ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 328/2015

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin Încheierea din data de 18 decembrie

2012, pronunțată în Dosarul nr. 16093/3/2011 al Tribunalului Brașov a fost

suspendată judecata cauzei privind pe reclamanta SC E.C. SRL, prin administrator

judiciar E.C. Sprl, în contradictoriu cu pârâta SN I.P. SA, ca urmare a

invocării de către reclamantă a excepției de nelegalitate a actului

administrativ intitulat Scrisoarea din 16 aprilie 2008 privind aprobarea

Proiectului "Unitate pentru aplicarea tehnologiei B.A.T. în producția de

uz veterinar în scopul eliminării poluării mediului cu microorganisme

patogene", emis de A.F.M. în urma aprobării în ședința Comitetului de

Avizare din data de 10 decembrie 2007.

În susținerea

excepției invocate, reclamanta a arătat că la momentul emiterii actului administrativ

nu a fost respectată legislația în vigoare la acea dată de către instituția

emitentă, A.F.M., respectiv că nu au fost respectate întocmai toate condițiile

prevăzute de O.U.G. nr. 196/2005 privind Fondul pentru Mediu, aprobată prin

Legea nr. 105/2006, pentru ca Proiectul să îndeplinească toate condițiile de

eligibilitate.

Prin sentința civilă nr.

1493 din 26 aprilie 2013, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios

administrativ și fiscal, a dispus următoarele:

- a admis excepția

inadmisibilității excepției de nelegalitate;

- a respins ca

inadmisibilă excepția de nelegalitate a actului administrativ intitulat

Scrisoare din 16 aprilie 2008, privind aprobarea proiectului „Unitate pentru

aplicarea tehnologiei B.A.T. în producția de uz veterinar în scopul eliminării

poluării mediului cu microorganisme patogene”, emis de A.F.M. în urma aprobării

în ședința Comitetului de avizare din data de 10 decembrie 2007, excepție invocată

de pârâta SN I.P. SA în Dosarul nr. 16093/3/2011, înregistrat pe rolul Tribunalului

București, secția a VI-a comercială, ce are ca obiect „pretenții” și privește

pe reclamanta SC E.C. SRL, prin administrator judiciar E.C. Sprl, în

contradictoriu cu pârâții SN I.P. SA și A.F.M.

Pentru a pronunța

această soluție, instanța de fond a reținut că obiectul excepției de

nelegalitate îl reprezintă Scrisoarea din 16 aprilie 2008 privind aprobarea

proiectului „Unitate pentru aplicarea tehnologiei B.A.T. în producția de

medicamente de uz veterinar în scopul eliminării poluării mediului cu microorganisme

patogene ", act emis de A.F.M. prin care s-a comunicat reclamantei SN I.P.

SA faptul că a fost aprobat proiectul menționat și care nu reprezintă un act

administrativ unilateral cu caracter individual, ci doar un act de informare,

astfel încât acest înscris nu poate face obiectul excepției de nelegalitate.

Față de

considerentele de fapt și de drept învederate anterior, instanța, reținând

întemeiată excepția inadmisibilității, a admis-o și a respins excepția de

nelegalitate a actului administrativ intitulat Scrisoare din 16 aprilie 2008,

ca inadmisibilă.

Împotriva acestei

hotărâri a declarat recurs pârâta SN I.P. SA, criticând-o pentru nelegalitate

și netemeinicie.

În motivarea

recursului declarat se arată că reținerile instanței de fond, conform cărora

actul a cărui nelegalitate s-a invocat în cauză ar fi unul de informare, care

nu poate fi asimilat unui act administrativ, sunt pur subiective, neavând nicio

susținere faptică sau juridică.

Recurenta arată că Scrisoarea

din 16 aprilie 2008 privind aprobarea Proiectului poate face obiectul excepției

de nelegalitate, deoarece:

- este un act

administrativ unilateral cu caracter individual - privește doar pe reclamantă,

în sensul că este un act prin care se aprobă finanțarea nerambursabilă a unui

proiect;

- este emis de o

autoritate publică, în regim de putere publică, în speță de A.F.M., care,

conform art. 3 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2006 - în varianta în vigoare la

momentul invocării excepției de nelegalitate - este "instituție publică cu

personalitate juridică, finanțată integral din venituri proprii, în coordonarea

autorității publice centrale pentru protecția mediului";

- actul a fost emis în

vederea executării în concret a legii, adică în vederea respectării art. 3 alin.

(3) lit. c) din O.U.G. nr. 195/2006: "analizează, selectează și finanțează

programe și proiecte pentru protecția mediului, aprobate în conformitate cu

prevederile prezentei O.U.";

- emiterea actului a

condus la nașterea unui raport juridic" de drept administrativ între

emitentul actului (A.F.M.) și beneficiarul finanțării nerambursabile (SN I.P.

