ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3674/2022

Obiectul cererii de chemare în judecată Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal la data de 02.05.2019, reclamanta Universitatea Valahia din Târgoviște a solicitat în contradictoriu cu pârâtul Organismul Intermediar pentru Programul Operațional Capital Uman - Ministerul Educației Naționale (OI POCU - MEN) anularea Procesului-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare pentru programele operaționale în cadrul obiectivului convergență cu nr. x/12.12.2017, înregistrat la instituția reclamantă sub nr. x/19.12.2017, față de invalidările de cheltuieli menținute de către pârâta OI POCU - Ministerul Educației Naționale, precum și a deciziei OI POCU - MEN nr. x/05.02.2018, înregistrată la instituție sub nr. x/15.02.2018.

Hotărârea instanței de fond Prin sentința civilă nr. 2228 din 30 iulie 2019, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, a fost admisă în parte acțiunea formulată de reclamanta Universitatea Valahia din Târgoviște în contradictoriu cu pârâtul Organismul Intermediar pentru Programul Operațional Capital Uman, Ministerul Educației Naționale au fost anulate în parte actele administrative atacate, doar în privința părții de 90% din creanța stabilită și a menținut în rest actele administrative atacate, respectiv în privința părții de 10% din creanța stabilită.

Calea de atac exercitată în cauză 3.1. Împotriva sentinței civile nr. 2228 din 30 iulie 2019, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, a formulat cerere de recurs reclamanta Universitatea Valahia din Târgoviște, criticând hotărârea pentru nelegalitate din perspectiva dispozițiilor art. 488 alin. (1) pct. 4, 6 și 8 C. proc. civ. și solicitând admiterea recursului și anularea actelor administrative contestate și în privința părții de 10% din crența stabilită. Recurenta-reclamantă a susținut în esență că, conform Ghidului Solicitantului - Condiții Specifice cerere de propuneri proiecte strategice nr. 107, secțiunea 3.

Reguli specifice privind eligibilitatea de implementare în cadrul acestei cereri de propuneri de proiecte, pct. 18, care menționează că "în cazul contractelor de finanțare POSDRU, în situațiile de prelungire sau întrerupere a doctoratului, teza de doctorat va fi susținută public în cel mult 3 ani de la data finalizării perioadei de implementare a proiectului. În caz contrar, AMPOSDRU/OIPOSDRU MECTS va decide recuperarea sumelor deja plătite/rambursate aferente fiecărui doctorand aflat în această situație, iar beneficiarul se obligă să recupereze și să ramburseze aceste sume", la data întocmirii PVC nu există date cu implicații financiare în ceea ce privește doctorandul A.. Așadar nu ne încadrăm în condițiile prevăzute de Ordinul nr. 1924 din 11 septembrie 2013 privind modalitatea de finalizare a proiectelor depuse în cadrul apelurilor cu nr. 88 și 107 "Burse doctorale" cofinanțate din Fondul Social European art. 5 în cazul în care beneficiarul nu atinge indicatorii asumați în contractul de finanțare nerambursabilă în termenele menționate, acesta va returna Organismului intermediar pentru Programul operațional sectorial "Dezvoltarea resurselor umane" din cadrul Ministerului Educației Naționale sumele aferente bursierilor care nu au obținut titlul de doctor, indicatorii asumați au fost atinși. Pentru indicatorul "Ponderea doctoranzilor sprijiniți care au obținut titlul de doctor" valoarea realizată este de 98,5%, iar valoarea prognozată, conform Actului Adițional nr. 1 este de 80%, prin urmare, valoarea indicatorului a fost atinsă, fondurile disponibile au fost acordate de OI POCU-MEN, cu prioritate doctoranzilor care au contribuit la realizarea indicatorilor proiectului și au îndeplinit obligațiile contractuale. 3.2 Împotriva aceleiași sentințe, a formulat cerere de recurs și Direcția Organismul Intermediar Programul Operațional Capital Uman din cadrul Ministerului Educației, criticând hotărârea pentru nelegalitate din perspectiva dispozițiilor art. 488 pct. 4, 6 și 8 C. proc. civ. Referitor la motivarea sentinței recurate hotărârii recurenta arată că instanța își motivează hotărârea doar pe susținerile reclamantei, nefăcând referire la nicio apărare a OI POCU ME, invocând articolul 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului și jurispridența CEDO cu referire la principiul respectării egalității de arme. Astfel, susține recurenta, motivele de admitere a acțiunii reclamantei, se sprijină doar pe cererea de chemare în judecată și pe interpretările subiective ale instanței, lipsind de eficiența juridică susținerile din motivarea hotărârii recurate, nereieșind cu claritate că problemele invocate în speță au fost abordate și suficient de clar motivele pe care se întemeiază. Altfel spus, din cuprinsul hotărârii judecătorești ce face obiectul prezentei cereri de recurs nu rezultă că a existat o verificare și o analiză a susținerilor părților și, implicit, nu rezultă care sunt motivele de fapt și de drept pentru care au fost respinse apărările formulate de autoritățile pârâte, fiind încălcate prevederile art. 425 alin. (1) din C. proc. civ., recurenta invocând și jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, referitoare la dreptul la un proces echitabil. În ceea ce privește norma aplicabilă speței, recurenta a invocat pct. 33 din Decizia nr. 66 din 26 februarie 2015 a Curții Constituționale referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 2 alin. (1) lit. a) și art. 66 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 66/2011 privind prevenirea, constatarea și sancționarea neregulilor apărute în obținerea și utilizarea fondurilor europene și/sau a fondurilor publice naționale aferente acestora, precum și a celor ale punctului 2 subpunctul 2.3 din Anexa la Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 66/2011, în forma anterioară modificărilor aduse prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 47/2014 pentru modificarea și completarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 66/2011. Astfel, față de textele art. 2 alin. (1) lit. a) și art. 5 alin. (1) lit. c) din O.U.G. nr. 66/2011, se observă fără