ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2943/2023

Ședința publică din data de 30 mai 2023

Asupra recursurilor de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

1.1. Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data de 17 iunie 2016, pe rolul Curții de Apel București – secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, reclamanta A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Organismul Intermediar pentru Programul Operațional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane – Centrul Național de Dezvoltare a Învățământului Profesional și Tehnic:

- anularea scrisorii standard de informare a beneficiarului înregistrată sub nr. x/28.12.2015 cu privire la invalidarea sumei de 21.584 RON pentru Partener 1- A.;

- obligarea pârâtului la plata sumei de 21.584 RON, reprezentând diferența nevalidată la cererea de plată nr. x pentru Partener 1, conform contractului de finanțare nr. x, cod SMIS 51526, proiectul "EURO-LEX- Program de practică pentru studenții juriști", contract înregistrat sub nr. x/24.04.2014;

- obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.

1.2. Prin sentința civilă nr. 1906 din 23 mai 2017, Curtea de Apel București a respins cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâtul Organismul Intermediar pentru Programul Operațional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane – Centrul Național de Dezvoltare a Învățământului Profesional și Tehnic.

1.3. Împotriva sentinței menționate anterior a declarat recurs reclamanta A., întemeiat pe motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6, 7 și 8 C. proc. civ., solicitând casarea sentinței atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare instanței de fond, cu obligarea intimatului la plata cheltuielilor de judecată.

1.4. Prin decizia nr. 2236 din data de 3 iunie 2020, Înalta Curte de Casație și Justiție – secția contencios administrativ și fiscal a admis recursul declarat de reclamanta A. împotriva sentinței civile nr. 1906 din 23 mai 2017, pronunțată de Curtea de Apel București – secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a casat sentința atacată și a trimis cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.

Cauza a fost înregistrată în rejudecare pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, sub nr. x/2016*.

Prin sentința civilă nr. 235 din data de 2 iulie 2021, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, în rejudecare, a respins excepția lipsei calității procesuale active și excepția lipsei de interes, ca neîntemeiate, iar pe fondul cauzei, a admis în parte acțiunea formulată de A., în contradictoriu cu pârâtul Organismul Intermediar Programul Operațional Capital Uman- Ministerul Educației Naționale și în consecință, a anulat în parte scrisoarea de informare a beneficiarului nr. 27252/28.12.2015 în ceea ce privește suspendarea la plată a sumelor aferente orelor menționate în fișele de pontaj și a menținut măsura suspendării în privința diferențelor stabilite în plus prin rapoartele de activitate peste numărul de ore din fișele de pontaj.

Împotriva sentinței civile nr. 235 din data de 2 iulie 2021 pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, au declarat recurs reclamanta A. și pârâta Direcția Organismul Intermediar Programul Operațional Capital Uman- Ministerul Educației Naționale.

3.1. Recurenta-reclamanta A. și-a întemeiat recursul pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 7 din C. proc. civ., solicitând casarea în parte a sentinței atacate în ceea ce privește soluționarea din nou a excepției lipsei calității procesuale active, precum și obligarea intimatei-pârâte la plata cheltuielilor de judecată efectuate cu soluționarea prezentului recurs.

În esență, recurenta-reclamantă a susținut că instanța de fond, în rejudecare, a pronunțat sentința recurată cu încălcarea autorității de lucru judecat, punând din nou în discuția părților excepția lipsei calității procesuale active ce fusese deja soluționată prin încheierea de ședință din data de 17 ianuarie 2017 pronunțată în primul ciclu procesual.

A arătat că, în cauză, a fost contestat actul administrativ reprezentat de scrisoarea standard de informare a beneficiarului înregistrată sub nr. x/28.12.2015 prin care a fost respinsă cererea formulată de reclamantă privind rambursarea sumei de 21.584 RON, reprezentând diferența nevalidată la cererea de plată nr. x pentru partener, conform programului "Eurolex- Programul de practică pentru juriști" contract înregistrat sub nr. x/24.04.2014.

