ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3414/2013

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Reclamanta G.C. România a chemat în judecată Ministerul Mediului și SC "N." SA, F.C.N. Pitești, solicitând instanței ca în contradictoriu cu pârâții să dispună. - anularea deciziei de emitere a autorizației de mediu pentru FNC Pitești; - obligarea pârâților să demareze o procedură de autorizare conform dispozițiilor Direcției ETA privind evaluarea impactului asupra mediului 85/337/CEE, transpusă în România prin H.G. nr. 445/2009; - suspendarea activității fabricii până la data conformării cu legislația privind evaluarea impactului asupra mediului. În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că potrivit Directivei nr. 85/CEE, Anexa I, pct. 22, dublarea activității descrise în anexa I impune solicitarea din partea titularului activității, unui acord de mediu conform cerințelor actului de implementare a Directivei.

În cauză este vorba de H.G. nr. 1213/2006 care a fost abrogată prin H.G. nr. 445/2009. Activitatea de producție a combustibilului nuclear este prevăzută în Anexa 1, pct. 3, lit. b). Reclamanta a mai arătat că a fost încălcată Convenția de la Aarhus ratificată de România prin Legea nr. 86/2000 privind accesul la informație, participarea publicului la luarea deciziei și accesul la justiție în probleme de mediu. De asemenea, s-a arătat că decizia de emitere a autorizației de mediu este nelegală și față de dispozițiile Ordinului nr. 1798/2007 pentru aprobarea procedurii de emitere a autorizației de mediu, întrucât dublarea capacității de producție s-a făcut fără emiterea tuturor autorizațiilor de către C.N.C.A.N.

și fără realizarea unui bilanț de mediu. Prin cererea de modificare a acțiunii, reclamanta a precizat că solicită anularea H.G. nr. 1061/2011 prin care a fost emisă autorizația de mediu. Prin întâmpinarea formulată Ministerul Mediului și Pădurilor a solicitat respingerea ca inadmisibil a capătul 3 de cerere. La rândul său prin întâmpinarea formulată pârâtul Guvernul României a invocat excepția inadmisibilității cererii privind anularea H.G. nr. 1061/2011 pentru neîndeplinirea procedurii administrative prealabile. Curtea de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, prin Sentința civilă nr. 2014 din 21 martie 2012 a respins excepția tardivității cererii completatoare a admis excepția inadmisibilității capătului de cerere privind anularea H.G.

nr. 1061/2011 a celui privind suspendarea activității fabricii și a respins pentru acest motiv cererea de anulare a H.G. nr. 1061/2011. Totodată a respins pentru rest cererea reclamantei G.C. România ca neîntemeiată. Pentru a pronunța această sentință instanța a reținut următoarele: Referitor la excepția tardivității cererii completatoare invocată de pârâtul Ministerul Mediului și Pădurilor, instanța a respins-o constatând că raportul la dispozițiile pct. 132 alin. (1) și art. 134 C. proc. civ., cererea de modificare a fost formulată anterior primei zile de înfățișare. Cu privire la capătul de cerere vizând anularea H.G. nr. 1061/2011, instanța a reținut că susținerile pârâtului sunt fondate, în condițiile în care reclamanta nu a dovedit că anterior cererii de anulare a acestei hotărâri s-a adresat emitentului actului conform procedurii prevăzute de dispozițiile art. 7 din Legea nr. 554/2004.

De asemenea, instanța a reținut că și în ce privește capătul de cerere privind suspendarea activității fabricii până la data conformării cu legislația privind evaluarea impactului asupra mediului pârâții F.C.N. și Ministerul Mediului și Pădurilor au invocat excepția inadmisibilității, cu privire la care susținerile acestora vizând lipsa unui temei legal în baza căruia să formuleze o astfel de solicitare sunt fondate. Pe fondul cauzei, Curtea de apel a reținut că nu pot fi reținute ca întemeiate criticile de nelegalitate pentru care reclamanta a solicitat anularea deciziei de emitere a autorizației de mediu pentru F.C.N. Pitești. Împotriva acestei sentințe a declarat recurs G.C. România, criticând sentința pentru nelegalitate și netemeinicie.

Motivele de recurs invocate conform art. 304 1 C. proc. civ. se încadrează în dispozițiilor art. 304 pct. 9 C. proc. civ. invocându-se greșita aplicare a legii în ceea ce privește soluția recurată atât în ceea ce privește soluționarea excepției inadmisibilității capătului de acțiune având ca obiect anularea H.G. nr. 1061/2001 cât și în ceea ce privește soluția de respingere a acțiunii pe celelalte capete ale acțiunii astfel cum a fost formulată și precizată. În ceea ce privește primul aspect de nelegalitate invocat recurenta arată următoarele. Cererea completatoare formulată de recurentă având ca obiect anularea H.G.

nr. 1061/2011 privind emiterea autorizației de mediu pentru SC "N." SA a fost formulată ulterior formulării acțiunii 20 septembrie 2011, respectiv pe parcursul procesului în ședința publică din 11 ianuarie 2012. Instanța de fond a acordat termen pentru ca pârâții-intimați să ia la cunoștință de cererea modificatoare, dar nu a comunicat recurentei întâmpinarea formulată de intimatul Guvernul României prin care acesta invocase și excepția inadmisibilității cererii modificate pentru lipsa procedurii administrative prevăzute de art. 7(1) din Legea nr. 554/2004, excepție admisă nelegal de instanța de fond, cu încălcarea dreptului la apărare și cu aplicarea greșită a dispozițiilor art. 7 (1) din Legea nr. 554/2004.