dubiu că este vorba de norma procedurală, iar norma de drept substanțial după care s-a apreciat eligibilitatea/neeligibilitatea sumelor în cauză are în vedere art. 2 alin. (1) din Hotărârea Guvernului nr. 759/2001, retroactivând prevederile O.U.G. nr. 66/2011, respectându-se prevederile Deciziei nr. 66 din 26 februarie 2015 pronunțată de către Curtea Constituțională a României și principiul tempus regit actum, Regulamentul (CE) nr. 1260/1999, și Regulamentul (CE) nr. 1083/2006 preexistând O.U.G. nr. 66/2011 și fiind transpuse în legislația națională și prin ordonanța menționată, în virtutea obligației tuturor statelor membre UE de a aplica regulamentele comunitare în integralitatea lor, în toate statele membre. Or, în cauză, prin aplicarea prevederilor contractului de finanțare - ca lege a părților, beneficiarul finanțării și-a angajat răspunderea civilă și patrimonială prin acord liber exprimat la semnarea contractului de finanțare, conform art. 9A alin. (2) coroborat cu art. 10 alin. (1) Contract de finanțare. În temeiul acestei răspunderi angajate în mod liber exprimat prin contractul de finanțare beneficiarul finanțării și finanțatorul au stabilit că beneficiarul are obligația transmiterii tuturor datelor și informațiilor solicitate de către AMPOSDRU/OIPOSDRU delegate, atât în etapa prefinanțării, implementării propriu-zise a proiectului cât și în perioada post implementare, așa cum reiese din prevederile art. 9A alin. (24) Contract de finanțare, precum și din prevederile imperative ale art. 21 alin. (8) din O.U.G. nr. 66/2011, în caz contrar fiind obligat să restituie întreaga sumă primită. Conform art. 12 alin. (1) din Contractul de finanțare, modificările legislative in materia contractului intra in vigoare la "data menționată în actul normativ respectiv, fără un acord prealabil al Beneficiarului". În consecință, alegerea/selecția partenerilor proiectului, trebuie sa respecte minimul condiționat de actul legislativ menționat în ceea ce privește transparenta acestui proces de alegere și selectare a partenerilor, aspect nerespectat de beneficiarul proiectului, cu atât mai mult cu cât beneficiarul se obligă prin prevederile art. 9A alin. (4) din contractul de finanțare, "să respecte prevederile cuprinse in cererea de finanțare și să asigure conformitatea cu legislația și politicile UE și naționale, în special cele privind achizițiile publice, egalitatea de șanse și nediscriminarea, informarea și publicitatea, concurența loială, dezvoltarea durabilă, acolo unde este cazul astfel neîndeplinindu-se o condiție contractuală asumată de beneficiar. Neprezentarea de documente în sensul art. 47 alin. d) din O.U.G. nr. 66/2011, care sa determine convingerea existentei unei erori sau a unei greșeli de apreciere a situației de fapt sau de drept, constatat la data efectuării verificărilor de către echipa de control legal desemnată, conduce la respingerea contestației și, pe cale de consecință, la păstrarea măsurilor dispuse în titlul de creanță contestat. Privitor la invocarea inexistentei normelor de aplicare ale O.U.G. nr. 64/2009, Conform Deciziei CCR nr. 66/2015, precum și a celor ale pct. 2 subpct. 2.3 din anexa la Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 66/2011, în forma anterioară modificărilor aduse prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 47/2014 pentru modificarea și completarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 66/2011, aplicarea în cauză a O.U.G. nr. 66/2011 nu este o retroactivare a legii ci expresia îndeplinirii obligației tuturor statelor membre UE de a aplica regulamentele comunitare în integralitatea lor. Mai reiterează recurentul-pârât susținerile privind inadmisibilitatea acțiunii, considerată ca o simplă apărare, la care instanța nu numai că nu le analizează dar nici nu înțelege a răspunde, arătând că raporturile juridice între autoritățile publice finanțatoare, pe de-o parte, și beneficiarii finanțărilor, pe de altă parte, sunt reglementate de acte juridice denumite "contracte de finanțare". Acestea stabilesc cadrul general și specific de organizare a implementării, precum și implementarea propriu-zisă a celor asumate în cererea de finanțare (anexa I la contract) depusă în prealabil spre analiză, evaluare și punctare. În caz de constatare a nerespectării prevederilor contractuale răspunderea specifică în cazul fondurilor europene constă în invalidarea cheltuielilor ori de câte ori se constată faptul că o cheltuială este afectată de neregulă, invocând art. 1270 C. civ., respectiv principiul forței obligatorii a contractului. Raportat la speță, nerespectarea obligațiilor contractuale asumate prin semnarea contractului de finanțare, înseamnă o încălcare a principiului forței obligatorii a acestuia, fapt care activează atât clauzele sancționatorii din contract, cât si prevederile legale care reglementează materia contractului, conform voinței părților contractante, exprimată prin prevederile art. 4, art. 12 alin. (1) și art. 15 alin. (1) din Contractul de finanțare. Pe lângă prevederile contractuale, prin voința exprimată în contract ca lex parti, se aplică și prevederile Art. 172a din Regulamentul (CE, Euratom) nr. 2342/23 decembrie 2002, de stabilire a normelor de aplicare a Regulamentului (CE, Euratom) nr. 1605/2002 al Consiliului privind regulamentul financiar aplicabil bugetului general al Comunităților Europene; prevederile alin. (1), art. 2 din Hotărârea nr. 759 din 11 iulie 2007, privind regulile de eligibilitate a cheltuielilor efectuate în cadrul operațiunilor finanțate prin programele operaționale; prevederile art. 2 alin. (1) lit. a) din O.U.G. nr. 66/2011 privind prevenirea, constatarea și sancționarea neregulilor apărute în obținerea și utilizarea fondurilor europene și/sau a fondurilor publice naționale aferente acestora, cu modificările și completările ulterioare; prevederile art. 5 alin. (1) lit. c) din O.U.G. nr. 66/2011 privind prevenirea, constatarea și sancționarea neregulilor apărute în obținerea și utilizarea fondurilor europene și/sau a fondurilor publice naționale aferente acestora, cu modificările și completările ulterioare; prevederile alin. (1), art. 2 din