Decizia nr. 2851/2020 — ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal — recurs împotriva sentinței nr. 2875/2017 a Curții de Apel București

Prin cererea înregistrată la nr. x/2016 pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, reclamanta Academia de Studii Economice, în contradictoriu cu pârâtul Organismul Intermediar pentru Programul Operațional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane - Ministerul Educației și Cercetării Științifice, a solicitat anularea scrisorii standard de informare a beneficiarului nr. x/20.04.2016 aferente cererii de rambursare nr. x finală versiunea 3, a răspunsului pârâtului nr. x/21.06.2016 și a răspunsului pârâtului nr. x/01.08.2016, obligarea la rambursarea cheltuielilor eligibile în valoare de 188.167,81 RON, cheltuieli de judecată. II Hotărârea pronunțată de instanța de fond

Prin sentința civilă nr. 2875 din 6 iulie 2017, Curtea de Apel București a admis excepția inadmisibilității capătului de cerere privind anularea adresei nr. x/01.08.2016 și a admis în parte acțiunea formulată de reclamanta Academia de Studii Economice, a anulat adresa nr. x/21.06.2016 și scrisoarea standard de informare a beneficiarului nr. x/20.04.2016 și a obligat pârâtul la rambursarea către reclamantă a cheltuielilor eligibile în cuantum de 188.167,81 RON.

A respins capătul de cerere privind anularea adresei nr. x/01.08.2016 ca inadmisibil și a obligat pârâtul la plata către reclamantă a sumei de 400 RON cu titlu de cheltuieli de judecată. III Recursul formulat de pârât

Împotriva acestei sentințe a formulat recurs pârâtul Organismul Intermediar pentru Programul Operațional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane - Ministerul Educației și Cercetării Științifice, cu invocarea motivelor de casare prevăzute de art. 488 pct. 6) și 8) C. proc. civ., a solicitat casarea sentinței și respingerea acțiunii.

În motivarea recursului, cu privire la primul motiv de casare, a arătat că în considerentele hotărârii se rețin cele arătate prin scrisoarea standard de informare a beneficiarului nr. x/20.04.2016, iar cu privire la adresa nr. x, din simpla lecturare se poate înțelege foarte clar că acest document este decizia de soluționare a contestației, actul administrativ prin care sunt analizate aspectele criticate de reclamantă și documentele suport depuse de aceasta, ce ar fi trebuit să existe la dosarul cererii de rambursare. Decizia instanței de fond este eronată, întrucât, dacă instanța de fond nu a calificat adresa nr. x/21.06.2016 drept o decizie de soluționare a contestației, era obligată să respingă acțiunea formulată și să îl oblige să soluționeze contestația pe fond, prin emiterea unei decizii de soluționare.

Deși nu a calificat actul administrativ ca fiind o decizie de soluționare a contestației, instanța nu a analizat motivarea suficient de clară prezentată în argumentarea deciziei prin care s-a dispus respingerea contestației. Instanța nu procedează la analiza fondului problemei, nu analizează condițiile de fond și formă ale scrisorii de informare a beneficiarului nr. OI 420/SVPF/20.04.2016, ci decide anularea sub pretextul că documentele anterior menționate nu cuprind motivele de drept pe care se întemeiază, în condițiile în care respinge aplicarea în cauză a prevederilor art. 50 din O.U.G. nr. 66/2011, menționând faptul că acestea fac referire la emiterea de către autoritatea publică a unor titluri de creanță, iar pe de altă parte constată că nemotivarea în drept a celor două documente se fundamentează pe prevederile art. 51 din O.U.G. nr. 66/2011.

Cu privire la al doilea motiv de casare, recurentul a arătat că, având în vedere că actul administrativ înregistrat sub nr. x/21.06.2016 păstrează soluția neeligibilității sumelor solicitate prin cererea de rambursare nr. 9v3, instanța de fond putea dispune anularea actului respectiv și eventual refacerea sa, cu atât mai mult cu cât soluționarea contestație este subsecventă actului administrativ contestat.

