ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 810/2015

Decizia nr. 810/2015

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, la data de 20 septembrie 2011 sub nr. x/2/2011, reclamanta A. a chemat în judecată pârâții B. și SC C. SA, D. Pitești, pentru ea prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună:

Prin cererea de modificare a cererii de chemare în judecată, formulată de reclamantă în termenul legal, aceasta a completat punctul unu din acțiune, precizând că solicită anularea HG 1061 /2011 emisă de Guvernul României prin care a fost emisă autorizație de mediu.

S-a solicitat introducerea în cauză a Guvernului României în calitate de pârât.

Prin întâmpinare, pârâta SC C. SA, a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată si obligarea reclamantei la plata cheltuielilor de judecata ocazionate de desfășurarea acestui proces.

B. a formulat, la rândul său, întâmpinare, solicitând respingerea ca inadmisibil a capătului nr. 3 de cerere și ca neîntemeiată cererea de chemare în judecată în integralitatea ei.

Pârâtul Guvernul României, a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția inadmisibilității cererii privind anularea H.G. nr. 1061/2011 pentru neîndeplinirea procedurii administrative prealabile față de pârâtul Guvernul României.

Prin sentința civilă nr. 2014 din 21 martie 2012 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, s-a respins excepția tardivității cererii completatoare, s-a admis excepția inadmisibilității capătului de cerere privind anularea H.G. nr. 1061/2011 și a celui privind suspendarea activității fabricii și s-a respins pentru acest motiv cererea de anulare a H.G. nr. 1061/2011. S-a respins, pentru rest, cererea, ca neîntemeiată.

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamanta;

A., susținând că este nelegală și netemeinică.

Prin Decizia nr. 3414 din 15 martie 2013 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, s-a dispus admiterea recursului, casarea sentinței recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeași instanță.

La Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, cauza trimisă spre rejudecare a fost înregistrată sub nr. x/2/2011* la data de 13 mai 2013.

Hotărârea instanței de fond.

Soluționând cauza, în fond după casare, Curtea de Apel București, secția a VIII a contencios administrativ și fiscal, a admis excepția inadmisibilității capătului de cerere având ca obiect suspendarea activității fabricii până la data conformării cu legislația privind evaluarea impactului asupra mediului și respinge, în consecință, acest capăt de cerere, ca inadmisibil.

A respins, în rest, cererea formulată de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâții B., SC C. SA., și Guvernul României, astfel cum a fost completată, ca nefondată.

În baza art. 274 alin. (3) C. proc. civ., a obligat reclamanta la plata către pârâta SC C. SA. a sumei de 15.000 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu de avocat.

Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele considerente:

Pârâta SC C. SA desfășoară activitate de producere de combustibil nuclear Candu-6 pe bază de uraniu natural și sărăcit, sub formă de fascicule de combustibil nuclear, în cadrul E. Pitești.

În perioada 2005-2010, această activitate a fost reglementată în baza Autorizației de mediu adoptată prin H.G. nr. 405/2005 privind emiterea autorizației de mediu pentru SC C. SA - Sucursala "D." Pitești.

Producția realizată anual este necesară pentru funcționarea unității nucleare UI de la F. Cernavodă.

În vederea producerii si distribuției energiei electrice si termice prin procese nucleare. Ca urmare a extinderii activității F. Cernavodă prin intrarea în funcțiune a Unității nucleare U2, a rezultat necesitatea măririi producției de fascicule de combustibil nuclear (în cadrul aceleiași capacități de producție a fabricii care a rămas neschimbată până în prezent).

In acest sens, titularul activității SC C. SA - Sucursala „D." Pitești a prezentat B. si Pădurilor documentația tehnică necesară pentru emiterea unei noi autorizații de mediu pentru noua producție de fascicule de combustibil nuclear.

La data de 21 iunie 2011, s-a emis de către B. (după soluționarea contestației formulate de A. și de Centrul de Resurse Juridice la decizia de emitere a autorizației de mediu) Decizia finală privind emiterea autorizației de mediu pentru SN C. SA - Sucursala E. Pitești, prin care s-a decis promovarea proiectului de hotărâre a Guvernului privind emiterea autorizației de mediu pentru activitatea desfășurată de SN C. SA - E. : Pitești, în temeiul prevederilor art. 46 din O.U.G. nr. 165/2005 privind protecția mediului aprobată prin Legea nr. 265/2006, coroborat cu prevederile art. 13 alin. (2) din Ordinul ministrului nr. 1798/2007 pentru aprobarea procedurii de emitere a autorizației de mediu.

La data de 09 noiembrie 2011, a fost publicată în M. Of. H.G. nr. 1061/2011 privind emiterea autorizației de mediu pentru SN C. SA - Sucursala „D." Pitești.

Curtea de apel a aplicat în cauză dispozițiile art. 2 pct. 3 din O.U.G. nr. 195 din 22 decembrie 2005 privind protecția mediului și art. 11, astfel cum a fost modificat pentru implementarea Directivei nr. 85/337/CEE, art. 12, art. 16 din ordonanță, precum și dispozițiile H.G. nr. 445/2009 privind evaluarea impactului anumitor proiecte publice și private asupra mediului.

Analizând motivele de nulitate invocate de reclamantă, instanța de fond a reținut următoarele:

Cu privire la regimul juridic al directivei ca act juridic european, a constatat că directiva face parte din legislația secundară a Uniunii Europene, fiind adoptată de instituțiile europene pe baza tratatelor fondatoare. După ce directiva este adoptată la nivel european, statele membre trebuie să o transpună apoi în legislația lor internă.

