ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1770/2018

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea adresată inițial Tribunalului București, secția a II-a contencios administrativ și fiscal, reclamantul A. a chemat în judecată pe pârâta Administrația Fondului pentru Mediu, solicitând anularea deciziei din dosarul nr. x, publicată în data de 04.11.2014.

Prin sentința civilă nr. 6008 din 23 septembrie 2015, Tribunalul București, secția a II-a contencios administrativ și fiscal a admis excepția necompetenței materiale, invocată de pârâtă și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Prin sentința civilă nr. 3170 din 26 noiembrie 2015, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a respins ca nefondată excepția inadmisibilității acțiunii pentru lipsa plângerii prealabile, invocată de pârâtă prin întâmpinare și a respins cererea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta Administrația Fondului pentru Mediu, ca nefondată.

Împotriva sentinței civile nr. 3170 din 26 noiembrie 2015, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a declarat apel reclamantul A.

Reclamantul a solicitat admiterea apelului, anularea hotărârii atacate și, rejudecând cauza pe fond, instanța să pronunțe o hotărâre prin care să se dispună admiterea contestației sale, așa cum aceasta a fost formulată.

În subsidiar, reclamantul a solicitat admiterea apelului, anularea hotărârii atacate, trimiterea cauzei spre rejudecare și pronunțarea unei noi hotărâri la instanța de fond.

Arată reclamantul că instanța de fond a considerat în mod greșit că solicitarea reclamantului nu îndeplinește condițiile prevăzute de prevederile art. 12 lit. d din Ordinul MMP nr. 1274/2011, apreciind că extrasul de carte funciară prezentat pârâtei nu conține elementele de identificare necesare pentru a se stabili corespondența dintre mențiunea din cartea funciară și adresa imobilului de implementare, identificată prin cererea de finanțare.

S-a arătat în apelul formulat că nu se poate reține că extrasul de carte funciară ar fi întocmit în mod defectuos, deoarece acesta cuprinde elementele de identificare prevăzute de lege și nu se poate reține că mențiunea referitoare la numărul casei este prevăzută de Legea nr. 7/1996.

A subliniat apelantul că, odată ce a fost depus extrasul de carte funciară, în care este specificat numele solicitantului, localitatea unde este situat imobilul și actele de proprietate în temeiul cărora acesta a fost înscris în cartea funciară, identificarea imobilului a fost făcută potrivit prevederilor legale și nu poate un funcționar public angajat într-o altă instituție publică să conteste acte întocmite potrivit legii de instituția publică emitentă a extrasului.

Apelantul a criticat faptul că, deși a prezentat pârâtei și adeverință emisă de Primăria Comunei Șovarna, din care reiese că imobilul este cel identificat prin extrasul de carte funciară, atât pârâta, cât și instanța au ajuns la concluzia că nici această adresă nu este relevantă pentru identificare.

În opinia apelantului, singura motivare pentru care se respinge cererea sa este aceea că pârâta dorește să admită cât mai puține cereri de natura celei formulate de reclamant, să respingă cât mai multe, indiferent cum și indiferent de motive sau criterii, probabil pentru a economisi niște fonduri, iar instanța de fond a girat această modalitate de lucru prin respingerea cererii sale, fără a se interesa dacă undeva în lege se spune în mod imperativ că un imobil nu este identificat în actele de înscriere în cartea funciară decât dacă pe înscrisuri este menționat și numărul casei atribuit de primăria localității.

Prin încheierea de ședință pronunțată în Camera de Consiliu la data de 24 februarie 2016, Înalta Curte a recalificat calea de atac exercitată ca fiind recurs și a pus în vedere reclamantului să motiveze calea de atac, astfel cum a fost recalificată.

Prin Raportul asupra admisibilității în principiu a recursului ce formează obiectul acestei cauze, în urma verificării îndeplinirii condițiilor de admisibilitate prevăzute de dispozițiile art. 486 și ale art. 487 din C. proc. civ. republicat, s-a reținut că cererea de recurs îndeplinește atât cerințele de formă prevăzute la art. 486 alin. (1) lit. a și c) - e) C. proc. civ., cât și cerințele prevăzute de art. 486 alin. (2) C. proc. civ., că recursul a fost declarat și motivat cu respectarea termenului prevăzut de art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, privind contenciosul administrativ, respectiv că este admisibil în principiu.

Raportul întocmit în cauză, în condițiile art. 493 alin. (2) și (3) din Noul C. proc. civ., a fost analizat în completul de filtru, fiind comunicat părților în baza încheierii de ședință din data de 28 septembrie 2017, în conformitate cu dispozițiile art. 493 alin. (4) din Noul C. proc. civ.

