ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 791/2010

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor din

dosar, constată următoarele:

Reclamantul P.G., a chemat în judecată pe pârâta SC

S.S.D. SA și a solicitat să se dispună încetarea

activității de showroom, service auto cu spălătorie și

interzicerea desfășurării activității care se

află în imediata vecinătate a locuinței sale.

Judecătoria Pitești, prin

sentința civilă nr. 1571 din 16 martie 2007, constatând

necompetența materială a instanței, în raport cu prevederile art.

2 pct. 1 lit. a) C. proc. civ., a declinat competența de soluționare

în favoarea Tribunalului Comercial Argeș.

Această instanță, prin

sentința comercială nr. 87/C din 20 ianuarie 2009 a respins

acțiunea, considerând că pârâta își desfășoară

activitatea într-o zonă de servicii industrială și

funcționarea fără depășiri de zgomot, în condițiile

de poluare în limitele normelor în vigoare, cu respectarea tuturor avizelor

și autorizațiilor prevăzute de lege.

Curtea de Apel Pitești, prin

decizia nr. 41/A-C din 29 aprilie 2009, a admis apelul reclamantului, a

schimbat în parte sentința în sensul că a obligat pârâta să

înceteze activitatea de vopsitorie, a menținut restul dispozițiilor

sentinței și a obligat pe intimata – pârâtă la 1.004 lei

cheltuieli de judecată.

Instanța de apel a reținut

în esență că pârâta își desfășoară

activitatea de show room, spălătorie și service auto

autorizată potrivit normelor în vigoare, însă pentru activitatea de

vopsitorie autorizațiile i-au fost anulate irevocabil prin decizia

1088/R/C din 21 noiembrie 2008 pronunțată de Curtea de Apel

Pitești.

În privința daunelor

cominatorii instanța de apel a considerat că acestea nu sunt

susținute de un temei legal.

Împotriva deciziei astfel

pronunțate părțile au declarat recurs.

Recurentul – reclamant și-a

întemeiat recursul pe dispozițiile art. 304 pct. 7 și 9

susținând, după o prezentare a situației de fapt și de

drept privind autorizațiile emise pentru funcționarea

activității pârâtei, că instanța de apel nu s-a

pronunțat și asupra activității de tinichigerie cu toate

că autorizația de mediu 30 din 9 februarie 2007 a fost anulată

prin hotărâre irevocabilă; iar în privința avizului sanitar sau

nelegalitatea acordului de mediu, motivarea instanței este contradictorie

față de dispozitiv.

Mai susține recurentul –

reclamant, că instanța nu a analizat dispozițiile O.U.G. nr. 195/2005

și Ordinul Ministerului Mediului nr. 1798/2007 privind aprobarea

procedurii emiterii autorizației de mediu și de construcții

și nici pe cale referitoare la emiterea avizului sanitar și acordului

de mediu.

Recurenta – pârâtă și-a

întemeiat recursul pe prevederile art. 304 pct. 8 și 9 C. proc. civ.

susținând că greșit au fost interpretate dispozițiile

O.U.G. nr. 195/2005 și Ordinului nr. 1798/2007 prin care sunt stabilite

condițiile și parametrii de funcționare ai unei

activități existente sau a unei activități noi în raport cu

activitatea existentă de vopsitorie pentru care autorizația de

funcționare este în curs.

Mai susține recurenta că

acțiunea reclamantului se întemeiază pe obligația debitorului de

a înceta activitatea pentru prejudiciile aduse respectiv poluarea

atmosferică și fonică, iar instanța de apel a analizat

existența sau inexistența avizelor și autorizațiilor de

funcționare schimbând astfel cadrul procesual, modificând nelegal obiectul

și cauza deduse judecății.

Recursul reclamantului este nefondat

și va fi respins, pentru considerentele ce se vor expune.

