ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 328/2015

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin Încheierea din data de 18 decembrie 2012, pronunțată în Dosarul nr. 16093/3/2011 al Tribunalului Brașov a fost suspendată judecata cauzei privind pe reclamanta SC E.C. SRL, prin administrator judiciar E.C. Sprl, în contradictoriu cu pârâta SN I.P. SA, ca urmare a invocării de către reclamantă a excepției de nelegalitate a actului administrativ intitulat Scrisoarea din 16 aprilie 2008 privind aprobarea Proiectului "Unitate pentru aplicarea tehnologiei B.A.T. în producția de uz veterinar în scopul eliminării poluării mediului cu microorganisme patogene", emis de A.F.M.

în urma aprobării în ședința Comitetului de Avizare din data de 10 decembrie 2007. În susținerea excepției invocate, reclamanta a arătat că la momentul emiterii actului administrativ nu a fost respectată legislația în vigoare la acea dată de către instituția emitentă, A.F.M., respectiv că nu au fost respectate întocmai toate condițiile prevăzute de O.U.G. nr. 196/2005 privind Fondul pentru Mediu, aprobată prin Legea nr. 105/2006, pentru ca Proiectul să îndeplinească toate condițiile de eligibilitate. Prin sentința civilă nr. 1493 din 26 aprilie 2013, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a dispus următoarele: - a admis excepția inadmisibilității excepției de nelegalitate; - a respins ca inadmisibilă excepția de nelegalitate a actului administrativ intitulat Scrisoare din 16 aprilie 2008, privind aprobarea proiectului „Unitate pentru aplicarea tehnologiei B.A.T.

în producția de uz veterinar în scopul eliminării poluării mediului cu microorganisme patogene”, emis de A.F.M. în urma aprobării în ședința Comitetului de avizare din data de 10 decembrie 2007, excepție invocată de pârâta SN I.P. SA în Dosarul nr. 16093/3/2011, înregistrat pe rolul Tribunalului București, secția a VI-a comercială, ce are ca obiect „pretenții” și privește pe reclamanta SC E.C. SRL, prin administrator judiciar E.C. Sprl, în contradictoriu cu pârâții SN I.P. SA și A.F.M. Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut că obiectul excepției de nelegalitate îl reprezintă Scrisoarea din 16 aprilie 2008 privind aprobarea proiectului „Unitate pentru aplicarea tehnologiei B.A.T.

în producția de medicamente de uz veterinar în scopul eliminării poluării mediului cu microorganisme patogene ", act emis de A.F.M. prin care s-a comunicat reclamantei SN I.P. SA faptul că a fost aprobat proiectul menționat și care nu reprezintă un act administrativ unilateral cu caracter individual, ci doar un act de informare, astfel încât acest înscris nu poate face obiectul excepției de nelegalitate. Față de considerentele de fapt și de drept învederate anterior, instanța, reținând întemeiată excepția inadmisibilității, a admis-o și a respins excepția de nelegalitate a actului administrativ intitulat Scrisoare din 16 aprilie 2008, ca inadmisibilă. Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâta SN I.P.

SA, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie. În motivarea recursului declarat se arată că reținerile instanței de fond, conform cărora actul a cărui nelegalitate s-a invocat în cauză ar fi unul de informare, care nu poate fi asimilat unui act administrativ, sunt pur subiective, neavând nicio susținere faptică sau juridică. Recurenta arată că Scrisoarea din 16 aprilie 2008 privind aprobarea Proiectului poate face obiectul excepției de nelegalitate, deoarece: - este un act administrativ unilateral cu caracter individual - privește doar pe reclamantă, în sensul că este un act prin care se aprobă finanțarea nerambursabilă a unui proiect; - este emis de o autoritate publică, în regim de putere publică, în speță de A.F.M., care, conform art. 3 alin. (1) din O.U.G.

nr. 195/2006 - în varianta în vigoare la momentul invocării excepției de nelegalitate - este "instituție publică cu personalitate juridică, finanțată integral din venituri proprii, în coordonarea autorității publice centrale pentru protecția mediului"; - actul a fost emis în vederea executării în concret a legii, adică în vederea respectării art. 3 alin. (3) lit. c) din O.U.G. nr. 195/2006: "analizează, selectează și finanțează programe și proiecte pentru protecția mediului, aprobate în conformitate cu prevederile prezentei O.U."; - emiterea actului a condus la nașterea unui raport juridic" de drept administrativ între emitentul actului (A.F.M.) și beneficiarul finanțării nerambursabile (SN I.P.