Recurentul-reclamant A. a formulat punct de vedere cu privire la raportul întocmit în cauză, precizând că prin cererea adresată Înaltei Curți a formulat recurs și a expus pe larg criticile aduse sentinței recurate în motivele de recurs formulate.

Examinând cauza și sentința atacată, în raport cu actele și lucrările dosarului, precum și cu dispozițiile legale incidente pricinii, având în vedere și susținerile părților, Înalta Curte va respinge recursul declarat în cauză ca nefondat, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.

Instanța de control judiciar constată că în speță nu sunt întrunite cerințele impuse de art. 488 din Noul C. proc. civ., în vederea casării hotărârii: prima instanță a reținut corect situația de fapt, în raport de materialul probator administrat în cauză și a realizat o încadrare juridică adecvată.

Analizând cererea de recurs, Înalta Curte apreciază că susținerile recurentului se circumscriu motivului de recurs prevăzut la pct. 8 art. 488 alin. (1) din Noul C. proc. civ., potrivit căruia casarea unei hotărâri se poate cere atunci când "hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material".

Înalta Curte apreciază că aceste critici ale recurentului, vizând pretinsa încălcare sau greșita aplicare de către instanța de fond a normelor de drept material, astfel cum au fost formulate, nu sunt întemeiate.

Din actele și lucrările dosarului rezultă faptul că prin cererea înregistrată inițial pe rolul Tribunalului București, secția a II-a contencios administrativ și fiscal la data de 24.12.2014, sub nr. x/2014, reclamantul A. a chemat în judecată pe pârâta Administrația Fondului pentru Mediu, solicitând instanței ca prin hotărârea ce se va pronunța să anuleze decizia pârâtei luată în dosarul nr. x, publicată în data de 04.11.2014.

Competența de soluționare a cauzei a fost declinată în favoarea Curții de Apel București, iar, prin sentința civilă recurată, instanța de fond a respins excepția inadmisibilității acțiunii și a respins cererea de chemare în judecată ca nefondată.

Pentru a adopta această soluție, Curtea de apel a reținut următoarea situație de fapt:

Prin cererea de finanțare nerambursabilă nr. 311/A/22.06.2015, reclamantul a solicitat acordarea unei finanțări nerambursabile în sumă de 6 000 RON în vederea realizării proiectului "instalare panouri solare", în cadrul Programului privind instalarea sistemelor de încălzire care utilizează energie regenerabilă, inclusiv înlocuirea sau completarea sistemelor clasice de încălzire, reglementat de Ordinul Ministrului Mediului și Pădurilor nr. 1274/20.04.2011 pentru aprobarea Ghidului de finanțare.

La data de 4.11.2014, pârâtul a comunicat pe site faptul că cererea de finanțare a fost respinsă de Comisia de analiză, deoarece adresa imobilului din extrasul de carte funciară nr. x/15.06.2011 nu coincide cu adresa imobilului menționată în cererea de finanțare. Refuzul a fost înregistrat cu nr. x/4.11.2014.

Reclamantul a formulat contestație împotriva hotărârii comitetului director, înregistrată sub nr. x/17.11.2014, solicitând reanalizarea cererii de finanțare nerambursabilă și aprobarea acesteia. În susținerea contestației, reclamantul a arătat că la data solicitării înscrisului, autoritatea emitentă elibera extrasele de carte funciară doar cu număr cadastral și fără a specifica adresa imobilului și a atașat Adeverința nr. 998 din 14.11.2014, eliberată de Primăria Comunei Șovarna, jud. Mehedinți, prin care se atestă că imobilul casă de locuit ce face obiectul cererii de finanțare este situat la jud. Mehedinți.

Tot pe site, pârâtul a afișat, la poziția 100, răspunsul la contestație, prin care a arătat că motivul inițial al respingerii cererii se menține.

