ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3488/2022

Ședința publică din data de 15 iunie 2022

Deliberând asupra prezentului recurs, din examinarea actelor dosarului, constată următoarele:

1.1. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal la data de 06.03.2018, urmare declinării de competență prin sentința civilă nr. 603 din 5 februarie 2018 pronunțată de Tribunalul București, secția a II-a contencios administrativ și fiscal în dosarul nr. x/2017, reclamanta Universitatea din București în contradictoriu cu pârâta Direcția Organismul Intermediar pentru Programul Operațional "Capital Uman" din cadrul Ministerului Educației Naționale a solicitat anularea Deciziei nr. 01/7649 din ES/14.04.2017 prin care s-a soluționat contestația din data de 15 martie 2017, decizie prin care s-a dispus menținerea titlului de creanță reprezentat de Procesul-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare înregistrat la Direcția OI POCU MEN cu nr. x/06.02.2017 prin care a fost individualizată și stabilită în sarcina reclamantei obligația de a plăti o creanță bugetară în valoare de 144.124,40 RON, și, pe cale de consecință, admiterea în totalitate a contestației formulată împotriva Procesului-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare, înregistrat la Direcția OI POCU MEN cu nr. x/06.02.2017; anularea Procesului-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare, înregistrat la Direcția OI POCU MEN cu nr. x/06.02.2017, cu consecința exonerării reclamantei de la plata creanței bugetare.

1.2. Sentința pronunțată de Curtea de Apel Constanța

Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, prin sentința nr. 113 din 08.04.2020, a respins cererea de chemare în judecată, formulată de către reclamanta Universitatea din București, în contradictoriu cu pârâta Direcția Organismul Intermediar pentru Programul Operațional "Capital Uman" din cadrul Ministerului Educației Naționale, ca neîntemeiată.

1.3. Calea de atac exercitată în cauză și motivele înfățișate

Împotriva acestei hotărâri a promovat recurs reclamanta Universitatea din București, în condițiile art. 493 C. proc. civ.

În recursul său, întemeiat în drept pe prevederile pct. 8 ale art. 488 alin. (1) C. proc. civ.., recurenta-reclamantă, în esență, a criticat sentința atacată, sub următoarele aspecte:

- în cuprinsul Procesului-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare înregistrat Ia Direcția OIPOSDRU MEN cu nr. x/06.02.2017 se reține că:

"există elemente care atestă starea de conflict de interese, așa cum este definită de legislația românească în vigoare (O.U.G. nr. 66/2011 și Legea nr. 161/2003, cu modificările și completările ulterioare) ". Din analiza prevederilor legale imperative invocate se constatată că regulile în materia conflictului de interese se aplică exclusiv pentru contractele de finanțare încheiate după intrarea în vigoare a O.U.G. nr. 66/2011 (respectiv data de 30 iunie 2011 - data publicării Ordonanței de urgență a Guvernului în Monitorul Oficial al României, conform art. 115 alin. (5) din Constituția României din 1991, republicată). Or, contractul de finanțare x nr. E 1862/A2/31.03.2010, a fost încheiat la data de 3K03.2010, anterior intrării în vigoare a O.U.G. nr. 66/2011.

Față de aceste aspecte, este evident că prevederile legale din O.U.G. nr. 66/2011 invocate de emitentul OIPOCU-MEN ca temei al actului administrativ atacat nu-și puteau produce efectele și, pe cale de consecință, actul administrativ este emis fără temei legal.