În acest context, s-a constatat că reclamanta nu a invocat o greșită sau o incompletă transpunere a directivei în legislația națională, ci a invocat nerespectarea acesteia prin nerespectarea actului național de transpunere (H.G. nr. 445/ 2009); prin urmare, nefiind în niciuna din ipotezele în cadre un particular poate invoca direct directiva în fața instanței naționale, acesta trebuie să invoce legea națională de implementare a directivei, iar nu textul directivei.

Prima instanță a mai reținut că, potrivit art. 2 pct. 3 din O.U.G. nr. 195 din 22 decembrie 2005 privind protecția mediului, acordul de mediu este necesar în cazul realizării unui proiect explicat prin art. 2 lit. c) din H.G. nr. 445/ 2009 ca fiind executarea lucrărilor de construcții sau a altor instalații ori lucrări; pe de altă parte, autorizația de mediu este necesară pentru o activitate existentă sau pentru activități noi cu posibil impact semnificativ asupra mediului obligatoriu la punerea în funcțiune.

Or, așa cum reiese din nota de fundamentare a H.G. nr. 1061/ 2011, nu s-au efectuat lucrări de construcții, instalații sau alte lucrări și nici activități noi; s-a desfășurat aceeași activitate, dar cu producție crescută, în limitele capacității de producție inițial aprobate; instalația existentă permitea capacitate de producție de cea 12 000 fascicule de combustibil nuclear pe an; totalitatea fasciculelor combustibile a fost fabricată în cadrul amenajărilor de pe amplasamentul în suprafața de 23.273,40 mp, existente atât la data depunerii solicitării de obținere a autorizației de mediu emise prin H.G. nr. 405/2005, cât și în prezent.

Astfel, Curtea a stabilit că nu a avut loc o extindere a instalației nucleare existente, în scopul măririi capacității de producție proiectate inițial pe amplasament; astfel, prevederile H.G. nr. 445/2009 nu se aplică în procedura de emitere a autorizației de mediu, pârâta efectuând o activitate de producere a combustibilului nuclear pentru o instalație existentă pe amplasament. Prin urmare, pe același amplasament și cu aceleași echipamente și dispozitive, s-a modificat producția anuală, iar nu capacitatea de producție.

Curtea a mai reținut, relativ la inexistența bilanțului de mediu, față de disp. art. 12 alin. (3) și (4) și art. 14 din O.U.G. nr. 195/ 2005, că pentru a fi aplicabile aceste dispoziții, este necesară îndeplinirea condiției-premisă: o activitate existentă, care nu este conformă cu normele și reglementările de mediu în vigoare.

Reclamanta a invocat, pentru a dovedi neconformitatea cu normele și reglementările de mediu în vigoare, mai multe aspecte de fapt legate de anumite deficiențe în procesul de producție, arătând totodată și că nu au fost respectate nici dispozițiile Ordinului nr. 1798/2007, în sensul că nu au fost obținute toate autorizațiile de la G. și nici bilanțul de mediu.

Curtea de apel a apreciat că aceste afirmații nu sunt susținute de actele dosarului, având în vedere că din acestea rezultă pe baza monitorizării complexe efectuate pe platforma pârâtei D. Mioveni pe parcursul ultimilor 5 ani, că nu au fost constatate efecte negative asupra mediului înconjurător, concluziile analizei efectuate fiind în sensul că impactul asupra mediului rezultat din emisiile radioactive s-a diminuat în mod considerabil ca urmare a diminuării substanțiale a volumelor m mediu și a concentrațiilor aferente de uraniu.

Astfel, la fila 191 din dosar există înscrisul conținând „Comentariile G. prezentate în cadrul ședinței Comisiei de Analiză Tehnică privind solicitarea de emitere a autorizației de mediu pentru SN C. SA Sucursala E. Pitești din data de 24 iunie 2010", în care se menționează că toate activitățile din cadrul E. Pitești se desfășoară procedural, în conformitate cu Programul de radioprotecție și Manualul de asigurare a calității, aprobate de G. în cadrul procesului de autorizare, ca radioactivitatea totală a materialelor nucleare existente în mod curent în cadrul E. Pitești este redusă, situându-se sub 100 de Curie, reținându-se totodată că inspectorii de control de garanții din cadrul H. și I. au apreciat că E. Pitești se regăsește din punct de vedere tehnologic și al controlului materialelor nucleare în rândul celor mai performante instalații de acest tip din lume.

De asemenea, la dosar (fila 192), se regăsește „punctul de vedere privind rezultatele activităților de supraveghere a sănătății legate de funcționarea E. Pitești" emis de J. din cadrul Ministerului Sănătății, în ale cărui concluzii se menționează că „rezultatele activităților de supraveghere, autorizare și control efectuate de K. Argeș, confirmă îndeplinirea cerințelor legale aplicabile funcționării obiectivului, ceea ce susține acordarea autorizației de funcționare".

Totodată, Raportul de evaluare a radioactivității mediului în zona de influență a activității E. Pitești pentru perioada 2005-2009, întocmit de L., în vederea luării deciziei de emitere a autorizației de mediu pentru E. Pitești, la cererea B. și Pădurilor, (filele 194-196 dosar), stabilește în cuprinsul concluziilor că „analizele activității beta globale, beta spectrometrice și gama spectrometrice, efectuate în perioada 2005-2009, nu au pus în evidență depășiri ale nivelului fondului natural al zonei; atât din punct de vedere al fondului natural, cât și al celui artificial, zona în care este situată platforma E. Pitești se înscrie în variațiile normale ale fondului radioactiv din România".