Apreciază că, la momentul emiterii scrisorii de informare a beneficiarului, lipsa traducerii din limba italiană în limba română a documentelor depuse de beneficiarul finanțării nu i-a lăsat loc să identifice aspecte care să se poată raporta la o stare de fapt sau de drept. În consecință, în considerarea faptului că motivarea trebuie să fie adecvată actului emis și trebuie să prezinte de o manieră clară și neechivocă algoritmul urmat de instituția care a adoptat măsura atacată, depunerea documentelor justificative în limba italiană, neinteligibile pentru persoanele desemnate cu verificarea, echivalează cu nedepunerea actelor, astfel neputând permite analiza acestora.

Desființarea scrisorii de informare a beneficiarului ca lipsită de motivare în drept este o măsură extremă dispusă de instanța de fond și neîntemeiată, deoarece nu se putea motiva în drept un act care a analizat ceea ce nu exista, lipsa motivării în drept a actului prin care s-a soluționat contestația formulată împotriva scrisorii de informare ar trebui să ducă doar la anularea deciziei de soluționare a contestației, în conformitate cu prevederile Legii nr. 554/2004.

Consideră că instanța de fond trebuia să țină cont de faptul că între părți a intervenit contractul de finanțare prin care părțile și-au asumat o conduită contractuală, conformă clauzelor contractuale. Potrivit jurisprudenței constante a C.J.U.E., producerea unor nereguli, abateri, fraude, corespunde automat unui prejudiciu bugetului U.E., iar statele membre au obligația de a solicita de la beneficiari restituirea fondurilor utilizate în mod necorespunzător. Reclamanta, în calitate de beneficiar al finanțării, trebuia ca în executarea cu bună credință a contractului să parcurgă și să respecte măcar legislația la care a înțeles să conformeze executarea contractului, neputându-se aprecia ca fiind lipsită de motivare în drept o măsură care a avut în vedere cadrul obligațional contractual la care reclamanta a înțeles să se supună.

Conform Ghidului privind relațiile de parteneriat, capitolul 7, secțiunea 7.1 Aspecte privind documentele justificative furnizate de parteneri, se descrie modalitatea de decontare între partener si solicitant. Documentele justificative transmise beneficiarului de către partenerul transnațional trebuie traduse în limba română. De asemenea, documentele justificative ale beneficiarului/partenerului național privind tranzacții externe vor trebui traduse în limba romană. Partenerul/partenerii vor transmite beneficiarului copii ale documentelor justificative originale, arhivate la nivelul acestora, purtând mențiunea "conform cu originalul". În consecință, întrucât reclamanta a trimis documente în limba italiană în susținerea pretențiilor sale din cererea de rambursare 9v3, în lipsa unei traduceri a acestora în română la data analizării cererii și a contestației x/28.04.2016, nu avea obligația de a le considera utile și pertinente în analiza respectivei cereri, astfel că, în ceea ce privește salarizarea partenerilor italieni, nu s-au prezentat conform prevederilor contractului documente justificative.

Cu privire la cheltuielile de judecată, recurentul a arătat că sumele de bani reprezentând indemnizația de delegare a consilierului juridic și contravaloarea salariului încasat de acesta în zilele în care s-a deplasat la instanță pentru termenele de judecată nu constitui cheltuieli efectuate exclusiv în considerarea procesului judiciar, ci drepturi salariale pe care angajatorul le achită propriului salariat în exercitarea sarcinilor sale de serviciu, astfel că exced noțiunii de cheltuieli de judecată. IV Apărările intimatei reclamante și răspunsul recurentului la întâmpinare

Prin întâmpinare, intimata reclamantă a solicitat respingerea recursului ca nefondat. A arătat că, prin admiterea excepției, a fost redus cadrul procesual la judecarea cererii privind anularea scrisorii de informare a beneficiarului nr. x/20.04.2016 și a adresei nr. x/21.06.2016, instanța de fond a observat în mod corect că pârâta nu a invocat niciun temei legal pentru declararea ca neeligibile a sumelor de 185.924,83 RON și 2.249,98 RON și nu a precizat ce dispoziții legale nu au fost respectate, aceste acte administrative fiind nemotivate în drept.