- în mod eronat, instanța de fond consemnează: (..,)această norma a fost corect reținută de către organismul cu competențe în gestionarea fondurilor europene, fiind incidență și aplicabilă prezentei spețe", întrucât conținutul art. 52 din Regulamentul CE nr. 1605/2002 nu poate fi interpretat altfel decât în sensul în care interdicția acolo reglementată este aplicabilă în mod exclusiv persoanelor cărora li se aplică Statutul funcționarilor, respectiv Regulamentul nr. 3I/CEE, 11/CEEA de stabilire a Statutului funcționarilor și a Regimului aplicabil celorlalți agenți ai Comunității Economice Europene și ai Comunității Europene a Energiei Atomice (J045, 14.6.1962, p.1385/62), cu modificările ulterioare, în conformitate cu prevederile art. 52 alin. 1 din Regulamentul menționat, se interzice "Tuturor actorilor financiari și oricărei alte persoane implicate în execuția, gestionarea, auditarea sau controlul bugetului le este interzis să ia măsuri care pot genera un conflict între propriile lor interese și cele ale Comunităților. Dacă survine un astfel de caz, persoana in cauză trebuie să se abțină de la astfel de măsuri și să prezinte situația autorității competente". Interpretarea dată art. 52 din Regulamentul1605/2002 se referă la actorii financiari (definiți în mod expres în Capitolul 3, Titlul IV - Execuția bugetară ca fiind Ordonatorul de credite și Contabilul) și la alte persoane implicate în execuția, gestionarea, auditarea sau controlul bugetului, situație neaplicabilă în speță, întrucât persoanele în cauză nu se află în niciuna din pozițiile sus menționate.

Or, fiind vorba de un text de lege care prevede limitări ale libertăților fundamentale, este de strictă interpretare și aplicare și nu poate fi extins. De asemenea, trebuie avut în vedere și art. 51 potrivit căruia:

"Comisia și fiecare dintre celelalte instituții pot delega, în cadrul departamentelor proprii, competențele de execuție bugetară în conformitate cu condițiile stabilite de prezentul regulament și de normele lor interne, în limitele pe care le stabilesc în actul de delegare. Cei astfel împuterniciți nu pot acționa decât în limitele competențelor care le-au fost delegate în mod expres ".

- arată recurenta că odată cu semnarea contractului de finanțare, obligația respectării contractului, revine în egală măsură atât beneficiarului, cât și finanțatorului. Pârâta a cunoscut componența echipei de implementare a proiectului x, încă din faza de evaluare tehnico-financiară a cererii de finanțare, așadar anterior semnării contractului de finanțare, iar răspunderea pentru legalitatea contractului de finanțare revine în principal finanțatorului. Mai mult chiar, finanțatorul a verificat, aprobat și rambursat Cererile de rambursare nr. 1,2,3, și 4. Rezultă» astfel, fără putere de tăgadă că, finanțatorul, în deplină cunoștință de cauză, a validat integral cheltuielile cu proiectul, fără a sesiza vreun incident (care, în caz contrar, ar fi dus în mod firesc la invalidarea ca neeligibile a anumitor cheltuieli).

- instanța de fond omite faptul că pârâta Direcția OI POCU MEN își invocă, în fapt, propria culpă contractuală, în momentul în care a procedat la recalcularea cheltuielilor salariale ale responsabilului proceduri FSE întrucât prin Notificarea nr. 5 înregistrată la 01FOSDRU MECS sub nr. x/13.05.2011, în deplină cunoștință de cauză, a aprobat anagajarea dnei. A., fără a sesiza vreun incident (care, în caz contrar, ar fi dus în mod firesc la încadrarea pe un alt post).

Referitor la cheltuielile neeligibile solicitate la rambursare aferente cheltuielilor cu cazarea și transportul participanților.

-referitor la cheltuielile neeligibile solicitate la rambursare aferente cheltuielilor cu cazarea și transportul participanților curtea reține, în mod greșit, că, contrar susținerilor reclamantei, în mod corect s-a constatat ca, în conformitate cu prevederile Ordinului nr. 1117/2010 pentru stabilirea regulilor de eligibilitate si a listei cheltuielilor eligibile In cadrul operațiunilor finanțate prin Programul operațional sectorial Dezvoltarea resurselor umane 2007-201$, suma de 949,62 RON reprezentând diurnă pentru B. (participant) a fost constatată ca fiind neeligibilă, întrucât reclamanta, deși face referire la clarificarea OIPOSDRU MECTS nr. 309/21.02.2011 nu a făcut dovada îndeplinirii acordării acestui sprijin financiar, în conformitate cu legislația aplicabilă.