Astfel, nefiind dovedită situația premisă, aceea că activitatea existentă, nu este conformă cu normele și reglementările de mediu în vigoare, nu era necesară efectuarea bilanțului de mediu.

Reclamanta a mai susținut că nu există în documentația aferentă emiterii autorizației de mediu o evaluare de mediu a dublării cantității de deșeuri radioactive generate și nici în privința dublării cantității de minereu de uraniu extras, transportat și prelucrat, în privința acestora nefiind nevoie de dovada unor modificări aduse instalației.

Instanța a constatat că prin nota de fundamentare a H.G. nr. 1061/2011 a fost analizat impactul asupra mediului; în ceea ce privește presupusele efecte negative asupra mediului înconjurător, acestea nu există, fapt care rezultă din rezultatele monitorizării complexe efectuate pe platforma D. Mioveni pe parcursul ultimilor 5 ani, care arată că impactul asupra mediului rezultat din emisiile radioactive s-a diminuat în mod considerabil ca urmare a diminuării substanțiale a volumelor efluenților eliberați în mediu și a concentrațiilor aferente de uraniu. Astfel, nici acest motiv de nulitate nu este fondat.

în ceea ce privește motivul de nulitate legat de inexistența unei proceduri de participare publică conformă cu dispozițiile art. 6 din Convenția de la Aarhus.

Din al doilea proces verbal de ședință se referă la participarea publicului la luarea deciziei și rezultă cu certitudine că decizia s-a luat înainte de consultarea publicului, în data de 24 iunie 2010, data procesului verbal.

De asemenea au fost încălcate dispozițiile convenției conform cărora este obligatorie punerea la dispoziție a tuturor informațiilor relevante în perioada de consultare. A obținut toate informațiile relevante ca urmare a unui litigiu.

Curtea a considerat că și susținerile reclamantei privind nerespectarea Convenției de la Aarhus cu privire la consultarea efectivă a publicului sunt neîntemeiate.

Astfel, sub acest aspect, rezultă din actele depuse de pârâte la dosar că intenția pârâtei D. Pitești de a

solicita revizuirea autorizației de mediu sau emiterea unei noi autorizații a fost adusă la cunoștința publicului la data de 26 noiembrie 2008, prin publicarea de către acesta a unui anunț în acest sens în ziarul x - Argeș.

De asemenea, pârâtul B. a inițiat dezbaterea publică la data de 22 februarie 2010, prin postarea informațiilor atât pe site-ul propriu, cât și pe site-ul L. Argeș.

Mai mult, procedura de consultare a publicului a fost reluată, ca urmare a unei cereri exprese din partea reclamantei (astfel după cum rezultă din adresă, transmisă de B. către reclamantă la data de 23 martie 2010).

Astfel, în procedura de emitere a autorizației de mediu pentru activitatea desfășurată de D. Pitești, au fost respectate principiile art. 6 din Convenția de la Aarhus, consultarea publicului fiind una efectivă, de natură să asigure participarea reală a publicului la această procedură. Curtea a apreciat că accesul publicului la informație a fost unul efectiv, iar procedura de autorizare a fost transparentă, inclusiv față de reclamantă, B. răspunzând în timp util tuturor solicitărilor adresate și punându-i la dispoziție acesteia documente, inclusiv la sediul B., unde a avut acces la dosarul procedurii, din care a efectuat inclusiv fotocopii.

În ceea ce privește cererea de suspendare a activității fabricii, Curtea a constatat că este întemeiată excepția inadmisibilității acestei cereri.

Prin inadmisibilitate se înțelege folosirea de către reclamant a unui mijloc procesul care nu îi este permis de lege.

Astfel, potrivit dispozițiilor art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, în cazuri bine justificate și pentru prevenirea unei pagube iminente, după sesizarea, în condițiile art. 7, a autorității publice care, a emis actul sau a autorității ierarhic superioare, persoana vătămată poate să ceară instanței competente să dispună suspendarea executării actului administrativ unilateral până al propunerea instanței de fond.

Or, reclamanta nu a solicitat suspendarea actului administrativ atacat, ci a solicitat suspendarea activității pârâtei, aspect nepermis în mod expres de lege; suspendarea este o excepție de la caracterul executoriu al actelor administrative, motiv pentru care nu se poate cere și acorda decât în condițiile expres prevăzute de lege; atâta timp cât legea contenciosului administrativ nu permite formularea unei astfel de cereri, solicitarea reclamantei este inadmisibilă.

În baza art. 274 alin. (3) C. proc. civ., reclamanta a fost obligată la plata către pârâta SC C. SA. a sumei de 15.000 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu de avocat, cu reducerea acestuia de la cuantumul de 24 800 lei conform notei de cheltuieli de la fila 19 din dosarul de rejudecare; Curtea a avut în vedere atât complexitatea cauzei la stabilirea cuantumului cheltuielilor ce vor fi achitate de reclamanta căzută în pretenții, cât și necesitatea de a evita împovărarea părții adverse cu un cuantum al cheltuielilor ce depășește pragul mediu obișnuit în cadrul litigiilor de acest tip.

Recursul declarat în cauză;

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamanta A., solicitând, în principal anularea H.G. nr. 1061/2011 privind emiterea autorizației de mediu pentru SN C. SA - Sucursala "D." Pitești, și a deciziei de emitere a autorizației de mediu pentru E. Pitești, obligarea intimaților la reluarea procedurii de autorizare conform dispozițiilor Directivei EIA privind evaluarea impactului asupra mediului 85/337/CEE, transpusă în România prin H.G. nr. 445/2009, iar în subsidiar diminuarea cheltuielilor de judecată la care a fost obligată de către instanța de fond.