Față de motivul de recurs prevăzut de art. 488 pct. 6) C. proc. civ., a arătat că instanța a calificat adresa nr. x/21.06.2016 ca și decizie de soluționare a contestației, recurentul reținând în mod greșit considerentele sentinței. Raționamentul pârâtului nu poate fi primit, față de nemotivarea în drept a ambelor acte administrative.

Față de cel de-al doilea motiv de recurs invocat, recurentul pârât nu aduce argumente de nelegalitate prin care să demonstreze că instanța de fond a încălcat dispozițiile legale sau le-a interpretat eronat. Argumentația pârâtului ține de motivarea în fapt, și nu de cea în drept. In aceste condiții, fără să cunoască ce prevederi legale susține pârâtul că a încălcat, nu ar fi putut aprecia cu privire la corectitudinea raționamentului de fapt și juridic care a stat la baza emiterii actului.

În ceea ce privește al treilea motiv de recurs, arată că motivul anulării de către instanță a actelor administrative a fost nemotivarea lor în drept, lucru evident și pe care recurentul nu 1-a negat, în lipsa invocării prevederilor legale a fost în imposibilitate de a formula apărări.

În privința cheltuielilor de judecată, a arătat că a fost reprezentată de avocat, așa cum rezultă din împuterrnicirea avocațială, în plus, pârâtul a fost obligat la plata cheltuielilor de judecată de 400 de RON, reprezentând taxa judiciară de timbru.

Recurentul pârât a depus răspuns la întâmpinare prin care a solicitat ca în judecarea recursului să se rețină că acțiunea este tardivă, a reiterat aspectele invocate prin recurs referitoare la Ghidul privind relațiile de parteneriat, faptul că prevederile O.U.G. nr. 66/2011 nu prevăd posibilitatea unei alte contestări administrative a deciziei pronunțate în recursul administrativ, acțiunea fiind inadmisibilă prin raportare la prevederile art. 51 și art. 21 alin. (20) din O.U.G. nr. 66/2011, a reiterat aspectele din recurs privind cheltuielile de de judecată. V Considerentele Înaltei Curți asupra recursului

Examinând sentința recurată prin prisma motivelor de casare invocate prin cererea de recurs, prevăzute de dispozițiile art. 488 pct. 6) și 8) C. proc. civ., Înalta Curte constată următoarele:

Între reclamanta Academia de Studii Economice, în calitate de beneficiar, și Ministerul Educației Naționale - Organismul Intermediar pentru Programul Operațional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane, s-a încheiat contractul x, având ca obiect acordarea finanțării nerambursabile pentru implementarea proiectului "Calitate și performanță în programele de masterat prin integrarea competențelor de comunicare în afaceri și sustenabilitate în societatea bazată pe cunoaștere", reclamanta având încheiat cu A. un acord de parteneriat, parte integrantă a acordului de finanțare (Anexa 3 Acord de parteneriat).

Prin cererea de rambursare nr. x finală versiunea 3 din data de 25.03.2016, reclamanta a solicitat rambursarea sumei totale de 401.214,14 RON, reprezentând cheltuielile efectuate în perioada declarată, atât de liderul de parteneriat/beneficiar, cât și de către partenerii din proiect.