Hotărârea nr. 875 din 31 august 2011, privind Normele metodologice de aplicare a prevederilor Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 66 2011; prevederile art. 7 alin. (18) din Decizia nr. 53/2010 pentru modificarea contractului de finanțare strategic ca urmare a modificărilor legislative; Ordinul nr. 1117/17.08.2010; Ghidul Solicitantului Condiții Generale 2010. Recurenta solicită instanței de judecată să constate faptul că eligibilitatea unei cheltuieli se stabilește verificând îndeplinirea cumulativă a reglementări larilor cuprinse la art. 4 din contractul de finanțare fără ca enumerarea reglementărilor să fie limitativă. În atare condiții, Universitatea Valahia din Târgoviște avea obligația, născută în baza prevederilor art. 1 alin. (4) și art. 4 din contractul de finanțare, respectării inclusiv a prevederilor Ghidului Solicitantului. Din documentele puse la dispoziție de către reclamantă Comisiei de soluționare a contestației a reieșit faptul că d-l A. a susținut teza de doctorat în data de 29.09.2017, primind ca rezultat calificativul "BINE". Implementarea proiectului x ce a avut o perioadă de 36 de luni, s-a finalizat la data de 30.11.2013. Conform prevederilor Ghidului Solicitantului - Condiții Specifice aferent cererii de propuneri de proiecte cu nr. x - "Burse doctorale" - se stipulează clar în secțiunea 3.5, la punctele 17-18 că în situațiile de prelungire a studiilor de doctorat, doctoranzii au obligația susținerii tezei de doctorat în cel mult 3 ani de la data finalizării perioadei de implementare a proiectului. După cum se poate observa din actele dosarului, implementarea proiectului x a avut o perioadă de 36 de luni, s-a finalizat la data de 30.11.2013. La data controlului, dl. A. nu-și susținuse încă teza de doctorat, susținând teza de doctorat pe 29.09.2017, cu un an mai târziu fața de termenul de trei ani de la data finalizării implementării proiectului. Instanța de fond este de acord cu faptul că, nerespectarea mai sus învederatelor prevederi reglementări naște în sarcina autorităților cu competențe în gestionarea fondurilor europene obligația recuperării sumelor deja plătite/rambursate aferente fiecărui doctorand aflat în această situație. Nesusținerea tezei de doctorat conform prevederilor din Ghidului Solicitantului-Condiții Specifice aferent cererii de propuneri de proiecte cu nr. x - "Burse doctorale", în termen de 3 ani de la data finalizării implementării proiectului, constituie neregulă așa cum a fost definită de art. 11 din contractul de finanțare si art. 2 alin. (1) lit. a) din O.U.G. nr. 66/2011, actualizată. Recurenta precizează că actul de control, încheiat cu emiterea titlului de creanță, nu putea cuprinde sancționarea unei abateri decât după ce aceasta s-a produs, neavând relevanță în executarea contractului de finanțare faptul că după încheierea implementării acestuia și cândva, după expirarea termenelor asumate de beneficiar, sumele au atins în vreun fel obiectivele finanțării, întrucât contractul are un termen de implementare, în care beneficiarul finanțării are de făcut o serie de activități finanțate. În raport de art. 2 pct. 7 din Regulamentul nr. 1083/2006, art. 2 alin. (1) lit. a) O.U.G. nr. 66/2011, jurisprudența constantă a C.J.U.E. prejudiciul produs bugetului U.E. poate fi efectiv sau potențial, materializându-se, în toate cazurile, prin afectarea intereselor financiare ale Uniunii, fiind evident că prin adoptarea diverselor reglementări în materia gestionării fondurilor europene, intenția legiuitorului a fost să se asigure că aceste cheltuieli efectuate în contextul fondurilor structurale sunt strict limitate la agenții care respectă regulile fixate, bugetelor naționale poate fi real sau potențial, iar producerea însăși a unei nereguli și utilizarea necorespunzătoare a banilor acordați atrage sancțiunea restituirii parțiale sau totale a acestora. Cheltuielile efectuate cu încălcarea dreptului Uniunii sunt considerate, în mod firesc, ca aducând atingere bugetului U.E. Astfel, potrivit jurisprudenței constante a C.J.U.E., producerea unor nereguli, abateri, fraude, corespunde automat unui prejudiciu bugetului U.E., iar statele membre au obligația de a solicita de la beneficiari restituirea fondurilor utilizate în mod necorespunzător. În consecință, dacă instanța care a pronunțat hotărârea nr. 2228/2019, ar fi avut în vedere și apărările OI POCU ME, ar fi putut reține că pentru constatarea unei nereguli în sensul prevederilor contractului de finanțare trebuie să se facă dovada îndeplinirii cumulative a următoarelor condiții: săvârșirea unei abateri de la legalitate, regularitate sau conformitate, în raport cu dispozițiile naționale și europene, precum și cu prevederile contractelor ori a altor angajamente legal încheiate în baza acestor angajamente; abaterea să fie săvârșită printr-o acțiune sau inacțiune a beneficiarului ori a autorității cu competențe în gestionarea fondurilor europene; prin această abatere să se fi creat un prejudiciu bugetului general al Comunității Europene și/sau bugetelor administrate de aceasta în numele ei, precum și bugetelor din care provine cofinanțarea aferentă printr-o cheltuială necuvenită/sumă plătită necuvenit. Prin nesusținerea tezei de doctorat conform prevederilor contractuale și ale documentelor de programare (ghid) suntem în prezența unei abateri de la regularitatea și conformitatea prevederilor contractului de finanțare, precum și cu scopul acordării finanțării nerambursabile respectiv obligativitatea finalizării studiilor doctorale în vederea obținerii titlului de doctor, conform prevederilor art. 2 alin. (1) lit. a) O.U.G. nr. 66/2011- definiție preluată și în Contractul de finanțare la capitolul "Nereguli. Având în vedere cele prezentate anterior, se poate constata lesne faptul că în speța supusă judecății este evident că nu poate fi contestat caracterul de neregulă constat de structura de control din cadrul OIPOCU MEN. Creanța bugetară în sumă de 73.304,00 RON reprezentând contravaloare burse doctorale acordate doctorandului A., este o cheltuială neeligibilă în înțelesul prevederilor art. 4 și este o plată necuvenită în înțelesul prevederilor