În motivarea acesteia s-a apreciat că prima instanță a apreciat greșit că nu a avut loc o creștere a capacității de producție a D. Pitești.

Scopul impus de Directiva EIA nr. 85/337/CEE, privind evaluarea impactului asupra mediului, transpusă prin Ordinul nr. 1798/2007, abrogată prin H.G. nr. 445/2009, în vigoare la data emiterii H.G. nr. 1061/2011 privind emiterea autorizației de mediu pentru SN C. SA - Sucursala "D." Pitești, este acela de a supune oricare activități de creștere a capacității de producție unei proceduri de evaluare a impactului asupra mediului.

Or, față de instalarea de noi echipamente implicate direct în procesul de producție a E. Pitești, apreciem că emiterea actului contestat nu se putea realiza fără o evaluare prealabilă a impactului asupra mediului, întrucât s-a realizat o creștere a capacității de producție și nu doar o creștere a producției în limitele capacității autorizate în anul 2005.

Conform "Autorizațiilor pentru Desfășurarea de Activități în Domeniul Nuclear" eliberate de către G., există o disconcordanță între instalațiile folosite de către E. pentru Producerea de combustibil nuclear între anii 2005 -2012, respectiv în autorizația de la G. nr. VJ/15/2010, pag. 5-6 (valabilă 2 ani), față de autorizația nr. DN/05/2004, pag. 4-6 (depusă în documentația pentru obținerea autorizației de mediu nr. 1/2005), sunt enumerate în plus, următoarele echipamente:

- echipament tobare, 1 buc. (II.3.B.2);

- echipament marcare, 1 buc. (II.3.B.4);

- strung CNC Okuma-LB 2000 EX W, 2 buc. (II.3.C.3);

- instalație de depunere beriliu IDB-620 U, 2 buc. (II.3.E.4, II.3.G.3);

- instalație de încărcare automată, 2 buc. (II.3.F.3, II.3.G.3);

- dispozitiv de încărcare pastile, 1 buc. (II.3.J.1);

- mașină de sudat tip Simtex (MSDT), 1 buc. (II.3.J.2);

- mașină de sudat tip Simtex nr. 2 echipată cu robot Fanuc-M-10la, 1 buc. (II.3.J.2);

- mașină specială de debavurat MSD04, 1 buc. (II.3.J.3),

Împrejurarea instalării acestor echipamente nu duce decât la concluzia evidentă că, în intervalul 2005-2012, capacitatea de producție a D. Pitești a fost dublată.

De asemenea, în "Fișa de Prezentare și Declarație în vederea obținerii Autorizației de mediu a E. - Pitești" depusă de către pârâtă în luna martie 2011, aceasta menționează cu privire la Hala I, cum că s-ar afla în proces de utilare/modernizare, cu termene de instalare a noi echipamente, după cum urmează:

- montare linie de condiționare pulbere U02 (ianuarie 2011),

- achiziționare și montare presă rotativă (iulie - august 2011);

- achiziționare și montare: linie de transfer containere cu granule (mai - iunie 2011), sistem automat de evacuare pastile crude pentru presă (august 2011), sistem de transport și stocare pastile crude (august 2011);

- punerea în funcțiune a echipamentelor menționate și utilizarea lor în fabricație (august - septembrie 2011);

- racordarea echipamentelor de condiționare-presare existente din Hala III în Hala I (septembrie - octombrie 2011);

- racordarea echipamentelor de condiționare la linia comună de transfer containere cu granule (octombrie 2011);

- racordarea sistemului automat de evacuare pastile crude al presei existente la sistemul de transport și stocare pastile crude (octombrie 2011);

- punerea în funcțiune a echipamentelor menționate și utilizarea lor în fabricație (începând cu noiembrie 2011).

În plus, la data de 26 septembrie 2008 a fost emisă de către Primăria Orașului Mioveni autorizația de construire din 26 septembrie 2008 conform căreia este autorizată construirea Halei V (extindere hala elemente combustibile existentă), ceea ce relevă din nou faptul că s-au adus modificări semnificative proiectului și instalațiilor acestuia.

II. Nu s-a realizat o procedură legală de consultare a publicului cu privire la proiectul autorizat.

În 2010 s-a demarat procedura de consultare a publicului pentru emiterea unei noi autorizații de mediu, "ca urmare a creșterii capacității de producție de la 5.600 fascicule de combustibil nuclear pe an la 10.800 fascicule de combustibil/an, creștere care asigură funcționarea simultana a unităților nucleare U1 și U2 ale Centralei Nuclearelectrice de la Cernavoda "după cum se arată într-un anunț postat pe site-ul B. Procedura s-a derulat în baza Ordinul nr. 1798/2007, așa cum reiese din anunț, deși conform Directivei EIA (nr. H/445/2009) pct. 3, alin (b) lit. i), este obligatorie evaluarea impactului asupra mediului pentru "producerea sau îmbogățirea combustibilului nuclear".

Fundația A. a solicitat B. derularea unei proceduri de evaluare a impactului asupra mediului conform legislației în vigoare, dar cu toate că Ministerul a decis reluarea procedurii, aceasta nu s-a realizat respectând prevederile Directivei EIA nr. 85/337/CEE, în vigoare la acea dată.

În ceea ce privește cheltuielile de judecată acordate de către instanța de fond recurenta a considerat că acestea sunt disproporționate în raport de complexitatea cauzei și durata efectivă de judecată.

