ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4064/2020

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, la data de 9 noiembrie 2016, sub nr. x/2016, reclamanta Universitatea Spiru Haret, în contradictoriu cu pârâții Ministerul Educației Naționale, Direcția Organismul Interimar pentru Programul Operațional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane (O.I.P.O.S.D.R.U.) și Ministerul Fondurilor Europene - Autoritatea de Management pentru Programul Operațional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane, a solicitat următoarele:

- anularea în tot a Scrisorii standard de informare a beneficiarului O.I.P.O.S.D.R.U.-M.E.N.C.S. cu nr. x/13.04.2016;

- încadrarea ca fiind eligibile a cheltuielilor efectuate pentru desfășurarea activităților în perioada de raportare aferentă Cererii de rambursare nr. x/03.02.2016, în cuantum de 46.661,51 RON;

- rambursarea diferenței solicitate în cuantum de 46.661,51 RON, în conformitate cu cererea de rambursare nr. x/03.02.2016 și cu contestația nr. 47/21.04.2016;

- plata cheltuielilor de judecată.

Prin cererea modificatoare depusă în procedura de regularizare, universitatea reclamantă (Universitatea Spiru Haret) a precizat că înțelege să-și modifice obiectul acțiunii, dar și cadrul procesual pasiv, solicitând introducerea în cauză în calitate de pârât a Ministerului Dezvoltării Regionale, Administrației Publice și Fondurilor Europene, urmare a desființării Ministerului Fondurilor Europene.

Totodată, s-a cerut ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună:

- anularea în tot a Scrisorii standard de informare a beneficiarului O.I.P.O.S.D.RU. - M.E.N.C.S. cu nr. x/13.04.2016 și a Adresei de răspuns nr. x/09.05.2016, emisă de Ministerul Educației și Cercetării Științifice - O.I.P.O.S.D.R.U. la contestația nr. x/21.04.2016 (47/120/21.04.2016) formulată de către Universitatea Spiru Haret;

- încadrarea ca fiind eligibile a cheltuielilor efectuate pentru desfășurarea activităților în perioada de raportare aferentă Cererii de rambursare nr. x/03.02.2016, în cuantum de 46.661,51 RON;

- rambursarea diferenței solicitate în cuantum de 46.661,51 RON, în conformitate cu cererea de rambursare nr. x/03.02.2016 și cu contestația nr. 47/120/21.04.2016;

- plata cheltuielilor de judecată.

Prin sentința civilă nr. 1919 din 24 mai 2017, Curtea de Apel București a hotărât următoarele:

- a respins excepția inadmisibilității invocată de pârâtul Ministerul Educației Naționale (OIPOSDRU), ca neîntemeiată;

- a constatat că pentru pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale a Administrației Publice și Fondurilor Europene reprezentat de Ministerul Finanțelor Publice a intervenit sancțiunea decăderii din dreptul de a mai formula cereri/excepții în afara celor de ordine publică;

- a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Ministerului Dezvoltării Regionale a Administrației Publice și Fondurilor Europene reprezentat prin Ministerul Finanțelor Publice, și a respins acțiunea în contradictoriu cu acest pârât, ca atare;

- a respins acțiunea astfel cum a fost completată/modificată, formulată de reclamanta Universitatea Spiru Haret, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Educației Naționale și Cercetării Științifice, ca neîntemeiată;

- a respins cererea de acordare a cheltuielilor de judecată formulată de reclamantă, ca neîntemeiată.

Împotriva sentinței menționate la pct. I.2 a declarat recurs reclamanta Universitatea Spiru Haret, întemeiat pe art. 488 alin. (1) pct. 5, 6 și 8 C. proc. civ., solicitând casarea în parte a sentinței atacate și, în rejudecare, să se dispună următoarele:

- anularea în parte a scrisorii standard de informare a beneficiarului OIPOSDRU - MENCS cu nr. x/13.04.2016 și a adresei de răspuns nr. x/9.05.2016 formulat de Ministerul Educației și Cercetării Științifice - OIPOSDRU la contestația nr. x/21.04.2016 (47/120/21.04.2016) formulată de către Universitatea Spiru Haret;

- încadrarea ca fiind eligibile a cheltuielilor efectuate pentru desfășurarea activităților în perioada de raportare aferentă cererii de rambursare nr. x/3.02.2016, în cuantum de 46.661,51 RON;

- rambursarea diferenței solicitate în cuantum de 46.661,51 RON, în conformitate cu cererea de rambursare nr. x/3.02.2016 și cu contestația nr. 47/120/21.04.2016;

- plata cheltuielilor de judecată generate de prezentul litigiu, reprezentând taxa judiciară de timbru și onorariul de avocat, atât în fața instanței de fond, cât și în recurs.

În motivare, recurenta reclamantă arată că, în mod total greșit instanța de fond a reținut faptul ca Ministerul Dezvoltării Regionale (fost Ministerul Fondurilor Europene) nu este parte în raportul juridic dedus judecății și nu poate fi parte nici în prezentul litigiu, întrucât nu este emitentul actelor în litigiu, în opinia recurentei, Autoritatea de Management fiind parte în Contractul de finanțare.

Astfel, OIPOCU MEN (fost OIPOSDRU-MENCS) este un organism subordonat AMPOSDRU - Autoritatea de Management Pentru Programul Operațional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane și este expres indicat în Contractul de finanțare x, încheiat între Ministerul Educației Naționale, Direcția Organismul Intermediar pentru programul operațional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane, denumit în continuare OIPOSDRU MEN actual OIPOCU MEN) de către Autoritatea de Management Pentru Programul Operațional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane.

Acest fapt este susținut de însuși Ministerul Dezvoltării Regionale, în cadrul întâmpinării în care se arată că Organismul Intermediar acționează în baza Acordului de delegare de funcții încheiat cu Autoritatea de Management. Delegarea de funcții nu presupune însă o autonomie a Organismului creat în luarea deciziilor și acordarea sumelor, în caz contrar Autoritatea de Management nu se regăsea nici în contractul de finanțare, nici în procedurile de implementare, nici în luarea deciziilor finale prin conciliere. Aceasta presupune că, deși procedura de implementare a unui proiect era realizată în fața OIPOCU MEN, întreaga legislație, instrucțiunile de implementare, formularele de lucru utilizate, Ghidul solicitantului, deciziile de acordare a sumelor, erau emise de către AMPOSDRU - Ministerul Fondurilor Europene.