art. 11 alin. (1) din contractul de finanțare. Referitor la principiul proporționalității, recurentul susține cu referire la practica CJUE și jurisprudența Curții Constituționale a României, că principiul proporționalității îi recunoaște judecătorului dreptul de a examina actul supus dezbaterii judecătorești, sub aspectul văditei disproporții în aprecierea măsurii decise, raportat la coordonatele exacte ale stării de fapt astfel, însăși individualizarea unei sancțiuni fiind o fațadă a proporționalității. Ca atare, principiul proporționalității presupune ca orice măsură luată de o autoritate publică care afectează drepturile subiecților de drept, trebuie să fie corespunzătoare atingerii unui scop legitim, necesară în vederea atingerii acelui scop și în același timp cea mai rezonabilă. În cauză, conform prevederilor Contractului de finanțare - lex parti, în cazul neîndeplinirii proiectului în termenele și condițiile contractului de finanțare, precum și în cazul neîndeplinirii obligațiilor asumate de beneficiarul finanțării prin semnarea Contractului de finanțare, finanțatorul sau reprezentantul acestuia are posibilitatea rezilierii contractului. Consecința firească a rezilierii contractului de finanțare, este obligarea beneficiarului finanțării de a returna întreaga sumă a proiectului. În ceea ce privește neregula constatată, respectiv faptul că dl, A. și-a susținut teza de doctorat pe 29.09.2017, cu un an mai târziu față de termenul de trei ani de la data finalizării implementării proiectului, pentru a aplica o măsură care să fie cât mai rezonabilă, în considerarea activității depuse de beneficiarul finanțării în cadrul procesului de implementare a proiectului aferent Contractului de finanțare pe care 1-a semnat, s-a considerat neeligibilă doar suma aferentă doctorandului pentru care nu s-au respectat termenele contractului, astfel aplicând pe deplin principiul proporționalității prin măsura dispusă prin actul administrativ financiar individual-titlul de creanță supus dezbaterii judecătorești în prezenta cauză. Ca atare, aprecierea eronată a instanței care a pronunțat sentința civila nr. 2228/2019, conform căreia măsura de a declara ca neeligibilă suma de 74.800 RON, ca o nerespectare a principiul proporționalității, în concurență cu măsura rezilierii contractului de finanțare și obligarea beneficiarului finanțării la returnarea sumei alocate proiectului, este lipsită nu numai de temei legal și de logică, dar încalcă și art. 11 din Contractul de finanțare, prevederilor din Ghidului Solicitantului - Condiții Specifice aferent cererii de propuneri de proiecte cu nr. 107 - "Burse doctorale", art. 5 Ordinul nr. 1.924/11.09.2013 privind modalitatea de finalizare a proiectelor depuse în cadrul apelurilor cu nr. 88 și 107 "Burse doctorale" cofinanțate din FSE. De asemenea, dispoziția instanței de a anula în parte actele administrative atacate, doar în privința părții de 90% din creanța stabilită și de a menține în rest actele administrative atacate, respectiv în privința părții de 10 % este mult prea arbitrară pentru un act administrativ jurisdicțional, atât timp cât instanța de judecată nu are atribuții de evaluare a unei teze de doctorat și cu atât mai puțin a gradului în care beneficiarul finanțării și-a îndeplinit activitățile de implementare. Instanța face abstracție de contractul de finanțare pe care îl consideră separat de proiect deși raporturile juridice între autoritățile publice finanțatoare, pe de-o parte, și beneficiarii finanțărilor, pe de altă parte, sunt reglementate de acte juridice denumite "contracte de finanțare", care stabilesc cadrul general și specific de organizare a implementării, precum și implementarea propriu-zisă a celor asumate în cererea depusă în prealabil spre analiză, evaluare și punctare. În caz de constatare a nerespectării prevederilor contractuale răspunderea specifică în cazul fondurilor europene constă în invalidarea cheltuielilor ori de câte ori se constată faptul că o cheltuială este afectată de neregulă. Aprecierea pur arbitrară și nesusținută de niciun mod rezonabil de calcul a celor 90% sau 10% din suma titlului de creanță, este înafara oricărei rațiuni a legiuitorului, precum și împotriva învederatelor temeiuri juridice, pe care respectiva instanța a preferat să le trimită în derizoriu și astfel să le lipsească de eficiența juridică cuvenita, judecând pro parte, încălcând atât imparțialitatea la care era datoare, dar și atribuțiile instituționale acordate de legiuitor unor alte instituții de sine stătătoare, neexistând posibilitatea declarării parțial eligibile a unei sume solicitate. Conform practicii CJUE, producerea însăși a unei nereguli și utilizarea necorespunzătoare a banilor acordați atrage sancțiunea restituirii parțiale sau totale a acestora. Cheltuielile efectuate cu încălcarea dreptului Uniunii sunt considerate, în mod firesc, ca aducând atingere bugetului U.E., drept pentru care, măsura dispusă prin PVC-ul în cauză este legitimă, legală și proporțională. 4. Apărările formulate în recurs 4.1. Recurenta-reclamantă Universitatea Valahia din Târgoviște a formulat întâmpinare la recursul recurentei-pârâte prin care a solicitat respingerea acestuia ca nefondat. 4.2. Recurenta-pârâtă Direcția Organismul Intermediar Programul Operațional Capital Uman din cadrul Ministerului Educației a formulat întâmpinare la recursul recurentei-reclamante prin care a solicitat respingerea acestuia ca nemotivat, invocând nulitatea recursului și în subsidiar ca nefondat. 5. Procedura de soluționare a recursului În cauză a fost parcursă procedura de regularizare a cererilor de recurs și de efectuare a comunicării actelor de procedură între părțile litigante, prevăzută de art. 486 C. proc. civ., coroborat cu art. 490 alin. (2), art. 471 1 și art. 201 alin. (5) și (6) C. proc. civ., cu aplicarea și a dispozițiilor O.U.G. nr. 80/2013. În temeiul art. 490 alin. (2), coroborat cu art. 471 1 și art. 201 alin. (5) și (6) C. proc. civ., prin rezoluția din data de 13 decembrie 2021, s-a fixat termen de judecată pentru soluționarea cererilor de recurs la data de 8 iunie 2022, în ședință publică, cu citarea părților.

