a tarifului orar/expert în bugetul detaliat, iar estimarea cost RU bazat pe cuantificare ore membrii El/proiect, precum și informațiile cu privire la cheltuielile salariale El, din cererea de finanțare nu reprezintă bază de calcul pentru bugetul detaliat al proiectului și nu este în concordanță cu informațiile cuprinse în contractele de muncă - pct. 1.b.

Ulterior, la data de 11.12.2015, a fost înregistrată la OIPOSDRU MECT, sub nr. x/Cererea de rambursare nr. x Versiunea 2, pentru perioada de referință 01.11.2014 - 31.05.2015, în sumă totală de 2.267.402,59 RON.

Prin Scrisoarea standard de informare nr. x/13.04.2016, pârâtul a informat reclamanta că din suma totală de 2.267.402,59 RON, solicitată spre rambursare, a fost validată suma de 2.263.094,58 RON, întrucât, s-a procedat la diminuarea cheltuielilor cu personalul implicat în implementarea proiectului, considerând că, nu sunt cheltuieli eligibile prin raportare la prevederile din Ghidul Solicitantului Condiții Generale 2013, pag. 22, cap. 3.1.4. - Plafoanele maximale de referință ale cheltuielilor cu personalul.

Prin Decizia nr. x/22.04.2016, Comisia de soluționare, învestită cu soluționare contestației formulate de către reclamantă, a decis menținerea soluției cu privire la invalidarea cheltuielilor cu personalul implicat în implementarea proiectului, precum și menținerea deciziei cu privire la invalidarea cheltuielilor cu personalul implicat în implementarea proiectului de la Universitatea de Vest din Timișoara.

Înalta Curte constată nu poate primi criticile recurentei, care, în esență, sunt centrate pe faptul că interpretarea dată de pârât și confirmată de către instanță, în privința prevederilor cap. 3.1.4 pct. 1.3 din Ghidul Solicitantului - Condiții Generale, varianta 2013, este eronată și arbitrară, fără legătură cu situația concretă a raporturilor de muncă încheiate cu experții din proiect, iar clauzele Contractului de finanțare prevalează față de Ghidul Solicitantului, așa încât soluția de declarare a neeligibilității cheltuielilor fundamentată pe Secțiunea 3.1.4 pct. 1.3 din acest Ghid, cu ignorarea efectelor juridice produse de contract, este nelegală.

Din această perspectivă sunt relevante prevederile Ghidului Solicitantului -Condiții Generale 2013, care la cap. 3.1.4, pct. 1.3. referitor la plafoanele maximale prevede "În cazul în care activitatea zilnică este efectuată parțial, decontarea se va determina în baza retribuției echivalente pe oră, luând ca punct de referință ziua de lucru de 8 ore și o medie de 21 zile lucrătoare pe lună".

Analizând aceste prevederi legale, instanța de control judiciar constată că în mod legal autoritatea publică pârâtă le-a avut în vedere la emiterea actelor administrative atacate, cum corect a sesizat și judecătorul fondului, în raport cu împrejurarea că reclamanta nu a procedat la indicarea în bugetul detaliat a unui număr concret definit de ore pe lună per expert, precum și norma de lucru și tariful orar al personalului implicat în implementarea proiectului.

Totodată, regula încheierii unui contract individual de muncă cu normă întreagă este instituită și de Codul muncii, care la art. 108 prevede că "timpul de muncă reprezintă orice perioadă în care salariatul prestează munca, se află la dispoziția angajatorului și îndeplinește sarcinile și atribuțiile sale, conform prevederilor contractului individual de muncă, contractului colectiv de muncă aplicabil și/sau ale legislației în vigoare".

Art. 109 alin. (1) din Codul muncii arată că "Pentru salariații angajați cu normă întreagă durata normală a timpului de muncă este de 8 ore pe zi și de 40 de ore pe săptămână" (din același Cod), iar art. 101 prevede că "salariatul cu fracțiune de normă este salariatul al cărui număr de ore normale de lucru, calculate săptămânal sau ca medie lunară, este inferior numărului de ore normale de lucru al unui salariat cu normă întreagă comparabil".

"Salariatul comparabil" este "salariatul cu normă întreagă din aceeași unitate, care are același tip de contract individual de muncă, prestează aceeași activitate sau una similară cu cea a salariatului angajat cu contract individual de muncă cu timp parțial, avându-se în vedere și alte considerente, cum ar fi vechimea în muncă și calificarea/aptitudinile profesionale" (art. 1011 alin. (3) din Cod).

Așadar, având în vedere și aceste prevederi legale, rezultă că se prezumă că Plafoanele maxime de referință ale cheltuielilor cu personalul, stabilite la capitolul 3.1.4. din Ghidul Solicitantului - Condiții Generale 2013, corespund unei activități cu normă întreagă, astfel cum reiese chiar din formularea pct. 1.3., unde sunt indicate elementele de referință (zile și ore de lucru).

