ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3414/2013

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Reclamanta G.C. România a chemat în judecată

Ministerul Mediului și SC "N." SA, F.C.N. Pitești, solicitând

instanței ca în contradictoriu cu pârâții să dispună.

- anularea deciziei

de emitere a autorizației de mediu pentru FNC Pitești;

- obligarea pârâților

să demareze o procedură de autorizare conform dispozițiilor Direcției ETA

privind evaluarea impactului asupra mediului 85/337/CEE, transpusă în România

prin H.G. nr. 445/2009;

- suspendarea

activității fabricii până la data conformării cu legislația privind evaluarea

impactului asupra mediului.

În motivarea

acțiunii, reclamanta a arătat că potrivit Directivei nr. 85/CEE, Anexa I, pct.

22, dublarea activității descrise în anexa I impune solicitarea din partea

titularului activității, unui acord de mediu conform cerințelor actului de

implementare a Directivei. În cauză este vorba de H.G. nr. 1213/2006 care a

fost abrogată prin H.G. nr. 445/2009. Activitatea de producție a

combustibilului nuclear este prevăzută în Anexa 1, pct. 3, lit. b).

Reclamanta a mai

arătat că a fost încălcată Convenția de la Aarhus ratificată de România prin

Legea nr. 86/2000 privind accesul la informație, participarea publicului la

luarea deciziei și accesul la justiție în probleme de mediu.

De asemenea, s-a

arătat că decizia de emitere a autorizației de mediu este nelegală și față de

dispozițiile Ordinului nr. 1798/2007 pentru aprobarea procedurii de emitere a

autorizației de mediu, întrucât dublarea capacității de producție s-a făcut

fără emiterea tuturor autorizațiilor de către C.N.C.A.N. și fără realizarea

unui bilanț de mediu.

Prin cererea de

modificare a acțiunii, reclamanta a precizat că solicită anularea H.G. nr.

1061/2011 prin care a fost emisă autorizația de mediu.

Prin întâmpinarea

formulată Ministerul Mediului și Pădurilor a solicitat respingerea ca

inadmisibil a capătul 3 de cerere.

La rândul său prin

întâmpinarea formulată pârâtul Guvernul României a invocat excepția

inadmisibilității cererii privind anularea H.G. nr. 1061/2011 pentru

neîndeplinirea procedurii administrative prealabile.

Curtea de Apel

București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, prin Sentința

civilă nr. 2014 din 21 martie 2012 a respins excepția tardivității cererii

completatoare a admis excepția inadmisibilității capătului de cerere privind

anularea H.G. nr. 1061/2011 a celui privind suspendarea activității fabricii și

a respins pentru acest motiv cererea de anulare a H.G. nr. 1061/2011.

Totodată a respins

pentru rest cererea reclamantei G.C. România ca neîntemeiată.

Pentru a pronunța

această sentință instanța a reținut următoarele:

Referitor la excepția

tardivității cererii completatoare invocată de pârâtul Ministerul Mediului și

Pădurilor, instanța a respins-o constatând că raportul la dispozițiile pct. 132

alin. (1) și art. 134 C. proc. civ., cererea de modificare a fost formulată

anterior primei zile de înfățișare.

Cu privire la capătul

de cerere vizând anularea H.G. nr. 1061/2011, instanța a reținut că susținerile

pârâtului sunt fondate, în condițiile în care reclamanta nu a dovedit că

anterior cererii de anulare a acestei hotărâri s-a adresat emitentului actului

conform procedurii prevăzute de dispozițiile art. 7 din Legea nr. 554/2004.

De asemenea, instanța

a reținut că și în ce privește capătul de cerere privind suspendarea

activității fabricii până la data conformării cu legislația privind evaluarea

impactului asupra mediului pârâții F.C.N. și Ministerul Mediului și Pădurilor

au invocat excepția inadmisibilității, cu privire la care susținerile acestora

vizând lipsa unui temei legal în baza căruia să formuleze o astfel de

solicitare sunt fondate.

Pe fondul cauzei,

Curtea de apel a reținut că nu pot fi reținute ca întemeiate criticile de

nelegalitate pentru care reclamanta a solicitat anularea deciziei de emitere a

autorizației de mediu pentru F.C.N. Pitești.

Împotriva acestei

sentințe a declarat recurs G.C. România, criticând sentința pentru nelegalitate

și netemeinicie.

Motivele de recurs

invocate conform art. 304

1

C. proc. civ. se încadrează în

dispozițiilor art. 304 pct. 9 C. proc. civ. invocându-se greșita aplicare a

legii în ceea ce privește soluția recurată atât în ceea ce privește

soluționarea excepției inadmisibilității capătului de acțiune având ca obiect

anularea H.G. nr. 1061/2001 cât și în ceea ce privește soluția de respingere a

acțiunii pe celelalte capete ale acțiunii astfel cum a fost formulată și

precizată.

În ceea ce privește

primul aspect de nelegalitate invocat recurenta arată următoarele.

Cererea completatoare

formulată de recurentă având ca obiect anularea H.G. nr. 1061/2011 privind

emiterea autorizației de mediu pentru SC "N." SA a fost formulată

ulterior formulării acțiunii 20 septembrie 2011, respectiv pe parcursul

procesului în ședința publică din 11 ianuarie 2012. Instanța de fond a acordat

termen pentru ca pârâții-intimați să ia la cunoștință de cererea modificatoare,

dar nu a comunicat recurentei întâmpinarea formulată de intimatul Guvernul

României prin care acesta invocase și excepția inadmisibilității cererii

modificate pentru lipsa procedurii administrative prevăzute de art. 7(1) din

Legea nr. 554/2004, excepție admisă nelegal de instanța de fond, cu încălcarea

dreptului la apărare și cu aplicarea greșită a dispozițiilor art. 7 (1) din

Legea nr. 554/2004.