Toate aceste elemente coroborate duc la concluzia faptului că AMPOSDRU-Ministerul Dezvoltării Regionale (fost Ministerul Fondurilor Europene) nu este străin de pricină și dovedesc o strânsă legătură cu obiectul cauzei dedus judecății. Apreciază că intimata AMPOSDRU- Ministerul Dezvoltării Regionale trebuie să stea în judecată pentru a răspunde în solidar alături de OIPOCU MEN.

Un alt punct al legăturii dintre cele două intimate este și faptul că, deși procedura de implementare a proiectului se realiza de către OIPOCU MEN, plata efectivă a sumelor solicitate spre rambursare se realiza de către AMPOSDRU-Ministerul Fondurilor Europene și nu de către organismul/direcția subordonat/subordonată.

Față de situația expusă solicită respingerea excepției invocate și menținerea în cauză, în calitate de intimată a Ministerul Dezvoltării Regionale, Administrației Publice și Fondurilor Europene (fost Ministerul Fondurilor Europene) - Autoritatea de Management pentru Programul Operațional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane.

Cu privire la fondul cauzei, recurenta-reclamantă critică soluția instanței de fond referitoare la cheltuielile salariale ale doamnei expert A., arătând că, motivarea instanței este nelegală și evidențiază lipsa de analiză a documentelor depuse de către reclamantă în dovedirea afirmațiilor sale.

În acest sens se arată că, deși instanța apreciază corect dispoziția stabilită de Ghidul solicitantului, care impunea imposibilitatea încadrării unui expert de două ori în aceeași categorie (pe termen lung sau pe termen scurt), în motivarea decizie sale, reia susținerea intimatei OIPOCU MEN, fără să analizeze și actele depuse de recurentă, acte care dovedesc contrariul motivării, și anume faptul că doamna expert A. figura în lista experților pe termen lung anexă la actul adițional nr. 1.

Conform art. 3.2.3 din Ghidul Solicitantului - Condiții Generale 2013 experții responsabili pentru realizarea activităților în cadrul proiectului puteau fi încadrați exclusiv în două mari categorii:

a) Experți pe termen lung - responsabili pentru realizarea unei/unor activități în cadrul proiectului pentru o perioada de minimum 6 luni consecutive:

b) Experți pe termen scurt - responsabili pentru realizarea unei/unor activități în cadrul proiectului pentru o perioadă de maximum 6 luni consecutive; Același articol stabilea regula potrivit căreia, un expert pe termen scurt nu putea fi reangajat în cadrul proiectului, la expirarea perioadei inițiale, tot pe o poziție de expert pe termen scurt, indiferent dacă reangajarea presupunea aceleași responsabilități sau responsabilități diferite. O persoană care a fost angajată ca expert pe termen scurt putea fi reangajată în cadrul proiectului cu condiția notificării ca expert pe termen lung.

Pentru doamna expert A. a fost încheiat Contractul individual de muncă nr. x/15.07.2015 fiind încadrată ca expert pe termen scurt (în acord cu dispozițiile exprese ale Ghidului solicitantului) și pentru faptul că activitatea sa în cadrul proiectului a fost stabilită pentru o durată de 4 luni (16.07.2015 - 12.11.2015). Pe parcursul derulării contractului de finanțare a apărut necesitatea prelungirii proiectului cu încă 1 lună, fapt care a determinat obligativitatea reîncadrării în muncă a doamnei expert, deoarece contractul urma să nu mai fie valabil la 12.11.2015. Chiar dacă doamna expert urma să mai lucreze în cadrul proiectului numai 1 lună, aceasta nu putea fi reîncadrată în muncă, ca expert pe termen scurt, deoarece dispozițiile Ghidului solicitantului nu permiteau acest lucru, astfel ca Universitatea Spiru Haret a reîncadrat-o în muncă pe doamna expert A. ca expert pe termen lung.

La data de 14.01.2015 Universitatea a comunicat Ministerului Notificarea nr. x/14.01.2015 care stabilea necesitatea introducerii în echipa de implementare de noi membri, respectând astfel prevederile Ghidului Solicitantului. Notificarea nr. x/14.01.2015 a fost însoțită de Decizia nr. 47/22/09.01.2015 emisă de recurentă privind actualizarea Listei de experți pe termen lung și de Tabelul centralizator al echipei de management și experților pe termen lung - varianta inițială și varianta modificată. Notificarea a fost respinsă de către intimată, fără motivare, iar prin Adresa nr. x/10.02.2015 comunicată recurentei, intimata OIPOCU - MEN a dispus necesitatea întocmirii unui Act adițional nr. x la contractul de finanțare care să stabilească cerința recurentei, respectiv introducerea în echipa de implementare a proiectului de noi membri - experți pe termen lung

Astfel la data de 12.06.2015 Universitatea a comunicat Ministerului Adresa nr. x/12.06.2015 prin care se stabilea întocmirea Actului adițional nr. x versiunea 2 și a comunicat alături de acesta și Memoriul justificativ privind modificarea contractului de finanțare. Din conținutul documentelor se poate observa faptul că a anexat Actului adițional și Memoriului justificativ a fost comunicat și Tabelul centralizator al echipei de management și experți pe termen lung (varianta inițială și varianta modificată).

Dacă în varianta inițială doamna A. nu figura în tabelul experților pe termen lung, deoarece fusese încadrată ca expert pe termen scurt, în varianta modificată prin actul adițional, doamna expert A. figurează în echipa experților pe termeni lung, fiind încadrată în acord cu prevederile Ghidului solicitantului, nu raportat la timpul de lucru efectiv pe care urma să îl mai desfășoare în cadrul proiectului.

Actul adițional a fost semnat de către OIPOCU MEN Ia data de 13.07.2015.

Aprobarea de către OIPOCU MEN a Actului adițional nr. x care avea anexat Tabelul centralizator al echipei de management și experți pe termen lung, tabel în care figura și doamna expert A., iar ulterior invalidarea la plată a veniturilor salariale ale doamnei expert A., reprezintă o contradicție vădita a intimatei în raport de propriile măsuri dispuse.

Concluzia este aceea că recurenta a introdus în Tabelul centralizator, anexa la Actul adițional nr. x versiunea 2, la categoria experți pe termen lung, pe doamna expert A., fiind respectate atât dispozițiile impuse de Ghidul solicitantului, cât și măsurile imperative ale Ministerului. Ministerul a aprobat/semnat/acceptat actul adițional, deci implicit și anexat, și astfel a acceptat că doamna expert A. a fost încadrată corect ca expert pe termen lung.