De reținut este că plafonul maxim prevăzut de Ghidul Solicitantului - Condiții Generale 2013 privește costurile per activitate, adică un cost generic al resursei umane pentru implementarea proiectului, prin urmare atunci când activitatea presupune un volum de muncă de o oră/zi, ar fi excesiv - și vădit contrar principiului raportului optim cost-eficiență - a se considera că bugetul alocat activității beneficiarului poate rămâne același ca în cazul în care activitatea ar fi presupus un volum de muncă de 8 ore/zi.

Or, împrejurarea că reclamanta alege să-și desfășoare activitatea cu angajați part-time nu poate determina o altă abordare a modului de calcul al costurilor eligibile.

Prin urmare, contrar alegațiilor reclamantei, în mod corect s-a avut în vedere la stabilirea venitului lunar brut faptul că, dacă nu este prevăzută în buget norma de încadrare, se va considera că suma prevăzută în buget (costul/salariul lunar) corespunde unei norme întregi, astfel încât tariful orar cuvenit expertului se va obține prin împărțirea costului lunar din buget la 168 ore (21 zile/8 ore), iar rata orară astfel obținută se va înmulți cu numărul de ore prestate în proiect.

De altfel, în Ghidului Solicitantului - Condiții Generale 2013, la Secțiunea 1.5 Contribuția solicitantului, s-a prevăzut în mod expres că: "Pe parcursul implementării proiectului, cheltuielile efectuate în timpul implementării proiectului și considerate neeligibile la verificarea unei cereri de rambursare vor fi suportate de către dumneavoastră în calitate de beneficiar".

În concluzie, se reține că orele raportate atât de către experții reclamantei, cât și cei ai partenerilor au fost validate la un tarif orar rezultat din împărțirea sumei prevăzute în bugetul detaliat al proiectului, din care au fost eliminate contribuțiile angajatorului, la 168 ore/lună, ținând cont că înici în cuprinsul cererii de finanțare și nici în bugetul detaliat al proiectului, anexă la cererea de finanțare, nu a fost prevăzută durata muncii (nr. ore/lună), până la Actul adițional nr. x, aprobat de către reclamantă în data de 01.07.2015.

Cât privește afirmația recurentei că deși au fost invocate prevederile Ghidului în discuție, cap. 3.1.4, pct. 1.3, nu s-a făcut aplicarea acestora, ci, dimpotrivă, a prevederilor Ghidului solicitantului - Condiții generale 2014, se constată, contrar susținerilor părții, că prima instanță a pronunțat soluția cu interpretarea și aplicarea corectă a prevederilor cuprinse la cap. 3.1.4 din Ghidul solicitantului - Condiții generale 2013-Plafoanele maximale de referință ale cheltuielilor cu personalul, pct. 1.3.

Totodată, obligația de a preciza tariful orar pentru salariații din cadrul echipei de management și din cadrul echipei de implementare era în mod clar și fără echivoc prevăzută la pct. 1.3. din cap. 3.1.4. din Ghidul solicitantului - Condiții generale 2013, așa încât nu se poate susține cu suficient temei că nu exista nicio prevedere care să stabilească norma de muncă a expertului sau personalului administrativ/auxiliar, cum în mod greșit afirmă recurenta.

De asemenea, așa cum s-a arătat, chiar în cuprinsul contractului semnat de părți este prevăzută obligativitatea respectării prevederilor din Ghidul solicitantului, iar în aplicarea acestora, constatând că reclamanta nu și-a îndeplinit obligațiile, autoritatea pârâtă a calculat pentru fiecare expert tariful orar prin împărțirea sumei prevăzute în bugetul detaliat la un număr de 168 ore/lună, validând astfel doar suma rezultată prin înmulțirea tarifului orar cu numărul de ore prestate.

Înalta Curte reamintește că principiul de bază al finanțării nerambursabile este acela al rambursării cheltuielilor eligibile efectuate în prealabil de beneficiar, iar beneficiarului i se va acorda finanțarea nerambursabilă în termenii și în condițiile stabilite în contractul de finanțare, cheltuielile fiind eligibile dacă se respectă termenii și condițiile stabilite.

Față de prevederile art. 2 alin. (1) din H.G. nr. 759/2007 privind regulile de eligibilitate a cheltuielilor efectuate în cadrul operațiunilor finanțate prin programele operaționale și Ghidul solicitantului 2013-capitolul 3.1.4. Plafoanele maxime de referință ale cheltuielilor cu personalul-regulile generale de decontare a cheltuielilor cu personalul, remunerarea maximă lunară are în vedere o medie de 21 de zile lucrătoare pe lună, iar remunerarea maximă zilnică are în vedere ziua de lucru de 8 ore.