Soluția și considerentele Înaltei Curți asupra recursului 6.1. Referitor la excepția nulității recursului declarat de recurenta-reclamantă, instanța de control judiciar constată că recursul, deși nu a fost întemeiat în mod formal pe vrunul din cazurile de casare prevăzute de art. 488 pct. 1-8 din C. proc. civ., motivele de recurs se circumscriu cazului de casare prevăzut de art. 488 pct. 8 C. proc. civ., astfel încât excepția este nefondată. 6.2. Examinând legalitatea sentinței recurate prin prisma criticilor formulate prin cererile de recurs, a apărărilor formulate prin întâmpinări și a dispozițiilor legale incidente, Înalta Curte constată că recursul declarat de Universitatea Valahia din Târgoviște este fondat, iar recursul declarat de Direcția Organismul Intermediar Programul Operațional Capital Uman din cadrul Ministerului Educației este nefondat pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare. 6.2.1. Situația de fapt Între reclamanta Universitatea Valahia din Târgoviște și Ministerul Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului - Direcția Organismul Intermediar pentru Programul Operațional Sectorial "Dezvoltarea Resurselor Umane" s-a încheiat Contractul de finanțare cu nr. de identificare x, înregistrat la AMPOSDRU sub nr. x/29.11.2010, având ca obiect acordarea unei finanțări nerambursabile pentru proiectul "Pregătire doctorală de excelență - B.", cod SM1S 32002, care a început să producă efecte, în conformitate cu prevederile art. 2 pct. 2 din contract, din data de 01.12.2010, durata acestuia, potrivit prevederilor art. 2 pct. 3 din contract, fiind de maximum 36 luni. La acest Proiect, în calitatea sa de beneficiar, reclamanta Universitatea Valahia din Târgoviște a avut ca partener Universitatea 1 decembrie 1918 din Alba Iulia, făcând parte din cadrul grupului țintă. În urma Suspiciunii de neregulă înregistrată la OIPOCU-MEN sub numărul x/18.08.2017, s-a procedat la efectuarea unei verificări a reclamantei de către pârâtul OIPOCU-MEN, finalizată prin încheierea Procesului Verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare pentru programele operaționale în cadrul obiectivului convergență cu nr. x/12.12.2017, înregistrat la instituția reclamantă cu nr. 8651/19.12.2017, prin care s-a reținuut că "debitorul, Universitatea Valahia din Târgoviște, datorează autorității cu competențe în gestionarea fondurilor europene un debit în valoare de 73.304,00 RON, din care: contribuție din fonduri UE:62.308,40 RON; - contribuție publică națională de la bugetul de stat: 10.995,60 RON". În data de 11.01.2018, reclamanta a formulat, în temeiul art. 47 din O.U.G. nr. 66/2011, contestație administrativă împotriva Procesului Verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare pentru programele operaționale în cadrul obiectivului convergență cu nr. x/12.12.2017, înregistrată la sediul pârâtului OIPOCU-MEN cu numărul x/11.01.2018, care a fost respinsă, prin Decizia nr. x/05.02.2018. La data de 02.05.2019 reclamanta Universitatea Valahia din Târgoviște s-a adresat instanței de contencios administrativ și fiscal a Curții de Apel București, solicitând, în contradictoriu cu pârâtul Organismul Intermediar pentru Programul Operațional Capital Uman - Ministerul Educației Naționale, efectuarea unui control de legalitate asupra Procesului-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare pentru programele operaționale în cadrul obiectivului convergență cu nr. x/12.12.2017, înregistrat la instituția reclamantă sub nr. x/19.12.2017 și a Deciziei OI POCU - MEN nr. x/05.02.2018, înregistrată la instituție cu nr. 1086/15.02.2018, cu consecința anulării acestora. Așa cum s-a reținut, instanța de fond a admis în parte acțiunea formulată de reclamantă, a anulat în parte actele administrative atacate, doar în privința părții de 90% din creanța stabilită și a menținut în rest actele administrative atacate, respectiv în privința părții de 10% din creanța stabilită, reținând în esență încălcarea principiului proporționalității. 6.2.2. Analiza motivelor de casare Recurenta-pârâtă Direcția Organismul Intermediar Programul Operațional Capital Uman din cadrul Ministerului Educației, a criticat hotărârea pentru nelegalitate din perspectiva dispozițiilor art. 488 pct. 4, 6 și 8 C. proc. civ. În ceea ce privește cazul de casare prevăzut de dispozițiilor art. 488 pct. 4 C. proc. civ., depășirea atribuțiilor puterii judecătorești, se constată că deși, formal, recurenta s-a întemeiat pe acest caz de casare, motivele de recurs invocate nu se circumscriu și nu privesc o eventual depășire a atribuțiilor puterii judecătorești, criticile recurenrtei orientându-se, în principal, pe o nemotivare a sentinței și apoi pe o aplicare și interpretare greșită a normelor de drept material aplicabile speței. Referitor la cazul de casare prevăzut de dispozițiilor art. 488 pct. 6 C. proc. civ., recurenta arată că instanța își motivează hotărârea doar pe susținerile reclamantei, nefăcând referire la nicio apărare a OI POCU ME, invocând articolul 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului și jurispridența CEDO cu referire la principiul respectării egalității de arme. Înalta Curte nu poate reține această critică în sensul casării hotărârii pentru nemotivare, din analiza considerentelor sentinței rezultând faptul că instanța a procedat la analiza pe fond a raportului juridic dedus judecății, raționamentul pe care se întemeiază soluția pronunțată se desprinde din conținutul motivării, iar împrejurarea că judecătorul fondului și-a însușit unele dintre argumentele reclamantei nu poate conduce la idea că hotărârea ar fi nemotivată pentru că nu au fost reținute și argumentele pârâtului. Instanța nu are obligația de a răspune exhaustiv la toate susținerile sau apărările părții, ci de a analiza raportul juridic dedus judecății, în