Apărările intimatelor și procedura derulată în recurs.

Prin întâmpinare SC C. SA a solicitat respingerea ca nefondat arătând că:

Referitor la primul motiv de recurs recurenta susține ca instanța de fond a apreciat greșit ca nu a avut loc o creștere a capacității de producție a D. Pitești.

Recurenta considera ca, in vederea autorizării, ar fi trebuit aplicata Directiva EIA privind evaluarea impactului asupra mediului nr. 85/337/CEE, transpusa în România prin H.G. nr. 445/2009. Vă rugăm să respingeți ca nefondate aceste susțineri din următoarele motive:

Acte normative incidente în cauza:

Potrivit dispozițiilor art. 1 din H.G. nr. 445/2009 prevederile hotărârii se aplică evaluării impactului asupra mediului a acelor proiecte publice și private care pot avea efecte semnificative asupra mediului.

Potrivit dispozițiilor art. 2 alin. (1) lit. c) din H.G. nr. 445/2009, proiect înseamnă executarea lucrărilor de construcții sau a altor instalații ori lucrări: alte intervenții asupra cadrului natural și peisajului, inclusiv cele care implică exploatarea resurselor minerale.

În cadrul procedurii de emitere a autorizației de mediu pentru sucursala E. Pitești, a fost evaluata activitatea de producere a combustibilului nuclear pentru o instalație existenta, activitate care a fost autorizata si anterior, iar condițiile autorizării anterioare nu s-au schimbat.

Astfel, conform H.G. nr. 405/2005 privind emiterea autorizației de mediu pentru SN C. SA - Sucursala „D." Pitești si Anexa: Autorizația de mediu se acorda pentru funcționarea Sucursalei D. Pitești din orașul Mioveni, care prevede "organizarea desfășurării activității in cadrul amenajărilor existente pe amplasamentul in suprafața totala de 23.273,40 mp, în scopul prelucrării materiei prime nucleare si al producerii combustibilului nuclear'’.

Din anul 2005 și până în prezent, capacitatea de producție a E. Pitești nu s-a modificat. Ceea ce a variat in timp a fost producția realizata. Creșterea producției s-a efectuat in conformitate cu reglementările G. și ale H., în împrejurările pe care le-am indicat mai sus, respectiv ca urmare a creșterii necesarului de fascicule de combustibil.

Pe parcursul derulării procedurii de autorizare pentru emiterea autorizației de mediu din 2011, s-au identificat inadvertențe în ceea ce privește utilizarea termenilor ’'producție" și "capacitate de producție", dar in ședința comisiei de analiza tehnica din data de 10 iunie 2011 s-a clarificat acest aspect, așa cum rezulta din procesul-verbal al reuniunii din data de 10 iunie 2011.

Echipamentele și dispozitivele care formează fluxul tehnologic de producere a combustibilului nuclear, utilizate de E. Pitești au rămas aceleași. E. Pitești și-a menținut în perioada 2005 - 2010 capacitatea de producție, singurul lucru care s-a modificat în timp fiind producția realizată (numărul de fascicule produse în fiecare an), aceasta fiind corelata cu necesarul anual de combustibil nuclear pentru alimentarea reactoarelor nucleare ale F. Cernavodă (Unitatea 1 și Unitatea 2).

Prin urmare în perioada mai sus declarată pe același amplasament si cu aceleași echipamente si dispozitive s-a modificat producția anuala si nu capacitatea de producție pentru care s-a emis autorizația.

Chiar și în aceste condiții, Directiva nr. 85/337/CE transpusa prin H.G. nr. 445/2009 nu se aplica in situațiile de creștere a producției in cadrul unei instalații care beneficiază deja de autorizație.

De asemenea, creșterea producției de fascicule de combustibil nuclear nu a avut impact negativ asupra mediului înconjurător și asupra populației, lucru dovedit prin rezultatele monitorizării factorilor de mediu în perioada 2005 - 2010. În acest sens limitele impuse prin autorizațiile emise de G. nu au fost depășite. Toate activitățile E. Pitești s-au desfășurat si se desfășoară în baza autorizațiilor de funcționare din domeniul nuclear și anume Autorizații de Deținere, Manipulare, Utilizare, Prelucrare, Producere, Depozitare Temporară, Furnizare, Transport, eliberate de G. și a Normelor de securitate radiologie - Proceduri de autorizare a activităților de minerit și preparare a minereurilor de uraniu și toriu, de prelucrare a materiei prime nucleare și de producere a combustibilului nuclear.

În ceea ce privește argumentele recurentei prezentate la pct. 3 din recurs, în sensul ca exista o discordanta între instalațiile folosite de E. Pitești din anul 2005 până in prezent, enumerându-se o serie de echipamente in plus, echipamentele/instalațiile/dispozitivele utilizate de E. Pitești pentru desfășurarea activităților de producere a combustibilului nuclear tip Candu 6, destinat alimentarii reactoarelor nucleare ale F. Cernavoda (Unitatea 1 și Unitatea 2), sunt într-un proces continuu de modificare datorat in principal următoarelor motive:

- înlocuirea echipamentelor/instalațiilor uzate fizic și/sau moral;

- optimizarea/îmbunătățirea condițiilor de munca in concordanta cu cerințele legislative în vigoare și cu obiectivele interne rezultate din recomandări naționale și internaționale în domeniul nuclear (ex. implementarea Principiului Alara - As low as reasonable achievable; prin definiție, principiul Alara reprezintă optimizarea securității nucleare și a radioprotecției astfel încât să se asigure că expunerea personalului la radiații este menținută la cel mai scăzut nivel rezonabil posibil, luându-se în considerare factorii tehnici, economici și sociali);

- îmbunătățirea calității produsului;

- eficientizarea procesului de producție;

- modernizarea fluxului de fabricație.