Este adevărat că reclamanta nu a fost parte semnatară a contractului de finanțare menționat, dar prin Acordul de Parteneriat nr. 8/58/12.08.2013 încheiat între reclamantă și B., în calitate de lider de parteneriat, părțile au agreat implementarea proiectului finanțat potrivit Contractului de finanțare.

Curtea a reținut că, în conformitate cu art. 6 lit. A) din Contractul de finanțare acest acord constituie parte integrantă a contractului, iar pe durata derulării acestuia, reclamanta încasa contravaloarea cheltuielilor eligibile efectuate, rambursate de autoritatea de management.

Conform art. 7.2 din Acordul de parteneriat, "cheltuielile eligibile efectuate de către parteneri vor fi rambursate de către AM/OI pe baza documentelor justificative prezentate, în condițiile contractului de finanțare".

În acest context factual și legal, recurenta-reclamantă a apreciat că are calitatea de persoană vătămată în raport de actul administrativ emis de autoritate, respectiv de invalidarea sumei de 21.584 RON, reprezentând diferența nevalidată la cererea de plată nr. x pentru partener 1.

A susținut că, prima instanță, a stabilit prin încheiere, cu autoritate de lucru judecat, că reclamanta are dreptul de a acționa în judecată intimata în vederea recuperării sumelor de bani solicitat, în temeiul contractului și al acordului de finanțare. Deși niciuna dintre părți nu a atacat această încheiere, în rejudecare, instanța de fond a repus în discuție excepția lipsei calității procesuale active. Chiar dacă soluția i-a fost favorabilă, prin repunerea în discuției a unei chestiuni deja tranșate în mod definitiv, apreciază că prima instanță a dat posibilitatea recurentei-pârâte de a promova recurs împotriva acesteia.

Raportat la principiile fundamentale de drept procesual reglementate de art. 430, art. 481 și art. 502 din C. proc. civ., o hotărâre care nu a fost atacată de nicio parte, dobândește autoritate de lucru judecat, iar în cazul în care se promovează calea de atac a recursului, părții care l-a promovat nu i se poate înrăutăți situația.

În concluzie, recurenta-reclamantă a arătat că prima instanța, repunând în discuție excepția lipsei calității procesuale active fără ca aceasta să fie criticată în recurs, i-a înrăutățit situația.

3.2. Prin recurs, pârâta Direcția Organismul Intermediar Operațional Capital Uman din cadrul Ministerului Educației a invocat motivele de casare reglementate de art. 488 alin. (1) pct. 3 și 8 din C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, casarea sentinței recurate, iar pe fond respingerea acțiunii.

În susținerea primului motiv de recurs, recurenta-pârâtă a arătat că atât scrisorile de informare ale beneficiarului, deciziile aferente acestora, procesele-verbale de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare, cât și celelalte acte administrative care privesc pe beneficiarii programelor cu finanțare europeană, sunt emise în temeiul acordului de delegare de funcții POCU, încheiat între Ministerul Educației și Ministerul Investițiilor și Proiectelor Europene, cât și a contractului administrativ de finanțare, în care reclamanta are calitatea de beneficiar al finanțării. Documentele menționate reprezintă acte administrative ale unei autorități publice centrale, emise în numele și pe seama acesteia de către OIPOCU, în baza prevederilor Regulamentului CE nr. 1083/2006, H.G. nr. 457/2008 și O.U.G. nr. 66/2011. Față de dispozițiile art. 10 alin. (1) coroborat cu prevederile art. 1 indice 1 din Legea nr. 554/2004/2004, competența de soluționare a fondului nu aparținea Curții de Apel București – secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal și a solicitat înaintarea prezentului dosar către instanța competentă.

În continuare, a reiterat excepția lipsei calității procesuale active, apreciind că reclamanta nu a avut calitatea de beneficiar în cadrul proiectului cu ID x, proiect aferent contractului de finanțare semnat la data de 24.04.2014 de către B., în calitate de beneficiar la finanțării. Or, aceasta din urmă nu a formulat nici recurs administrativ, nici cerere de chemare în judecată în legătură cu proiectul cu ID x sau cu scrisoarea de informare contestată în prezenta cauză.