- astfel, regimul juridic al cheltuielilor de felul celor în cauză este reglementat de prevederile H.G. nr. 759/2007privind regulile de eligibilitate a cheltuielilor efectuate în cadrul operațiunilor finanțate prin programele operaționale. Potrivit art. 2 din H.G. nr. 759/2007, pentru a fi eligibilă» o cheltuială trebuie să îndeplinească cumulativ, pe lângă condițiile prevăzute la lit. a) și b) (să fie efectiv plătită între 01.01.2007 -31.12.2015, să fie însoțită de facturi sau alte documente contabile) și condițiile de la lit. c) și d), adică să fie în conformitate cu prevederile deciziei/ordinului de finanțare sau ale contractului de finanțare, încheiat de către autoritatea de management sau organismul intermediar, pentru și în numele acesteia, pentru aprobarea de operațiuni, cu respectarea art. 54 alin. (5) și art. 60 din Regulamentul Consiliului nr. 1,083/2006 și să fie conformă cu prevederile legislației naționale și comunitare.

- potrivit Dispoziției nr. 11564/17.09.2012, în perioada 24.09.2012-29.09.2012 doamna B., a participat la cursul internațional "SBTM 12" La Instituti Gulbenkian de Ciencia, Portugalia, în altă ordine de idei, niciuna dintre condițiile arătate mai sus sau prevăzute în actele normative enumerate nu este încălcată de cheltuielile reprezentând contravaloare diurnă fapt» de altfel, pe deplin confirmat și de către pârâta care nu a identificat și nici nu a invocat vreo încălcare a vreunei condiții de eligibilitate, rezumându-se a afirma că:

"în conformitate cu Ordinul nr. 1217/2010 pentru stabilirea regulilor de eligibilittae si a listei cheltuielilor eligibile această cheltuială este neeligibilă, prin urmare a fost invalidată la cererea de rambursare nr. x suma de 60,21 RON și s-a propus recuperarea diferenței de 889,41 RON validate la cererea de rambursare nr. x ".

- prin urmare decizia de a declara suma de 949,62 RON ca neeligibilă nu este motivată în fapt, iar principiul obligației de a menționa temeiul deciziilor vizează atât motivarea în fapt cât și în drept, deoarece fiecare decizie adoptată de către o instituție poate afecta în mod negativ drepturile sau interesele unei persoane, astfel încât trebuie evitată adoptarea de decizii bazate pe temeiuri sumare sau vagi sau care nu conțin raționamente individuale.

- trimiterea făcută de OIPOSDRU - MEN la Ordinul nr. 11170/2010 nu poate fi considerată o motivare în drept. Printr-un astfel de comportament se încalcă dreptul persoanei administrate, în speță Universitatea din București, de a se apăra, iar acest motiv, lipsa motivării este suficientă pentru anularea actului juridic.

Față de acestea a solicitat admiterea recursului, casarea sentinței atacate și, în rejudecare, admiterea acțiunii astfel cum a fost formulată.

1.4. Apărările formulate în cauză

Intimata-pârâtă Direcția Organismul Intermediar pentru Programul Operațional Capital Uman - Ministerul Educației Naționale nu a formulat întâmpinare.

1.5 Procedura de soluționare a recursului

În recurs, s-a derulat procedura de regularizare a cererii de recurs și de comunicare a actelor de procedură între părți, prin intermediul grefei instanței, în conformitate cu dispozițiile art. 486, art. 490 C. proc. civ.

Prin rezoluția din 26 octombrie 2020 a completului învestit aleatoriu cu soluționarea dosarului, a fost fixat termen de judecată pentru soluționarea recursului în ședință publică, la data de 15 iunie 2022, cu citarea părților.

În faza procesuală a recursului nu au fost administrate probe noi.

Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție

În prealabil, Înalta Curte constată că în motivarea cererii de recurs, în lipsa unor argumente juridice pertinente și concludente, recurenta-reclamantă reiterează sub o altă formă considerentele prezentate prin apărările formulate la instanța fondului fără a dezvolta un raționament juridic pentru care apreciază că sentința recurată este neîntemeiată, fără a aduce reale critici modului în care curtea de apel a soluționat prezenta cauză, fiind nemulțumit de fapt de soluția pronunțată de aceasta.