Prin scrisoarea standard de informare a beneficiarului nr. x/20.04.2016 emisă de pârâtul Organismul Intermediar pentru Programul Operațional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane - Ministerul Educației și Cercetării Științifice, aferentă cererii de rambursare nr. x finală versiunea 3, contestată, pârâtul a comunicat faptul că suma de 186.672,83 RON a fost considerată neeligibilă pentru următoarele motive: suma de 748 RON, reprezentând cheltuieli salariale aferente orelor înscrise în rapoartele de activitate, pentru faptul că nu au fost depuse livrabile; suma de 185.924,83 RON, reprezentând salariile Partenerului A., pentru lipsa traducerii autorizate a documentelor justificative emise în limba italiană; suma de 2.242,98 RON reprezintă cheltuieli neeligibile cu serviciile de audit calculate pro rata pentru cheltuielile identificate a fi neeligibile și certificate de auditor pe perioada de implementare a proiectului.

Reclamanta a formulat contestație împotriva scrisorii standard de informare nr. x/20.04.2016, prin care a arătat: cu privire la suma de 185.924,83 RON, retransmite documentele justificative emise în limba italiană, cu traducere autorizată; cu privire la suma de 2242,98 RON, a solicitat a se dispune recalcularea proratei pentru cheltuieli identificate a fi neeligibile și certificate de auditor, ca urmare a soluționării contestației. A solicitat reconsiderarea cheltuielilor menționate drept neeligibile și reîncadrarea în categoria cheltuielilor eligibile a sumei de 186.672,83 RON.

Reclamanta a anexat contestației formulate: livrabile aferente experților menționați în scrisoare; documente justificative, traduceri autorizate aferente partenerului.

Prin adresa nr. x/21.06.2016, pârâtul a comunicat reclamantei că, în urma analizării contestației, Comisia de soluționare numită prin Decizia x/7.06.2016 a decis următoarele: respinge suma de 748 RON, întrucât documentele justificative anexate la contestație nu susțin aspectele financiare și tehnice care au stat la baza invalidării cheltuielilor; respinge suma de 185.924,83 RON, reprezentând cheltuielile salariale aferente Partenerului 1- A., întrucât în contractele de angajare a experților și personalului administrativ nu este menționată perioada de angajare în proiect, ca urmare nu se poale stabili eligibilitatea cheltuielilor; respinge suma de 2242,98 RON, reprezentând prorata auditorului calculată pentru cheltuielile neeligibile certificate de auditor, deoarece nu au fost aprobate primele două puncte.

Împotriva adresei nr. x/21.06.2016, reclamanta a formulat o nouă contestație, înregistrată la nr. 3134/21.07.2016, prin care a arătat, cu privire la al doilea punct din adresă, că experților și personalului administrativ aparținând partenerului 1 nu le-au fost încheiate noi contracte de muncă, activitatea s-a desfășurat în cadrul contractului de muncă de bază, făcându-se mențiunea că vor desfășura activități în cadrul proiectului menționat, pe perioada de derulare a acestuia, în acest sens fiind actele administrative încheiate pentru fiecare dintre persoanele implicate în proiect, varianta în limba italiană, documente deja transmise; există mici diferențe între varianta acestui document în limba italiană și varianta în limba română, semnate de asemenea în original de partener, dar consideră că varianta în limba italiană întrunește toate condițiile de formă ale legislației italiene și primează față de varianta în limba română.

Pârâtul a răspuns prin adresa nr. x/01.08.2016 și a arătat că lipsa traducerilor l-a împiedicat să se pronunțe asupra conținutului contractelor de angajare a experților și personalului administrativ din cadrul proiectului, că explicația nu este susținută nici de varianta în italiană, nici de varianta în română, ca urmare nu are motive a reveni asupra soluționării contestației.

Prin cererea de chemare în judecată soluționată prin sentința recurată, reclamanta a solicitat anularea scrisorii standard de informare a beneficiarului nr. x/20.04.2016 aferente cererii de rambursare nr. x finală versiunea 3, a răspunsului pârâtului nr. x/21.06.2016 și a răspunsului pârâtului nr. x/01.08.2016, obligarea pârâtului la rambursarea cheltuielilor eligibile în valoare de 188.167,81 RON, cu cheltuieli de judecată.