Conform art. 46 alin. (3) din O.U.G. nr. 66/2011, contestația se depune numai de către debitor, adică de către beneficiarul finanțării sau de către reprezentantul legal al acestuia.

Dat fiind faptul că la data de 24 aprilie 2014, a fost semnat contractul de finanțare de către B. și CNDIPT-OIPOSDRU, reclamanta partener al beneficiarului proiectului nu are calitate procesuală în cereri vizând contractul de finanțare, respectiv obligarea OIPOSDRU, în prezent OIPOCU și a Autorității de Management POSDRU la efectuarea de plăți cu titlu de cheltuieli eligibile efectuate în cadrul proiectului. În acest sens a făcut trimitere la dispozițiile art. 6 alin. (1) coroborate cu pct. 12 și pct. 18 din contractul de finanțare, la dispozițiile art. 46 alin. (3) din O.U.G. nr. 66/2011 și la prevederile art. 5.1 coroborat cu art. 7.2 din Acordul de parteneriat, potrivit căruia cheltuielile eligibile efectuate de către parteneri vor fi rambursate în condițiile contractului de finanțare, iar răspunderea pentru implementarea proiectului revine liderului de parteneriat/beneficiarului finanțării.

Faptul că, părțile semnatare ale Acordului de parteneriat intervenit la data de 12 august 2013 au stabilit că "cheltuielile eligibile efectuate de către parteneri vor fi rambursate de către AM/OI pe baza documentelor justificative prezentate, în condițiile stabilite în contractul de finanțare", respectiv condițiile art. 4 din Contract, nu poate fi de natură să justifice o substituire volens-nolens a partenerilor beneficiarului finanțării în drepturile și obligațiile beneficiarului finanțării, așa cum rezultă ele din contractul de finanțare, substituirea în acest caz operând doar dacă este expresă.

În cazul în care s-ar pune semnul egal între părțile celor două acorduri de voință reprezentate de Contractul de finanțare și Acordul de parteneriat s-ar anula inclusiv modul diferit de tratare a răspunderii părților atât în cele două convenții, cât și normele legale care reglementează materia contractelor și a convențiilor civile fiind vorba despre un raport juridic contractual de finanțare între B. ca beneficiar al finanțării și delegatul finanțatorului CNDIPT OI POSDRU și un raport juridic de prestare a unor activități în vederea susținerii/realizării Contractului de finanțare încheiat între B. ca beneficiar al finanțării și delegatarul finanțatorului CNDIPT OI POSTRU, stabilit între B. ca lider de parteneriat și reclamanta, în calitate de partener.

Ca atare, răspunderea contractuală asumată de beneficiarul finanțării exclude răspunderea finanțatorului (sau delegatului acestuia) semnatar al contractului de finanțare, față de partenerii beneficiarului finanțării, aceștia din urmă având la îndemână răspunderea asumată de beneficiarul finanțării/de liderul de parteneriat conform Acordului de parteneriat, pentru acoperirea prejudiciilor suferite pe parcursul implementării proiectului. Or, partenerii semnatari al Acordului de parteneriat sunt terți față de Contractul de finanțare, iar finanțatorul sau delegatul acestuia, semnatar al contractului de finanțare este terț față de Acordul de parteneriat.

Drept urmare, întrucât reclamanta nu este parte semnatară a contractului de finanțare încheiat între B., în calitate de beneficiar și delegatul finanțatorului, aceasta nu poate avea calitate procesuală activă în exercitarea unei acțiuni întemeiate pe răspunderea contractelor la care nu a fost parte, conform art. 1270 și art. 1350 alin. (3) din C. civ.

În cauza de față, reclamanta A., partener al B., s-a adresat direct instanței de judecată, fără suport legal, împotriva unei entități cu care nu are niciun raport juridic, respectiv împotriva OIPOSDRU CNDIPT/OI POCU ME.