Orice modificare aferenta echipamentelor /instalațiilor /dispozitivelor utilizate de E. Pitești în fluxul de fabricație presupune activități tehnice complexe de durată, care, prin respectarea cerințelor G. de autorizare, conduc la situații in care echipamente/instalații/dispozitive similare sau destinate aceleiași operații de fabricație, care sunt în curs de punere in funcțiune sau in curs de casare, sunt menționate in același timp in autorizațiile de funcționare emise de G.

Analizarea modificărilor apărute în autorizațiile de funcționare emise de G. pentru E. Pitești în timp, doar pe criterii cantitative fără a ține cont de considerentele tehnice și legislative aferente a condus pe recurenta la susțineri si interpretări eronate precum și la solicitări neîntemeiate in fata instanțelor de judecata. În acest context facem următoarele precizări referitoare, la instalațiile, echipamentele enumerate în secțiunea Motive pct. I 3 din textul recursului.

În procesul de fabricație, ca urmare a uzurii fizice și/sau morale, echipamentele se înlocuiesc la expirarea duratei de viața sau atunci când cheltuielile cu întreținerea acestora depășesc limitele acceptabile.

1.1. Echipamentul lobare - 1 bucata utilizat in fluxul de fabricație grile a înlocuit echipamentul de tobare grile casat in anul 2011.

1.2. Strungurile CNC Okuma-LB 2000 EX - 3 bucăți utilizate pentru fabricația dopurilor au înlocuit strung automat Brown & Sharpe - 2 buc. și strung Kummer - I buc, casate in anul 2011.

2.1. Instalații încărcare automată apendici;

2.2. Dispozitiv de încărcare pastile în teci;

2.3. Mașina de sudat dop-teaca, echipata cu robot Fanuc.

3.1. Echipament marcare grile - 1 buc. care a înlocuit Pantograph IM3 Rotativ si care asigura marcarea pe grile a codului fasciculului de combustibil cu o mai buna claritate si reproductibilitate.

4.1. Instalație depunere Beriliu;

4.2. Mașina de sudat (dop-teaca);

4.3. Mașina speciala de debavurat;

4.4. Linie condiționare pulbere;

4.5. Linie de transfer containere cu granule;

4.6. Presa rotativa pentru obținere pastile crude;

4.7. Sistem de transport si stocare pastile crude;

Față de mențiunea A. referitoare la Hala I, s-a făcut următoarele precizări:

- Hala I este destinata prelucrării pulberii de U02 si obținerii pastilelor crude de U02;

- Hala II este destinata sinterizării pastilelor de U02;

- Hala III este destinata rectificării pastilelor de U02.

Operațiile menționate în secțiunea Motive pct. I. 3 din textul recursului (pag. 4), prezentate de E. ''Pitești în „ Fișa de prezentare și declarație in vederea obținerii Autorizației de mediu a E. Pitești - martie 2011 și anume:

- mutarea echipamentelor de condiționare-presare existente din Hala III în Hala I;

- (septembrie-octombrie2011);

- racordarea echipamentelor de condiționare la linia comuna de transfer containere cu granule (octombrie 2011);

- racordarea sistemului automat de evacuare pastile crude al presei existente la sistemul de transport și stocare pastile crude (octombrie 2011);

- punerea in funcțiune a echipamentelor menționate si utilizarea lor in fabricație (începând cu noiembrie 2011) au făcut parte din procesul de reorganizare a fluxului de fabricație pastile de U02 și nu au condus la modificarea capacității de producție.

Astfel, reducerea nivelului de expunere la noxe/radiații a personalului operator din cadrul Secției pastile ca urmare a modernizării fluxului de fabricație pastile de U02 poate fi demonstrata prin rezultatele monitorizărilor realizate de E. Pitești în perioada 2011 - 2014 în domeniile: monitorizare dozimetrica personal expus profesional, monitorizare mediu de lucru, monitorizare mediu exterior. Rezultatele acestor monitorizări sunt cuprinse în rapoarte periodice transmise către autoritățile de reglementare (G., K.) în conformitate cu cerințele din autorizațiile de funcționare.

Referitor la Capacitatea de producție a E. Pitești, aspecte invocate în secțiunea Motive pct. 1 - 2 din textul recursului (pag. 2-3) facem precizarea ca documentele aflate la dosarul cauzei, depuse de către subscrisa, clarifica aceste aspecte, concluziile acestor documente fiind următoarele:

Până in anul 2004, E. Pitești a avut capacitate de producție de circa 5.500 fascicule de combustibil nuclear/an (în medie 23 FC/zi).

În intervalul de timp 2001-2004 E. Pitești a derulat programul de investiții pentru dublarea capacității, finalizat prin demonstrarea timp de 3 luni consecutiv a capacității de fabricație de 900 FC/luna;

Din acel moment capacitatea de producție a E. a rămas neschimbată.

Referitor la pct. (4) din recurs, cu privire la diminuarea cheltuielilor de judecata acordate, se solicită respingerea acestuia ca nefondat pe baza următoarelor considerente:

În fapt, pârâtul a solicitat ca reclamanta să fie obligată în temeiul art. 274 C. proc. civ. la plata cheltuielilor de judecată constând in onorariu avocațial achitat Cabinetului de avocat Budes Magdalena în derularea și soluționarea prezentului litigiului în suma de 24.800 lei. Instanța de fond, în rejudecare, în baza art. 274 alin. (3) a diminuat cuantumul cheltuielilor de judecată obligând pe recurenta la plata sumei de 15.000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată reprezentând onorariu avocat.