Consideră că motivarea instanței este contradictorie și neconformă cu dispozițiile legale aplicabile.

Cu referire la prorata auditorului financiar, recurenta-reclamantă arată că, auditorul financiar putea fi sancționat, în măsura în care proceda la validarea unor sume neeligibile iar modalitatea de sancționare se realiza prin tăierea sumei reprezentând onorariul său (prorata), cu un procent egal cu cota de invalidare a sumelor solicitate spre rambursare, în măsura în care acestea au fost aprobate de auditor, dar ele erau neeligibile.

Se face precizarea faptului că în raportul său, auditorul financiar nu a validat sume neeligibile, situație care îi putea atrage aplicarea unei sancțiuni potrivit mențiunilor contractuale și că în mod nelegal intimata a procedat la aplicarea unui procent de sancțiune de 13,14% prin diminuarea cu aceasta valoare a proratei auditorului, procent pe care intimata l-a aplicat ca valoare de tăiere la plată a sumelor legal solicitate.

Făcând un istoric, recurenta arată că suma solicitată spre rambursare prin Cererea de rambursare nr. x - finală a fost de 398.576,94 RON, din care intimata a validat suma de 345.758,62 RON și a invalidat suma de 52.818.32 RON.

Din suma invalidată de către intimată, în cuantum de 52.818,32 RON, recurenta a susținut prin contestația formulată, validarea sumei de 46.661.51 RON, și NU totalul invalidat de către intimata, acela de 52.818,32 RON.

Procentul de 1,53% rezultat din aceasta ecuație (52.818,32 RON - 46.661,51 RON= 6.106 RON) este cel care ar fi trebuit aplicat și proratei auditorului, deoarece este evident ca diferența dintre cele două valori, cea invalidată de către intimată de 52.818,32 RON și cea susținută prin contestație de 46.661,51 RON este într-un fel stabilită ca fiind neeligibilă.

Diferența de 6.106 RON de care recurenta face vorbire în cererea principală, și care este evidentă ca diferența între cele două valori, reprezintă cheltuielile Partenerului 1 - B., cheltuieli cu subvenții (ajutoare) și burse și cheltuieli indirecte generale de administrație, sume nesusținute și nesolicitate prin contestația formulată.

În aceste condiții, recurenta susține că, procentul de 1.53% aplicat ca sancțiune, rezultat din diferența invalidată de către intimata de 52.818,32 RON și suma de 46.661,51 RON solicitată ca fiind eligibilă prin prezenta contestație, suma justificată prin documentele regăsite la dosarul cauzei, trebuia să se aplice cu referire implicit la prorata auditorului financiar, în acord cu dispozițiile exprese ale contractului de finanțare.

Deci, din suma solicitată prin factura reprezentând serviciile auditorului financiar în cuantum de 2.677,84 RON și TVA de 642,62 RON, trebuia aplicat procentul de sancțiune de 1,53% proporțional cu suma neeligibilă de 6.106 RON și se stabilea o invalidare a 40,97 Iei și TVA 9,83 RON din totalul cuantumului proratei auditorului financiar.

Procentul de 13,14% din valoarea totală a cererii de rambursare (adică suma de 52.818,32 RON) a fost stabilit de către intimată, deoarece intimata este cea care a tăiat la plată suma de 52.818,32 RON, reprezentând procentul de 13,14% din suma totală solicitată. Din documentele prezentate se dovedește faptul că în mod nelegal și incorect intimata a procedat la invalidarea sumei de 46.661,51 RON, adică 1,53% din valoarea totală a cererii, suma pe care o susținem și prin prezentul recurs. Dispoziția contractuală (art. 5 lit. D) punctul 11 din Contractul de finanțare) este diferită de susținerea OIPOCU MEN în sensul în care, dacă auditorul financiar ar fi validat la plată prin Raportul întocmit, sume vădit neeligibile, OIPOCU MEN putea invalida la plată onorariul auditorului - prorata, cu același procent cu care auditorul ar fi validat sume neeligibile. Or, nu se cunoaște care a fost valoarea cheltuielilor neeligibile găsite de OIPOCU MEN, deoarece aceasta nu le-a prezentat sau justificat niciodată.

Auditorul nu a validat cheltuieli neeligibile, dar dacă OIPOCU MEN a stabilit, în urma verificărilor ca anumite cheltuieli validate de către auditor, în realitate sunt neeligibile, era obligat sa le prezinte, sa le justifice, pentru ca sancționarea auditorului prin reducerea veniturilor sa fie conforma cu mențiunea contractuala.

OIPOCU MEN a fost cel care a stabilit anumite cheltuieli ca fiind neeligibile, nu beneficiara sau auditorul, fapt care nu poate atrage o sancționare a auditorului.

Cu referire la taxa de participare la târgul educațional RIUF, recurenta consideră că în mod nelegal OIPOCU-MEN a invalidat la plată suma de 12.507,61 RON și 2.997,39 RON TVA, reprezentând taxa de participare la târgul educațional RIUF 2015, pentru considerentul că în bugetul aprobat taxa de participare la festival nu a fost prevăzută, iar Actul adițional nr. x care stabilea taxa de participare a fost aprobat la data de 09.10.2015 (adică după festival).

Se face precizarea faptului că bugetul pentru un proiect era stabilit la debutul proiectului și devenea aplicabil la semnarea contractului de finanțare.

În situația în care pe parcursul derulării proiectului apăreau și alte cheltuieli care se încadrează în categoria de cheltuieli deductibile, se puteau încheia acte adiționale la contractul inițial de finanțare cu solicitarea respectivă.

Aceasta a fost și situația taxei RIUF care a fost solicitată în mod legal și contractual, în timp util, printr-un act adițional.

Actul adițional nr. x a fost depus la OIPOCU-MEN de la data de 27.08.2015, cu 36 de zilei înainte de data la care s-a desfășurat evenimentul, tocmai pentru a fi acordat timpul necesar aprobării lui, motivat de faptul ca evenimentul Târgul educațional RIUF 2015 - Ediția de toamna, se desfășura în perioada 3-8 octombrie 2015.