conținutul său prin raportare la efectul vătămător al actului administrativ supus controlului de legalitate, unele dintre susțineri putând fi înlăturate explicit, altele implicit prin acceptarea ca fiind valabil a raționamentului contrar, ceea ce s-a întâmplat în speța supusă soluționării. Prin urmare, Înalta Curte constată că nu au fost încălcate prevederile art. 425 alin. (1) din C. proc. civ. și nici jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, referitoare la dreptul la un proces echitabil, invocate de recurentă. În ceea ce privește, încălcarea art. 488 pct. 8 C. proc. civ., instanța de control judiciar apreciază că, criticile recurentei privind încălcarea principiului neretroactivității normei aplicabile sunt nefondate, Recurenta a invocat pct. 33 din Decizia nr. 66 din 26 februarie 2015 a Curții Constituționale referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 2 alin. (1) lit. a) și art. 66 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 66/2011 privind prevenirea, constatarea și sancționarea neregulilor apărute în obținerea și utilizarea fondurilor europene și/sau a fondurilor publice naționale aferente acestora, precum și a celor ale punctului 2 subpunctul 2.3 din Anexa la Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 66/2011, în forma anterioară modificărilor aduse prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 47/2014 pentru modificarea și completarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 66/2011. Astfel, a susținut că, față de dispozițiile art. 2 alin. (1) lit. a) și art. 5 alin. (1) lit. c) din O.U.G. nr. 66/2011, suntem în prezența unei norme procedurale, iar norma de drept substanțial după care s-a apreciat eligibilitatea/neeligibilitatea sumelor în cauză are în vedere art. 2 alin. (1) din Hotărârea Guvernului nr. 759/2001, retroactivând prevederile O.U.G. nr. 66/2011, respectându-se prevederile Deciziei nr. 66 din 26 februarie 2015 pronunțată de către Curtea Constituțională a României și principiul tempus regit actum, Regulamentul (CE) nr. 1260/1999, și Regulamentul (CE) nr. 1083/2006 preexistând O.U.G. nr. 66/2011 și fiind transpuse în legislația națională și prin ordonanța menționată, în virtutea obligației tuturor statelor membre UE de a aplica regulamentele comunitare în integralitatea lor, în toate statele membre. Înalta Curte constată că judecătorul cauzei a făcut o corectă aplicare a Deciziei Curții Constituționale nr. 66/26.02.2015 prin care a fost admisă excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 66 din O.U.G. nr. 66/2011, conform cărora "activitățile de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare care sunt în desfășurare la data intrării în vigoare a prezentei ordonanțe de urgență se finalizează și se valorifică cu aplicarea prevederilor O.G. nr. 79/2003". Curtea Constituțională a constatat printre altele că, urmare a admiterii excepției de neconstituționalitate, calificarea neregulii și stabilirea creanțelor bugetare se vor face în temeiul actului normativ în vigoare la data săvârșirii neregulii, potrivit principiului tempus regit actum, fără a se combina dispozițiile de drept substanțial din O.G. nr. 79/2003 cu cele ale O.U.G. nr. 66/2011, în vreme ce procedura urmată de organele de control va fi cea reglementată prin actul normativ în vigoare la data efectuării controlului. Instanța fondului a constatat că, din cuprinsul deciziei Curții Constituționale reiese faptul că este permisă a se aplica procedura reglementată de noul act normativ, O.U.G. nr. 66/2011, dar stabilirea creanțelor bugetare este imperios necesar să se facă în temeiul actului normativ în vigoare la data săvârșirii neregulii, rezultând că în speță contractul de finanțare a fost încheiat anterior intrării în vigoare a O.U.G. nr. 66/2011, însă controlul și actele întocmite a căror anulare s-a cerut au fost demarate, respectiv încheiate, sub imperiul O.U.G. nr. 66/2011, fiind astfel respectată decizia CCR. Susținerile recurentei legate de aplicarea art. 9A alin. (2) și (4) coroborat cu art. 10 alin. (1) din Contractul de finanțare, referitoare la angajarea răspunderii civile și patrimoniale a beneficiarului și obligația acestuia de transmitere a tuturor datelor și informațiilor solicitate de către AMPOSDRU/OIPOSDRU delegate, atât în etapa prefinanțării, implementării propriu-zise a proiectului cât și în perioada post implementare, inclusiv în ceea ce privește alegerea/selecția partenerilor proiectului, nu au legătură cu încălcarea principiului neretoactivității sau a deciziei CCR, întrucât instanța de fond a făcut o aplicare a normei substanțiale în vigoare la data săvârșirii neregulii, chiar dacă procedura de constatare s-a derulat conform dispozițiilor O.U.G. nr. 66/2011. Este nefondată și profund formalistă susținerea recurentei că neprezentarea de documente, în sensul art. 47 alin. d) din O.U.G. nr. 66/2011, care sa determine convingerea existentei unei erori sau a unei greșeli de apreciere a situației de fapt sau de drept, constatat la data efectuării verificărilor de către echipa de control legal desemnată, conduce la respingerea contestației și, pe cale de consecință, la păstrarea măsurilor dispuse în titlul de creanță contestat, întrucât se exclude controlul jurisdicțional, unde se pot aduce dovezi care să conducă la nelegalitatea actului administrativ de constatare, putând fi analizată, în plus, respectarea principiului proporționalității, ceea ce s-a și efectuat în cauză. În aceste condiții critica recurentei privind inadmisibilitatea acțiunii, privită ca o apărare de fond, nu poate fi reținută, principiul forței obligatorii a contractului neputându-se opune operațiunii juridice de analiză a elementelor proporționalității, com corect a apreciat instanța de fond. Instanța nu a reținut că nu ar exista neregula, arătând explicit că, este