În primul rând acest motiv de recurs - solicitare - nu este motivat de către recurenta, neindicându-se niciun temei de drept sau împrejurări de fapt ce ar putea conduce instanța la pronunțarea unei decizii de diminuare a cuantumului cheltuielilor de judecata, în contextul in care instanța de rejudecare a procedat deja la diminuarea cheltuielilor de judecata de la 24.800 lei la 15.0,00 lei având în vedere "necesitatea de a evita împovărarea pârtii adverse cu un cuantum ai cheltuielilor ce depășește pragul mediu obișnuit in cadrul litigiilor de acest tip" (pag. 27 din motivarea deciziei recurate).

În favoarea respingerii acestui motiv este si administrarea probatoriului in prezenta cauza, respectiv volumul mare de documente derulate si administrate de către avocat in litigiul derulat in ambele cicluri procesuale (fond, recurs si apoi fond in rejudecare), precum si volumul mare de lucru si complexitatea cauzei.

În sprijinul poziției procesuale s-au administrat probe cu înscrisuri apreciate ca pertinente cauzei.

B., prin întâmpinare a solicitat în principal anularea cererii de recurs și în subsidiar respingerea ei ca nefondată, argumentând că:

- prin cererea de recurs nu se invocă niciunul din motivele de nelegalitate prevăzute de art. 304 C. proc. civ.:

- cât privește netemeinicia recursului, fără a combate însă ceea ce a reținut prima instanță, recurenta preia pur și simplu susținerile sale din cererea de chemare în judecată, încercând să demonstreze că "în intervalul 2005-2012, capacitatea de producție a D. Pitești a fost dublată, "(pag. nr. 3 din cererea de recurs).

Nu se are însă în vedere distincția pe care prima instanță a reținut-o corect prin hotărârea pronunțată.)Și anume cea dintre producția anuală și capacitatea de producție, neavând relevanță creșterea producției anuale invocate de către A. atâta vreme cât capacitatea de producție autorizată inițial nu a suferit modificări.

Recurenta susține așadar greșit aplicabilitatea Directivei EIA nr. 85/337/CEE privind evaluarea efectelor anumitor proiecte publice și private asupra mediului, respectiv a H.G. nr. 445/2009 privind evaluarea impactului anumitor proiecte publice și private asupra mediului.

Directiva sus-amintită a fost preluată și implementată în dreptul intern prin chiar H.G. nr. 445/2009 privind evaluarea impactului anumitor proiecte publice și private asupra mediului. Prima instanță a reținut așadar corect faptul că "directiva se diferențiază de decizie și regulament"prin aceea că "în timp ce regulamentul se aplică în legislația internă a statelor membre imediat după intrarea sa în vigoare, directiva trebuie să fie mai întâi transpusă de statele membre" statele având "libertatea de a alege forma și mijloacele pentru a aplica această directivă", ceea ce se poate realiza doar prin transpunere, (pag. nr. 20 din hotărâre) Or, în speța dedusă judecății transpunerea Directivei EIA nr. 85/337/CEE privind evaluarea efectelor anumitor proiecte publice și private asupra mediului a avut loc prin adoptarea H.G. nr. 445/2009 privind evaluarea impactului anumitor proiecte publice și private asupra mediului.

Cu privire la motivul de recurs potrivit căruia nu s-ar fi "realizat o procedură legală de consultare a publicului cu privire la proiectul autorizat".

Intenția D. Pitești de a solicita revizuirea autorizației de mediu sau emiterea unei noi autorizații pentru activitatea desfășurată pe platforma Mioveni a fost adusă la cunoștința publicului încă din data de 26 noiembrie 2008 prin publicarea de către D. Pitești a unui anunț în acest sens în ziarul Curierul Zilei - Argeș.

Apoi, imediat după analizarea solicitării și luarea deciziei de demarare a procedurii de emitere a unei noi autorizații, subscrisul minister a inițiat dezbaterea publică la data de 22 februarie 2010, prin postarea informațiilor atât pe site-ul propriu cât și pe site-ul L. Argeș.

Mai mult, procedura de consultare a publicului a fost reluată, ca urmare a unei cereri exprese din partea - recurentei (așa după cum rezultă, spre exemplu, din Adresa nr. 99, transmisă de B. către reclamantă la data de 23 martie 2010).

Așadar, în procedura de emitere a autorizației de mediu pentru activitatea desfășurată de D. Pitești, au fost respectate principiile art. 6 din Convenția de la Aarhus, consultarea publicului fiind una efectivă, de natură să asigure participarea reală a publicului la această procedură, respectiv:

- publicul a fost informat prin anunțuri publice și s-a răspuns de asemenea și solicitărilor individuale, conform art. 6 pct. 2 din Convenție;

- au fost stabilite limite de timp rezonabile pentru transmiterea observațiilor de către public, conform art. 6 pct. 3 din Convenție;

- publicul a fost informat încă dinainte de începutul procedurii, prin anunțul făcut de D. Pitești, dar și imediat după demararea procedurii, de către B., în formalitățile sus menționate, conform art. 6 pct. 4 din Convenție;

- a fost permis accesul publicului care a solicitat acest lucru, la documentele din dosarul de autorizare, art. 6 pct. 6 din Convenție;

- procedura de consultare publică a permis în mod expres publicului interesat să înainteze opinii sau comentarii, art. 6 pct. 7 din Convenție.