S-a reținut că, prin cererea de finanțare, reclamantul a solicitat finanțare pentru imobilul situat la adresa jud. Mehedinți. În cuprinsul dosarului înaintat spre analiză, se regăsește extrasul de carte funciară CF nr. x Șovârna, prin care se atestă întabularea dreptului de proprietate/coproprietate al solicitantului asupra unor imobile a căror adresă nu este menționată în clar, cu toate elementele de identificare necesare pentru a se stabili corespondența dintre aceasta și adresa imobilului de implementare indicată prin cererea de finanțare. Astfel, prin extrasul de carte funciară respectiv nu se poate atesta dreptul de proprietate/coproprietate al solicitantului asupra imobilului unde urma să se implementeze proiectul indicat prin cererea de finanțare, conform cerințelor de la art. 12 lit. d, coroborate cu 9 lit. d din Ghid. Conform art. 13 alin. (2) din Ghidul de finanțare, lipsa unui document sau prezentarea acestuia sub o altă formă decât cea solicitată sau ieșirea sa din perioada de valabilitate, precum și neîndeplinirea unui criteriu de eligibilitate, determină respingerea dosarului de finanțare. Cu privire la adeverința depusă odată cu contestația, s-a arătat că nu se precizează faptul că imobilul care figurează la adresa Jud. Mehedinți, menționată în cererea de finanțare, este același cu imobilul întabulat în extrasul CF nr. x, anexat cererii de finanțare (extrasul CF nu este menționat deloc în cuprinsul adeverinței respective), sens în care neajunsul constatat în analiza inițială a dosarului persistă și în urma clarificărilor aduse prin contestație.

În drept, instanța de fond a considerat relevante dispozițiile art. 12 și 13 din Ghidul de finanțare, reprezentat de Ordinul MMP nr. 1274/2011, potrivit cărora:

"Art. 12 Dosarul de finanțare

Dosarul de finanțare va cuprinde:

a) cerere de finanțare nerambursabilă, conform anexei nr. 2 la prezentul ghid, completată prin tehnoredactare computerizată și semnată de solicitant, în original;

b) declarație pe propria răspundere a solicitantului, conform anexei nr. 3 la prezentul ghid, completată și semnată de către solicitant, în original;

c) copie de pe actul de identitate al solicitantului;

d) extras de carte funciară pentru informare nu mai vechi de 30 de zile sau extras de carte funciară pentru autentificare valabil la data depunerii cererii de finanțare, care să ateste dreptul de proprietate/coproprietate al solicitantului asupra imobilului pe/în care se va realiza proiectul, în original, pentru solicitanții care dețin individual un imobil;

e) copia cărții funciare și extras de carte funciară individuală, pentru proprietăți comune, pot fi maximum două unități individuale trecute pe aceeași carte funciară, care adunate trebuie să fie egale cu 1 (un) întreg;

f) autorizație de construire emisă solicitantului, în copie legalizată pentru imobilele aflate în construcție, valabilă la data depunerii, inclusiv ordinul de începere a lucrărilor emis în conformitate cu Legea nr. 50/1991 privind autorizarea executării lucrărilor de construcții, republicată, cu modificările și completările ulterioare;

g) certificat de atestare fiscală privind plata obligațiilor la bugetul local, în original, valabil la data depunerii dosarului de finanțare, eliberat de către organele competente de pe raza cărora își are domiciliul solicitantul;

h) adeverință privind existența contului bancar al solicitantului finanțării, emisă de o bancă comercială, sau extras de cont;

i) un plic pe care se va completa numele și adresa completă a solicitantului, titlul programului: "Programul privind instalarea sistemelor de încălzire care utilizează energie regenerabilă, inclusiv înlocuirea sau completarea sistemelor clasice de încălzire", precum și sesiunea de depunere".

"ART. 13 Depunerea dosarului de finanțare

(1) Dosarul de finanțare va avea ordinea prezentată la art. 12.

(2) Lipsa unui document sau prezentarea acestuia sub o altă formă decât cea solicitată sau ieșirea sa din perioada de valabilitate, precum și neîndeplinirea unui criteriu de eligibilitate determină respingerea dosarului de finanțare.

(3) Solicitantul poate depune dosarul de finanțare începând cu prima zi de deschidere a sesiunii de depunere.

(4) Un solicitant poate depune în cadrul sesiunii de finanțare o singură cerere de finanțare. În cadrul aceleiași cereri de finanțare se pot cumula două tipuri de instalații. În cazul imobilelor cu doi sau mai mulți coproprietari se poate depune o singură cerere de finanțare, pentru acel imobil, pe sesiune.

(5) Dosarul de finanțare conținând toate documentele obligatorii menționate la art. 12 va fi depus la sediul agenției județene pentru protecția mediului pe raza căreia domiciliază solicitantul.

(6) Documentele se vor depune într-un singur exemplar.

(7) Dosarul de finanțare se depune personal la agenția județeană pentru protecția mediului pe raza căreia domiciliază solicitantul.