Recurenta susține că a solicitat taxa de participare cu mult timp înainte de eveniment și implicit cu respectarea termenului contractual de 20 de zile, din considerentele expuse anterior. Se face precizarea faptului că, potrivit Contractului de finanțare a proiectului nr x/19.05.2014 art. 11 - Modificări și completări la contract, pct. 5 "Beneficiarul are obligația de a solicita OIPOSDRU MEN cu cel puțin 20 de zile (douăzeci) înainte de data la care dorește ca actul adițional să își producă efectele (...) ".

Cele 20 de zile trebuiau să se scurgă între momentul solicitării și momentul când actul adițional devenea aplicabil, adică data la care se desfășura evenimentul.

Mai mult decât prevederea contractuală, regulamentul evenimentului statua faptul că taxa de participare trebuia prezentată cu cel puțin 30 zile înainte de desfășurare, deci 3-8 septembrie 2015, pentru rezervarea standului și pentru asigurarea logisticii necesare bunei desfășurări a evenimentului.

Pentru faptul că OIPOCU MEN nu a procedat la aprobarea Actului adițional până la data de 03 septembrie 2015 (când se împlineau 30 de zile anterioare evenimentului), Universitatea a plătit taxa din fonduri proprii, deși actul adițional fusese depus la OIPOSDRU încă din luna august 2015.

Evenimentul a avut loc în intervalul programat 3-8 octombrie 2015, iar la 1 zi (09.10.2015) după încheierea evenimentului OIPOCU MEN a aprobat actul adițional, aprobând deci plata taxei de participare la eveniment.

În mod greșit instanța de fond a stabilit că universitatea nu și-a respectat termenul contractual de 20 de zile, deoarece solicitarea s-a încadrat în termenul de 20 de zile anterioare momentului când actul adițional trebuia să își producă efectele (actul adițional a fost depus spre aprobare la data de 27.08.2015, deci cu 36 de zile înainte ca efectele lui să se producă adică să se desfășoare evenimentul din perioada 3-8 octombrie 2015). Astfel nu poate fi validată motivarea instanței de fond și susținerea Ministerului potrivit căreia beneficiara nu ar fi respectat termenul legal de 20 de zile stabilit de contract.

Termenul contractual a fost respectat, însă universitatea trebuia de asemenea să respecte și regulamentul evenimentului și să se încadreze în termenul de 30 de zile anterior începerii evenimentului.

În aceste condiții, știind că actul adițional nu a fost aprobat, asigurându-se că din punct de vedere legal solicitarea a respectat prevederile contractului de finanțare și având siguranța că taxa de participare la eveniment face parte din categoria cheltuielilor eligibile, Universitatea a achitat taxa de participare din fonduri proprii, urmând ca aceasta să fie solicitată ulterior prin cererea de rambursare nr. x

Dacă taxa de participare la eveniment ar fi fost apreciată de către OIPOCU MEN ca sumă neeligibilă, Ministerul nu ar fi aprobat actul adițional.

Însă aprobarea taxei de către OIPOCU MEN prin semnarea actului adițional și invalidare taxei ulterior prin Scrisoarea standard de informare a beneficiarului, cu motivarea că taxa nu a fost stabilită prin bugetul inițial, iar aprobarea actului adițional s-a realizat după încheierea evenimentului, reprezintă o contradicție a ministerului cu referire la propriile masuri și nu stabilește o culpă a universității.

Ea a fost solicitată legal prin act adițional în termenul contractual de 20 de zile anterioare desfășurării evenimentului, și a fost aprobată de către Minister prin semnarea actului adițional cu un decalaj de timp, adică după încheierea evenimentului.

În aceeași manieră nici instanța de fond nu a fost preocupată să constate faptul că universitatea a respectat termenul contractual, a plătit taxa din surse proprii, iar după eveniment taxa a fost aprobată. Aprobarea ei presupune plata ei.

Instanța a stabilit faptul că universitatea este culpabilă deoarece nu a respectat termenul legal de 20 de zile înainte de data la care dorește ca actul adițional să își producă efectele iar susținerea motivului de invalidare, cu mențiunea că taxa de participare nu s-a regăsit în bugetul inițial, iar ulterior ea a fost aprobată prin Actul adițional nr. x semnat de către OIPOCU MEN după eveniment, nu face altceva decât să evidențieze lipsa de responsabilitate contractuală a Ministerului în relația cu beneficiarii proiectelor legale aprobate.

Pentru aceste motive, consideră că această sumă a fost legal efectuată în scopul realizării indicatorilor proiectului, fiind astfel o cheltuială eligibilă și totodată consideră nelegală decizia de invalidare a costurilor evenimentului întrucât intimata se prevalează de propria culpa, încălcându-și obligația de a aproba actul adițional nr. x în termenul legal.

Drept urmare, având în vedere faptul că aprobarea actului adițional s-a făcut cu întârziere din culpa exclusivă a intimatei, după data desfășurării evenimentului, este nelegală și netemeinică măsura invalidării cheltuielilor efectuate pentru desfășurarea Târgului Educațional RIUF 2015, Ediția de Toamna.

Cu referire la veniturile salariale pentru C., D., E. și F., recurenta arată că motivul de invalidare a veniturilor salariale pentru personalul administrativ a fost acela că nici cererea de finanțare și/sau nici bugetul detaliat nu stabilesc baza retribuției echivalente pe oră pentru a putea verifica încadrarea în plafoanele maxime de decontare prevăzute în Ghidul solicitantului.

Instanța de fond a reținut prin sentința pronunțată faptul că "nici cererea de finanțare și nici bugetul detaliat, anexe la Contractul de finanțare nu este specificat faptul că activitatea zilnică este efectuată parțial și nici nu s-a stabilit o retribuție echivalentă pe oră. Apărarea reclamantei cum că formularul documentului nu permite astfel de inserări nu poate reprezenta un argument juridic în susținerea cererii reclamantei".

Consideră că instanța de fond nu a fost preocupată să analizeze actele dosarului din care rezultă, fără putere de tăgadă, faptul că cererea de rambursare reprezintă o cerere ce se completează în format electronic/on-line și că ea cuprinde anumite câmpuri de trebuiesc completate. Orice modificare sau completare peste aceste câmpuri este imposibilă, dispoziție regăsită în Ghidul solicitantului condiții general 2013- Capitolul 4 - Cererea de finanțare - pagina 52.

