ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2495/2009

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin

acțiunea precizată înregistrată la data de 17 iulie 2008, reclamanta SC T.E.C. SRL

TIMIȘOARA a chemat în judecată pe pârâta SC U.M. SA RÂMNICU VÂLCEA și a

solicitat constatarea inexistenței dreptului acesteia de a solicita despăgubiri

pentru consumul suplimentar de vopsea, urmare a neîndeplinirii obligației de a

schimba piesele supuse uzurii datorită funcționării la termenele de expirare a

duratei de exploatare, precum și folosirii intensive a instalației.

În motivarea acțiunii a susținut că între

părți au existat mai multe litigii generate de pârâtă care a chemat-o în

judecată pe reclamantă pentru a solicita să-i plătească contravaloarea

cantității de vopsea consumată suplimentar față de parametrii tehnici ai

instalației livrate.

În această ordine de idei, reclamanta a

susținut că în realitate consumul suplimentar este determinat de acțiunea

pârâtei care a exploatat intensiv instalația și nu a schimbat la timp piesele

supuse uzurii normale, astfel că se impune ca instanța să constate că nu are

dreptul la despăgubiri.

Tribunalul Vâlcea, secția comercială,

contencios administrativ și fiscal, prin sentința nr. 1355 din 17 noiembrie

2008 a admis excepția inadmisibilității acțiunii, formulată de pârâtă și pe

fond a respins acțiunea reclamantei ca inadmisibilă.

Ca să pronunțe această sentință, instanța

a reținut în esență că împotriva reclamantei din cauza pendinte, pârâta a

formulat mai multe acțiuni în pretenții, prin care a solicitat să-i plătească

despăgubiri reprezentând contravaloarea consumului sporit de vopsea, față de

parametrii tehnici proiectați.

În raport de petitul acțiunii și de

dispozițiile art. 111 C. proc. civ., instanța a apreciat că acțiunea în

constatare promovată este inadmisibilă, deoarece reclamanta are în principal posibilitatea

realizării dreptului, prin apărările pe care le face în cadrul litigiilor

existente, urmărind respingerea susținerilor pârâtei.

Acțiunea în constatare are numai un

caracter subsidiar și dacă partea poate invoca într-un proces aflat pe rol,

prin întâmpinare, o anumită stare de fapt menită să conducă la respingerea

pretențiilor celeilalte părți, ea nu poate invoca același fapt pe cale

principală, printr-o acțiune distinctă deoarece interesul ei nu poate fi

desprins de cererea pe care dorește să o paralizeze.

Reclamanta a declarat recurs împotriva

acestei sentințe, pe care a criticat-o pentru nelegalitate și netemeinicie, în

sensul dispozițiilor art. 304 pct. 9 C. proc. civ. și art. 304

1

C.

proc. civ.

Calea de atac a fost calificată apel și

prin decizia nr. 31/A –C din 27 martie 2009 Curtea de Apel Pitești, secția comercială

și de contencios administrativ și fiscal, a respins ca nefondat apelul.

Pentru a hotărî astfel instanța a reținut

că din actele și lucrările dosarului se desprinde că reclamanta are

posibilitatea realizării dreptului, tinzând la respingerea pretențiilor

formulate de pârâtă în alte litigii existente între părți, ce vizează

despăgubirile constând în consumul suplimentar de vopsea față de prevederile

contractuale.

Împotriva acestei decizii a declarat

recurs reclamanta SC T.E.C. SRL TIMIȘOARA invocând motivul de recurs prevăzut

de dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., în temeiul căruia a solicitat

admiterea recursului, casarea ambelor hotărâri și trimiterea cauzei spre

soluționare pe fond.

În dezvoltarea în fapt a recursului s-a

susținut, în esență, că raportat la obiectul cererii de chemare în judecată

sunt întrunite condițiile prevăzute de art. 111 C. proc. civ.

Recursul nu este fondat.

Din examinarea actelor de la dosar prin

prisma motivelor de recurs și a dispozițiilor legale incidente cauzei se

apreciază că instanța de apel a pronunțat o hotărâre legală și temeinică care

nu poate fi reformată prin recursul declarat de reclamantă.

Art. 111 C. proc. civ., derogând de la

dreptul comun în materie, adică art. 109 C. proc. civ., care consacră acțiunea

în realizare, prevede că partea care are interes poate să facă cerere pentru

constatarea existenței unui drept, acțiune care însă nu poate fi primită dacă

partea poate cere realizarea dreptului.

Textul

instituie caracterul subsidiar al acțiunii în constatare, finalitatea urmărită

de legiuitor fiind aceea că, în măsura în care este posibil, atunci când s-a

încălcat un drept restabilirea ordinii de drept să fie făcută pe calea acțiunii

în realizare.

În cauză reclamanta nu a făcut dovada

îndeplinirii condițiilor de admisibilitate a cererii prevăzute de art. 111 C.

proc. civ.

Instanțele de fond și de apel au

reținut corect că acțiunea în constatare promovată de reclamantă este

inadmisibilă, deoarece reclamanta are posibilitatea realizării dreptului,

tinzând la respingerea pretențiilor formulate de pârâtă în alte litigii

existente între părți, ce vizează despăgubirile constând în consumul

suplimentar de vopsea față de prevederile contractuale.

În acest context, așa cum corect s-a

reținut de instanța de apel reclamanta se poate apăra în cadrul acțiunilor

respective ori poate promova ea o acțiune prin care să solicite obligarea

pârâtei la schimbarea pieselor componente ale instalației în vederea realizării

unui consum corect.

Pentru considerentele expuse, în temeiul

art. 312 C. proc. civ. Înalta Curte urmează a respinge recursul reclamantei ca

nefondat.

PENTRU ACESTE

MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca nefondat, recursul

declarat de reclamanta SC T.E.C. SRL TIMIȘOARA împotriva deciziei nr. 31/A-C

din 27 martie 2009 a Curții de Apel Pitești, secția comercială și de contencios

administrativ fiscal.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 20

octombrie 2009.