Analizând sentința atacată prin prisma criticilor ce i-au fost aduse, raportat la prevederile legale incidente dar și față de contextul factual al cauzei, Înalta Curte reține că este nefondat recursul de față, astfel că urmează a fi respins în temeiul art. 496 C. proc. civ., pentru considerentele ce succed:

Cu privire la criticile de nelegalitate întemeiate în drept pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 proc. civ., acestea nu sunt fondate.

În primul rând Înalta Curte va avea ca premisă situația de fapt reținută de instanța de fond, asupra căreia, în actuala structură a dispozițiilor art. 488 C. proc. civ., instanța de recurs nu poate reveni.

Din această perspectivă criticile vizând interpretarea probelor, care tind la schimbarea situației de fapt reținute de Curtea de Apel, nu pot fi primite în recurs.

Or, Înalta Curte constată că prin recursul declarat, recurenta reclamantă repune în discuție chestiunile de fapt și de drept analizate și dezlegate de prima instanță, situație față de care se reține că problemele ce se impun a fi soluționate și de către instanța de control judiciar vizează deopotrivă, conținutul probatoriului care a fost administrat, raportat la prevederile art. 34 alin. (3) și art. 46 din O.U.G. nr. 66/2011,cu modificările și completările ulteriore.

Este de necontestat că, între Ministerul Muncii, Familiei și Protecției Sociale - Direcția Generală Autoritatea de Management pentru Programul Operațional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane - OIPOSDRU MEN, delegat de către Autoritatea de Management pentru Programul Operațional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane - AMPOSDRU și reclamanta Universitatea din București, în calitate de Beneficiar al finanțării, s-a încheiat Contractul de Finanțare nr. x, înregistrat la AMPOSDRU cu nr. x/31.03.2010, având ca obiect acordarea finanțării nerambursabile de către AMPOSDRU prin OIPOSDRU MEN pentru implementarea Proiectului x, intitulat "Program postdoctoral pentru formare cercetători în științe" coordinator fiind prof. univ. d. C..

Potrivit art. 2 alin. (2) și (3) din contract, a fost stabilită o perioadă de implementare a Proiectului de 36 luni, începând cu prima zi lucrătoare următoare datei intrării în vigoare a contractului, valoarea totală eligibilă a contractului fiind estimată la suma de 20.530.194,00 RON - art. 3 alin. (1) din contract.

OIPOSDRU-MEN a dispus verificarea administrativă a aspectelor menționate în suspiciunea de neregulă cu nr. x/24.02.2016, ce a avut drept scop verificarea aspectelor menționate în Sesizarea nr. x/22.01.2016.

În urma analizării documentelor justificative (tehnice și financiare) existente la dosarul suspiciunii de neregulă aferente contractului de finanțare x cu titlul "Program postdoctoral pentru formare cercetători în științe", OIPOSDRU-MEN a constatat cheltuieli neeligibile în cuantum de 147.126,79 RON.

Prin Procesul-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare nr. x/06.02.2017 cu privire la Contractul de finanțare nr. x, proiect cod SMIS 19216 s-a constatat efectuarea de către reclamantă a unor cheltuieli neeligibile, fiind stabilită în sarcina sa o creanță bugetară de 144.125,40 RON (rezultată prin scăderea din totalul cheltuielilor neeligibile constatate a sumei de 3.001,39 RON reprezentând contribuția eligibilă beneficiar, în procent de 2,04%).

Împotriva Procesului-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare nr. OI/1022/SJCSN încheiat la data de 06.02.2017, reclamanta a formulat contestație, respinsă prin Decizia de soluționare a contestației nr. x/14.04.2017.

Practic, chestiunea juridică dedusă judecății în prezenta cauză vizează invalidarea cheltuielilor cu personalul implicat în implementarea proiectului.

O critică a recurentului-reclamant vizează nerespectarea principiului neretroactivității legii, respectiv aplicarea greșită a dispozițiilor legale care reglementează conflictul de interese.

În opinia recurentei-reclamante, din analiza prevederilor legale imperative invocate se constatată că regulile în materia conflictului de interese se aplică exclusiv pentru contractele de finanțare încheiate după intrarea în vigoare a O.U.G. nr. 66/2011 întemeiată pe dispozițiile O.U.G. nr. 66/2011 este nelegală, întrucât actul normativ reținut de către autoritatea de control nu era în vigoare la data săvârșirii presupusei nereguli.