Instanța de fond, reținând că reclamanta are calitate procesuală activă, a trimis în derizoriu atât practica judiciară, cât și doctrina constantă, prin care s-a stabilit că în cazul concursului între norma delictuală civilă și norma contractuală, are întâietate norma contractuală, faptul că, prin clauzele contractului de finanțare părțile au convenit ca, în fața partenerilor proiectului să răspundă beneficiarul finanțării, faptul că potrivit art. 5.1 coroborat cu art. 7.2 din Acordul de parteneriat, părțile semnatare au stabilit că cheltuielile eligibile efectuate de parteneri vor fi rambursate în condițiile contractului de finanțare, iar răspunderea pentru implementarea proiectului revine liderului de parteneriat/beneficiarului finanțării.

Totodată, instanța de fond a ignorat norma imperativă prevăzută de art. 46 alin. (3) coroborat cu art. 51 alin. (2) din O.U.G. nr. 66/2011, prin care legiuitorul a prevăzut în mod expres cui revine calitatea procesuală în astfel de cauze.

Recurenta-pârâtă a mai arătat că reclamanta a pretins, prin acțiunea sa, un control de legalitate și temeinicie cu privire la Scrisoarea de informare a beneficiarului nr. 27252/28.12.2015 emisă de OI CNDIPT.

Totodată, instanța de fond, în rejudecare, a omis să se pronunțe asupra excepției inadmisibilității acțiunii în ceea ce privește obiectul acțiunii în anulare. Cu titlu de practică judiciară referitoare la acest aspect, a indicat decizia nr. 328/2015 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal prin care s-a statuat că "înscrisul intitulat- scrisoare nu are trăsăturile caracteristice unui act administrativ, chiar dacă emană de la o autoritate administrativă, scopul emiterii acestuia nefiind producerea de efecte juridice de sine stătătoare specifice dreptului administrativ, ci constatarea existenței unor fapte și împrejurări din activitatea instituțiilor implicate".

Dispozițiile art. 51 alin. (2) din O.U.G. nr. 66/2011 prevăd în mod expres că, în cazul formulării unei contestații administrative, ceea ce se atacă la instanța de contencios administrativ competentă este decizia emisă în soluționarea contestației formulate împotriva titlurilor de creanță emisă de autoritatea publică învestită cu soluționarea contestației la care se referă art. 46 din O.U.G. nr. 66/2011.

Nefiind îndeplinită în speța de față o condiție esențială de exercitare a acțiunii în contencios administrativ, respectiv obiectul cauzei, se impune respingerea acesteia ca inadmisibilă.

În temeiul art. 51 alin. (2) din O.U.G. nr. 66/2011, poate forma obiectul acțiunii în contencios administrativ numai decizia pronunțată în soluționarea contestației formulate împotriva titlului de creanță și nu actul administrativ fiscal, în mod direct. Procedura administrativă și termenul prevăzut pentru soluționarea contestației împotriva titlului de creanță derogă de la prevederile Legii nr. 554/2004, O.U.G. nr. 66/2011 având caracterul de lege specială în raport cu acest act normativ, iar în cazul optării pentru contestația administrativă, actul care poate face obiectul unei acțiuni în contencios este reprezentat de decizia de soluționare a contestației.

Chiar și în măsura în care acțiunea ar fi fost guvernată numai de prevederile Legii nr. 554/2004, sancțiunea nerespectării procedurii prealabile este inadmisibilitatea.

Mai mult decât atât, scrisorile de informare a beneficiarului nu au fost adresate reclamantei, ci B. și nu determină întocmirea unui titlu de creanță.

În concluzie, a apreciat că, prin promovarea prezentei cauze și admiterea cererii de chemare în judecată s-au încălcat dispozițiile art. 20 din C. proc. civ., prin trimiterea în derizoriu a unei condiții esențiale de exercițiu a acțiunii în contencios administrativ vizând însuși obiectul acțiunii, ce atrage sancțiunea inadmisibilității.