Pârâtul a depus întâmpinare prin care a invocat excepția inadmisibilității cererii privind anularea răspunsului pârâtului nr. x/01.08.2016 și excepția tardivității acțiunii, a solicitat, pe fondul cauzei, respingerea acțiunii ca neîntemeiată.

Instanța de fond a constatat că a fost contestată doar neeligibilitatea sumei de 185.924,83 RON, reprezentând salariile partenerului 1 - A., și a sumei de 2242,98 RON, reprezentând cheltuieli cu serviciile de audit calculate pro rata pentru cheltuielile identificate a fi neeligibile și certificate de auditor pe perioada de implementare a proiectului, nu și neeligibilitatea sumei de 748 RON. Prin sentința recurată a fost admisă excepția inadmisibilității capătului de cerere privind anularea adresei nr. x/01.08.2016 și a fost respins acest capăt de cerere ca inadmisibil, a fost admisă în parte acțiunea, anulate adresa nr. x/21.06.2016 și scrisoarea standard de informare a beneficiarului nr. x/20.04.2016, și fost obligat pârâtul să ramburseze reclamantei cheltuielile în cuantum de 188.167,81 RON. A fost obligat pârâtul la plata către reclamantă a sumei de 400 RON cu titlu de cheltuieli de judecată, constând în taxă judiciară de timbru.

Cu privire la excepția inadmisibilității capătului de cerere privind anularea adresei nr. x/01.08.2016, instanța de fond a reținut că prin adresa nr. x/01.08.2016 a fost soluționată contestația reclamantei împotriva adresei nr. x/21.06.2016 prin care a fost soluționată contestația împotriva scrisorii standard de informare a beneficiarului nr. x/20.04.2016, astfel că, practic, prin adresa nr. x/01.08.2016 a fost soluționată o contestație la răspunsul la contestația formulată anterior.

A reținut dispozițiile art. 51 din O.U.G. nr. 66/2011 privind prevenirea, constatarea și sancționarea neregulilor apărute în obținerea și utilizarea fondurilor europene și/sau a fondurilor publice naționale aferente acestora, "(1) Decizia de soluționare a contestației este definitivă în sistemul căilor administrative de atac. (2) Deciziile pronunțate în soluționarea contestațiilor pot fi atacate de către contestatar la instanța judecătorească de contencios administrativ competentă, în conformitate cu prevederile Legii nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare", și a constatat că decizia prin care a fost soluționată contestația (adresa nr. x/21.06.2016) este definitivă în sistemul căilor administrative de atac și poate fi atacată doar la instanța judecătorească, nu și cu o altă contestație, iar faptul că prin decizia de soluționare a contestației administrative au fost invocate noi motive de neeligibilitate nu schimbă situația, legalitatea deciziei de soluționare a contestației putând fi analizată în cadrul procedurii judiciare, potrivit art. 51 alin. (2) din O.U.G. nr. 66/2011.

Reclamanta nu a formulat recurs în ceea ce privește admiterea excepției inadmisibilității capătului de cerere privind anularea adresei nr. x/01.08.2016, iar pârâtul, prin motivele de recurs, nu a adus critici în ceea ce privește excepția tardivității acțiunii, motivele invocate în acest sens prin răspunsul la întâmpinare, după împlinirea termenului de recurs, neputând fi analizate, raportat la dispozițiile art. 487 alin. (1) C. proc. civ.

Înalta Curte constată că recursul este fondat, sunt fondate ambele motive de casare, prevăzute de dispozițiile art. 488 C. proc. civ., pct. 6), "hotărârea nu cuprinde motivele pe care se întemeiază sau când cuprinde motive contradictorii ori numai motive străine de natura cauzei", și 8), "hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material", iar raportat la considerentele sentinței și soluția pronunțată, sunt incidente motive de casare a sentinței cu trimitere spre rejudecare instanței de fond.