Modificarea formularului de raportare a bugetului nu a presupus modificarea drepturilor și obligațiilor contractuale sau modificarea valorii bugetului inițial aprobat, ci exclusiv modificarea formei Anexei 2 a contractului de finanțare, prin introducerea a două coloane distincte care să evidențieze numărul de ore lucrate și tariful orar practicat și nu poate fi asimilată modificării condițiilor de finanțare inițial probate, drepturilor și obligațiilor inițial asumate de către părți, dispoziții contractuale care întotdeauna vor prevala (art. 15, alin. (2) din Contractul de finanțare).

Cu referire la revizuirea Cererii de finanțare, susține faptul că pe parcursul derulării proiectului recurenta a solicitat Ministerului introducerea de noi membri în echipa de proiect, fapt ce a necesitat, în acord cu dispozițiile contractuale, emiterea unei notificări către Minister cu această solicitare.

Ministerul a respins notificarea și a recomandat întocmirea unui act adițional care să cuprindă atât modificarea solicitată de către Minister cu referire la formularul de buget - Anexa 2 a contractului cât și cerința beneficiarei de a se introduce noi experți în echipa de proiect, acest lucru presupunând o revizuire a cererii de finanțare.

Nu a fost vorba despre introducerea în cererea de finanțare a normei de lucru așa cum în mod greșit a reținut instanța de fond.

În aceste condiții, întocmirea Actului adițional a vizat atât modificarea Anexei 2 - Bugetul detaliat, la cerința expresă a Ministerului, în sensul introducerii a două coloane distincte care să facă referire la numărul de ore/zi lucrate precum și tariful orar aferent, cât și revizuirea Anexei 1 - Cererea de finanțare, în sensul introducerii de noi membri în echipa de proiect.

Revizuirea Cererii de finanțare nu a stabilit introducerea în cuprinsul cererii de finanțare a normei de lucru sau a celor 2 coloane, întocmai ca în cazul Anexei 2 - bugetul detaliat.

Revizuirea cererii de finanțare și modificarea formularului de buget au intervenit din împrejurări diferite și ele nu pot fi considerate identice: Ministerul a solicitat în mod expres modificarea formularului de buget prin introducerea celor două coloane, iar cererea de finanțare a necesitat o revizuire pe care tot Ministerul a propus-o ca formă, deoarece respinsese notificarea legal comunicată de către recurentă, însă fără ca în cererea de finanțare să fie introdusă norma de lucru.

Accentuează acest fapt deoarece motivul de invalidarea la plată a salariilor susținut de OIPOCU MEN în Scrisoarea standard de informare a fost acela al lipsei din conținutul cererii de finanțare și/sau bugetul detaliat a normei de lucru, iar instanța de fond a preluat această susținere și a motivat sentința pronunțată în acest fel, deși nu rezultă din niciun document sau probă administrată concluzia reținută. OIPOCU MEN se contrazice în afirmații, iar instanța de fond preia aceste afirmații fără să procedeze la verificarea documentației prezentate de recurentă în dovedirea cererii.

La data de 12.06.2015 a fost emisă Adresa nr. x/12.06.2015 de către Universitatea Spiru Haret prin care aceasta a procedat la întocmirea actului adițional la solicitarea Ministerului, în sensul modificării formularului de raportare - Anexa 2 - Bugetul detaliat, prin introducerea celor două coloane distincte. Pe pagina a doua a Adresei se poate observa cu ușurință decizia Ministerului cu referire la cererea de finanțare, în sensul în care a respins notificarea Universității de introducere de noi membri în echipa de proiect și a recomandat întocmirea unui act adițional prin care să fie revizuită și cererea de finanțare în sensul solicitat de Universitate, nu în sensul de a se introduce în cererea de finanțare norma de lucru.

Dacă Ministerul nu a dispus modificarea inclusiv a cererii de finanțare, Universitatea nu putea face acest lucru în mod automat sau la dorința sa exclusivă, deoarece nu exista o dispoziție legală sau contractuală în acest sens și nu apărea necesară aceasta modificare. Astfel Universitatea a procedat la revizuirea cererii de finanțare cu referire la noii membri din echipa de proiect.

Deși documentele prezentate instanței de fond sunt evidente, instanța nu face nicio referire la aceste date.

În esență în cauză nu este vorba despre modificarea Cererii de finanțare, ci de modificarea formularului de buget ca formă de raportare, așa cum însuși Ministerul a solicitat prin Adresa nr. x/04.06.2015.

În acord cu mențiunile exprese ale Instrucțiunilor de raportare și a cerinței exprese a Ministerului, recurenta s-a conformat intru totul și nu a făcut opoziție la aceste solicitări. Pentru acest considerent nu poate fi acuzată sau nu se poate reține vreo culpă a recurentei cu referire la maniera în care Ministerul a dorit să modifice formularele de raportare.

Ceea ce recurenta a susținut în fața instanței de fond este că indiferent de modelul de raportare, calculul drepturilor salariale a fost același și anterior și după modificarea formularului de buget, astfel că în mod vădit eronat Ministerul a stabilit ca motiv de invalidare la plata a salariilor, lipsa duratei muncii din cererea de finanțare.

Prin contestația formulată a prezentat inclusiv modul detaliat de calcul al drepturilor salariale pentru fiecare expert în parte, calcul necontestat de către OIPOCU MEN sau de către Ministerul Dezvoltării Regionale.

În fața instanței de fond nici OIPOCU MEN și nici Ministerul Dezvoltării Regionale nu au formulat apărări care să dovedească un eventual calcul eronat prezentat de către recurentă sau neîncadrat în linia bugetară acceptată și aprobată, iar întâmpinările prezentate au reluat ad litteram motivele de invalidare regăsite în cuprinsul Scrisorii standard de informare a beneficiarului, fără să prezinte contraargumente în raport de susținerile recurentei.

Drept urmare singurul aspect reținut, a fost modificarea cererii de finanțare și a bugetului detaliat. Apreciază că acesta nu reprezintă un motiv întemeiat de invalidare la plată a drepturilor salariale, deoarece modificarea formularului de buget nu reprezintă, în accepțiunea contractului de finanțare, un motiv de sancționare a beneficiarului de proiect prin invalidarea drepturilor salariale corect calculate.

Ceea ce s-a susținut prin contestația formulată în fata instanței de fond și ceea ce susține și prin prezentul recurs, este faptul că deși Ministerul încearcă să inducă ideea că modificarea unui formular de raportare poate constitui motiv de respingere la plată a sumelor legal solicitate, în realitate modul de calcul a drepturilor salariale nu are nicio legătură cu formularele de raportare.