Pe fondul cauzei, recurenta-pârâtă a arătat că reclamanta A., partener în proiect, conform Contractului de finanțare semnat de B., nu avea cum să formuleze cereri de rambursare către finanțator sau reprezentantul acestuia, precum cererea de rambursare nr. x Instanța nu poate anula, la cererea unui terț, un act individual care are alt adresant, mai ales în condițiile în care actele care rezultă din îndeplinirea unui contract de finanțare urmează calea acestui contract, în baza principiului accesorium sequitur principale.

B., ca lider de parteneriat, trebuia să colecteze pretențiile și dovezile de plată ale partenerilor și să întocmească și să înainteze finanțatorului din Contractul de finanțare cererea de rambursare. A. nu a făcut dovada existenței unei împuterniciri acordate de către beneficiarul finanțării în sensul art. 46 coroborat cu art. 51 din O.U.G. nr. 66/2011, în lipsa acesteia neavând calitate în prezenta cauză.

4.1. Față de recursul declarat de reclamanta A., recurenta-pârâtă a formulat întâmpinare, solicitând admiterea excepției lipsei calității procesuale pasive a OIPOCU ME, respectiv a lipsei calității procesuale active a reclamantei A. și respingerea acțiunii introductive.

4.2. Recurenta-reclamantă, de asemenea, a formulat întâmpinare, solicitând respingerea recursului declarat de recurentul-pârât Organismul Intermediar Programul Operațional Capital Uman- Ministerul Educației, ca nefondat și obligarea acestuia la plata cheltuielilor de judecată.

II. Soluția Înaltei Curți de Casație și Justiție asupra recursurilor deduse judecății

Examinând sentința recurată prin prisma criticilor invocate prin cererile de recurs, a apărărilor formulate prin întâmpinări și a dispozițiilor legale incidente în materia supusă verificării, Înalta Curte constată următoarele:

Din circumstanțele concrete ale cauzei, rezultă că pârâta Direcția Organismul Intermediar pentru Programul Operațional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane – Centrul Național de Dezvoltare a Învățământului Profesional și Tehnic și B., în calitate de beneficiar, au semnat contractul de finanțare nr. x/24.04.2014, cod SMIS 51526, având ca obiect acordarea unei finanțări nerambursabile pentru implementarea proiectului "Euro Lex – Program de practică pentru studenții juriști", în valoare de 2.033.400 RON.

În vederea implementării acestui proiect, B., în calitate de lider de parteneriat și reclamanta A., în calitate de partener, au încheiat Acordul de parteneriat nr. 858/12.08.2013 – anexa 6 a cererii de finanțare.

Prin Scrisoarea standard de informare a beneficiarului nr. 27252/28.12.2015, B. a fost informată despre faptul că, din suma de 209.856 RON solicitată spre rambursare, a fost validată doar suma de 188.272 RON, precizându-se motivele care au stat la baza diminuării cheltuielilor solicitate spre rambursare pentru partener, în cadrul cererii de plată nr. 5

A. a învestit instanța de contencios administrativ cu o cerere privind anularea acestei scrisori standard de informare a beneficiarului, solicitând obligarea pârâtei la plata sumei de 21.584 RON, reprezentând diferența nevalidată la plată, din cererea de plată nr. 5.

Prin sentința recurată, pronunțată în rejudecarea cauzei după casare, instanța de fond a respins excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei și excepția lipsei de interes, ca neîntemeiate, iar pe fondul cauzei, a admis în parte, acțiunea formulată de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâtul Organismul Intermediar Programul Operațional Capital Uman – Ministerul Educației Naționale și a anulat în parte scrisoarea de informare a beneficiarului nr. 27252/28.12.2015 în ceea ce privește suspendarea la plată a sumelor aferente orelor menționate în fișele de pontaj, menținând, totodată, măsura suspendării în privința diferențelor stabilite în plus prin rapoartele de activitate peste numărul de ore din fișele de pontaj.

Împotriva sentinței primei instanțe, au declarat recurs atât reclamanta A., cât și pârâta Direcția Organismul Intermediar Programul Operațional Capital Uman- Ministerul Educației Naționale.

În continuare, Înalta Curte va răspunde punctual criticilor de nelegalitate invocate.

II.1. Recursul declarat de reclamanta A.

