ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 791/2010

Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Reclamantul P.G., a chemat în judecată pe pârâta SC S.S.D. SA și a solicitat să se dispună încetarea activității de showroom, service auto cu spălătorie și interzicerea desfășurării activității care se află în imediata vecinătate a locuinței sale. Judecătoria Pitești, prin sentința civilă nr. 1571 din 16 martie 2007, constatând necompetența materială a instanței, în raport cu prevederile art. 2 pct. 1 lit. a) C. proc. civ., a declinat competența de soluționare în favoarea Tribunalului Comercial Argeș. Această instanță, prin sentința comercială nr. 87/C din 20 ianuarie 2009 a respins acțiunea, considerând că pârâta își desfășoară activitatea într-o zonă de servicii industrială și funcționarea fără depășiri de zgomot, în condițiile de poluare în limitele normelor în vigoare, cu respectarea tuturor avizelor și autorizațiilor prevăzute de lege.

Curtea de Apel Pitești, prin decizia nr. 41/A-C din 29 aprilie 2009, a admis apelul reclamantului, a schimbat în parte sentința în sensul că a obligat pârâta să înceteze activitatea de vopsitorie, a menținut restul dispozițiilor sentinței și a obligat pe intimata – pârâtă la 1.004 lei cheltuieli de judecată. Instanța de apel a reținut în esență că pârâta își desfășoară activitatea de show room, spălătorie și service auto autorizată potrivit normelor în vigoare, însă pentru activitatea de vopsitorie autorizațiile i-au fost anulate irevocabil prin decizia 1088/R/C din 21 noiembrie 2008 pronunțată de Curtea de Apel Pitești. În privința daunelor cominatorii instanța de apel a considerat că acestea nu sunt susținute de un temei legal.

Împotriva deciziei astfel pronunțate părțile au declarat recurs. Recurentul – reclamant și-a întemeiat recursul pe dispozițiile art. 304 pct. 7 și 9 susținând, după o prezentare a situației de fapt și de drept privind autorizațiile emise pentru funcționarea activității pârâtei, că instanța de apel nu s-a pronunțat și asupra activității de tinichigerie cu toate că autorizația de mediu 30 din 9 februarie 2007 a fost anulată prin hotărâre irevocabilă; iar în privința avizului sanitar sau nelegalitatea acordului de mediu, motivarea instanței este contradictorie față de dispozitiv. Mai susține recurentul – reclamant, că instanța nu a analizat dispozițiile O.U.G. nr. 195/2005 și Ordinul Ministerului Mediului nr. 1798/2007 privind aprobarea procedurii emiterii autorizației de mediu și de construcții și nici pe cale referitoare la emiterea avizului sanitar și acordului de mediu.

Recurenta – pârâtă și-a întemeiat recursul pe prevederile art. 304 pct. 8 și 9 C. proc. civ. susținând că greșit au fost interpretate dispozițiile O.U.G. nr. 195/2005 și Ordinului nr. 1798/2007 prin care sunt stabilite condițiile și parametrii de funcționare ai unei activități existente sau a unei activități noi în raport cu activitatea existentă de vopsitorie pentru care autorizația de funcționare este în curs. Mai susține recurenta că acțiunea reclamantului se întemeiază pe obligația debitorului de a înceta activitatea pentru prejudiciile aduse respectiv poluarea atmosferică și fonică, iar instanța de apel a analizat existența sau inexistența avizelor și autorizațiilor de funcționare schimbând astfel cadrul procesual, modificând nelegal obiectul și cauza deduse judecății.

Recursul reclamantului este nefondat și va fi respins, pentru considerentele ce se vor expune. Instanța de apel, ca de altfel și instanța de fond, a analizat în raport cu obiectul acțiunii, motivele care pot conduce la obligarea pârâtei să-și înceteze activitatea și a statuat față de avizele și autorizațiile emise de autoritățile competente, că numai activitatea de vopsitorie se desfășoară în mod nelegal, întrucât autorizația eliberată pentru această activitate a fost anulată printr-o hotărâre judecătorească irevocabilă. Fără a-și modifica obiectul acțiunii, în termenul prevăzut de art. 132 C. proc. civ., recurenta nefondat critică decizia instanței de apel care nu s-a pronunțat și asupra activității de tinichigerie.

În privința celorlalte avize și autorizații, instanța de apel și-a stabilit competența în a verifica numai existența lor și a parametrilor indicați nu și cenzurării legalității acestora, care este stabilită în competența instanței de contencios administrativ, iar din această perspectivă într-adevăr față de obiectul acțiunii instanța de apel nu era învestită cu soluționarea unei contestații asupra legalității actelor administrative emise de autoritățile competente. Recursul pârâtei este însă fondat și va fi admis. Prevederile O.U.G. nr. 195/2005 stabilesc în art. 2 pct. 9 eliberarea autorizației de mediu și pentru activitățile existente, autorizație care stabilește condițiile și parametrii de funcționare și impactul semnificativ asupra mediului.

Astfel în condițiile în care persoana juridică sau fizică desfășoară o activitate cu impact asupra mediului ea este obligată să obțină autorizația de mediu prin care se determină parametrii de funcționare și compatibilitatea cu mediul. Nota de constatare din 21 aprilie 2009 ulterioară anulării autorizației de mediu (sentința civilă nr. 243 din 29 aprilie 2008), relevă că în activitatea existentă a pârâtei nivelul poluării atmosferice se situează sub limita valorilor prevăzute de reglementările în vigoare, și stabilește continuarea demersurilor pentru obținerea autorizației de mediu, cu termen la 2 octombrie 2009. De altfel, chiar în sentința nr. 243/2008 instanța apreciază că se va putea întocmi o nouă documentație necesară autorizării, la care este necesar însă și acordul vecinilor.

Este însă adevărat că desfășurarea unei activități în condițiile în care demersurile pentru obținerea autorizației de mediu nu sunt finalizate în termenul prescris de actele normative din domeniul protecției mediului, devine ilegală. Critica relativă la verificarea avizelor și autorizațiilor este nefondată, instanța de apel judicios stabilind că dat fiind obiectul acțiunii se impune verificarea condițiilor și parametrilor pentru care au fost eliberate, nu și legalitatea lor. Aceasta întrucât din verificarea lor rezultă existența sau inexistența unui prejudiciu. Așa fiind, în temeiul dispozițiilor art. 312 C. proc. civ., recursul reclamantului declarat împotriva deciziei nr. 41/A –C din 29 aprilie 2009 va fi respins ca nefondat iar recursul pârâtei declarat împotriva aceleiași decizii va fi admis, modificată decizia și pe fond respins apelul declarat împotriva sentinței comerciale nr. 87/C din 20 ianuarie 2009 pronunțată de Tribunalul Comercial Argeș.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de reclamantul P.G. împotriva deciziei nr. 41/A-C din 29 aprilie 2009 pronunțată de Curtea de Apel Pitești, secția comercială, contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Admite recursul pârâtei SC S.S.D. SA Ștefănești împotriva aceleiași decizii, pe care o modifică în sensul că respinge apelul reclamantului declarat împotriva sentinței nr. 87/C din 20 ianuarie 2009 a Tribunalului Comercial Argeș. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 2 martie 2010.