Se arată că recurenta

a formulat plângere prealabilă privind H.G. nr. 1061/2011, iar excepția a fost

invocată, cu rea-credință de intimatul Guvernul României.

Al doilea aspect de

nelegalitate privește pe fond soluția de respingere a acțiunii, soluție

nelegală în raport de legislația internă și europeană aplicată.

Se arată că prima

instanță apreciat greșit asupra legalității deciziei de emitere a autorizației

de mediu pentru SC "N." SA Sucursala F.C.N. Pitești.

Se arată că acest act

administrativ este nelegal în raport de dispozițiile H.G. nr. 445/2009, a

O.U.G. nr. 195/2005 privind protecția mediului și în raport de lipsa actelor

necesare emiterii autorizației în raport de dispozițiile art. 13 și 14 din H.G.

nr. 195/2005.

Se solicită admiterea

recursului și admiterea acțiunii.

În baza art. 305 C. proc.

civ. recurenta a depus acte noi la dosarul de recurs, respectiv acte prin care

înțelege să probeze îndeplinirea procedurii prealabile prevăzute de art. 7(1)

din Legea nr. 554/2004 în ceea ce privește cererea de anulare a H.G. nr.

1061/2011.

La dosar intimații-pârâți

au formulat întâmpinare în care au solicitat respingerea recursului ca

nefondat.

Analizând recursul

declarat, în raport de motivele invocate, Curtea îl apreciază fondat pentru

următoarele considerente:

Sentința atacată este

nelegală și netemeinică în ceea ce privește soluționarea excepției lipsei

procedurii prealabile prevăzute de art. 7(1) din Legea nr. 554/2004 invocată de

intimatul Guvernul României în ceea ce privește cererea completatoare a

acțiunii cu solicitarea recurentului având ca obiect anularea H.G. nr.

1061/2011.

Curtea, în raport de

desfășurarea judecării dosarului la instanța de fond și în raport de actele noi

depuse în recurs, apreciază că în mod greșit a fost admisă această excepție,

procedura prealabilă în sensul dispozițiilor art. 7(1) din Legea nr. 554/2004

fiind efectuată de recurentă, în cursul judecării cauzei, iar datorită

existenței unei interdependențe între capetele de acțiune se impune soluția cu

trimitere spre rejudecare atât în ceea ce privește capătul de acțiune

soluționat pe excepție cât și în ceea ce privește soluția pe fond dispusă cu

privire la celelalte capete ale acțiunii astfel cum a fost formulată și

completată.

În ceea ce privește

efectuarea în cauză a procedurii prealabile prevăzute de art. 7(1) din Legea

nr. 554/2004, aceasta a fost realizată, în opinia Curții în raport de

condițiile specifice ale cauzei.

Astfel la data

formulării acțiunii, pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a de

contencios administrativ și fiscal - 20 septembrie 2011 nu era emisă H.G. nr.

1061/2011, aceasta fiind publicată în Monitorul Oficial din 9.XI.2011.

Pentru termenul de

judecată 21 martie 2012, intimatul Guvernul României a invocat greșit excepția

lipsei procedurii prealabile fără a ține cont de contestația formulată de

recurentă nr. 28 din 11 ianuarie 2012 - dosar de recurs prin care recurenta a

înțeles să conteste în cursul procesului H.G. nr. 1061/2011, contestație la

care a primit răspuns de la Ministerul Economiei, Comerțului și Mediului de

Afaceri unde a fost înregistrată la 27 ianuarie 2012. Faptul că intimatul

Guvernul României nu a comunicat răspuns direct nu este imputabil recurentei

care nu poate fi sancționată pentru lipsa procedurii prealabile, demers care

l-a efectuat, în cauză neputându-se reține o pasivitate a sa, sub acest aspect.

În mod greșit prima instanță nu i-a comunicat întâmpinarea formulată, recurenta

neavând posibilitatea să probeze cu acte, depuse în recurs îndeplinirea

procedurii prealabile prevăzute de art. 7(1) din Legea nr. 554/2004.

Soluția casării cu

trimitere spre rejudecare în totalitate se impune în opinia Curții în raport de

dispozițiile art. 312(3) și 314 C. proc. civ. Aceasta deoarece pe de o parte în

ceea ce privește cererea de anulare a H.G. nr. 1061/2011 prima instanță nu a soluționat-o

pe fond ci în mod greșit a admis excepția lipsei procedurii prealabile, iar pe

de altă parte, în cauză există legătură privind soluționarea unitară a tuturor

capetelor de acțiune, în parte motivele de nelegalitate, pe fond, fiind comune

ambele acte administrative contestate.

Cu ocazia rejudecării

pe fond, instanța va avea în vedere și aspectele de nelegalitate invocate pe

calea recursului, care au legătură cu obiectul cauzei respectiv cu legalitatea

actelor administrative contestate de recurentă prin acțiune astfel cum a fost

formulată și completată.

Față de cele expuse

mai sus, Curtea în baza art. 312(3) și (5) C. proc. civ. va admite recursul și

va casa sentința atacată trimițând cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul

declarat de G.C. România împotriva Sentinței civile nr. 2014 din 21 martie 2012

a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Casează sentința

atacată și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 15 martie 2013.

Procesat de GGC - CL