Înalta Curte reține că, deși data săvârșirii neregulii este situată anterior intrării în vigoare a O.U.G. nr. 66/2011, trebuie avut în vedere faptul că O.U.G. nr. 66/2011 a fost emisă în baza Regulamentului CE nr. 1083/2006, precum și faptul că, în jurisprudența Curții de Justiție a Uniunii Europene în cauza C-89/14 s-a statuat că, deși principiul securității juridice se opune aplicării retroactive a unui regulament, același principiu impune ca legea nouă să poată fi aplicată și efectelor ulterioare ale unor situații apărute sub imperiul legii vechi.

De asemenea, cu privire la această problemă de drept a aplicării legii noi-O.U.G. nr. 66/2011 și efectelor viitoare ale unor situații apărute sub imperiul legii vechi, respectiv O.G. nr. 79/2003, a fost sesizată Curtea de Justiție a Uniunii Europene care, făcând referire la jurisprudența sa anterioară, s-a pronunțat în data de 26.05.2016, în cauzele conexe C-260/14 și C261/14, statuând că "principiile securității juridice și protecției încrederii legitime trebuie interpretate în sensul că nu se opun aplicării de către un stat membru a unor corecții financiare reglementate printr-un act normativ intern intrat în vigoare după ce a avut loc o pretinsă încălcare a unor dispoziții în materia atribuirii unor contracte de achiziții publice, cu condiția să fie vorba de aplicarea unei reglementări noi la efecte viitoare ale unor situații apărute sub imperiul reglementării anterioare, aspect a cărui verificare este de competența instanței de trimitere, care trebuie să țină seama de ansamblul împrejurărilor relevante din litigiile principale."

Hotărârea CJUE este obligatorie pentru instanța națională, fiind îndeplinită în cauză condiția ca noile reglementări să fie aplicate efectelor viitoare ale unor situații apărute sub imperiul reglementării anterioare.

Prin urmare, autorității contractante îi revine obligația și responsabilitatea respectării dispozițiilor legale, pe toată perioada de implementare și monitorizare a contractului/proiectului, astfel că efectele neregulilor nu sunt limitate în timp, pentru a fi excluse controlului și implicit aplicării corecțiilor financiare după intrarea în vigoare a O.U.G. nr. 66/2011.

În concluzie, având în vedere că O.U.G. nr. 66/2011 a fost emisă în temeiul Regulamentului CE nr. 1083/2006, controlul fiind efectuat după intrarea în vigoare a acestei ordonanțe, pentru nereguli săvârșite anterior acesteia, precum și Hotărârile CJUE din 26 mai 2016 în cauzele conexe C-260/14 și C-261/14, este corectă aplicarea unei corecții financiare reglementată prin noul act normativ, astfel că este nefondată critica privind încălcarea neretroactivității legii noi.

Așadar, față de starea de fapt și de drept existentă, potrivit art. 2 alin. (1) lit. a) din O.U.G. nr. 66/2011 "neregulă-orice abatere de la legalitate, regularitate și conformitate în raport cu dispozițiile naționale și/sau europene, precum și cu prevederile contractelor ori a altor angajamente legal încheiate în baza acestor dispoziții, ce rezultă dintr-o acțiune sau inacțiune a beneficiarului ori a autorității cu competențe în gestionarea fondurilor europene, care a prejudiciat au care poate prejudicia bugetul Uniunii Europene/bugetele donatorilor publici internaționali și/sau fondurile publice naționale, aferente acestora printr-o sumă plătită necuvenit".

Din perspectiva acestor dispoziții legale rezultă că suma este plătită necuvenit în situația în care există o abatere de la legalitate, regularitate și conformitate în raport cu dispozițiile naționale și/sau europene, precum și cu prevederile contractelor ori a altor angajamente legal încheiat în baza acestor dispoziții.