Obligația instanței de a-și motiva hotărârea adoptată, reglementată de dispozițiile art. 425 C. proc. civ., potrivit cărora hotărârea va arăta motivele de fapt și de drept pe care se întemeiază soluția, arătându-se atât motivele pentru care s-au admis, cât și cele pentru care s-au înlăturat cererile părților, are în vedere stabilirea în considerentele hotărârii, în mod clar și precis, a situației de fapt, pe baza probelor administrate, a dispozițiilor legale, analiza argumentelor relevante invocate de părți și expunerea concretă a motivelor de fapt și de drept, prezentarea motivelor pentru care au fost admise sau respinse cererile părților.

Obligația de motivare nu impune, în mod evident, o anumită întindere a motivării sau un răspuns la fiecare susținere a părților, ci expunerea raționamentului juridic care a determinat aprecierea și convingerea judecătorului pentru soluția pronunțată.

Instanța a reținut situația de fapt și de drept și a expus argumentele pe care le-a avut în vedere, raportat exclusiv la soluția pe care a pronunțat-o, în temeiul art. 51 alin. (2) din O.U.G. nr. 66/2011, de anulare a scrisorii standard de informare a beneficiarului nr. x/20.04.2016 și a adresei nr. x/21.06.2016, pe care le-a apreciat ca nelegale pentru nerespectarea de către pârât a obligației de motivare în drept a acestora, obligând pârâtul, ca urmare a anulării celor două acte, fără a analiza eligibilitatea cheltuielilor, să ramburseze reclamantei cheltuielile în cuantum de 188.167,81 RON.

Concret, instanța de fond a reținut că nici în scrisoarea de informare, nici în adresa nr. x/21.06.2016, reprezentând răspunsul la prima contestație, nici în adresa nr. x/01.08.2016, reprezentând răspunsul la cea de-a doua contestație (deși, cu privire la aceasta, a admis excepția inadmisibilității), pârâtul nu a invocat niciun temei legal pentru declararea ca neeligibilă a sumelor de 185.924,83 RON și 2.242,98 RON, nu a precizat ce dispoziții legale nu au fost respectate de către reclamantă, actele contestate fiind nemotivate în drept. A reținut că motivarea în drept a declarării neeligibilității sumelor solicitate la rambursare se impunea cu necesitate în cauză, că actele contestate sunt nelegale pentru nerespectarea de către pârât a obligației de motivare în drept a acestora.

A reținut dispozițiile art. 50 din O.U.G. nr. 66/2011, care se referă la faptul că autoritatea publică emitentă a titlului de creanță se va pronunța prin "decizie motivată" cu privire la admiterea, în tot sau în parte, a contestației sau la respingerea ei, astfel că decizia trebuie motivată atât în fapt, cât și în drept, mai ales în condițiile în care art. 47 alin. (1) lit. c) din O.U.G. nr. 66/2011 prevede în mod expres că printre elementele pe care contestația administrativă trebuie să le conțină se numără și elementele de drept, obligației contestatorului de a motiva în drept contestația corespunzându-i obligația autorității de a motiva în drept răspunsul la contestație.

Față de considerentele instanței de fond, sunt corecte susținerile recurentului pârât privind faptul că instanța nu a analizat motivarea prezentată în argumentarea deciziei prin care s-a dispus respingerea contestației, nu a procedat la analiza fondului, nu a analizat condițiile de fond și de formă ale actelor contestate.

Motivarea, în fapt și în drept, reprezintă o condiție de legalitate a actului administrativ, o garanție împotriva arbitrariului, o dovadă de transparență, în lipsa căreia nici destinatarul actului și nici instanța de judecată nu pot aprecia, astfel cum corect a reținut instanța de fond.

Examinarea acțiunii în anularea actelor administrative implica, însă, obligația instanței de a analiza nelegalitatea acestora, în ceea ce privește motivarea, raportat la natura juridică, la condițiile de fond și de formă a căror îndeplinire era necesară, la conținutul concret al acestora.