Prevalându-se de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 7 din C. proc. civ., recurenta-reclamantă a susținut că instanța de fond, cu ocazia rejudecării cauzei, a încălcat autoritatea de lucru judecat a încheierii de ședință din data de 17 ianuarie 2017 pronunțate în primul ciclu procesual, prin care a fost soluționată excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei, punând în discuția părților, din nou, această excepție, deși încheierea menționată nu a fost atacată de către niciuna dintre părți.

Înalta Curte observă că, în primul ciclu procesual, prin încheierea de ședință din data de 17 ianuarie 2017, instanța de fond a procedat la unirea excepției lipsei de interes cu fondul cauzei și a respins ca neîntemeiate, excepțiile lipsei calității procesuale active și tardivității contestării actului administrativ, invocate de pârât, iar prin sentința civilă nr. 1906 din data de 23 mai 2017, soluționând fondul cauzei, a respins cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta A., ca nefondată.

Împotriva sentinței menționate, reclamanta a formulat recurs, susținând, că motivarea acesteia este contradictorie, întrucât considerentele acesteia, în care se analizează acțiunea prin prisma dreptului sau interesului titularului acțiunii sunt contradictorii față de cele reținute prin încheierea din 17 ianuarie 2017, prin care s-a analizat excepția lipsei calității sale procesuale active.

Instanța de control judiciar, învestită cu soluționarea recursului declarat de reclamantă, a constatat incidența motivului de casare reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ., a casat sentința recurată, în integralitate și a trimis cauza spre rejudecare.

Pentru a statua astfel, instanța de recurs a reținut că motivarea primei instanțe este contradictorie, în condițiile în care, prin încheiere, a apreciat că reclamanta are calitate procesuală activă în cauză, iar argumentele din considerentele sentinței recurate au fost în sens contrar acestei rețineri.

În concret, prin încheierea din 17 ianuarie 2017, instanța de fond a reținut că reclamanta are dreptul de a acționa în baza contractului/acordului de finanțare și a art. 1 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, iar prin sentința, a reținut că reclamanta nu mai este îndreptățită să acționeze în judecată intimata, potrivit legii contenciosului administrativ, deoarece beneficiarul contractului de finanțare nu a contestat pe cale administrativă scrisoarea de informare și nici nu a formulat acțiune judecătorească.

Revenind la criticile de nelegalitate invocate de către recurenta-reclamantă în prezentul recurs, Înalta Curte apreciază că nu se poate reține autoritatea de lucru judecat a încheierii premergătoare din data de 17 ianuarie 2017, având în vedere că instanța de recurs, în primul ciclu procesual, a trimis cauza spre rejudecare cu îndrumarea expresă de a se dezlega chestiunea referitoare la calitatea procesuală activă în cauză, în raport de clauzele contractului de finanțare și ale acordului de parteneriat, întrucât raționamentul primei instanțe, pe baza căruia a fost pronunțată soluția recurată, nu era de natură a permite exercitarea controlului judiciar în cauză, fiind contradictoriu celor statuate anterior prin încheierea de ședință menționată.

În acest context, împrejurarea că încheierea din 17 ianuarie 2017 nu a fost recurată este irelevantă, cât timp instanța de recurs a dispus casarea și trimiterea spre rejudecare, desființând astfel tot ceea ce a decis prima instanță, prin încheiere sau prin sentință, tocmai pentru a se lămuri chestiunea calității procesuale active și pentru a fi înlăturată contradictorialitatea invocată chiar de către recurenta-reclamantă prin exercitarea căii extraordinare de atac.

Față de toate aceste aspecte, Înalta Curte constată că instanța de fond, în rejudecare, în mod corect a procedat la repunerea în discuția părților a excepției lipsei calității procesuale active, în acord cu dispozițiile art. 501 alin. (1) și (3) din C. proc. civ., față de cele statuate în mod expres de către instanța de recurs, motiv pentru care va respinge recursul declarat de către reclamantă, ca nefondat.