Cererea de finanțare cuprinde datele generale ale proiectului regăsite enunțate în Ghidului solicitantului - Capitolul 4, iar printre ele nu se află și norma de lucru. În aceste condiții era absurd ca Ministerul să solicite introducerea în cererea de finanțare a unor elemente care nu erau cuprinse în Ghidul solicitantului, deoarece cererea de finanțare era/este un formular ce trebuia completat în format electronic, la care beneficiarul nu avea acces decât pentru a-l completa.

Și dacă prin absurd se acceptă varianta că Ministerul dorea introducerea în cererea de finanțare a normei de lucru, tot Ministerul era cel care trebui să schimbe formularul în programul electronic, pentru ca beneficiarul să îl poată completa în consecință. Așadar nici sub acest aspect nu se poate susține o culpă a beneficiarului de proiect privind anumite lipsuri dintr-un formular de raportare.

Mai mult decât atât, revizuirea cererii de finanțare așa cum a fost susținută și aprobată de către Minister nu a vizat introducerea normei de lucru în cuprinsul formularului, ci necesitatea introducerii de noi membri în echipa de implementare.

Contractul de finanțare nu stabilește sancționarea beneficiarului dacă, pe parcursul derulării proiectului se modifică anexele acestuia. Cu siguranță că se va impune actualizarea lor, însă în niciun caz modificarea lor nu poate constitui motiv de invalidare sau sancționare a beneficiarului.

Cu referire la invalidarea sumei de 22.739 RON reprezentând costuri salariale cu personalul administrativ al Partenerului 1, recurenta consideră că în mod nelegal instanța de fond nu s-a pronunțat asupra acestui capăt al contestației, susținut atât prin Cererea principală, argumentată și prin Răspunsurile la Întâmpinări și concluzionat în cuprinsul Concluziilor scrise depuse la dosarul cauzei.

Solicită instanței superioare sa analizeze actele doveditoare ale acestui capăt de cerere și sa stabilească legalitatea solicitării cheltuielilor reprezentând salariile personalului administrativ ale Partenerului 1 - B..

Intimata-pârâtă Direcția Organismul Intermediar Program Capital Uman - Ministerul Educației Naționale a depus întâmpinare, prin care a invocat excepția tardivității formulării recursului, iar pe fond, a solicitat respingerea acestuia, ca nefondat.

Cu privire la excepția tardivității, intimata pârâtă arată că, conform art. 20 alin. (1) din Legea 554/2004, hotărârea pronunțată în primă instanța poate fi atacată cu recurs. în termen de 15 zile de la comunicare. Cererea de recurs s-a depus la data de 21.08.2017 (conform portalului Înaltei Curți de Casație și Justiție), reper temporar care plasează reclamanta în afara termenului care ar putea să-i dea dreptul să formuleze cererea de recurs, fiind astfel introdusă ca tardivă.

Astfel, apreciază că reclamanta a introdus prezenta cerere cu depășirea termenului legal aplicabil în cauză cât timp hotărârea i-a fost comunicată în data 03.08.2017 iar recursul a fost depus la data de 21.07.2017 (la peste 18 zile).

În consecință, ținând de susținerile anterioare, solicită să constate tardivitatea prezentei cereri de recurs.

Cu privire la fondul cauzei, intimata arată că, la data 11.09.2008, a fost încheiat Acordul de delegare de funcții privind implementarea Programului Operațional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane 2007 -2013, document prin care se regăsesc delegate către OI POSDRU, conform art. 14, funcțiile managementului financiar.

Ulterior, în 04.03.2014 a fost încheiat ultimul act adițional, nr. 7 (anexa 2), în cuprinsul căruia se regăsește iar delegată funcția de Monitorizarea tehnică și financiară a proiectelor - aferentă punctelor 17.39-17.60.

În altă ordine de idei, prin coroborarea art. 14 din Actul adițional nr. x la Acordul de delegare cu art. 1 din Legea nr. 554/2004, reiese fără putință de tăgadă că intimata este singura entitate față de care trebuie formulată cererea de chemare în judecată, așa încât, în mod legal instanța de fond a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerul Dezvoltării Regionale (fost Ministerul Fondurilor Europene).

Referitor la cheltuielile salariale ale dnei. expert A. se arată că, deși recurenta, precizează prin cererea de recurs faptul că prin conținutul Actului adițional nr. x versiunea 2, "...doamna expert A. a fost încadrată la categoria expert pe termen lung", această susținere este în contradicție cu realitate situației de fapt. Astfel, conform Actului adițional nr. x versiunea 2, nu reiese că OI POCU MEN ar fi fost informată prin acest act cu privire la introducea ca expert pe termen lung a dnei. A..

Astfel, conform Ghidului Solicitantului Condiții Generale 2013 (GSCG-2013) -punctul 3.2.3":

"Experții responsabili pentru realizarea activităților în cadrul proiectului pot fi:

- experți pe termen lung (responsabili pentru realizarea unei/unor activități în cadrul proiectului pentru o perioada de minim 6 luni consecutive) sau

- experți pe termen scurt (responsabili pentru realizarea unei/unor activități în cadrul proiectului pentru o perioadă de maxim 6 luni consecutive).

Recurenta-reclamantă, atunci când citează prevederile Ghidului Solicitantului Condiții Generale 2013, punctual 3.2.3, o face în mod trunchiat, citând doar definiția expertului pe termen lung și a expertului pe termen scurt, fără să precizeze și excepția prevăzută în mod expres, respectiv: "Prin excepție de la prevederile mai sus menționate, un expert pe termen scurt nu poate fi reangajat în cadrul proiectului, la expirarea perioadei inițiale, tot pe o poziție de expert pe termen scurt, indiferent dacă reangajarea presupune aceleași responsabilități sau responsabilități diferite. O persoană care a fost angajată ca expert pe termen scurt poate fi reangajată în cadrul proiectului cu condiția notificării ca expert pe termen lung".

Așadar, prin excepție, un expert pe termen scurt nu poate fi reangajat în cadrul proiectului, la expirarea perioadei inițiale, tot pe o poziție de expert pe termen scurt, indiferent dacă reangajarea presupune aceleași responsabilități sau responsabilități diferite, iar persoana care a fost angajată ca expert pe termen scurt poate fi reangajată în cadrul proiectului cu condiția notificării ca expert pe termen lung.