Se arată că recurenta a formulat plângere prealabilă privind H.G. nr. 1061/2011, iar excepția a fost invocată, cu rea-credință de intimatul Guvernul României. Al doilea aspect de nelegalitate privește pe fond soluția de respingere a acțiunii, soluție nelegală în raport de legislația internă și europeană aplicată. Se arată că prima instanță apreciat greșit asupra legalității deciziei de emitere a autorizației de mediu pentru SC "N." SA Sucursala F.C.N. Pitești. Se arată că acest act administrativ este nelegal în raport de dispozițiile H.G. nr. 445/2009, a O.U.G. nr. 195/2005 privind protecția mediului și în raport de lipsa actelor necesare emiterii autorizației în raport de dispozițiile art. 13 și 14 din H.G.

nr. 195/2005. Se solicită admiterea recursului și admiterea acțiunii. În baza art. 305 C. proc. civ. recurenta a depus acte noi la dosarul de recurs, respectiv acte prin care înțelege să probeze îndeplinirea procedurii prealabile prevăzute de art. 7(1) din Legea nr. 554/2004 în ceea ce privește cererea de anulare a H.G. nr. 1061/2011. La dosar intimații-pârâți au formulat întâmpinare în care au solicitat respingerea recursului ca nefondat. Analizând recursul declarat, în raport de motivele invocate, Curtea îl apreciază fondat pentru următoarele considerente: Sentința atacată este nelegală și netemeinică în ceea ce privește soluționarea excepției lipsei procedurii prealabile prevăzute de art. 7(1) din Legea nr. 554/2004 invocată de intimatul Guvernul României în ceea ce privește cererea completatoare a acțiunii cu solicitarea recurentului având ca obiect anularea H.G.

nr. 1061/2011. Curtea, în raport de desfășurarea judecării dosarului la instanța de fond și în raport de actele noi depuse în recurs, apreciază că în mod greșit a fost admisă această excepție, procedura prealabilă în sensul dispozițiilor art. 7(1) din Legea nr. 554/2004 fiind efectuată de recurentă, în cursul judecării cauzei, iar datorită existenței unei interdependențe între capetele de acțiune se impune soluția cu trimitere spre rejudecare atât în ceea ce privește capătul de acțiune soluționat pe excepție cât și în ceea ce privește soluția pe fond dispusă cu privire la celelalte capete ale acțiunii astfel cum a fost formulată și completată. În ceea ce privește efectuarea în cauză a procedurii prealabile prevăzute de art. 7(1) din Legea nr. 554/2004, aceasta a fost realizată, în opinia Curții în raport de condițiile specifice ale cauzei.

Astfel la data formulării acțiunii, pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal - 20 septembrie 2011 nu era emisă H.G. nr. 1061/2011, aceasta fiind publicată în Monitorul Oficial din 9.XI.2011. Pentru termenul de judecată 21 martie 2012, intimatul Guvernul României a invocat greșit excepția lipsei procedurii prealabile fără a ține cont de contestația formulată de recurentă nr. 28 din 11 ianuarie 2012 - dosar de recurs prin care recurenta a înțeles să conteste în cursul procesului H.G. nr. 1061/2011, contestație la care a primit răspuns de la Ministerul Economiei, Comerțului și Mediului de Afaceri unde a fost înregistrată la 27 ianuarie 2012. Faptul că intimatul Guvernul României nu a comunicat răspuns direct nu este imputabil recurentei care nu poate fi sancționată pentru lipsa procedurii prealabile, demers care l-a efectuat, în cauză neputându-se reține o pasivitate a sa, sub acest aspect.

În mod greșit prima instanță nu i-a comunicat întâmpinarea formulată, recurenta neavând posibilitatea să probeze cu acte, depuse în recurs îndeplinirea procedurii prealabile prevăzute de art. 7(1) din Legea nr. 554/2004. Soluția casării cu trimitere spre rejudecare în totalitate se impune în opinia Curții în raport de dispozițiile art. 312(3) și 314 C. proc. civ. Aceasta deoarece pe de o parte în ceea ce privește cererea de anulare a H.G. nr. 1061/2011 prima instanță nu a soluționat-o pe fond ci în mod greșit a admis excepția lipsei procedurii prealabile, iar pe de altă parte, în cauză există legătură privind soluționarea unitară a tuturor capetelor de acțiune, în parte motivele de nelegalitate, pe fond, fiind comune ambele acte administrative contestate.

Cu ocazia rejudecării pe fond, instanța va avea în vedere și aspectele de nelegalitate invocate pe calea recursului, care au legătură cu obiectul cauzei respectiv cu legalitatea actelor administrative contestate de recurentă prin acțiune astfel cum a fost formulată și completată. Față de cele expuse mai sus, Curtea în baza art. 312(3) și (5) C. proc. civ. va admite recursul și va casa sentința atacată trimițând cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de G.C. România împotriva Sentinței civile nr. 2014 din 21 martie 2012 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal. Casează sentința atacată și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 15 martie 2013. Procesat de GGC - CL