SA). Apreciază recurenta că suntem în sfera unei scrisori de aprobare administrativă, având ca obiect acordarea unei finanțări nerambursabile, ca act final al unei analize privind întrunirea tuturor criteriilor de eligibilitate a proiectului propus de societatea reclamantă. Solicită admiterea recursului, modificarea în tot a hotărârii recurate, în sensul respingerii excepției de inadmisibilitate, cu consecința trimiterii cauzei spre rejudecare în vederea soluționării fondului excepției de nelegalitate. Examinând sentința atacată în raport cu actele și lucrările dosarului, cu motivele și criticile invocate de recurentă, precum și cu dispozițiile legale incidente în cauză, inclusiv cele ale art. 304 1 C. proc.

civ., Înalta Curte constată că recursul este nefondat, pentru considerentele expuse în continuare. Instanța de control judiciar constată că în speță nu sunt întrunite cerințele impuse de art. 304 sau art. 304 1 C. proc. civ., în vederea casării sau modificării hotărârii: prima instanță a reținut corect situația de fapt, în raport de materialul probator administrat în cauză și a realizat o încadrare juridică adecvată. Obiectul acțiunii cu care a fost sesizată instanța de contencios administrativ este excepția de nelegalitate a Scrisorii din 16 aprilie 2008 privind aprobarea proiectului „Unitate pentru aplicarea tehnologiei B.A.T. în producția de medicamente de uz veterinar în scopul eliminării poluării mediului cu microorganisme patogene ", act emis de A.F.M., prin care s-a comunicat reclamantei SN I.P.

SA faptul că a fost aprobat proiectul menționat. Înalta Curte constată că problema de drept care se impune a fi dezlegată este aceea a examinării caracterului de act administrativ al actului contestat, prin prisma dispozițiilor art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004.

Potrivit art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004, prin act administrativ se înțelege „actul unilateral cu caracter individual sau normativ emis de o autoritate publică, în regim de putere publică, în vederea organizării executării legii sau a executării în concret a legii, care dă naștere, modifică sau stinge raporturi juridice; sunt asimilate actelor administrative, în sensul prezentei legi, și contractele încheiate de autoritățile publice care au ca obiect punerea în valoare a bunurilor proprietate publică, executarea lucrărilor de interes public, prestarea serviciilor publice, achizițiile publice; prin legi speciale pot fi prevăzute și alte categorii de contracte administrative supuse competenței instanțelor de contencios administrativ”.

Pentru a fi considerat act administrativ, condițiile prevăzute de lege trebuie îndeplinite cumulativ, respectiv să fie vorba de un act unilateral emis de o autoritate publică, în regim de putere publică, în vederea organizării executării legii sau a executării în concret a legii, în scopul de a da naștere, a modifica sau a stinge drepturi și obligații. Însă, nu toate actele unilaterale emise de autoritățile publice sunt acte administrative, ci numai cele care sunt emise în regim de putere publică, în vederea organizării executării legii sau a executării acesteia. Pe calea excepției de nelegalitate, reglementată de art. 4 din Legea nr. 554/2004, modificată, poate fi cercetată conformitatea cu reglementările cu forță juridică superioară numai a unui act administrativ apt să producă efecte juridice de sine stătătoare, astfel cum în mod corect a reținut instanța de fond.

În raport de prevederile art. 2 alin. (1) lit. c) și art. 4 din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ, modificată, Înalta Curte reține, în acord cu instanța de fond, că Scrisoarea nr. 20503/16 aprilie 2008 nu reprezintă un act administrativ unilateral cu caracter individual, ci reprezintă doar un act de informare, o corespondență între două instituții, astfel încât acest înscris nu poate face obiectul excepției de nelegalitate. Înalta Curte apreciază, așadar, că înscrisul intitulat scrisoare nu are trăsăturile caracteristice ale unui act administrativ, chiar dacă emană de la o autoritate administrativă, scopul emiterii acesteia nefiind producerea de efecte juridice de sine stătătoare specifice dreptului administrativ, ci constatarea existenței unor fapte și împrejurări din activitatea instituțiilor implicate.

Astfel fiind, Înalta Curte constată că susținerile și criticile recurentei sunt neîntemeiate și nu pot fi primite, iar hotărârea instanței de fond este temeinică și legală. În consecință, pentru considerentele arătate și în conformitate cu prevederile art. 312 C. proc. civ., recursul va fi respins ca nefondat, menținându-se sentința atacată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de pârâta SN I.P. SA împotriva sentinței civile nr. 1493 din 26 aprilie 2013 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi, 30 ianuarie 2015.