Totodată, recurenta-reclamantă omite să precizeze că pentru activitatea Dnei A. din cadrul proiectului x, acesta a încheiat două contracte individuale de muncă diferite, consecutive, cu perioade diferite, respectiv: CIM nr. 7169/25.09.2014 și CIM nr. 7438/15.07.2015.

Referitor la prorata auditorului, intimata-pârâtă arată că procentul aplicat, de 13,14% la cheltuielile cu serviciile de audit, a fost aplicat ca urmare a modului defectuos de auditare de către reclamantă a cheltuielilor solicitate la rambursare.

Mai exact, recurenta a solicitat la rambursare în cadrul Cererii de rambursare nr. x finală, suma (inclusiv TVA eligibilă) de 398.576,94 RON, intimata validând în final doar 345.758,62 RON.

Astfel, rezultă o diferență între totalul cheltuielilor auditate/solicitate și totalul cheltuielilor validate de 52.818,32 RON.

Potrivit facturii fiscale nr. x din 15.12.2015, valoarea serviciilor de audit pentru cererea de rambursare nr. x a fost de 3.320,52 RON (din care TVA eligibila 642,68 RON), neexistând cheltuieli declarate neeligibile de către auditor.

În contextul de mai sus, valoarea cheltuielilor neeligibile calculate ca procent din totalul cheltuielilor auditate este de 52.382,00 RON (52.818,32 - 436.32 = 52.382,00), 436,32 RON reprezentând cheltuieli invalidate cu prorata auditorului.

Prin solicitarea încadrării ca fiind eligibilă și rambursarea sumei de 46.661,51 RON, reclamanta recunoaște, implicit, că valoarea diminuată a cererii de rambursare nr. x finală a fost cel puțin egală cu aceasta sumă, ceea ce, raportat la suma solicitată în cererea de rambursare nr. x, ar reprezenta cel puțin un procent de 11,71%.

Cu privire la taxa de participare la târgul educațional RIUF, intimata arată că nu au fost respectate prevederile contractului de finanțare nr. x/19.05.2014 și ale Instrucțiunii AMPOSDRU nr. 104/18.03.2015

După cum însăși recurenta a recunoscut prin cererea de chemare în judecată, "taxa de participare (la Ediția de Toamna RIUF 2015) trebuia achitată cu 30 de zile înainte de începerea evenimentului, pentru rezervarea standului și pentru asigurarea logisticii necesare bunei desfășurări a evenimentului". Acest lucru s-a întâmplat, întrucât plata taxei de participare s-a realizat cu OP nr. x în data de 7 septembrie 2015.

Eroarea recurentei, pe care încercă să o acrediteze, este aceea că termenul contractual de 20 zile calendaristice de la data la care dorește ca actul adițional nr. x să-și producă efectele, trebuie raportat la data programată pentru desfășurarea evenimentului (3-8 octombrie 2015) și că acest termen a fost respectat.

În realitate, termenul de 20 de zile calendaristice de la data la care reclamanta dorește ca actul adițional nr. x să-și producă efectele, trebuie raportat la data la care se naște nevoia acestuia de a avea în bugetul proiectului sume aprobate de către OIPOCU MEN pentru efectuarea acestui tip de cheltuială (30 de zile înainte de desfășurarea propriu-zisă a evenimentului), respectiv 7 septembrie 2015, data ordinului de plată nr. x Drept urmare, argumentul recurentei ca aprobarea Actului adițional nr. x s-a făcut cu întârziere, după data desfășurării evenimentului din 3-8 octombrie 2015, nu este sustenabil și încearcă să ascundă propria sa culpă, aceea de a nu fi respectat prevederile contractuale cu privire la termenul minim de 20 de zile pentru solicitarea unor modificări contractuale prin act adițional și data estimată pentru producerea efectelor juridice.

Referitor la veniturile salariale pentru dna. C., D., E., F., intimata-pârâtă arată că, pentru aceste persoane, cheltuielile salariale aferente lunii iulie 2014, în cuantum de 1.325,00 RON au fost declarate ca neeligibile ca urmare a încălcării de către recurentă a unor serii de norme specifice aplicabile în materie. Astfel, în bugetul detaliat al proiectului, anexă la contractul de finanțare, pentru personalul din cadrul proiectului nu a fost menționată norma de lucru. Acest aspect a fost reglementat contractual prin actul adițional nr. x la contractual de finanțare aplicabil din 13.07.2015. Acest punct de vedere a fost susținut și de AMPOSDRU, prin nota DGPCU nr. 3163 din 02.08.2016, comunicată beneficiarului, în urma întâlnirii de conciliere desfășurată în data de 17.05.2016. Argumentul beneficiarului potrivit căruia "suma prevăzută în statul de plata este în conformitate cu contractul individual de munca cu timp parțial" nu este sustenabil deoarece toate documentele subsecvente cererii de finanțare și bugetului detaliat, (contracte de munca, rapoarte de activitate, state de plata etc) trebuie sa respecte condițiile stabilite în contractul de finanțare și anexele acestuia. Așadar, se precizează că nici în cererea de finanțare și nici în bugetul detaliat, anexe la contractul de finanțare nu este specificat faptul că activitatea zilnică este efectuată parțial și nici nu s-a stabilit o retribuție echivalentă pe oră.

Referitor la invalidarea sumei de 22.739 RON reprezentând costuri salariale cu personalul administrativ al Partenerului 1, se arată că acestea se puteau resolicita într-o cerere suplimentară, așa cum reiese din pct. 5 (aprobarea resolicitării într-o cerere suplimentara a salariilor personalului administrativ aferente Partenerului 1), întrucât au fost transmise decizii de numire pe proiect în care au fost menționate salariul brut și numărul de ore alocate pe proiect.

Astfel, apreciază că orice critică adusă acestui punct, ar fi dus la clasificarea ei ca fiind lipsită de interes atâta timp cât se comunica recurentei posibilitatea de a resolicita acele sume, nicidecum că acelea ar fi fost neeligibile.