II.2. Recursul declarat de pârâta Direcția Organismul Intermediar pentru Programul Operațional Capital Uman-Ministerul Educației

Prealabil analizării recursului, Înalta Curte consideră necesar a proceda la reîncadrarea acestuia în motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ., în raport de criticile de nelegalitate expuse.

Deși recurenta-pârâtă și-a întemeiat recursul pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 3 și 8 din C. proc. civ., Înalta Curte observă că aceasta a formulat critici de nelegalitate și cu privire la soluția instanței de fond de respingere a excepției lipsei calității procesuale active a reclamantei, critici ce se circumscriu cazului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ.

Drept urmare, motivele de recurs invocate de recurenta-pârâtă urmează să fie analizate din perspectiva cazurilor de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 3, 5 și 8 C. proc. civ.

Printr-un prim set de critici, recurenta-pârâtă a invocat, drept motiv de casare circumscris dispozițiilor art. 488 alin. (1) pct. 3 C. proc. civ., lipsa de competență de soluționare a fondului cauzei, a Curții de Apel București, în raport de dispozițiile imperative ale art. 10 alin. (1) coroborat cu prevederile art. 1 indice 1 din Legea nr. 554/2004.

Potrivit art. 488 alin. (1) pct. 3 C. proc. civ., se poate cere casarea unei hotărâri când a fost dată cu încălcarea competenței de ordine publică a altei instanțe, invocată în condițiile legii.

Înalta Curte reține că acest motiv de recurs poate fi primit doar dacă s-a invocat excepția necompetenței materiale sau teritoriale de ordine publică în fața instanței a cărei hotărâre se atacă, invocarea s-a făcut în condițiile legii, respectiv art. 130 alin. (2) C. proc. civ., respectiv la primul termen la care părțile au fost legal citate, iar instanța a respins în mod greșit excepția ori a omis să se pronunțe asupra acesteia.

Or, în cauza de față, pârâta nu a invocat excepția necompetenței materiale și teritoriale în fața instanței de fond, astfel că nu pot fi invocate pentru prima dată în calea de atac, critici privind necompetența instanței.

Drept urmare, motivul de casare prevăzut de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 3 C. proc. civ. va fi respins, ca nefondat.

Referitor la motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ., Înalta Curte reține că, potrivit art. 36 din C. proc. civ., "calitatea procesuală rezultă din identitatea dintre părți și subiectele raportului juridic litigios, astfel cum acesta este dedus judecății (…)."

Lecturând înscrisurile atașate la dosar, Înalta Curte observă că reclamanta A. nu este parte în contractul de finanțare în derularea căruia a fost emisă Scrisoarea de informare a beneficiarului nr. 27252/28.12.2015, și, prin urmare, nu are calitatea de a contesta, față de prevederile O.U.G. nr. 66/2011, această scrisoare.

Din cuprinsul Contractului de finanțare rezultă că raportul juridic de drept administrativ s-a născut, în baza contractului de finanțare, între B., pe de-o parte, ca beneficiar al finanțării și delegatul finanțatorului CNDIPT OI POSDRU, pe de altă parte, drepturile și obligațiile din contract urmând a fi exercitate în acest cadru subiectiv.

Faptul că între B., în calitate de lider de parteneriat și reclamanta A., în calitate de partener, a intervenit un acord de parteneriat, are semnificație exclusiv în privința părților acestui acord, asociația parteneră vizată de excepția invocată nedobândind calitatea de parte în contractul de finanțare prin asumarea drepturilor și obligațiilor ce decurg din Acordul de parteneriat. Mai exact, acest acord nu îi conferă reclamantei calitate procesuală activă în prezenta cauză, în condițiile în care actul contestat i se adresa exclusiv beneficiarului contractului de finanțare.

Relevante în acest sens sunt dispozițiile art. 46 alin. (3) din O.U.G. nr. 66/2011 "este îndreptățit la contestație debitorul, personal sau prin reprezentant legal".

