ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 07.11.2007

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1989/2008

HOTĂRÂRE
07.11.2007
CAMERĂ
contencios
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1989/2008 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2007)

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la data de 21 august 2007,

reclamanta SC S. SRL Râmnicu Vâlcea a solicitat, în contradictoriu cu pârâta A.N.P.A.,

anularea deciziei nr. 112 din 7 iunie 2007 emisă de pârâtă, obligarea pârâtei

la plata despăgubirilor morale, precum și suspendarea, în temeiul art. 15 din

Legea nr. 554/2004, a efectelor deciziei menționate până la soluționarea

irevocabilă a cauzei, cu cheltuieli de judecată.

În motivarea acțiunii,

reclamanta a arătat că, prin actul contestat i-au fost revocate licențele

obținute pentru desfășurarea activității de populare și întreținere a lacurilor

de acumulare cu specii de pește, cu toate că și-a respectat obligațiile

asumate, împrejurare care este de natură să o prejudicieze.

Curtea de Apel Pitești, secția

comercială și de contencios administrativ și fiscal, prin Încheierea pronunțată

în ședința publică din 7 noiembrie 2007 a respins cererea de suspendare a

actului administrativ atacat.

Pentru a hotărî astfel,

instanța a reținut că nu sunt îndeplinite cumulativ condițiile prevăzute de art.

14 și art. 15 din Legea nr. 554/ 2004, respectiv existența cazului bine

justificat, având în vedere că prin hotărâre judecătorească irevocabilă au fost

anulate licențele în discuție și nu mai există astfel o îndoială serioasă

asupra legalității actului administrativ.

Împotriva sus menționatei

sentințe a declarat recurs, în termen legal, reclamanta SC S. SRL Râmnicu

Vâlcea, fără a-l motiva în drept.

Recurenta a susținut că

soluția Curții de Apel este vădit netemeinică în raport de probele administrate

care demonstrau condiția existenței unei pagube iminente și importante, care

poate crește cu fiecare zi, „din lipsa pazei fondului piscicol”.

Deși recurenta a fost citată

în recurs la adresa arătată în cererea de chemare în judecată, agentul

procedural a menționat că „firma este necunoscută la adresa indicată”. În

consecință, nefiind adus la cunoștința instanței noul sediu, potrivit art. 98 C.

proc. civ., s-a dispus citarea recurentei prin publicitate, în condițiile art. 95

alin. (2) C. proc. civ.

Examinând cu prioritate,

potrivit art. 137 alin. (1) C. proc. civ. excepția de nulitate a recursului,

Înalta Curte constată că este nefondată. Chiar dacă recurenta și-a motivat

sumar calea de atac nu este cazul aplicării sancțiunii prevăzute de art. 306 alin.

(1) C. proc. civ., întrucât critica formulată poate fi ușor decelată și

încadrată în dispoziția cu caracter general a art. 3041 C. proc. civ.

Analizând încheierea

recurată, prin prisma recursului de față, cât și potrivit art. 3041 C. proc.

civ., sub toate aspectele, Înalta Curte constată că este legală și temeinică.

Pentru a se putea dispune

suspendarea actului administrativ în temeiul art. 15 din Legea nr. 554/2004

trebuie probate ambele condiții arătate în art. 14 alin. (1) din aceeași lege,

respectiv „cazul bine justificat” și „paguba iminentă”.

Curtea de Apel a considerat

că nu este îndeplinită condiția „cazului bine justificat”.

Or, prin recursul de față,

recurenta combate soluția adoptată prin prisma celeilalte condiții, a prejudiciului

iminent, cu privire la care în considerentele sentinței s-a reținut explicit că

este dovedită.

Cele două condiții impuse de

lege pentru a se putea dispune suspendarea unui act administrativ trebuie

îndeplinite cumulativ.

În cauză însă, după cum corect

a reținut Curtea de Apel, câtă vreme prin sentința civilă nr. 15/CA din 25

iulie 2007 a Curții de Apel Alba Iulia, irevocabilă prin nerecurare, s-a

statuat că licențele de acvacultură emise de intimata - pârâtă A.N.P.A, sunt

nelegale și decizia nr. 112 din 7 iunie 2007 (a cărei suspendare se solicită)

are ca obiect revocarea acelorași licențe, este evident că nu este îndeplinită

condiția aparenței de nelegalitate a actului administrativ.

Pentru aceste considerente,

în temeiul art. 312 alin. (1) - (3) C. proc. civ. se va respinge recursul de

față ca nefondat.

Respinge excepția nulității

recursului ridicată de intimata - pârâtă A.N.P.A.

Respinge recursul declarat

de reclamanta SC S. SRL Râmnicu Vâlcea împotriva Încheierii din 7 noiembrie

2007 a Curții de Apel Pitești, secția comercială, de contencios administrativ

și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 16 mai 2008.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2009-11-04
0,94
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4863/2009
dispus înaintarea dosarului la Înalta Curte de Casație și Justiție. Hotărând astfel, instanța de fond a reținut că în cauză sunt incidente dispozițiile art. 19 din Legea nr. 554/2004, dat fiind că obiectul pricinii este reprezentat de prete
ÎCCJ 2010-02-04
0,94
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 570/2010
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința nr. 4711 din 18 septembrie 1008, Judecătoria Râmnicu-Vâlcea a admis excepția necompetenței materiale, invocată din oficiu și a declinat comp
ÎCCJ 2009-03-25
0,94
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1688/2009
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 149/F - C/2008 pronunțată la data de 22 octombrie 2008, Curtea de Apel de Apel Pitești, secția de contencios administrativ și fis
ÎCCJ 2009-01-09
0,94
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 61/2009
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 614 din 3 iulie 2008 Curții de Apel Constanța, secția comercială, maritimă și fluvială, contencios administrativ și fiscal, a res
ÎCCJ 2008-03-19
0,94
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1152/2008
de atac. Celelalte critici formulate de recurenta-reclamantă în privința reținerii greșite de către organele fiscale a unor cheltuieli ca venituri suplimentare – 145.642.246 RON contravaloarea lucrărilor de construcție începute în 2001 și t
Sursă