Prin rezoluția din 23 noiembrie 2018 a fost fixat termen de judecată pentru soluționarea recursului în ședință publică, la data de 8 aprilie 2020, cu citarea părților, fără a se mai parcurge procedura de filtrare a recursului, având în vedere Hotărârea Colegiului de Conducere nr. 106 din 20 septembrie 2018, prin care s-a luat act de hotărârea Plenului judecătorilor secției de contencios administrativ și fiscal a Înaltei Curți de Casație și Justiție adoptată la data de 13 septembrie 2018, în sensul că procedura de filtrare a recursurilor, reglementată prin dispozițiile art. 493 C. proc. civ., este incompatibilă cu specificul domeniului contenciosului administrativ și fiscal, precum și Hotărârea Colegiului de Conducere nr. 109 din data de 20 septembrie 2018.

II. Soluția instanței de recurs

Examinând sentința atacată prin prisma criticilor formulate și a dispozițiilor legale incidente, Înalta Curte apreciază recursul ca fiind nefondat.

Așa cum a reținut și instanța de fond, recurenta reclamantă Universitatea Spiru Haret, în calitate de beneficiar, a încheiat Contractul de finanțare nerambursabilă x cu autoritatea publică pârâtă, Ministerul Educației Naționale - Direcția Organismul Intermediar pentru Programul Operațional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane (OIPOSDRU), în vederea derulării Proiectului cu Titlul "EUROPA 2020" - Program masteral în Diplomație Publică.

Pe parcursul implementării Proiectului, universitatea reclamantă a depus la autoritatea publică pârâtă cereri de rambursare.

În acest scop, a fost depusă și Cererea de rambursare nr. x ce formează obiectul dosarului de față.

Prin Scrisoarea standard de informare nr. x/13.04.2016, menținută în urma contestației formulate de reclamantă, prin Răspunsul la contestație x/09.05.2016 autoritatea publică pârâtă a declarat/menținut ca neeligibile următoarele cheltuieli solicitate prin CR7:

- diminuarea cheltuielilor cu suma de 6,680.00 RON pentru dna. A., întrucât nu a fost notificată OIPOSDRU MENCS, conform act adițional nr. x aprobat în 13.07.2015 și Tabelul centralizator al echipei de management și experților pe termen lung, anexă la acest act adițional.

- cu privire la prorata auditorului, aceasta se va ajusta în funcție de cheltuielile cu personalul administrativ resolicitate și validate într-o cerere suplimentară.

- diminuarea cheltuielii reprezentând taxă de participare la Ediția de Toamnă RIUF 2015, întrucât această cheltuială nu a fost bugetată la momentul plății (7 septembrie 2015). Actul Adițional nr. 2 a fost aprobat și produce efecte începând cu data de 09.10.2015 în conformitate cu art. 11 alin. (7) la Contractul de finanțare.

- diminuarea cheltuielilor aferente personalului administrativ, întrucât în bugetul detaliat al cererii de finanțare nu este menționată norma de lucru, astfel s-au recalculat cheltuielile salariate conform prevederilor pct. 3.1.4, subpct. 1.3 "în cazul în care activitatea zilnică este efectuată parțial, decontarea se va determina în baza retribuției echivalente pe oră, luând ca punct de referință ziua de lucru de opt ore și o medie de 21 zile lucrătoare pe lună", din Ghidul Solicitantului Condiții Generale 2013.

- se aprobă resolicitarea într-o cerere suplimentară a salariilor personalului administrativ aferente Partenerului 1, întrucât au fost transmise decizii de numire pe proiect pentru personalul administrativ în care au fost menționate salariul brut și numărul de ore alocat pe proiect pentru fiecare membru al echipei administrative.

Prin sentința atacată în prezenta cale de atac, instanța de fond:

- a respins excepția inadmisibilității invocată de pârâtul Ministerul Educației Naționale (OIPOSDRU), ca neîntemeiată;

- a constatat că pentru pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale a Administrației Publice și Fondurilor Europene reprezentat de Ministerul Finanțelor Publice a intervenit sancțiunea decăderii din dreptul de a mai formula cereri/excepții în afara celor de ordine publică;

- a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Ministerului Dezvoltării Regionale a Administrației Publice și Fondurilor Europene reprezentat prin Ministerul Finanțelor Publice, și a respins acțiunea în contradictoriu cu acest pârât, ca atare;

- a respins acțiunea astfel cum a fost completată/modificată, formulată de reclamanta Universitatea Spiru Haret, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Educației Naționale și Cercetării Științifice, ca neîntemeiată.

În acest context factual, Înalta Curte constată:

Cu privire la excepția tardivității căii de atac, excepție invocată prin întâmpinare de intimata pârâtă, Înalta Curte o respinge întrucât, așa cum rezultă din înscrisurile aflate la dosar, recursul a fost declarat în termen.

Astfel, sentința atacată a fost comunicată reclamantei la data de 03.08.2017 iar recursul a fost trimis prin curierat la data de 18.08.2017, în termenul de 15 zile de la comunicare prevăzut de 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.

Cu privire la fondul cauzei, o primă critică adusă de recurenta reclamantă sentinței atacate se referă la modul în care instanța de fond a soluționat excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Ministerului Dezvoltării Regionale a Administrației Publice și Fondurilor Europene.

Astfel, instanța de fond a admis această excepție și a respins acțiunea în contradictoriu cu acest pârât, considerând că, întrucât nu este emitentul actelor în litigiu, nefiind parte a raportului juridic dedus judecății, nu poate fi parte nici în acest litigiu.

Recurenta apreciază că OIPOCU MEN este un organism subordonat AMPOSDRU - Autoritatea de Management Pentru Programul Operațional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane și este expres indicat în Contractul de finanțare x, încheiat intre Ministerul Educației Naționale, Direcția Organismul Intermediar pentru programul operațional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane, de către Autoritatea de Management Pentru Programul Operațional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane. Organismul Intermediar acționează în baza Acordului de delegare de funcții încheiat cu Autoritatea de Management însă această delegare de funcții nu presupune o autonomie a Organismului creat în luarea deciziilor și acordarea sumelor, această procedură fiind stabilită și aplicată de către Autoritatea de Management, în caz contrar Autoritatea de Management nu se regăsea nici în contractul de finanțare. Un alt argument al calității procesuale pasive în această cază a Ministerului Dezvoltării Regionale a Administrației Publice și Fondurilor Europene, îl constituie faptul că, deși procedura de implementare a proiectului se realiza de către OIPOCU MEN, plata efectivă a sumelor solicitate spre rambursare se realiza de către AMPOSDRU-Ministerul Fondurilor Europene și nu de către organ