Instanța de apel, ca de altfel

și instanța de fond, a analizat în raport cu obiectul acțiunii, motivele

care pot conduce la obligarea pârâtei să-și înceteze activitatea

și a statuat față de avizele și autorizațiile emise de

autoritățile competente, că numai activitatea de vopsitorie se

desfășoară în mod nelegal, întrucât autorizația

eliberată pentru această activitate a fost anulată printr-o

hotărâre judecătorească irevocabilă.

Fără a-și modifica

obiectul acțiunii, în termenul prevăzut de art. 132 C. proc. civ.,

recurenta nefondat critică decizia instanței de apel care nu s-a

pronunțat și asupra activității de tinichigerie.

În privința celorlalte avize

și autorizații, instanța de apel și-a stabilit

competența în a verifica numai existența lor și a parametrilor

indicați nu și cenzurării legalității acestora, care

este stabilită în competența instanței de contencios

administrativ, iar din această perspectivă într-adevăr

față de obiectul acțiunii instanța de apel nu era

învestită cu soluționarea unei contestații asupra

legalității actelor administrative emise de autoritățile

competente.

Recursul pârâtei este însă

fondat și va fi admis.

Prevederile O.U.G. nr. 195/2005

stabilesc în art. 2 pct. 9 eliberarea autorizației de mediu și pentru

activitățile existente, autorizație care stabilește

condițiile și parametrii de funcționare și impactul

semnificativ asupra mediului. Astfel în condițiile în care persoana

juridică sau fizică desfășoară o activitate cu impact

asupra mediului ea este obligată să obțină autorizația

de mediu prin care se determină parametrii de funcționare și

compatibilitatea cu mediul. Nota de constatare din 21 aprilie 2009

ulterioară anulării autorizației de mediu (sentința

civilă nr. 243 din 29 aprilie 2008), relevă că în activitatea

existentă a pârâtei nivelul poluării atmosferice se situează sub

limita valorilor prevăzute de reglementările în vigoare, și

stabilește continuarea demersurilor pentru obținerea

autorizației de mediu, cu termen la 2 octombrie 2009. De altfel, chiar în

sentința nr. 243/2008 instanța apreciază că se va putea

întocmi o nouă documentație necesară autorizării, la care este

necesar însă și acordul vecinilor. Este însă adevărat

că desfășurarea unei activități în condițiile în

care demersurile pentru obținerea autorizației de mediu nu sunt

finalizate în termenul prescris de actele normative din domeniul

protecției mediului, devine ilegală.

Critica relativă la verificarea

avizelor și autorizațiilor este nefondată, instanța de apel

judicios stabilind că dat fiind obiectul acțiunii se impune

verificarea condițiilor și parametrilor pentru care au fost

eliberate, nu și legalitatea lor. Aceasta întrucât din verificarea lor

rezultă existența sau inexistența unui prejudiciu.

Așa fiind, în temeiul

dispozițiilor art. 312 C. proc. civ., recursul reclamantului declarat

împotriva deciziei nr. 41/A –C din 29 aprilie 2009 va fi respins ca nefondat

iar recursul pârâtei declarat împotriva aceleiași decizii va fi admis,

modificată decizia și pe fond respins apelul declarat împotriva

sentinței comerciale nr. 87/C din 20 ianuarie 2009 pronunțată de

Tribunalul Comercial Argeș.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de

reclamantul P.G. împotriva deciziei nr. 41/A-C din 29 aprilie 2009 pronunțată

de Curtea de Apel Pitești, secția comercială, contencios

administrativ și fiscal, ca nefondat.

Admite recursul pârâtei SC S.S.D. SA

Ștefănești împotriva aceleiași decizii, pe care o

modifică în sensul că respinge apelul reclamantului declarat

împotriva sentinței nr. 87/C din 20 ianuarie 2009 a Tribunalului Comercial

Argeș.

Irevocabilă.

Pronunțată în

ședință publică, astăzi 2 martie 2010.