În speță, în conformitate cu prevederile contractului de finanațare x la art. 9 alin. (1) Obligațiile părților/Obligațiile beneficiarului, beneficiarul trebuie să asigure managementul și implementarea Proiectului în concordanță cu prevederile acestui contract, ale legislației comunitare și naționale și cu instrucțiunile emise de AMPOSDRU, cu maxim de profesionalism, eficiență și în conformitate cu cele mai bune practici în domeniu.

Totodată, conform intrucțuiunilor AM POSDRU managerul de proiect avizează rapoartele se activitate ale membrilor echipei de implementare certificând astfel în mod obiectiv realitatea activităților desfăsurate.

Or, raportat la contractul de finanțare, este evident că acesta implică obligarea părților contractante la a respecta o anume conduită contractuală. Nerespectarea acestei conduite, atrage sancționarea celui care nu respectă lex parti, conform clauzelor contractului, iar acolo unde contractul în economia sa nu prevede, se completează cu prevederile legale în domeniu.

Așadar, aceste aspecte trebuiau avute în vedere în temeiul reglementărilor naționale și europene incidente în materia conflictului de interese și al incompatibilităților, chiar dacă în contractul părților, la momentul încheierii acestuia, nu exista nicio prevedere referitoare la conflictul de interese sau incompatibilități.

Contrar susținerilor recurentei-reclamante, Înalta Curte reține că personalul implicat în derularea proiectului avea obligația de a se abține de la orice situație care putea da naștere unui conflict de interese în legătură cu implementarea proiectului, obligație instituită prin art. 52 din Regulamentul CE nr. 1605/2002.

Mai mult decât atât, prevederile art. 12 alin. (1) din contractul de finanțare x reglementează în mod expres principiul aplicării imediate a legii noi, care presupune că legea nouă se aplică nu numai situațiilor juridice născute după intrarea sa în vigoare, ci și efectelor viitoare ale situațiilor juridice trecute (facta futura).

Prima instanță a răspuns convingător la această problemă, în sensul că, este corectă concluzia echipei de control de stabilire a existenței unui conflict de interese în situația în care d-nul C., în calitate de manager de proiect, a avizat activitatea fiului său, D., angajat ca expert în proiect, începând cu luna noiembrie 2010, iar domnul E. a cumulat calitatea de responsabil financiar cu calitatea de expert contabil, astfel încât susținerile reclamantei referitoare la inexistența unui conflict de interese și a unei nereguli sub acest aspect nefiind întemeiate.

Interpretarea dată de recurentă contravine principiilor ce se degajă din dispozițiile art. 52 alin. (2) din Regulamentul CE nr. 1605/2002, în temeiul cărora conflictul de interese intervine în cazul în care exercitarea imparțială și obiectivă a funcțiilor unui actor financiar sau ale unei alte persoane, menționate la alin. (1), este compromisă din motive care implică familia, viața sentimentală, afinitățile politice sau naționale, interesul economic sau orice alt interes comun cu cel al beneficiarului.

Astfel, faptul că d-nul C., în calitate de manager de proiect, a avizat activitatea fiului său, D., angajat ca expert în proiect, începând cu luna noiembrie 2010, iar domnul E. a cumulat calitatea de responsabil financiar cu calitatea de expert contabil, din echipa de implementare a proiectului, nominalizată prin cererea de finanțare depusă de către beneficiar, este de natură să fundamenteze prezumția existenței unor interese economice comune. Or, tocmai preîntâmpinarea unor astfel de situații constituie cauza reglementării conflictului de interese. Într-o astfel de situație, nu se poate afirma că "nu există nicio normă legală încălcată", în condițiile în care s-a produs încălcarea unui principiu care garantează tratamentul egal și nediscriminarea al operatorilor economici. Astfel fiind, în mod corect în cauză a fost constatată neregula și a fost stabilită creanța bugetară.

Mai mult decât atât, fiind vorba de gestionarea unor fonduri publice, nerambursabile, care sunt acordate în vederea îndeplinirii unor obiective bine determinate, existența unui conflict de interese este de natură a compromite managementul eficient al acestor fonduri, fără să mai fie nevoie ca acesta să cauzeze și un prejudiciu material cuantificabil, prejudicierea bugetului Uniunii Europene dar și a bugetului de stat, producându-se prin încasarea de către beneficiar a unor sume plătite necuvenit.