Instanța de fond trebuia să aibă în vedere faptul că actul administrativ trebuie motivat pentru a da posibilitatea cunoașterii motivelor pentru care a fost emis, persoanei interesate să aprecieze asupra legalității și temeiniciei acestuia, iar instanței de judecată, învestită de persoana care se pretinde vătămată, să efectueze controlul jurisdicțional. Motivarea trebuie să fie adecvată actului emis, în raport de natura acestuia, iar cerințele pe care trebuie să le îndeplinească motivarea depind de circumstanțele fiecărei situații care a determinat emiterea actului administrativ.

Instanța de fond a constatat nelegalitatea prin raportare în mod exclusiv la motivarea în drept, fără a analiza motivarea în fapt și măsura în care lipsa unei motivări în drept, în prezența motivării în fapt, având în vedere și natura juridică a actelor contestate, precum și circumstanțele în care au fost emise, constituie un motiv de nelegalitate care conduce la sancțiunea anulării și obligarea la rambursarea cheltuielilor solicitate, fără analiza eligibilității acestora.

Observând motivarea actelor administrative, se observă faptul că scrisoarea standard de informare a beneficiarului nr. x/20.04.2016 cuprinde motivele pentru care s-a apreciat neeligibilitatea cheltuielilor solicitate la rambursare. De asemenea, ca urmare a contestației formulate de reclamantă, prin adresa nr. x/21.06.2016, având în vedere faptul că reclamanta a comunicat documente pe care le-a apreciat ca fiind justificative, traduceri autorizate aferente partenerului, pârâtul a comunicat motivele pentru care apreciază neeligibilitatea sumelor solicitate, raportat la înscrisurile depuse.

Motivarea în fapt prezentată, având în vedere natura juridică a celor două acte contestate, emise ca urmare a cererii rambursare nr. 9 finală versiunea 3 din data de 25.03.2016, formulată în baza contractului de finanțare nerambursabilă x, respectiv ca urmare a contestației formulate de reclamantă și a comunicării înscrisurilor, deși este succintă, a permis reclamantei înțelegerea motivelor pentru care i-au fost respinse la rambursare, pentru neeligibilitate, cheltuielile solicitate, și, de asemenea, permitea instanței efectuarea controlului jurisdicțional, prin prisma motivelor invocate de reclamantă și a apărărilor formulate de pârât.

De altfel, instanța de fond a reținut situația de fapt care a condus la formularea cererii, a reținut că mențiunea din scrisoarea de informare, potrivit căreia nu a fost depusă cu cererea de rambursare și traducerea autorizată a documentelor justificative emise în limba italiană, nu a fost infirmată de către reclamantă, documentele justificative traduse din limba italiană fiind transmise pârâtului odată cu contestația formulată împotriva scrisorii de informare, când reclamanta a comunicat contractele de angajare, fișele de pontaj, rapoartele de activitate etc. traduse în română din limba italiană. A reținut, astfel, că, în condițiile în care, la momentul emiterii scrisorii de informare, nu deținea traducerile în română ale actelor, pârâtul nu putea menționa, în cuprinsul scrisorii, ca motiv de invalidare a cheltuielilor, faptul că în contractele de angajare ale experților și personalului administrativ nu este menționată perioada de angajare în proiect, acest motiv putând fi invocat cu ocazia soluționării contestației la care au fost anexate documentele traduse în limba română.

Cu toate acestea, nu a procedat la analiza pe fond a motivelor pentru care cheltuielile nu au fost validate la plată, fiind apreciate ca nefiind eligibile, raportat la documentele prezentate ca fiind justificative.