Așa fiind, raportat la faptul că în contractele individuale de muncă s-a prevăzut o normă parțială de lucru, nu se putea acorda nivelul maxim al remunerării personalului, întrucât din norma de reglementare aferentă anului 2013 rezultă că nivelul maxim al remunerației este aplicabil în cazul în care și activitatea este prestată integral, cu un contract individual de muncă încheiat pentru 21 de zile lucrătoare pe lună și o zi de lucru de 8 ore.

Din această perspectivă este relevantă și Soluția de unificare a jurisprudenței la nivelul secției de contencios administrativ și fiscal adoptată în cadrul Ședinței din 25 ianuarie 2021, care a stabilit că sunt neeligibile cheltuielile cu personalul, efectuate în implementarea proiectului, în situația în care activitatea zilnică este efectuată parțial,

În ceea ce privește susținerile recurentei-reclamante referitoare la faptul că nu au fost întocmite informări de către instituția pârâtă, în sensul art. 6 lit. B) alin. (1) și alin. (3) din Contractul de finanțare, se constată că acestea nu au relevanță în ceea ce privește existența neregulii constatate.

Referitor la critica legată de încălcarea principiului proporționalității cu privire la cheltuielile în discuție, de asemenea nu poate fi primită, având în vedere prevederile art. 2 alin. (1) lit. n) din O.U.G. nr. 66/2011, care arată că principiul proporționalității presupune că orice măsură administrativă adoptată se impune a fi adecvată, necesară și corespunzătoare scopului urmărit, atât în ceea ce privește resursele angajate în constatarea neregulilor, cât și în ceea ce privește stabilirea creanțelor bugetare rezultate din nereguli, ținând seama de natura și frecvența neregulilor constatate și de impactul financiar al acestora asupra proiectului/programului respectiv.

Totodată, conform prevederilor art. 17 din O.U.G. nr. 66/2011, "Orice acțiune întreprinsă în sensul constatării unei nereguli și al stabilirii creanțelor bugetare rezultate din nereguli se realizează cu aplicarea principiului proporționalității, ținându-se seama de natura și de gravitatea neregulii constatate, precum și de amploarea și de implicațiile financiare ale acesteia."

Prin urmare, principul proporționalității presupune un raport apreciat ca fiind echilibrat între măsura juridică adoptată, realitatea socială și scopul legitim urmărit de legiuitor în adoptarea cadrului legislativ în discuție. De asemenea, și dreptul Uniunii Europene se referă în art. 5 alin. (4) din Tratatul Uniunii Europene la acest principiu în sensul adecvării deciziilor la scopul legitim urmărit.

Astfel, proporționalitatea sancțiunilor se apreciază în raport cu un scop legitim bine determinat, a cărei semnificație este dată, în speță, de întregul cadru normativ incident în materie și nu exclusiv de o prevedere clară și concisă în cuprinsul Ghidului solicitantului - Condiții generale 2013, cum afirmă recurenta.

Așa fiind, prima instanță a apreciat în mod corect că sancțiunea juridică aplicabilă nu poate consta decât în restituirea sumelor plătite necorespunzător, validând, ca atare, raționamentul pârâtei, care a ținut cont, la momentul stabilirii cuantumului creanței bugetare afectate de nereguli, de natura și gravitatea neregulilor constatate, precum și de amploarea și de implicațiile financiare ale acestora.

În fine, cât privește critica recurentei privind neanalizarea fondului cauzei și nesocotirea principiului disponibilității și al aflării adevărului, contrar susținerilor părții, se constată că prima instanță a examinat fondul raportului dedus judecății și nu există temeiuri pentru i se reproșa că ar fi încălcat prevederile art. 9 alin. (2) și art. 22 alin. (2) din C. proc. civ., în condițiile în care s-a pronunțat asupra capetelor de cerere astfel cum au formulate, în limita învestirii, în cauză fiind respectate dispozițiile legale care guvernează desfășurarea procesului civil.

Prin urmare, toate criticile formulate sunt nefondate, soluția pronunțată de prima instanță reflectă interpretarea și aplicarea corectă a prevederilor legale incidente cauzei.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 alin. (1) din C. proc. civ. și art. 20 din Legea nr. 554/2004, modificată și completată, Înalta Curte va respinge recursul, ca nefondat, nefiind identificate motive de reformare a sentinței în limitele art. 488 alin. (1) pct. 8 din același cod.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de reclamanta Universitatea din București împotriva sentinței nr. 2587 din 4 decembrie 2019 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată astăzi, 24 noiembrie 2022, prin punerea soluției la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.