Or, exercitarea imparțială și obiectivă a activității desfășurate de cele două persoane în cadrul proiectului finanțat din fonduri nerambursabile este compromisă din motive care implică interesul economic, astfel că nu pot avea caracter eligibil, în înțelesul art. 2 alin. (1) lit. c) și d) din H.G. nr. 759/2007, cheltuielile reprezentând salariile și contribuțiile aferente pentru aceste persoane.

Așa cum s-a manționat anterior, relevante sunt prevederile art. 52 din Regulamentului CE nr. 1605/2002, stipulează clar: (1) Tuturor actorilor financiari și oricărei alte persoane implicate în execuția, gestionarea, auditarea sau controlul bugetului le este interzis să ia măsuri care pot genera un conflict între propriile lor interese și cele ale Comunităților. Dacă survine un astfel de caz, persoana în cauză trebuie să se abțină de la astfel de măsuri și să prezinte situația autorității competente. (2) Un conflict de interese survine în cazul în care exercitarea imparțială și obiectivă a funcțiilor unui actor financiar sau ale unei alte persoane, menționate la alin. (1), este compromisă din motive care implică familia, viața sentimentală, afinitățile politice sau naționale, interesul economic sau orice alt interes comun cu cel al beneficiarului.[s.n.].

De asemenea, referitor la d-na A., responsabil proceduri FSE, s-a reținut în mod corect de către instanța fondului că potrivit atribuțiilor din fișa de post și a descrierilor din rapoartele de activitate, experiența profesională specifică, așa cum reiese din CV, aceasta nu se putea încadra în niciuna din cele 3 categorii de experți, activitatea acesteia, prestată în cadrul proiectului putea fi încadrată la categoria "Personal administrativ, secretariat și personal auxiliar".

În ceea ce privește cheltuielile neeligibile solicitate la rambursare aferente cheltuielilor cu cazarea și transportul participanților, contrar susținerilor reclamantei, în mod corect s-a constatat că, în conformitate cu prevederile Ordinului nr. 1117/2010 pentru stabilirea regulilor de eligibilitate și a listei cheltuielilor eligibile în cadrul operațiunilor finanțate prin Programul operațional sectorial Dezvoltarea resurselor umane 2007-2013, suma de 949,62 RON reprezentând diurnă pentru B. (participant) a fost constatată ca fiind neeligibilă, întrucât reclamanta, deși face referire la clarificarea OIPOSDRU MECTS nr. 309/21.02.2011 nu a făcut dovada îndeplinirii condițiilor acordării acestui sprijin financiar, în conformitate cu legislația aplicabilă.

Înalta Curte constată că decizia de a declara suma de 949,42 RON ca neeligibilă a fost motivată, dovadă că reclamanta-recurentă a cunoscut și nu a contestat neîndeplinirea obligațiilor contractuale, aceasta a nuanțat din punctul său de vedere ceea ce a considerat că este culpabil autorității de management.

Or, din considerentele hotârârii recurate rezultă fără posibilitate de echivoc, că instanța de fond a conchis în mod corect că reclamanta, nu a adus argumente în combaterea situației de fapt referitoare la constatările echipei de control, care să combată cele reținute de aceasta, respectiv aceea că, pentru a fi eligibile, sumele stabilite în procesul-verbal trebuie să fie accesate cu respectarea clauzelor din contractul de finanțare și a celorlalte dispoziții legale incidente.

Ținând seama de toate cele arătate și având ca fundament constatarea că instanța de fond a făcut o interpretare și aplicare corectă a legii, în temeiul prevederilor art. 496 coroborate cu cele ale art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., se va dispune respingerea recursului declarat de reclamantă.

III. Temeiul de drept al soluției adoptate în recurs

Față de toate considerentele de fapt și de drept arătate în cele ce preced, în temeiul art. 496 C. proc. civ. și art. 20 din Legea nr. 554/2004, Înalta Curte va respinge recursul, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de reclamanta Universitatea din București împotriva sentinței nr. 113 din 08.04.2020 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 15 iunie 2022.