Deși acordul de parteneriat invocat de recurenta-reclamantă este adiacent contractului de finanțare nerambursabilă, drepturile și obligațiile ce rezultă din acest contract sunt opozabile exclusiv părților sale, respectiv B., pe de-o parte, ca beneficiar al finanțării și delegatului finanțatorului CNDIPT OI POSDRU, în prezent OI POCU, iar transpunerea acestui raport în plan procesual justifică legitimarea procesuală activă exclusiv în privința beneficiarului.

Încheierea acordului de parteneriat nu îi conferă reclamantei drepturi și obligații izvorâte dintr-un contract de finanțare în care nu a fost parte și nici nu se poate considera că reclamanta ar fi acționat în calitate de reprezentant legal al beneficiarului, în care art. 47 alin. (2) din O.U.G. nr. 66/2011 prevede că "dovada calității de împuternicit al contestatarului, persoană fizică sau juridică, se face potrivit legii", iar la dosarul cauzei nu a fost depus niciun document din care să reiasă o astfel de calitate.

Mai mult, un partener nu poate avea pretenții întemeiate direct pe contractul de finanțare ci numai în cadrul și pe baza raportului juridic născut din contractul de parteneriat, contract pe care nu îl poate înlătura pentru a beneficia de alte prevederi mai favorabile, deoarece regimul juridic al răspunderii contractuale este special și derogator de la regimul de drept comun.

Conform dispozițiilor contractului de parteneriat, în legătură cu transferurile sumelor de bani între parteneri, art. 9.1 din Acordul de parteneriat prevede că, în vederea rambursării de către AMPOSDRU a cheltuielilor efectuate în cadrul proiectului, fiecare partener, pe baza activităților desfășurate și conform timpului alocat, va emite o cerere de rambursare către Liderul de parteneriat în termen de 10 zile lucrătoare, iar potrivit art. 9.3, sumele aferente prefinanțării solicitate și rambursării cheltuielilor efectuate în cadrul proiectului de către parteneriat, vor fi primite în contul/conturile dedicate, deschise pe numele Liderului de parteneriat, rezultând așadar că nu există raporturi juridice directe între parteneri și AMPOSDRU, în prezent OIPOCU.

Prin urmare, contractul de parteneriat reglementează explicit raporturile dintre parteneri cu privire la sumele rambursate, acesta fiind cadrul juridic legal al pretențiilor financiare ale unui partener.

În consecință, acțiunea în răspundere contractuală a pârâtei este formulată de o persoană fără calitate procesuală activă.

În raport de aceste considerente, Înalta Curte constată că soluția primei instanțe, de respingere a excepției lipsei calității procesuale active a reclamantei, a fost dată cu încălcarea regulilor de procedură, motiv pentru care se impune reformarea hotărârii atacate, prin reținerea cazului de casare reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ.

Găsind întemeiat motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., instanța de control judiciar apreciază că nu se mai impune analiza restului motivelor de casare criticilor de nelegalitate formulate de recurenta-pârâtă, subsumate motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Fiind incident motivul de recurs reglementat de art. 488 alin. (1), pct. 5 C. proc. civ., în temeiul art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., coroborat cu art. 20 din Legea nr. 554/2004, Înalta Curte va admite recursul promovat de recurenta-pârâtă Direcția Organismul Intermediar pentru Programul Operațional Capital Uman-Ministerul Educației, va casa sentința recurată și, în rejudecare, va admite excepția lipsa calității procesuale active a reclamantei A., cu consecința respingerii acțiunii ca fiind formulată de o persoană fără calitate procesuală activă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de pârâta Direcția Organismul Intermediar pentru Programul Operațional Capital Uman-Ministerul Educației împotriva sentinței civile nr. 235 din data de 2 iulie 2021, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Casează sentința recurată și, rejudecând:

Admite excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei A. și în consecință, respinge cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâta Direcția Organismul Intermediar pentru Programul Operațional Capital Uman -Ministerul Educației, ca fiind formulată de o persoană fără calitate procesuală activă.

Respinge recursul declarat de reclamanta A. împotriva aceleiași sentințe, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată astăzi, 30 mai 2023, prin punerea soluției la dispoziția părților prin intermediul grefei instanței.