întemeiată apărarea pârâtului în sensul că nesusținerea tezei de doctorat conform prevederilor din Ghidului Solicitantului - Condiții Specifice aferent cererii de propuneri de proiecte cu nr. 107-"Burse doctorale", în termen de 3 ani de la data finalizării implementării proiectului, constituie neregulă, astfel cum este aceasta fost definită de art. 11 din contractul de finanțare si art. 2 alin. (f) lit. a) din O.U.G. nr. 66/2011, actualizată. Creanța bugetară în sumă de 73.304,00 RON reprezintă contravaloare bursă doctorală acordată doctorandului A., fiind considerată, pe de o parte, consecința săvârșirii unei nereguli constând în încălcarea pct. -ului 18 din Ghidului Solicitantului - Condiții Specifice aferent cererii de propuneri de proiecte cu nr. 107 - "Burse doctorale", prin aceea că perioada cuprinsă între data finalizării implementării proiectului ID 77497- 30.11.2013 - și data la care (doctorandul) A. a susținut teza de doctorat - 29.09.2017 - este mai mare de 3 ani, iar, pe de altă parte, o cheltuială neeligibilă în înțelesul prevederilor art. 4 și este o plată necuvenită în înțelesul prevederilor art. 11 alin. (1) din contractul de finanțare. Instanța de fond a reținut într-adevăr că numitul A., fost doctorand cu frecvență al Universității "1 decembrie 1918" din Alba Iulia, a făcut parte din cadrul grupului țintă, conform Ghidului solicitantului - Condiții specifice - Condiții de eligibilitate - 3.1. Grup țintă eligibil: "Doctoranzi, cu frecvență, înmatriculați la doctorat pe locuri finanțate de la bugetul de stat fără bursă în anul I de studii universitare de doctorat 2010/2011, sau în cadrul Universităților private, în domeniile de studii universitare de doctorat eligibile în cadrul acestei Cereri de propuneri de proiecte acesta și-a derulat studiile în domeniul Istorie, domeniu considerat eligibil cu indicativul 31 și care corespunde domeniilor de cercetare prioritare ale Strategiei Naționale pentru Cercetare, Dezvoltare și Inovare 2007-2013. Parcursul de studiu al membrului grupului țintă, domnul A., a fost unul în conformitate cu legislația națională, cf. Codului Studiilor universitare de doctorat H.G. nr. 681/2011, MO 551/3. VIII.2011, Art. 39 (3), Art. 40 (1), gradul de dificultate al domeniului abordat, nivelul de expertiză necesar precum și considerente de studiu individual conducând la acordarea unor perioade de prelungire de studii de organismul de conducere al Universității "1 decembrie 1918" din Alba Iulia, Senatul Universității, care a aprobat parcursul de studii domnului A., încheiat în data de 29 sept. 2017 cu susținerea publică ca tezei de doctorat cu titlul: "Repere istorice ale cercetării patrimoniului cultural la Alba Iulia. Propuneri de protejare și valorificare a monumentelor istorice și a siturilor arheologice". Această situație de fapt nu este contestată în cauză, recurenta-pârâtă necontestând nici faptul că domeniul tezei de doctorat a fost foarte complex, care a necesitat studiu suplimentar, că școala doctorală a aprobat prelungirea duratei de cercetare și că teza a fost finalizată cu susținerea publică cu succes. Ceea ce este relevant în cauză și reprezintă și motivul pentru care instanța de fond a admis în parte acțiunea este încălcarea principiului proporționalității, susținerile recurentei pe acest aspect fiind nefondate, întrucât, dincolo de aceste realități de fapt, care conduc la idea îndeplinirii proiectului doar din perspectiva membrului grupului țintă, domnul A., se mai reține în cauză că, indicatorul asumat de "Ponderea doctoranzilor sprijiniți care au obținut titlul de doctor de 80%" este îndeplinit la nivelul Universității "1 decembrie 1918" din Alba Iulia, unde 14 membrii ai grupului țintă, dintre care 13 au obținut titlul de doctor, astfel încât pentru indicatorul "Ponderea doctoranzilor sprijiniți care au obținut titlul de doctor" valoarea realizată a fost de 98,5%. iar valoarea prognozată, conform Actului Adițional nr. 1 a fost de 80%. Prin urmare, este necontestat în cauză că beneficiarul fondurilor, reclamanta în cauză a îndeplinit indicatorii de performanță din contractual de finanțare, situația în care în mod corect instanța fondului a pus în discuție dacă, simpla depășire a duratei studiilor de către un singur doctorant, cu susținerea ulterioară a tezei de doctorant este motiv adecvat și în concordanță cu scopul reclementării acordării fondurilor pentru a justifica restituirea sumelor alocate pentru acest membru în proporție de 100%. În mod judicios, prima instanță, pornind de la definiția neregulii și condițiile existenței unei nereguli, în înțelesul art. 2 alin. (1) lit. a) din O.U.G. nr. 66/2011, prin raportare la definiția principiului proporționalității, astfel cum este reglementat de dispozițiile art. 2 lit. n) din O.U.G. nr. 66/2011, în jurisprudența CJUE, precum și a Înaltei Curți de Casație și Justiție, respectiv, că orice măsură administrativă adoptată trebuie să fie adecvată, necesară și corespunzătoare scopului urmărit, atât în ceea ce privește resursele angajate în constatarea neregulilor, cât și în ceea ce privește stabilirea creanțelor bugetare rezultate din nereguli, ținând seama de natura și frecvența neregulilor constatate și de impactul financiar al acestora asupra proiectului/programului respective, a reținut că prin actele atacate s-a efectuat o eronată aplicare a acestui principiu, de o manieră care evidențiază o neînțelegere în substanță a efectelor pe care le produce în materia creanțelor bugetare sau a proiectelor finanțate din fonduri europene, astfel cum sunt acestea reliefate în jurisprudența Înaltei Curți de Casație și Justiție - SCAF și a CJUE, în legislația comunitară și națională. Instanța de fond a dezvoltat pe larg ce presupune principiul proporționalității, că acesta se regăsește în prevederile art. 5 alin. (4) din TFUE, care