SA).

Apreciază recurenta

că suntem în sfera unei scrisori de aprobare administrativă, având ca obiect

acordarea unei finanțări nerambursabile, ca act final al unei analize privind întrunirea

tuturor criteriilor de eligibilitate a proiectului propus de societatea reclamantă.

Solicită admiterea

recursului, modificarea în tot a hotărârii recurate, în sensul respingerii

excepției de inadmisibilitate, cu consecința trimiterii cauzei spre rejudecare în

vederea soluționării fondului excepției de nelegalitate.

Examinând sentința

atacată în raport cu actele și lucrările dosarului, cu motivele și criticile

invocate de recurentă, precum și cu dispozițiile legale incidente în cauză,

inclusiv cele ale art. 304

1

C. proc. civ., Înalta Curte constată că

recursul este nefondat, pentru considerentele expuse în continuare.

Instanța de control

judiciar constată că în speță nu sunt întrunite cerințele impuse de art. 304

sau art. 304

1

C. proc. civ., în vederea casării sau modificării

hotărârii: prima instanță a reținut corect situația de fapt, în raport de

materialul probator administrat în cauză și a realizat o încadrare juridică

adecvată.

Obiectul acțiunii cu

care a fost sesizată instanța de contencios administrativ este excepția de

nelegalitate a Scrisorii din 16 aprilie 2008 privind aprobarea proiectului

„Unitate pentru aplicarea tehnologiei B.A.T. în producția de medicamente de uz

veterinar în scopul eliminării poluării mediului cu microorganisme patogene

", act emis de A.F.M., prin care s-a comunicat reclamantei SN I.P. SA

faptul că a fost aprobat proiectul menționat.

Înalta Curte constată

că problema de drept care se impune a fi dezlegată este aceea a examinării

caracterului de act administrativ al actului contestat, prin prisma

dispozițiilor art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004.

Potrivit

art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004, prin act administrativ se

înțelege „actul unilateral cu caracter individual sau normativ emis de o

autoritate publică, în regim de putere publică, în vederea organizării

executării legii sau a executării în concret a legii, care dă naștere, modifică

sau stinge raporturi juridice; sunt asimilate actelor administrative, în sensul

prezentei legi, și contractele încheiate de autoritățile publice care au ca

obiect punerea în valoare a bunurilor proprietate publică, executarea

lucrărilor de interes public, prestarea serviciilor publice, achizițiile

publice; prin legi speciale pot fi prevăzute și alte categorii de contracte administrative

supuse competenței instanțelor de contencios administrativ”.

Pentru

a fi considerat act administrativ, condițiile prevăzute de lege trebuie

îndeplinite cumulativ, respectiv să fie vorba de un act unilateral emis de o

autoritate publică, în regim de putere publică, în vederea organizării

executării legii sau a executării în concret a legii, în scopul de a da

naștere, a modifica sau a stinge drepturi și obligații.

Însă,

nu toate actele unilaterale emise de autoritățile publice sunt acte administrative,

ci numai cele care sunt emise în regim de putere publică, în vederea

organizării executării legii sau a executării acesteia.

Pe calea excepției de

nelegalitate, reglementată de art. 4 din Legea nr. 554/2004, modificată, poate

fi cercetată conformitatea cu reglementările cu forță juridică superioară numai

a unui act administrativ apt să producă efecte juridice de sine stătătoare,

astfel cum în mod corect a reținut instanța de fond.

În raport

de prevederile art. 2 alin. (1) lit. c) și art. 4 din Legea nr. 554/2004

privind contenciosul administrativ, modificată, Înalta Curte reține, în acord

cu instanța de fond, că Scrisoarea nr. 20503/16 aprilie 2008 nu reprezintă un

act administrativ unilateral cu caracter individual, ci reprezintă doar un act

de informare, o corespondență între două instituții, astfel încât acest înscris

nu poate face obiectul excepției de nelegalitate.

Înalta

Curte apreciază, așadar, că înscrisul intitulat scrisoare nu are trăsăturile

caracteristice ale unui act administrativ, chiar dacă emană de la o autoritate

administrativă, scopul emiterii acesteia nefiind producerea de efecte juridice

de sine stătătoare specifice dreptului administrativ, ci constatarea existenței

unor fapte și împrejurări din activitatea instituțiilor implicate.

Astfel

fiind, Înalta Curte constată că susținerile și criticile recurentei sunt

neîntemeiate și nu pot fi primite, iar hotărârea instanței de fond este

temeinică și legală.

În

consecință, pentru considerentele arătate și în conformitate cu prevederile art.

312 C. proc. civ., recursul va fi respins ca nefondat, menținându-se sentința

atacată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul

declarat de pârâta SN I.P. SA împotriva sentinței civile nr. 1493 din 26

aprilie 2013 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios

administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi, 30 ianuarie 2015.