Instanța de fond nu a ținut seama de faptul că, potrivit dispozițiilor art. 6 din O.U.G. nr. 66/2011 privind prevenirea, constatarea și sancționarea neregulilor apărute în obținerea și utilizarea fondurilor europene și/sau a fondurilor publice naționale aferente acestora, "(1) Autoritățile cu competențe în gestionarea fondurilor europene au obligația de a exclude integral sau parțial de la rambursarea/plata cheltuielilor efectuate și declarate de beneficiari acele cheltuieli care nu respectă condițiile de legalitate, regularitate ori conformitate stabilite prin prevederile legislației naționale și comunitare în vigoare, în situația în care - în procesul de verificare a solicitărilor de plată - acestea determină existența unor astfel de cheltuieli", iar conform art. 9, "Pentru cheltuielile incluse în solicitările/cererile de plată ale beneficiarilor care nu respectă condițiile de legalitate, regularitate sau conformitate stabilite prin prevederile legislației naționale și comunitare, identificate de autoritățile cu competențe în gestionarea fondurilor europene înainte de efectuarea plății, nu se aplică: a) procedura de constatare a neregulii prevăzută la art. 21; b) procedura de raportare a neregulilor prevăzută la art. 58 și 59, cu excepția cazurilor menționate la art. 8, pentru care DLAF comunică autorității cu competențe în gestionarea fondurilor europene că a sesizat parchetul competent să efectueze cercetarea penală".

Interpretarea instanței de fond este excesiv de formalistă, în condițiile în care motivele expuse îi permiteau analiza motivelor pentru care s-a apreciat neeligibilitatea cheltuielilor.

Celelalte susțineri din recurs, privind faptul că lipsa motivării în drept a actului prin care s-a soluționat contestația formulată împotriva scrisorii de informare ar trebui să ducă doar la anularea deciziei de soluționare a contestației, iar instanța de fond, pentru lipsa motivării în drept a actului, putea dispune anularea și eventual refacerea sa, sunt nefondate. Instanța de fond a anulat, pentru lipsa motivării în drept, atât scrisoarea standard de informare, cât și răspunsul pârâtului la prima contestație formulată împotriva scrisorii standard de informare a beneficiarului, pe care l-a calificat ca fiind decizie de soluționare a contestație, cu aplicarea art. 50 și 51 din O.U.G. nr. 66/2011.

Având în vedere faptul că instanța de fond a anulat atât scrisoarea standard de informare, cât și răspunsul pârâtului la prima contestație formulată împotriva scrisorii standard de informare a beneficiarului, exclusiv prin prisma faptului că acestea nu au fost motivate în drept, fără a analiza motivarea în fapt a acestora, prin raportare la natura juridică și documentele depuse, astfel cum s-a reținut anterior, se constată că, în fapt, instanța de fond nu a judecat fondul cererii de chemare în judecată, motiv de casare cu trimitere spre rejudecare aceleiași instanțe, conform art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ, iar față de motivele care impun casarea cu trimitere spre rejudecare, nu pot fi examinate susținerile din cererea de recurs care privesc motivele pentru care s-a constatat neeligibilitatea cheltuielilor, neanalizate prin sentința recurată. De asemenea, ca urmare a casării sentinței și trimiterii spre rejudecare, nu se mai impune a fi analizate susținerile din recurs privind cheltuielile de judecată. VI Soluția instanței de recurs

Pentru aceste considerente, fiind incidente motive de casare cu trimitere spre rejudecare, conform art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ, art. 496, art. 497 C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul, va casa în parte sentința recurată, în ceea ce privește cererea de anulare a scrisorii standard de informare a beneficiarului nr. x/20.04.2016 aferente cererii de rambursare nr. x finală versiunea 3, a răspunsului pârâtului nr. x/21.06.2016 și de obligare la rambursarea cheltuielilor în valoare de 188.167,81 RON, și va trimite cauza instanței de fond spre rejudecare, cu aplicarea dispozițiilor art. 501 alin. (1), (3) și (4) C. proc. civ.. Va menține dispoziția din sentința recurată privind admiterea excepției inadmisibilității capătului de cerere având ca obiect anularea adresei nr. x/01.08.2016, referitor la care nu s-a formulat recurs.