dispune că acțiunile Uniunii nu trebuie să depășească, în conținut și formă, ceea ce este necesar pentru realizarea obiectivelor tratatelor făcând trimitere la jurisprudența C.J.U.E., unde este dezvoltat ca principiu general de drept al Uniunii și care trebuie respectat de statele membre în exercitarea funcțiilor acestora de punere în aplicare a dreptului Uniunii Europene și că judecătorul național este obligat să aplice cu prioritate dreptul comunitar, atunci când constată necorelarea sa cu dreptul intern, obligație dedusă din prevederile exprese ale art. 148 alin. (2) și (4) din Constituție, făcând trimitere la jurisprudența CJUE. Or, contrar susținerilor recurentei, în concordanță cu toate aceste instrumente juridice europene și naționale, instanța de fond a constatat încălcarea flagrantă a principiului proporționalității, în situația în care, pe de o parte, maniera de aplicare a corecțiilor financiare în cauză nu a fost adecvată, necesară și corespunzătoare scopului urmărit prin implementarea proiectului "Rute de excelență academică în cercetarea doctorală și post-doctorală-READ", cod: x, iar, pe de altă parte, la aplicarea corecțiilor s-au avut în vedere și acele elemente care, în raport cu obiectivul general al contractului de finanțare, nu pot fi considerate nereguli, respectiv abateri cu impact financiar. În mod judicios s-a reținut că în cauză este necontestată îndeplinirea integrală a indicatorilor de rezultat prevăzuți și că termenul maxim de 3 ani pentru finalizarea tezei de doctorat este o cerință a contractului de finanțare, iar nu a proiectului implementat, astfel că încălcarea termenului nu are aptitudinea să producă vreun prejudiciu cel puțin în privința cheltuielilor aferente activităților de sprijinire/cercetare care au fost desfășurate pentru realizarea cerinței de contract (finalizarea tezei de doctorat), proporțional cu gradul de realizare, în termenul convenit, a ansamblului activităților necesare în acest sens. În aplicarea principiului proporționalității curtea de apel a reținut că, în raport de obiectivul proiectului și indicatorii de rezultat menționați, realizați integral, nu pot fi incluse în categoria neregulilor, cel puțin partea din activitățile desfășurate de reclamantă, inclusiv cheltuielile aferente, pentru realizarea cerinței de contract (finalizarea tezei de doctorat), proporțional cu gradul de realizare a ansamblului activităților necesare, interpretarea contrară determinând ca în cazul unor proiecte cu valori foarte mari și realizate legal în proporții covârșitoare (de peste 90%) să se restituie întreaga sumă pentru neîndeplinirea cerințelor aferente realizării unei părți foarte mici din proiect sau, precum în speță, să se restituie finanțarea unor părți din proiect care nu au nici o legătură cu încălcarea din culpă a contractului de finanțare sub aspectul termenului. Cu alte cuvinte, în circumstanțele speței, instanța de fond a reținut că nu pot fi incluse în noțiunea de neregulă decât partea din activitățile necesare finalizării tezei de doctorat care nu a fost efectuată, iar prejudiciul nu pot reprezenta decât cheltuielile corespunzătoare părții din urmă, impunându-se anularea în parte a actelor administrative atacate, doar în privința părții de 90% din creanța stabilită. Înalta Curte, în acord cu susținerile recurentei-reclamante și cu raționamentul instanței în aplicarea principiului proporționalității, apreciază că se impunea anularea în totalitate a actelor administrative contestate, în condițiile în care simpla depășire a termenului de realizare și susținere a tezei de doctorat a doctorantului A. nu a fost de natură a prejudicia bugetul comunitar, teza fiind susținută cu succes, iar această depășire nu a avut implicații financiare pentru bugetul proiectului, nefiind alocate sume suplimentare, astfel încât, în condițiile art. 5 din Ordinul nr. 1924 din 11 septembrie 2013 privind modalitatea de finalizare a proiectelor depuse în cadrul apelurilor cu nr. 88 și 107 "Burse doctorale" cofinanțate din Fondul Social European, se impunea returnarea Organismului intermediar pentru Programul operațional sectorial "Dezvoltarea resurselor umane" din cadrul Ministerului Educației Naționale doar sumele aferente bursierilor care nu au obținut titlul de doctor și doar în cazul în care beneficiarul nu atingea indicatorii asumați în contractul de finanțare nerambursabilă în termenele menționate. Cum pentru indicatorul "Ponderea doctoranzilor sprijiniți care au obținut titlul de doctor" valoarea realizată a fost de 98,5%, iar valoarea prognozată, conform Actului Adițional nr. 1 a fost de 80%, rezultă că valoarea indicatorului a fost atinsă, prin urmare nu se impunea restituirea sumei alocate pentru doctorandul care, în condițiile arătate, din cauza complexității lucrării, i s-a aprobat depășirea termenului, fără însă să aibă consecințe asupra bugetului alocat sau a îndeplinirii indicatorilor.

Temeiul legal al soluției adoptate în recurs Pentru considerentele expuse, Înalta Curte, în temeiul dispozițiilor art. 20 din Legea nr. 554/2004 și art. 496 alin. (2) C. proc. civ., va admite recursul declarat de recurenta-reclamantă, va casa sentința recurată și rejudecând, va admite acțiunea formulată de reclamanta Universitatea Valahia din Târgoviște în contradictoriu cu pârâtul Organismul Intermediar pentru Programul Operațional Capital Uman - Ministerul Educației Naționale și va anula în tot actele administrative atacate, respectiv Procesul-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare pentru programele operaționale în cadrul obiectivului convergență cu nr. x/12.12.2017 și Decizia OI POCU - MEN nr. x/05.02.2018. Totodată, va respinge recursul declarat de recurenta-pârâtă Direcția Organismul Intermediar Programul Operațional Capital Uman din cadrul Ministerului Educației, ca nefondat.