ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1880/2010

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Reclamantul G.D.A. prin acțiunea înregistrată pe rolul Judecătoriei Pitești a solicitat ca prin hotărârea ce se va pronunța să fie obligată pârâta SC V.R. SA Sucursala Pitești să îl elimine din baza de date privind datornicii. Prin sentința civilă nr. 5489 din 1 octombrie 2008 Judecătoria Pitești a respins cererea reclamantului ca neîntemeiată întrucât din probatoriu administrat în cauză a rezultat că acesta nu mai figurează în aceste evidențe.

Apelul declarat împotriva acestei sentințe de reclamant a fost respins ca nefondat de Tribunalul Argeș prin decizia civilă nr. 23 din 26 ianuarie 2009. Împotriva acestei decizii reclamantul a declarat recurs ce a fost soluționat de Curtea de Apel Pitești iar prin decizia civilă nr. 609/R din 26 martie 2009 s-a admis recursul, s-a casat decizia recurată și sentința nr. 5489 din 1 octombrie 2008 și s-a trimis cauza spre competentă soluționare Tribunalului Comercial Argeș, reținându-se că litigiul dedus judecății este unul comercial. Prin sentința comercială nr. 687 din 30 iunie 2009 Tribunalul Comercial Argeș a respins cererea reclamantului constatând că acesta (reclamantul) nu mai figurează în baza de date a pârâtei și că aceasta (pârâta) nu mai poate fi obligată la daune-interese deoarece nu i se poate reproșa un comportament culpabil.

Apelul declarat împotriva sentinței nr. 687/C din 30 iunie 2009 a Tribunalului Comercial Argeș a fost respins ca nefundat de Curtea de Apel Pitești prin decizia nr. 108/A-C din 13 noiembrie 2009, reținând, în esență, că reclamantul nu a dovedit, începând cu data la care pârâta a declarat că reclamantul nu mai figurează în baza de date, faptul contrar că el figurează în această bază de date. Împotriva acestei decizii reclamantul G.D.A. a declarat recurs solicitând admiterea recursului, desființarea deciziei recurate și pe fond admiterea acțiunii. Ca o chestiune prealabilă, înalta Curte, conform art. 137 C. proc.

civ., raportat la art. 11 și 20 (1)-(3) din Legea nr. 146/1997, modificată, a luat în examinare excepția insuficientei timbrări a cererii de recurs, având în vedere că invocarea acesteia primează înaintea oricărei alte cereri și invocării altor excepții, formulate în fața instanțelor de judecată, și a reținut: Art. 1 din Legea nr. 146/1997, modificată, privind taxele judiciare de timbru prevede că acțiunile și cererile introduse la instanțele judecătorești sunt supuse taxelor judiciare de timbru prevăzute de acest act normativ, taxe datorate atât de persoanele fizice cât și de către persoanele juridice, care se plătesc anticipat sau, în mod excepțional, până la termenul stabilit de către instanță.

Potrivit art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997 și normelor de aplicare a acestui act normativ, în cazul în care partea nu achită taxa judiciară de timbru, cererea părții se anulează ca netimbrată. Față de dispozițiile legale evocate se constată că recursul declarat de către recurentul - reclamant G.D.A. nu a fost însoțit de taxa judiciară de timbru, recurentul fiind citat pentru termenul de judecată din data de 21 mai 2010 cu mențiunea de a depune taxa judiciară de timbru de 4 lei (file 6 dosar recurs).

În raport de împrejurarea că recurentul nu s-a conformat obligației de timbrare potrivit mențiunii citația emisă pentru termenul de judecată din data de 21 mai 2010, când procedura de citare a fost legal îndeplinită, Înalta Curte urmează să dea eficiență dispozițiilor art. 20 alin. (1) și alin. (3) din Legea nr. 146/1997, modificată și respectiv art. 30 pct. 1 și pct. 5 din Normele metodologice de aplicare a legii, și să dispună anularea recursului ca insuficient timbrat.

PENTRU ACESTE

MOTIVE ÎN NUMELE LEGII D E C I D E Anulează recursul declarat de reclamantul G.D.A. împotriva deciziei nr. 108/A-C din 13 noiembrie 2009 a Curții de Apel Pitești, secția comercială de contencios administrativ și fiscal, ca insuficient timbrat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 21 mai 2010.