Dispozițiile punctului 10 al art. 6 din Convenția de la Aarhus menționează expres că, în măsura în care este vorba despre o activitate existentă, ale cărei condiții de funcționare sunt reconsiderate, respectarea principiilor de la punctele 2-9 se face acolo unde este cazul. Reproducem în acest context textul invocat: "10. Fiecare parte va asigura că, în momentul în care o autoritate publică reconsideră sau actualizează condițiile de funcționare pentru o activitate care face obiectul pct. 1, prevederile pct. 2-9 sunt aplicate fără rezerve, unde este cazul."

Mai mult, Convenția nu stabilește termene fixe în procedura de consultare a publicului sau modalități obligatorii de aducere la cunoștința publicului, ci doar reguli generale, stabilirea concretă a acestora fiind lăsată la latitudinea legiuitorului național, reglementările interne în domeniu fiind în totalitate respectate de către subscrisul minister, sens în care facem trimitere la următoarele prevederi ale convenției:

- art. 3 alin. (1): "Fiecare parte va lua măsurile legislative necesare și va adopta reglementari și alte masuri, (...)."

- art. 10: - „Publicul interesat va fi informat, prin anunț public ori în mod individual, când este cazul, despre demararea unei proceduri de luare a deciziei de mediu" (alin. (2))

- „Fiecare parte va cere autorităților publice competente să asigure accesul publicului interesat, în vederea examinării, la cerere, daca legislația națională prevede astfel, (...)" (alin. (6))

Așadar, nu există condiții suplimentare, prevăzute în mod expres și obligatoriu în Convenția de la Aarhus care să nu fi fost respectate de către subscrisul minister, iar accesul publicului la informație a fost unul efectiv, procedura de autorizare a fost transparentă, inclusiv față de reclamanta din prezenta cauză, ministerul răspunzând în timp util la toate solicitările adresate și punându-i la dispoziție acesteia documente, inclusiv la sediul nostru, unde a avut acces la dosarul procedurii din care a efectuat inclusiv fotocopii.

De asemenea Guvernul României - prin Secretariatul General al Guvernului a solicitat prin întâmpinare respingerea recursului, argumentele expuse în sprijinul solicitării fiind asemănătoare celor invocate de către B.

II. Soluția adoptată în recurs;

Recurenta a criticat soluția instanței de fond de respingere a cererii sale din două perspective:

I. Nerespectarea Directivei EIA nr. 85/337/CEE în ceea ce privește emiterea autorizației de mediu pentru SC C. SA., raportat la creșterea capacității sale de producție a combustibilului nuclear de la 5.500 fascicule (FC)/an la 11.000 fascicule/an.

Intimații au motivat că această creștere a producției nu s-a realizat prin creșterea capacității de producție, ci cu aceleași instalații și echipamente.

Argumentele recurentei care a enumerat faptul că în autorizația a cărei anulare se solicită se regăsesc echipamente și mașini de instalații neprevăzute în precedenta autorizație nu se poate constitui într-un argument valabil, din simpla lor analiză nerezultând instalații noi care să conducă la o producție realizată în afara cadrului preexistent.

De altfel, reclamanta-recurentă nu indică care ar fi fost utilizarea mecanismelor indicate, astfel ca se obțină noi linii de producție, deși sarcina probei îi revenea.

Simpla existență a unei autorizații de construcție pentru extinderea unei hale nu se poate constitui într-un argument valabil, intimata SC C. SA. reliefând argumentat că astfel s-a realizat doar o reorganizare a fluxului de fabricație pastile de U02, ceea ce nu se constituie într-o modificare a capacității de producție.

În aceste condiții nu apare justificată cererea de anulare a H.G. nr. 1061/2011, și pe cale de consecință nici reluarea procedurii de autorizare din această perspectivă.

II. Cât privește motivul vizând nerealizarea unei proceduri legale de consultare a publicului referitor la proiectul autorizat cu trimitere la obligativitatea „evaluării impactului asupra mediului în conformitate cu Directiva EIA (H.G. nr. 445/2009) pct. 3 alin. (1)

1

lit. i).

Aceste susțineri sunt aplicabile în situația unor activități de producție noi, ori, astfel cum s-a statuat în precedenta analiză, în speță nu a avut loc o extindere a instalației nucleare existente astfel că prevederile H.G. nr. 445/2009 invocate, nu sunt aplicabile.

Cât privește consultarea publică, din înscrisul prezentat în cauză intimatul B. a inițiat dezbaterea publică în 22 februarie 2010, procedându-se și la realizarea publicității în conformitate cu prevederile normative în vigoare, relevante în acest sens fiind și comunicările făcute cu recurenta.

Cât privește capătul de cerere vizând reducerea cheltuielilor de judecată acordate de către instanța de fond, considerate disproporționat de mari, trebuie observat că dosarul se află la al doilea ciclu procesual iar obiectul cauzei relevă o complexitate și analiză sporită.

Mai mult, instanța de fond a făcut aplicarea dispozițiilor art. 274 alin. (3) C. proc. civ., reducând cuantumul cheltuielilor de judecată la 15.000 lei față de solicitarea de 24.800 lei adică la cca 60% din pretenții.

În raport de analiza de mai sus recursul nu se încadrează în dispozițiile art. 304 ori 304

1

C. proc. civ., astfel că în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ. urmează a fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de A. împotriva sentinței civile nr. 2626 din 18 septembrie 2013 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 25 februarie 2015.