(8) Personalul agenției județene pentru protecția mediului pe raza căreia domiciliază solicitantul, cu responsabilități în derularea programului, verifică conformitatea administrativă a documentelor și completează fișa prevăzută în anexa nr. 1 la prezentul ghid.

(9) După constatarea conformității, cererea de finanțare primește număr de înregistrare de la agenția județeană pentru protecția mediului pe raza căreia domiciliază solicitantul, în ordinea sosirii.

(10) Documentele depuse de către solicitant, însoțite de fișa conformității administrative, vor fi introduse în plic de către personalul agenției județene pentru protecția mediului pe raza căreia domiciliază solicitantul și înaintate Autorității.

(11) Cererea de finanțare se completează prin tehnoredactare computerizată. Nu se acceptă cereri de finanțare cu ștersături sau completări făcute manual."

În raport de aceste dispoziții legale, în mod corect a apreciat Curtea de apel că depunerea extrasului de carte funciară, din care să reiasă adresa imobilului pentru care se solicită acordarea finanțării nerambursabile, reprezenta o cerință obligatorie, ce trebuia îndeplinită la data limită a depunerii dosarului de finanțare.

S-a avut în vedere faptul că art. 13 alin. (5) arată că dosarul, conținând toate documentele obligatorii, se depune la sediul agenției județene pentru protecția mediului pe raza căreia domiciliază solicitantul; prin urmare, nu este permisă completarea ulterioară a acestui dosar cu alte înscrisuri, atât în cadrul contestației administrative, cât și în fața instanței, urmând a se verifica dacă respingerea inițială a cererii de finanțare a fost legală, în raport de actele depuse în cadrul dosarului inițial de finanțare.

Analizând actele și lucrările dosarului, în mod corect a apreciat instanța de fond că extrasul de carte funciară CF nr. x Șovârna, depus de reclamant, prin care se atesta întabularea dreptului de proprietate/coproprietate al solicitantului, nu cuprinde elementele de identificare necesare pentru a se stabili corespondența dintre adresa imobilului înscris în această carte funciară și adresa imobilului de implementare, indicată prin cererea de finanțare.

Drept urmare, s-a reținut că prin extrasul de carte funciară respectiv nu se poate atesta dreptul de proprietate/coproprietate al solicitantului asupra imobilului unde urma să se implementeze proiectul indicat prin cererea de finanțare, conform cerințelor de la art. 12 lit. d, coroborate cu 9 lit. d) din Ghid, aspect apreciat ca fiind corect reținut de către pârât.

Astfel cum în mod corect s-a reținut în considerentele sentinței recurate, faptul că modul defectuos de emitere a extraselor de carte funciară reprezenta o culpă a altei entități decât cea a reclamantului nu duce la considerarea în mod automat ca îndeplinite a cerințelor din Ghid, câtă vreme și reclamantul putea observa lipsa adresei din extrasul de carte funciară și era obligat să verifice dacă cererea sa conține toate datele și informațiile cerute de Ghid.

În mod corect a apreciat instanța de fond că Adeverința nr. 742/30.09.2015, emisă de Primăria Comunei Șovârna, nu poate fi folosită în cauză, câtă vreme, așa cum se prevede în textele legale sus citate, nu este permisă completarea dosarului de finanțare ulterior expirării termenului de depunere.

Pentru considerentele expuse anterior, Înalta Curte apreciază, în acord cu instanța de fond, că în mod corect pârâtul a respins cererea de finanțare formulată de reclamant, având în vedere că la momentul analizării acesteia nu a fost făcută dovada identității dintre imobilul menționat în extrasul de carte funciară și imobilul de implementare indicat prin cererea de finanțare.

Astfel, în raport cu dispozițiile legale anterior menționate și prin prisma actelor dosarului, Înalta Curte constată că în mod corect a soluționat instanța de fond cererea formulată de reclamant, astfel că susținerile și criticile recurentului sunt neîntemeiate și nu pot fi primite, iar hotărârea instanței de fond este temeinică și legală.

În consecință, pentru considerentele arătate, în raport cu înscrisurile depuse la dosar și susținerile părților, apreciind că soluția instanței de fond nu a fost dată cu aplicarea greșită a normelor de drept material, nefiind incident motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., Înalta Curte, în temeiul art. 496 alin. (1) C. proc. civ., raportat la art. 20 din Legea nr. 554/2004, va respinge recursul declarat de reclamant ca nefondat, decizia urmând a fi comunicată părților.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de reclamantul A. împotriva sentinței civile nr. 3170 din 26 noiembrie 2015 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 4 mai 2018.